INFORMAȚIE SUPLIMENTARĂ

DESPRE GEORGE COȘBUC

 Biografie
George Coșbuc (n. 20 septembrie 1866,[1][2] Hordou,
Ungaria Regală, Imperiul Austriac – d. 9 mai 1918,[1][2][3]
București, România) a fost un poet, critic literar, scriitor,
publicist și traducător român din Transilvania, membru
titular al Academiei Române din anul 1916.
Poezia sa aparține patrimoniului cultural național, creația
sa recomandându-l drept un autor clasic al literaturii
române, un om cu un gust literar desăvârșit și un autor
canonic, care nu poate lipsi din manualele școlare nici în
ziua de azi. A dus, de asemenea, o prodigioasă activitate
de iluminare (culturalizare) a țăranilor, fiind un precursor al
mișcării poporaniste și un tehnician desăvârșit al
prozodiei, folosea o gamă foarte variată de picioare
metrice și de ritmuri, de la cele ale poeziei populare la
terza rima. A dat o versiune completă a operei lui Dante,
Divina comedie. A tradus foarte mult din lirica străină și a
adaptat prin localizare la sufletul și mediul țărănesc
Eneida și Odiseea (Iliada a fost tradusă de contemporanul
său, George Murnu) și a introdus specii ale poeziei
orientale, cum ar fi gazelul, în poezia română. Toate
aceste calități îl recomandă pentru poziția pe care o
ocupă, de autor clasic, dar mai ales simțul echilibrului și
faptul că a scos în evidență partea solară, idilică, a
sufletului țăranului român.
 Familia lui George Coșbuc

Părinții poetului George Coșbuc: Sebastian Coșbuc și Maria

Avacum
Sora lui George Coșbuc împreună cu soțul ei Zagrai Coșbuc
Fiul Alexandru Coșbuc
Leonid Coșbuc - fratele lui George Coșbuc
Familia lui George Coșbuc: George, Elena și Alexandru
Coșbuc
Aurel Coșbuc -- Fratele lui George Coșbuc
Gimnaziul de la Năsăud
George Coșbuc - Satul Hordou.
Imagine de epoca din anul 1905
George Cosbuc - Casa natală
 Sfârșitul

La 24 februarie 1918, apare în revista Scena din București

ultima poezie a lui George Coșbuc, Vulturul.
„La 9 mai 1918, poetul George Coșbuc moare la București
în Cimitirul Beliu. Țara pierde un mare poet, în sufletul
căruia s-au reflectat toate aspirațiile neamului nostru ...”
spunea Bogdan-Duică la înmormântarea ilustrului
dispărut. La moartea lui Coșbuc, Nicolae Iorga, cel care
afirmase mai demult că „poezia lui Coșbuc este de o
virtuozitate extraordinară”, publică un necrolog pe care-l
încheie cu următoarele cuvinte:

„Cel ce a cântat toate vitejiile neamului, de la Gelu al

legendei până la dorobanții din 77, moare fără a fi văzut
cu ochii sub steag pe aceia care au onorat din nou sfântul
drapel al țării. Să lăsăm ca asupra frunții lui palide, acum
liniștite, să cadă o umbră mângâietoare a depărtatului
tricolor nevăzut.”
În ziarul Lumina, din București, Liviu Rebreanu publică, la
14 mai 1918, articolul George Coșbuc, afirmând printre
altele: „Coșbuc e primul poet pe care-l dă Ardealul literaturii
românești. Ardelean a rămas toată viața. Până și în graiul viu păstrase o
notă ardelenească, particulară, care îi ședea bine. Aici în țară dragostea
lui a fost pentru cele șase milioane de țărani. Simțea o fraternitate
profundă cu dânșii. A răsărit deodată, fără să-l știe nimeni, fără să facă
ucenicia cafenelelor și bisericuțelor bucureștene. Și a biruit împotriva
tuturor celor scufundați în inimații și neputințe. A adus lumină, sănătate,
voioșie.Scrisul lui Coșbuc trăiește și va trăi cât va trăi neamul
românesc.”
Statuia lui George Coșbuc, realizată de sculptorul
Gavril Covalschi.
 VĂ MULȚUMIM PENTRU ATENȚIE!

Această informație suplimentară este realizat de Spoialo

Bogdan și să transmitem informația pe care a făcut-o eu
acasă, transmitem la profesoara Ilașco Svetlana.

Semnătura elevului:
Semnătura profesorului:

Nota: