Referat Bacovia

George Bacovia (născut George Andone Vasiliu) n. 17 septembrie 1881, Bacău, România – d. 22
mai 1957, București, România) a fost un scriitor român format la școala simbolismului literar francez.
Este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu
vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira, dar și, cum spune versul bacovian, „din
Eminescu, Heine și Lenau.” La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaște treptat o
receptare favorabilă, mergând până la recunoașterea sa drept cel mai important poet simbolist român și
unul dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Copilăria[modificare | modificare sursă]
George Andone Vasiliu s-a născut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu și a Zoei Vasiliu pe actuala
stradă G. Bacovia nr. 13 în Bacău. Copilul în vârsta de doar 6 ani începe să învețe limba germană.
Apoi între 1889-1890 urmează clasa întâi la un pension din Bacău. În 1891 îl aflăm înscris la Școala
Primară Domnească nr. 1 din Bacău. Trei ani mai târziu absolvă cursul primar, în luna iunie. În același
an se înscrie la Gimnaziul Ferdinand din Bacău. Toamna rămâne închis o noapte întreagă, din
neatenția paracliserului, în turnul bisericii Precista din orașul natal. Această întâmplare îi va
inspira poezia Amurg violet, scrisă în 1899. Anii traumatici din liceu și atmosfera cam rece îi inspiră un
alt poem celebru, "Liceu". În 1898 își pune pe note câteva poezii precum și altele de Mihai
Eminescu și Ștefan Petică. Vădește mare talent la desen. Se dovedește foarte bun executant la vioară
și la alte instrumente din orchestra școlii, pe care o și dirijează. Se evidențiază la gimnastică. În 1899
obține premiul I pe țară la concursul Tinerimii române pentru "desen artistic de pe natură". Îi apare
în Literatorul din 30 martie poezia Și toate, scrisă cu un an înainte, semnată V. George.

Studiile[modificare | modificare sursă]

George Bacovia - Bust de Milița Petrașcu

În 1900 se înscrie la Școala Militară din Iași, de unde se retrage în al doilea semestru, neputând suferi
disciplina cazonă. Compune poezia Plumb, o va finisa totuși abia în 1902. În 1901 se înscrie în cursul
superior al Liceului Ferdinand. Absolvă liceul din Bacău în 1903. Scrie poezia "Liceu", ca răspuns la un
chestionar adresat de minister absolvenților din acel an, în vederea reformei învățământului inițiată
de Spiru Haret. Se înscrie la Facultatea de Drept din București. Citește într-una din ședințele salonului
literar al lui Macedonski poezia Plumb, care produce o puternică impresie. Citește în 1904 la cenaclul
lui Macedonski Nervi de toamnă, obținând același succes. Colaborează la revista Arta de la Iași. Se
retrage de la Facultatea de Drept din București. Se stabilește în 1905 În București, împreună cu fratele
său Eugen. Un an mai târziu în 1906 se reîntoarce la Bacău, stabilindu-se în locuința din strada
Liceului.Scrie poezia Lacustră. În 1907 se înscrie la Facultatea de Drept din Iași și reîncepe cu anul I.
Rămâne la Iași și anul următor. Colaborează la revista lui I.M. Rașcu Versuri, mai târziu Versuri și
proză.Între 1909-1910 merge la Iași numai în perioada examenelor, restul timpului locuind la Bacău iar
în 1911 obține diploma de licență în drept și se înscrie în baroul din Bacău. Plătește zece ani cotizație,
dar nu profesează. Colaborează la Românul literar al lui Caion în 1912. Suplinitor la Școala Primară din
Bacău și la Călugara, suburbie a Bacăului. Colaborează la Flacăra. Copist la Prefectura din Bacău. Din
1913 devine ajutor contabil la aceeași prefectură dar se îmbolnăvește și demisionează.

Perioada interbelică[modificare | modificare sursă]

În 1914 se internează la sanatoriul Dr. Mărgăritescu din București. Publică în suplimentul literar al
ziarului Seara. Trimite la tipar volumul Plumb. În 1915 editează la Bacău, în colaborare,
revista Orizonturi noi. Publică poezii, proză, recenzii, sub mai multe pseudonime. Strânge relațiile de
prietenie cu Alexandru Macedonski.

Casa Bacovia din București, astăzi muzeu

În 1916 devine copist la Direcția învățământului secundar și superior din Ministerul Instrucțiunii. În iulie
apare în librării volumul Plumb. În timpul războiului, în octombrie, este trimis cu arhiva direcției sale în
evacuare la Iași.
În perioada 1917-1919 e funcționar în București. În 1920 devine șef de birou clasa a III-a în Ministerul
Muncii. În 1921 este avansat șef de birou clasa a I-a în același minister. Se îmbolnăvește de plămâni și
demisionează. Un an mai târziu se reîntoarce la Bacău.
În 1924 apare la Râmnicu Sărat ediția a II-a a volumului Plumb. Este numit suplinitor de desen și
caligrafie la Școala comercială de băieți din Bacău.În 1925 devine primul director al revistei Ateneul
cultural. În 1926 tipărește pe cont propriu la Bacău volumul Scântei galbene. Îi apare și volumul Bucăți
de noapte, editat de poeta Agatha Grigorescu. Între 1926-1928 funcționează ca profesor suplinitor de
desen și caligrafie la Școala comercială de băieți din Bacău.

Masa de lucru a poetului

În 1928 se căsătorește cu Agatha Grigorescu și se stabilește la București, unde soția sa era
profesoară. În 1929 retipărește volumele Plumb și Scântei galbene sub titlul Poezii, la Editura Ancora.
Reapare sub conducerea sa revista Orizonturi noi. În 1930 este numit referent la Direcția Educației
Poporului. Îi apare volumul Cu voi.... Din noiembrie 1930 până în octombrie 1933, locuiește în Bacău,
fără serviciu. În 1931 i se naște unicul fiu, Gabriel, iar în 1932 Societatea Scriitorilor îi aprobă o pensie
lunară de 1000 lei.
Din 1933 se stabilește cu familia în capitală, unde rămâne până la sfârșitul vieții. În 1934 i se tipărește
volumul antologic Poezii. În 1936 publică volumul Comedii în fond. În 1940 i se majorează pensia
acordată de S.S.R la 2000 lei lunar. Se înființează Casa de pensii a scriitorilor, de unde obține o pensie
de 10.000 lei lunar. În 1944 apare volumul intitulat Opere, care reunește toate scrierile sale publicate
anterior.

După război[modificare | modificare sursă]

În 1945 este numit bibliotecar la Ministerul Minelor și Petrolului. Este editat în 1946 volumul Stanțe
burgheze, pentru care va fi criticat de autoritățile comuniste. Este pus la index, dar la mijlocul anilor '50
este repus în circulație.
E sărbătorit ulterior de Ministerul Artelor, care-l și angajează. În 1956 i se publică volumul Poezii. Moare
în ziua de 22 mai 1957 în locuința sa din București (cart. Giurgiului).

Opera[modificare | modificare sursă]

Muzeul Bacovia din Bacău

Despre George Bacovia s-a spus inițial că e un poet simbolist, dar criticii au remarcat ulterior că își
depășește epoca, aparținând poeziei române moderne. Dacă în primul său volum, Plumb, publicat în
1916, imediat după ce carnagiul din Primul Război Mondial se dezlănțuise, influența poeziei simboliste
era foarte vizibilă, abia din volumele următoare, în Scântei galbene sau Comedii în fond, Bacovia
descoperă rețeta poeziei moderne, apropiată de proza poetică. Criticii interbelici au văzut în Bacovia un
neosimbolist (George Călinescu) sau "o bisericuță dintr-un lemn" (E. Lovinescu), un poet cu o materie
poetică insuficientă. Abia după cel de-al Doilea Război Mondial, poezia sa este afiliată curentelor de
gândire mai noi, fiind pusă în paralel cu teatrul absurdului (M. Petroveanu), cu anumite curente
ale modernismului poetic, cu suprarealismul, dicteul automat, imagismul sau chiar expresionismul dar și
cu școli filozofice cum ar fi existențialismul (Ion Caraion) etc.

Volume antume[modificare | modificare sursă]

 Plumb, București, 1916
 Scîntei galbene, Bacău, 1926
 Bucăți de noapte, București, 1926
 Poezii, București, 1929
 Cu voi..., București, 1930
 Poezii, prefață de Adrian Maniu, București, 1934
 Comedii în fond, București, 1936
 Opere, București, 1944
 Stanțe burgheze, București, 1946
 Poezii, București, 1956 (ediție revăzută și adăugită de autor, 1957)
Ediții postume (selectiv)[modificare | modificare sursă]
 Lacustră, ediție bibliofilă alcătuită de Mircea Coloșenco, București, Muzeul Literaturii
Române, 2001.
 Opere, prefață, antologie, note, bibliografie de Mihail Petroveanu, text stabilit, variante de
Cornelia Botez, București, Editura Minerva, 1978.
 Opere, ediție de Mihail Petroveanu și Cornelia Botez, București, Editura Fundației Culturale
Române, 1994.
  Opere, ediție alcătuită de Mircea Coloșenco, București, Editura Univers Enciclopedic, 2001.
 Opere, București, Editura Semne, 2006.
 Plumb. Versuri și proză, prefață de Nicolae Manolescu, București, Editura pentru
Literatură, 1965.
 Plumb, Iași, Editura Junimea, 1982.
 Plumb, Timișoara, Editura Helicon, 1994 (reeditare 1996).
 Plumb, Iași, Institutul European, 1997.
 Plumb (poezii, proză), București. Editura Albatros, 1998.
 Plumb, ediție îngrijită, postfață, tabel cronologic, aprecieri critice de Elisabeta Lăsconi,
București, Editura Gramar, 2001 (reed. 2004, 2007).
 Plumb, București & Chișinău, Litera Internațional , 2001.
 Plumb, București, Editura Humanitas, 2007.
 Poezii, ediție îngrijită și repere istorico-literare de Cornelia Botez, București, Editura
Minerva, 1980.
 Poezii, Galați, Editura Porto-Franco, 1991.
 Poezii, București, Editura Universal Dalsi, 2001.
 Poezii . Proză, postfață și bibliografie de Ion Bogdan Lefter, București, Editura
Minerva, 1983 (reed. 1987).
 Proză, București, Editura Minerva, 1980.
 Rar, poeme rostite la radio, București, Casa Radio, 2005.
 Scrieri alese, prefață de Ov. S. Crohmălniceanu, București, Editura pentru Literatură, 1961.
 Stanțe burgheze, cu 32 de desene inedite ale autorului și câteva ciorne, Bacău, Look
Design, 2000.
 Versuri, București, Editura Saeculum, 1996.
 Versuri și proză, ediție îngrijită, tabel cronologic, note, repere critice și bibliografie de Ion
Nistor, prefață de Mircea Anghelescu, București, Editura Albatros, 1985 (reed. 1987, 1990).
 Versuri și proză, București, Editura Eminescu, 1987.
În alte limbi[modificare | modificare sursă]
 Lila alkonyat (Amurg violet), traducere în limba maghiară de Kiss Jenő, Bukarest, 1965.[7]
 Plumb / Plomo, ediție bilingvă româno-spaniolă, București, Editura Minerva, 1974.
 Plumb / Lead, ediție bilingvă româno-engleză, București, Editura Minerva, 1980.
 Poemă în oglindă / Poème dans le miroir, ediție bilingvă româno-franceză, Cluj, Editura
Dacia, 1988.
 Plumb / Plomb, ediție bilingvă româno-franceză, Pitești, Editura Paralela 45, 1998 (reed.
2004).
 Plumb de iarnă / Lead of winter, ediție bilingvă româno-engleză, Norcross, Ga., Criterion,
2002.
 Poezii / Versek, ediție bilingvă româno-maghiară, București, Editura Gramar, 2003.
 Cu voi. Con voi. Florilegiu româno-italian, selecție, traducere, biobibliografie și postfață de
Geo Vasile, București, Editura Ideea Europeană, 2007.
 Plumb. Versuri. Piombo. Versi. Antologie bilingvă româno-italiană, selecție, traducere,
biobibliografie și eseu critic de Geo Vasile. Roma, Fermenti Editrice, 2008.
 Gaudeamus. Versuri. Versi. Ediție bilingvă româno-italiană, Di Felice Editore, 2015
 Blei und andere Gedichte. Dionysos, Boppard, ins Deutsche: Christian W. Schenk,
2018, ISBN 978-1-9807-2919-8.

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

 În 1923 a fost premiat de Ministerul Artelor pentru volumul Plumb.
 În 1925 primește premiul pentru poezie al Societății Scriitorilor Români, ex aequo împreună
cu Lucian Blaga.
 În 1934 Premiul Național de poezie este acordat lui George Bacovia și lui Tudor Arghezi.
Bibliografie critică selectivă[modificare | modificare sursă]

La Wikisursă există texte originale legate de George Bacovia

 Agatha Grigorescu-Bacovia, Bacovia (viața poetului), București, Editura pentru Literatură,

1962.
 Mihail Petroveanu, George Bacovia, București, Editura pentru Literatură, 1969.
 Gheorghe Grigurcu, Bacovia, un antisentimental, București, Editura Albatros, 1974.
 Ion Caraion, Bacovia. Sfârșitul continuu, București, Editura Eminescu, 1975; ediția a II-a,
București, Editura Cartea Românească, 1979.
 Dinu Flamând, Introducere în opera lui G. Bacovia, București, Editura Minerva, 1979.
 Daniel Dimitriu, Bacovia, Iași, Editura Junimea, 1981.
 Alexandra Indrieș, Alternative bacoviene, București, Editura Minerva, 1984.
 Mircea Scarlat, George Bacovia - nuanțări, București, Editura Cartea Românească, 1987.
 Vasile Fanache, Bacovia. Pitești, Editura Paralela 45, 2001.
 Constantin Trandafir, Poezia lui Bacovia, București, Saeculum, 2001.
 Mihai Cimpoi, Secolul Bacovia, București, Editura Fundației Culturale Ideea Europeană,
2005.
 Dicționarul scriitorilor români, coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, A-
C, București, Editura Fundației Culturale Române, 1995.
 Dicționarul esențial al scriitorilor români, București, Editura Albatros, 2000.
 Dicționarul general al literaturii române, coordonator general Eugen Simion, A-B, București,
Editura Univers Enciclopedic, 2004.
 Jicu, Adrian. Iorgu. București, Editura Humanitas, 2022.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

 Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – B
 GeorgeBacovia.uv.ro - Site dedicat marelui poet

Note[modificare | modificare sursă]

1. ^ a b c d Баковия Джордже, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
3. ^ a b George Bacovia, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017
4. ^ a b George Bacovia, Brockhaus Enzyklopädie
5. ^ „George Bacovia”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 31 decembrie 2014
6. ^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
7. ^ Domokos Sámuel, A román irodalom magyar bibliográfiája / Bibliografia maghiară a literaturii
române, Irodalmi Könyvkiadó, Bukarest, 1966, pag. 249.