George Bacovia a fost un poet român născut la 17 septembrie 1881 în Bacău și

decedat la 22 mai 1957 în București. Este considerat unul dintre cei mai importanți
poeți simboliști ai literaturii române, iar opera sa este caracterizată prin
melancolie, singurătate, obsesie și deziluzie.

Bacovia a studiat la liceul "Gheorghe Roșca Codreanu" din Bacău și la Facultatea de

Litere și Filosofie a Universității din București. În 1902, a publicat prima sa
poezie, intitulată "Amurg", în revista "Literatorul". De-a lungul carierei sale
literare, Bacovia a publicat volume precum "Plumb", "Scântei galbene" și "În
albastru".

Poeziile sale sunt adesea înfățișări ale unor stări interioare și reflectă
experiențele de viață ale autorului, precum boala, moartea, iubirea, singurătatea
și depresia. Deși stilul său este adesea considerat pesimist și cenușiu, Bacovia a
reușit să-și formeze un stil propriu, inconfundabil, care a influențat literatura
română a secolului XX.

Opera lui Bacovia a fost apreciată atât în timpul vieții sale, cât și după moartea
sa, fiind considerat unul dintre poeții de marcă ai literaturii române.