Rondelul rozelor ce mor
de Alexandru Macedonski
E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, şi mor şi-n mine –
Ş-au fost atât de viaţă pline,
Şi azi se sting aşa uşor.
În tot, se simte un fior.
O jale e în orişicine.
E vremea rozelor ce mor –
Mor în grădini, şi mor şi-n mine.
Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmăşaguri de suspine,
Şi-n marea noaptea care vine
Duioase-şi pleacă fruntea lor... –
E vremea rozelor ce mor.
(vol. Poema rondelurilor, 1927)
Rondel – poezie cu formă fixă, de origine franceză
(„rondeau“ - rondel, disc). Rondelul este alcătuit din
13 versuri, grupate în două catrene şi ocvinarie;
versul 1 este identic cuversurile 7 şi 13, iar versul 2
cu versul 8. Având pe tot cuprinsul său numai două
rime şi o dispunere simetrică a versurilor, rondelul
excelează prin graţie şi muzicalitate.
Simbol – procedeu artistic, care, în baza unor
corespondenţe sau legături, înlocuieşte şi reprezintă
altceva decât elementul concret-real pe care-l
exprimă la prima vedere şi de la care se porneşte;
altfel spus, simbolul este o reprezentare concretă
pentru o realitate oarecum ascunsă, abstractă. În
poezia simbolistă, îşi dezvăluie semnificaţiile în
funcţie de contextele poetice în care acesta apare.
Alexandru Macedonski se naşte la Bucureşti în familia unui
general. Copilăria şi-o petrece la moşia părintească de lângă Craiova,
unde urmează gimnaziul. În adolescenţă călă - toreşte în Austria,
Elveţia şi Italia. La întoarcere publică cel dintâi volum de versuri,
Prima verba (1872). Se încrie la Facultatea de Litere din Bucureşti,
fără a-şi finaliza studiile. Vrea să devină ziarist şi înfiinţează revista
Oltul, unde publică articole violent antidinastice, care duc la
arestarea lui. În urma procesului e achitat. Anul 1880 deschide o
scurtă perioadă glorioasă pentru poet: înfiinţează revista Literatorul,
de orientare anti - junimistă, publică al doilea volum al său (Poezii,
1882), i se joacă în premieră câteva piese. Fundamental orgolios,
polemizează cu Alecsandri, atacă furibund Junimea, pornire care
culminează cu o epigramă îndreptată împotriva lui Eminescu, în
vremea când acesta suferea primul atac al bolii. Epigrama îi atrage
opro briul public şi îi aduce o dizgraţie înde lungată, ceea ce îi va
marca destinul literar. Încercând să scape de atmosfera ostilă pe care
şi-o crease, pleacă la Paris (1884), unde îşi face numeroase legături
literare şi scrie poezii în limba franceză. Revine de câteva ori în ţară,
dar constată că nimic nu se schimbase în ceea ce-l priveşte. Este însă
deosebit de activ ca literat şi publicist. În 1892 îi apare în Alexandru Macedonski
„Literatorul" articolul Poezia viitorului, un important manifest (1854- 1920)
simbolist. Volumele Excelsior (1895) şi Bronzes (1897), cel din poet, prozator şi dramaturg
urmă cuprinzând versuri în limba franceză, îl arată ca pe unul dintre
marii poeţi ai perioadei. In 1902 îi apare Cartea de aur.
Scenariul didactic

Dupa 3 sec. elevul aude in difuzor poezia in lectura actorului Florian Pitis.
https://www.youtube.com/watch?v=2GtkkkqmB7E
si eventual versurile in cantecul cu acelasi nume al cantaretului Tudor Gheorghe.
https://www.youtube.com/watch?v=A_pmywPEypo

La sfarsitul poeziei apar butoanele

si

care permit elevului sa reasculte poezia sau melodia.

Elevul poate asculta poezia de maximmum 3 ori.

schiţe şi nuvele, iar în 1906 la Paris Le

calvaire du feu, proză poetică, rescrisă
mai târziu, în versiune românească, sub
titlul Thalassa (1915).
In ultima parte a vieţii conduce un
cenaclu literar, pe care îl prezidează cu
un aer ceremonios. Pe aici vor trece,
printre alţii, viitorii mari poeţi Tudor
Arghezi, George Bacovia ori Ion Pillat.
Tot mai retras, se refugiază în scris,
publicând înainte de a se stinge un
prim ciclu de versuri din Poema ronde -
lurilor.

Alexandru Macedonski (1854- 1920), poet, prozator şi dramaturg. Se naşte la Bucureşti în familia unui general. Copilăria şi-o petrece la moşia părintească de
lângă Craiova, unde urmează gimnaziul. Publică cel dintâi volum de versuri, Prima verba (1872). Înfiinţează revista Oltul. Înfiinţează revista Literatorul, publică
al doilea volum al său (Poezii, 1882). Tot mai retras, se refugiază în scris, publicând înainte de a se stinge un prim ciclu de versuri din Poema rondelurilor.

Volumul Poema rondelurilor, apărut postum, aparţine perioadei finale a creaţiei lui Alexandru Macedonski, când poetul este preocupat în special de
muzicalitatea versurilor. Scriitorul găseşte în rondel genul poetic potrivit esteticii sale. Rondelul rozelor ce mor, datat în manuscrisele poetului 13 mai 1916,
deschide unul dintre cele mai reuşite cicluri ale volumului, Rondelurile rozelor. „Tema" poeziei Rondelul rozelor ce mor este anunţată chiar din titlu. Sosindu-le
vremea, poetul constată inexorabila vestejire a trandafirilor (rozelor). Pe cât de pline de viaţă au fost odinioară, pe atât de uşor se sting acum. Ofilirea rozelor, o
senzaţie de natură vizuală pentru poet, este asociată cu o anumită stare sufletească legată de propria fiinţă. Prin generalizare, rozele ce mor devin un simbol al
efemerului, al dezagregării lente. Presimţindu-şi apropiatul sfârşit, poetul este conştient că va trebui să se supună aceleiaşi legi universale care duce la stingerea
rozelor. Fără a fi menţionat ca atare în text, sfârşitul (marea noapte) este sugerat prin obiectele cadrului: trandafirii sortiţi, prin anotimp, pieirii