George Coşbuc

(1866 - 1918)

- date biografice
- activitatea literară
Motto: O luptă-i viaţa; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor
...................................
Trăiesc acei ce vreau să lupte;
Iar cei fricoşi se plâng şi mor.
De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Căci moartea e menirea lor.
(Lupta vieţii de George Coşbuc)
 Date biografice:
La 20 septembrie 1866 se
naşte George Coşbuc în
comuna Hordou din judeţul
Bistriţa Năsăud. El este fiul
lui Sebastian Coşbuc,
descendent dintr-o familie de
iobagi şi al Mariei Avacum.
Îşi petrece copilăria la
şcoala din satul natal, apoi
urmează şcoala primară din
Salva, unde tatăl său era
preot şi pe cea din Telciu,
unde Coşbuc învaţă binişor
nemţeşte. În 1876 învaţă la
gimnaziul românesc din
Năsăud. Din 1880 se
păstrează primele poezii
cunoscute ale lui George
Coşbuc.
 Îi cunoaşte pe Ioan
Slavici, Ion Luca
Caragiale,
Alexandru Vlahuţă,
Octavian Goga,
Mihail Sadoveanu,
Liviu Rebreanu,
Alexandru
Macedonski.
 Se căsătoreşte în 1895
la Bucureşti cu Elena
Sfetea şi în acelaşi an
se naşte unicul fiu al lui
Coşbuc - Alexandru.

 De-a lungul activităţii

sale literare el va
colinda mai multe oraşe
din ţară sau străinătate:
Bucureşti, Blaj, Dej,
Cluj, Gherla, Ploieşti,
Galaţi, Tulcea, Sibiu,
Sângeorz-Băi, Florenţa,
Karlsbad, Viena
 În 1915 moare fiul său într-un accident de
maşină la Băileşti, în Oltenia.
 După acest tragic eveniment din viaţa sa
scrie puţin, iar din cele câteva strofe
disparate transpare senzaţia unui spaţiu
lăuntric, în care poetul are sentimentul
morţii. Chiar în realitate se spune că odaia
lui Alexandru a devenit un fel de loc sacru;
ea trebuia sustrasă schimbărilor şi neatinsă
de nimeni: „Odat-o să mai merg spre-a mai
vedea/ Odaia-n care-a stat copilul nostru-/
Şi niciodat-apoi în viaţa mea!”
 Versul transcrie brut o stare de răvăşire
sufletească vecină cu apatia. Lirismul, cât există,
vine din acest sentiment al împăcării, din
reculegere şi compasiune:

„Eu nu-mi pot da seama nici cum ţi-ai desprins

Din mâna mea mâna-ncleştată,
Nici cum ţi se-opri pe tăcute-al tău pas,
Nici unde, nici cum ai rămas
De mine şi-aşa dintr-o dată
............................. mă uit înapoi
Cu-o clipă nainte eram amândoi,
Iar unul acum e pierdut dintre noi
Eşti tu, ori eu însumi pierdutul?”
 În 1918 moare şi
poetul care este
înmormântat în
cimitirul Bellu, lângă
fiul său Alexandru.

 Poetul încheie tragic

o existenţă glorioasă.
„Lupta vieţii”
sfârşeşte trist pentru
el, ca un dezastru şi
ca o răzbunare. Dar
dacă sfârşitul n-a fost
exemplar, drumul
până la el a urmat
întocmai morala
poetului.
• Activitatea literară
Între 1884-1889, colaborează
la gazeta Tribuna din Sibiu,
condusă de Ioan Slavici unde
realizează adaptări şi prelucrări
din creaţia folclorică. Tânărul
poet colindă satele din
apropierea Sibiului: Răşinarii
lui Goga, Gura Râului, Galeşul,
Ocna Sibiului, etc., păstrând
contactul cu ţărănimea. Se
vorbeşte foarte insistent
despre trimiterea lui Coşbuc la
studii la Viena.
 În 1893 publică prima sa
culegere de poezii – Balade şi
idile, iar în 1896 apare cel de-
al doilea volum de poezii Fire
de tort.

 În aceste volume este zugrăvit

satul, sub aspect monografic:
pitoresc, etnografic, obiceiuri
şi tradiţii, virtuţi ale poporului
nostru. În 1902 publică
volumul de poezii Ziarul unui
pierde-vară ce conţine „reverii
de vacanţă” (Dumitru Micu).
În 1904 apare ultimul volum
de poezii originale al lui
Coşbuc, Cântece de vitejie,
unde sunt evocate scene de
luptă din Războiul de
Independenţă.
 Teme ale creaţiei
literare
Motto:
„Sunt suflet în sufletul
neamului meu /Şi-i
cânt bucuria şi-
amarul -” ….. „Sunt
inima-n inima
neamului meu/ Şi-i
cânt şi iubirea şi
ura-”
(Poetul)
 Poezia erosului rural şi a
naturii: La oglindă,
Duşmancele, Numai una, Rea
de plată, Noapte de vară, În
miezul verii, Vara, Iarna pe
uliţă;
 Poezia marilor evenimente din
viaţa satului: Nunta Zamfirei-
care transfigurează, într-o
atmosferă de basm,
ceremonialul nunţii ţărăneşti-
şi Moartea lui Fulger- care
evocă străvechiul ritual al
înmormântării;
 Poezia de revoltă socială:
Hora, Doina, Noi vrem
pământ;
 Poezia evocării trecutului
şi a Războiului de
Independenţă: Paşa
Hassan, Decebal către
popor, Moartea lui Gelu,
Oltenii lui Tudor, Povestea
căprarului, O scrisoare de
la Muselim-Selo;
 George Coşbuc -
traducător
 În 1896 apare
Eneida lui Virgiliu,
tot în acelaşi an
apare şi poema în
versuri Mazepa de
Lord Byron, în 1987
Sacontala lui
Kalidassa, în 1906
apar Georgicele lui
Virgiliu, pentru ca în
1917 să definitiveze
traducerea Divinei
Comedii a lui Dante.
 Contribuţia lui George Coşbuc la
dezvoltarea poeziei româneşti
 Desprins din tradiţia lui D. Bolintineanu şi V. Alecsandri, G.
Coşbuc a revitalizat filonul popular de inspiraţie poetică în
literatura din pragul secolului XX.
 În opera lui pulsează viaţa satului românesc cu bucuriile şi
necazurile lui.
 Lirismul poeziei coşbuciene este obiectiv „reprezentabil”,
poezia „teatrală”, după cum observase G. Călinescu-
emoţionează prin impulsul ei liric intim, prin ceea ce poetul
evocă şi transfigurează.
 De la Coşbuc începând , în poezia românească se vorbeşte
despre o muzicalitate silabică, versurile, cantabile,
grupându-se în ingenioase combinaţii strofice.
 Coşbuc a îndreptat poezia românească spre firescul
expresiei, spre naturaleţe, ridicând la rang de poezie limba
vorbită.
 Bibliografie

 Petru Poantă - Poezia lui George Coşbuc,

Editura Dacia, Cluj- Napoca, 1976
 Octav Şuluţiu, Introducere în poezia lui George
Coşbuc, Editura Minerva, Bucureşti, 1970
 George Coşbuc interpretat de... ediţie îngrijită
de Maria Corduneanu, Editura Eminescu,
Bucureşti, 1982
 George Călinescu - Istoria literaturii române de
la origini până în prezent, Fundaţia Regală
pentru literatură şi Artă, Bucureşti, 1941