Limba și literatura română

Prof. Ionescu Oana

Liceul Teoretic „Miron Costin” Iași
Relații semantice: Sinonimia. Antonimia. Omonimia
A. Sinonimia
Sinonimele sunt cuvintele care au același înțeles sau înțeles asemănător, însă forma
acestora este diferită.
● Există două categorii importante de sinonime:
a. Sinonime totale (un număr mic): acestea reprezintă acele cuvinte ale căror sensuri
coincid perfect:
●soție-nevastă ●oră = ceas
●lexic-vocabular ●cupru = aramă;
●amic-prieten ●vest = apus
●camera odaie ●decret = decizie
●sulf = pucioasă ●hotărâre = dispoziție
●cord = inimă

b. Sinonime parțiale (o categorie vastă): acestea reprezintă cuvintele care au înțeles

apropiat, fără a coincide total:

●bun = prețios, valoros, blând, gustos

●a trimite = a expedia
●priceput = destoinic
●cuvânt = vorbă, discurs, cuvântare
●a uni = a lega, a conecta, a împreuna, a solidarize

1. Scrie sinonime pentru expresiile:

părere de rău a nu fi în apele lui

plin de sine a nu avea după ce bea apă
ţinere de minte a spăla putina
a da năvală a face cu ou şi cu oţet
a-şi da arama pe faţă cât ai zice peşte

a lua parte a duce de nas

a face rost a-şi lua inima în dinţi
a-i părea rău cu ochii în patru
a tăia frunze la câini a pune la cale
din cap până-n picioare

1
Limba și literatura română
Prof. Ionescu Oana
Liceul Teoretic „Miron Costin” Iași

2
Limba și literatura română
Prof. Ionescu Oana
Liceul Teoretic „Miron Costin” Iași

B. Antonimia

●Antonimele sunt cuvintele care au formă diferită și sens opus.

fericire – tristețe
greu – ușor
luminous – întunecat

● Relația de antonimie este o opoziție clară între doi termini cu sensuri contrarii (util – inutil),
dar putem vorbi și despre un raport de complementaritate (bărbat-femeie, soț-soție).

● Atunci când sensurile se exclud reciproc și sunt contradictorii din punct de vedere logic,
vorbim de opoziție totală (adevărat ≠ fals; corect ≠ incorect; logc ≠ ilogic, mare ≠ mic; bun ≠
rău).

● Atunci când între sensurile opuse ale cuvintelor se poate stabili o diferențiere prin gen sau
specie (bărbat ≠ femeie; cocoș ≠ găină; domestic ≠ sălbatic), vorbim de opoziție parțială.

1. Daţi exemple de patru perechi de antonime, care să fie cuvinte diferite şi patru perechi de
antonime formate de la acelaşi radical!

3
Limba și literatura română
Prof. Ionescu Oana
Liceul Teoretic „Miron Costin” Iași

C. Omonimia

● Omonimele reprezintă două sau mai multe cuvinte cu formă identică și sens total diferit.
Între cele două sensuri nu există legătură semantică.

- lac („apă stătătoare”) ‒ lac („soluție din rășini folosită pentru a proteja unele obiecte”)
- broască („animal amfibiu”) ‒ broască („încuietoarea ușii”)
- război („mașină folosită pentru obținerea țesăturilor) ‒ război („conflict armat”)
- bancă („scaun lung pentru mai multe persoane”) ‒ bancă („instituție financiară”)

● Omonime lexicale - sunt cuvintele care aparțin aceleiași clase gramaticale, au sensuri diferite
și au origini diferite. La rândul lor, acestea se împart în omonime totale și parțiale.

• milă („sentiment”) ‒ milă („unitate de măsură”)

• leu („animal”) ‒ leu („unitate monetară românească”)

4
Limba și literatura română
Prof. Ionescu Oana
Liceul Teoretic „Miron Costin” Iași

- Omonimele totale sunt cuvintele care au toate formele flexionare identice (singular și
plural), dar care au etimologie (origine) diferită.

• baie/băi („scăldat”) ‒ baie/băi („încăpere pentru îmbăiere”)

• casă/case („clădire pentru locuit”) ‒ casă/case („dulap în care sunt ținuți banii”)
• bancă/bănci („scaun lung pentru mai multe persoane”) ‒ bancă/bănci („instituție
financiară”)
• lac/lacuri („apă stătătoare”) ‒ lac/lacuri („soluție din rășini folosită pentru a proteja
unele obiecte”)
•
- Omonimele parțiale (numite și omonime false) sunt cuvintele care nu au toate formele
flexionare identice și au etimologii diferite.

• sare/defectiv de plural („folosită în alimentație”)‒ sare/săruri („substanță chimică”)

• masă/mese („obiect de mobilă”) ‒ masă/mase („mulțime de oameni”)
• turna/torn/torni/toarnă („a vărsa un lichid”) ‒ turna/turnez/turnezi/turnează („a
înregistra un film cinematografic”)
• acorda/acord/acorzi/acordă („a da ceva cu grijă”)

● Omonimele lexico-gramaticale sau omoforme sunt cuvintele care aparțin unor clase
gramaticale diferite (părți de vorbire diferite), au sensuri diferite și origini diferite.

• mic (adjectiv) ‒ mic (substantiv „mâncare românească”)

• (un) cer (substantiv) ‒ (eu) cer (verb)
• (un) fluier (substantiv) ‒ (eu) fluier (verb)
• noi (pronume) ‒ noi (adjectiv)
• dar (conjuncție) ‒ (un) dar (substantiv)
• sare (verb) ‒ sare (substantiv)
• toc (verb) ‒ toc (substantiv)
•
Omonimele gramaticale - (morfologice) sunt forme flexionare identice ale aceluiași cuvânt,
care au sensuri diferite.

• (a unei) cărți (genitiv-dativ, singular) ‒ (niște) cărți (nominativ-acuzativ, plural)

• (a) aduna (infinitiv) ‒ aduna (imperfect persoana a III-a, singular)
• (un) copil ‒ (acestui) copil
• (eu) merg ‒ (ei) merg
• (el să) vină ‒ (ele să) vină

5
Limba și literatura română
Prof. Ionescu Oana
Liceul Teoretic „Miron Costin” Iași

Cuvinte omografe și omofone

Cuvintele se deosebesc între ele și în funcție de modul în care se realizează în scris și

oral. Din acest punct de vedere, cuvintele se împart în omografe și omofone.

cuvinte omofone fonetic identice — grafic diferite

cuvinte omografe fonetic diferite — grafic identice

1. Alcătuiţi propoziţii cu omonimele/omofonele de mai jos precizând sensul acestora şi

valoarea morfologică: parchet, toc, cer, mare, nouă, sar/s-ar, dune/du-ne, duce,
car/c-ar, lac, mai/m-ai,ce-ai/ceai, război, par.

2.

6
Limba și literatura română
Prof. Ionescu Oana
Liceul Teoretic „Miron Costin” Iași

D. Polisemia

- Reprezintă capacitatea unor cuvinte dintr-o anumită limbă de a avea mai multe
înțelesuri.
- Este considerată o categorie semantică fundamentală.
- Polisemie – monosemie (un singur sens)
- Un cuvânt polisemantic are două sau mai multe sensuri care se află într-un raport de
interdependență.

- Sens principal – Sens secundar = se referă la importanța pe care o are sensul unui
cuvânt în limbă. Sensul principal este cel care domină sfera semantică a cuvântului:
o gură = cavitate a feței
▪ Vorbă = bun de gură
▪ Ființă de hrănit = hrănea două guri
▪ Locul unde se varsă un fluviu = gurile Dunării
- Sens de bază – sens derivat = la majoritatea cuvintelor sensul de bază coincide cu cel
principal
o mână – sens de bază: parte a corpului
• Sens derivate = ceată unită de soldați = o mănă de soldați
- Sens propriu – sens figurat = distincția aceasta este asemănătoare cu cea dintre sensul
de bază și cel derivat
▪ Sens propriu = val de apă
▪ Sens figurat = val de căldură.

o Sensul figurat îmbogățește puterea de expresivitate a cuvintelor!