Frecventează cenaclul literar al lui Macedonski. Alte colaborări, la „Românul
literar”, „Liga conservatoare”, „Revista idealistă”. Cele mai multe (şi mai bune) poeme sunt scrise de Bacovia în această perioadă (20-22 de ani). Numele lui este menţionat de M. Dragomirescu în „Convorbiri” (februarie 1907), iar I. M. Raşcu (Evandru) scrie despre el (Un cântăreţ al toamnei) în 1910.
Bacovia publică şi sub pseudonimul George Andoni în revista „Versuri şi proză”
a lui I. M. Raşcu, alte publicaţii la care colaborează fiind „Insula”, „Flacăra”, „Seara”, „CronicaMoldovei”, „Noua revistă română”, „Curierul Bacăului”, „Gândirea”, „Cugetul românesc”. În mai 1915, Bacovia editează la Bacău, împreună cu Ion Iordăchescu şi Şmil Kraus, „Orizonturi noi”, publicaţie modernistă în care foloseşte şi pseudonimele Vag, Geo Vag.
Viața și activitatea cunoscutului scriitor continuă însă și în Bacău, căci acolo
este numit suplinitor de desen la Școala Comericială de Băieți din Bacău, apoi devine primul director al Revistei “Ateneu” și prin 1926 publică la Bacău “Scânteia galbenă”, ulterior apare și volumul “Bucăți de noapte”.
Apar, pe rând, volumele Poezii și Opere, iar în 1945 devine bibliotecar la
Ministerul Minelor și Petrolului. În anul 1957, la data de 22 mai, George Bacovia se stinge din viață în București. Poet simbolist, George Bacovia ne-a lăsat moștenire opere de excepție, originale și moderne și a reușit să impresioneze prin caracterul capodoperelor lui, prin felul în care și-a exprimat emoțiile și prin sinceritatea de care a dat dovadă în anii lui de viață și activitate.
George Bacovia a fost un scriitor roman format la scoala simbolismului literar
francez. Este autorul unor volume de versuri si proza (Cubul Negru) scrise in baza unei tehnici unice in literatura romana, cu vadite influente din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La inceput vazut ca poet minor de critica literara, va cunoaste treptat o receptare favorabila, mergand pana la recunoasterea sa ca cel mai important poet simbolist roman.