• Între cuvintele unei limbi se pot stabili diverse relații (asemănări,
deosebiri), în funcție de sensurile lor. Acestea se numesc RELAȚII SEMANTICE. Relatiile semantice sunt: sinonimia, omonimia, antonimia, paronimia ,polisemia. SINONIMELE sunt cuvinte cu formă diferită, dar care au aproximativ același sens. • Exemple: casa-locuință-imobil-clădire; teamă-spaimă-frică-groază OMONIMELE sunt cuvinte cu formă identică,dar cu sens diferit. • Exemple: sg. ban – pl. bani (moneda), pl. bani (rang boieresc) ANTONIMELEsunt cuvinte cu formă diferită si sens opus. • Exemple: bine-rău, adevăr-minciună, înalt-scund PARONIMELE-cuvinte cu formă aproape identică, dar cu sens diferit. • Exemple: complement-compliment, familial-familiar, oral-orar CUVINTELE POLISEMANTICE-cuvinte cu mai multe sensuri • EX. vine=soseşte, revine, intră, ajunge SINONIMIA • SINONIMIA este relatia dintre cuvinte care au aproximativ acelasi sens. Tipuri de sinonime: • TOTALE (PERFECTE)-sensurile sunt identice:kaliu=potasiu niciodată=nicicând • LEXICO-FRAZEOLOGICE- intre o expresie şi un cuvânt: • a nu privi cu ochi buni=a dezaproba, a da ortul popii=a muri • FRAZEOLOGICE- relaţie între 2 expresii: în ciuda=în pofida, a trage spuza pe turta lui=a-si apara cauza ANTONIMIA • ANTONIMIA este relația semantică ce se stabilește între două cuvinte care au sensuri opuse. • Antonimia se poate realiza prin: • a) cuvinte diferite: vesel - trist, lumină - întuneric • b) derivare cu prefixe: atent-neatent, împădurit - despădurit Relația de antonime se stabilește numai în interiorul aceleiași părți de vorbire: - substantive: avere - sărăcie - adjective: mare - mic - verbe: a uca – a coborî OMONIMIA • OMONIMIA este relatia dintre cuvinte identice ca formă, dar cu sens total diferit. • OMONIME LEXICALE - părţi de vorbire identice Exemplu: bancă (scaun lung) și bancă (instituție bancară) - omonime totale - cele două cuvinte sunt identice în flexiune: lac - lacuri - omonime parţiale - cele două cuvinte sunt diferite în flexiune: masă-mese-mase • OMONIME LEXICO-GRAMATICALE- părţi de vorbire diferite: sare(verb)-sare(substantiv) • OMONIME GRAMATICALE – forme identice cu valori gramaticale diferite Exemplu: verbul ”aleargă” are aceeași formă pentru indicativ, persoana a III-a, sg, indicativ, persoana a III-a, pl. și imperativ. • OMOGRAFE-cuvinte care se scriu la fel, dar se pronunță diferit: véselă-vesélă • OMOFONE-cuvinte care se pronunţă la fel, dars e scriu diferit: ea/ia, cea/ce-a, sa/ s-a
• Omonimele și omografele nu sunt omonime!
CUVINTELE POLISEMANTICE • Sunt cuvintele care au două sau mai multe sensuri legate între ele. Exemplu 1. Cuțitul are o lamă ascuțită. (parte metalică tăioasă) 2. Am schimbat lama aparatului de ras.(placă subțire de metal tăioasă) 3. Am pus pe o lamă preparatul pentru microscop (placă subțire)
NU CONFUNDĂM CUVINTELE POLISEMANTICE CU OMONIMELE
lamă – placă de metal vs. lamă - animal PARONIMIA • PARONIMIA este relatia semantică dintre cuvinte cu formă asemănătoare si cu sens diferit. • PARONIMELE - se deosebesc printr-un sunet: familial- familiar, - se deosebesc prin două sunete: conjunctură-conjectură; - diferă ordinea sunetelor: cauzal-cazual • Cel mai adesea,paronimele sunt identice din punct de vedere morfologic ( ca părţi de vorbire): • -substantive: companie-campanie • -adjective: iminent-eminent, • -verbe: a însera-a insera PLEONASMUL • este o greșeală de exprimare care constă în alăturarea unor cuvinte care repetă aceeași idee: cooperează împreună, babă bătrână • Dintre situațiile care constituie pleonasme, mai frecvente sunt:stricta vecinătate a unor termeni cu același sens sau a doi termeni dintre care unul include sensul celuilalt: brusc și deodată, continuă să fie menținută, sărbătorirea aniversării etc.; • asocierea unor grade de comparație cu adjective fără grad de comparație: mai superior, foarte infimă, extrem de sublim, mai minor, mai optim, mai principal etc.; • asocierea unui verb cu un adverb care-i dublează sensul: a prefera mai mult, a urma în continuare etc. • asocierea dintre un derivat și un cuvânt care dublează sensul prefixului sau al sufixului: a conlucra împreună, contraargument împotriva, ursuleț mic etc. • Unele pleonasme sunt acceptabile, având rolul de a întări o idee: cât vezi cu ochii, a îngheța de frig etc.