Gramatica ne ajută atât în scriere, cât și în vorbire.

Este foarte important să știm regulile de

scriere și de pronunție și să nu avem dubii atunci când vine vorba să le punem în aplicare. De
asemenea, este important să știm și care sunt sensurile cuvintelor, pentru a nu le folosi în mod
greșit chiar dacă ele sunt asemănătoare. Astăzi vorbim despre antonime.

↘ Definiție

Antonimele sunt cuvinte care, considerate în raport cu altele (cu care sunt în corelație), au
sensul contrar.

De exemplu, în cazul paronimelor vorbim despre cuvinte asemănătoare ca formă, dar care
diferă ca sens, în cazul omonimelor vorbim despre cuvinte cu aceeași formă, dar diferite ca
origine şi sens, iar la sinonime despre cuvinte cu forme diferite, dar care prezintă același sens.

Cuvântul „antonim” vine din franceză „antonyme” – compus din greacă ἀντί–(opus,
împotrivă) + ὄνυμα (nume).

Polisemia, omonimia, antonimia, paronimia şi sinonimia sunt principalele categorii semantice

sau semasiologice care fac obiectulde studiu al semanticii.

↘ Condiții de antonimie

Se consideră antonime două sau mai multe cuvinte dacă între sensurile lor există o relație de
opoziție (opoziție totală sau opoziție parțială)
⁂ opoziție totală (sensurile se exclud reciproc și sunt contradictorii din punct de vedere logic)

Exemple:

→adevărat ≠ fals;

→ corect ≠ incorect;

→ logc ≠ ilogic;

→ mare ≠ mic;

→ bun ≠ rău.

⁂ opoziție parțială (între sensurile opuse ale cuvintelor se poate stabili o diferențiere prin gen
sau specie)

Exemple:

→ bărbat ≠ femeie;

→ cocoș ≠ găină;

→ domestic ≠ sălbatic;
→ erbivor ≠ carnivor

!!! Un singur cuvânt poate avea mai multe antonime dacă prezintă mai multe sensuri:

→ drept ≠ nedrept;

→ drept ≠ strâmb;

→ drept ≠ stâng;

↘ Clasificare

Antonimia constă într-un tip de relație semantică ce tratează opoziția de sens între două
cuvinte care sugerează realități nu numai diferite, ci și contrare și contradictorii.

Există o antonimie logică, obiectivă, care este implicată în lucruri din realitatea
extralingvistică:

→ noapte ≠ zi

→ iarnă ≠ vară
→ dimineață ≠ seară

Și, de asemenea, există o antonimie pe care o stabilesc vorbitorii.

Exemplu: Am citit o carte bună și una proastă. (antonimia bun-prost are apreciere subiectivă)

↘ Antonime lexicale (relația de opoziție se stabilește între două cuvinte)

Antonimele lexicale pot avea rădăcină diferite sau aceeași rădăcină. Atunci când rădăcina
diferă, opoziția se realizează prin prefixe.

⁂ antonime cu radicali diferiți (heterolexe):

→ cald ≠ frig;

→ lumină ≠ întuneric;

→ sus ≠ jos;

→ aprinde ≠ stinge;

→ bucurie ≠ tristețe;
⁂ antonime cu același radical (homolexe):

→ antebelic ≠ postbelic;

→ poetic ≠ apoetic;

→ exclude ≠ include;

→ prefață ≠ postfață;

⁎ prefixe antonimice: ante-; post-; con-; in-; des-; în-; ex-; in-; dis-; con-; post-; pre-; pro-;
anti-; sub-; supra-;

⁎ prefixe negative (privative): ne-; in-; i-; dez-/des-;

↘ Antonime lexico-frazeologice (relația de opoziție se stabilește între un cuvânt și o unitate

frazeologică)

Exemple:

→ a uita ≠ a-și aduce aminte

→ rău ≠ de treabă

→ a ascunde ≠ a da pe față

→ a opri ≠ a da drumul

→ a dormi ≠ a fi treaz

↘ Antonime frazeologice (relația de opoziție se stabilește între două unități frazeologice)

Exemple:

→ slab de înger ≠ tare de înger

→ a încurca ițele ≠ a descurca ițele

→ a da cu împrumut ≠ a lua cu împrumut

→ a o lua la sănătoasa ≠ a sta în loc

→ a ridica în slăvi ≠ a face de două parale

→ a învârti banii cu lopata ≠ a fi sărac lipit (pământului)

↘ Antonime afixale (relația de opoziție se manifestă prin intermediul afixelor)

Exemple:

→ prefixale: hipotermie ≠ hipertermie

→ sufixale: cățeluș ≠ cățelandru

Sursa: https://www.dictie.ro/lectia-de-gramatica-antonimele/