”

LUCIAN
BLAGA
1895-1961 )
„Dacă personalitatea lui Eminescu
a dominat secolul al XIX-lea,
personalitatea lui Blaga a dominat
sec. al XX-lea.”

Constantin Noica
TRADITIONALISTI
NECHIFOR VASILE EUGEN LUCIAN TUDOR ION
CRAINIC VOICULESCU
LOVINESCU BLAGA ARGHEZI BARBU
MODERNISTI
MIHAIL CAMIL GEORGE MIRCEA LIVIU
SADOVEANU PETRESCU CALINESCU ELIADE REBREANU
 LUCIAN BLAGA
1. Date biografice
2. Opera
3. Eapele creației
4. Teme
5. Motive
6. Expresivitatea poeziei lui Lucian Blaga
7. Elemente moderniste
8. Concepte cheie
9. Păreri critice
10. Ars Poetica
11. Expresionismul
12. Bibliografie
 Biografia lui Lucian Blaga

E din neamul mare al licuricilor - omul: un vierme

ce se transformă în lumină când iubeşte.
 „Lucian Blaga e mut ca o lebădă”
 S-a născut pe 9 mai 1895 la Lancrăm , județul Alba
 Familia
o Lucian Blaga a fost al nouălea copil
o Tata: Isidor Blaga - preot ortodox din sat, la fel ca bunicul poetului,
Simion Blaga.
o Mama: Ana (Moga) – face parte dintr-o familie venită din Macedonia în
secolul al XVII-lea.
 Copilăria i-a stat, după cum mărturisește el însuși, „sub semnul unei fabuloase absențe a
cuvântului”, viitorul poet nu poate vorbi pînă la vârsta de 4 ani.

 Primele clase le-a urmat la Sebeș, la școala primară germană (1902-1906), după care a
urmat Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov (1906–1914), unde era profesor ruda sa, Iosif
Blaga, autorul primului tratat românesc de teoria dramei.
 ˝În cei dintâi ani ai copilăriei
mele cuvântul meu nu era
cuvânt. Cuvântul meu nu
semăna cu nimic. Nici măcar cu
o stângace dibuire pe la
marginile sunetului...Împlineam
aproape patru ani şi încă nu
pronunţasem nici un cuvânt.
Nici barem cuvintele de temelie
ale vieţii: “Mamă” şi “Tată”.̏
 În poezia “Autoportret” L. Blaga își dezvaluie trasatura
fundamentală a sufletului său cautator de absolut, aflat în
infinita zbatere, poetul identificându-se cu framântarea din
totdeauna a ființei umane
Lucian Blaga e mut ca o lebãdã.
În patria sa
zãpada fãpturii ţine loc de cuvânt.
Sufletul lui e în cãutare
în mutã, secularã cãutare
de totdeauna,
şi pânã la cele din urmã hotare.
El cautã apa din care bea curcubeul.
El cautã apa,
din care curcubeul
îşi bea frumuseţea şi nefiinţa.
.
 Debutul
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe
țărm (1910), și în Românul, cu studiul Reflecții asupra intuiției lui
Bergson (1914).
o După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909.
 Studii
1) A urmat cursurile Facultății de Teologie din Sibiu și Oradea în
perioada 1914–1916, pe care le-a finalizat cu licență în 1917.
2) A studiat filosofia și biologia la Universitatea din Viena între
anii 1916 și 1920, obținând titlul de doctor în filosofie. Aici a
cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, cea care îi va deveni soție.
Apariţia lui L.Blaga în literatura noastră cu primele sale lucrări,
“Poemele luminii” şi “Pietre pentru templul meu”, a fost socotită
de presa vremii ca « un dar pe care Ardealul îl face României de
ziua Marii Uniri. »
o În anul 1916, în timpul verii, Blaga vizitează Viena, unde
descoperă Expresionismul.
 Nicolae Iorga, în articolul « Rânduri pentru un
tânăr », îl întâmpina astfel:

“E aici un tânăr care întinde braţe de

energie către tainele lumii. Tainele nu se
prind niciodată, căci avem un singur chip
de a le prinde : să le trăim. [...] .În
rândurile, rărite îngrijorător, ale
cântăreţilor simţirii noastre de astăzi, fii
binevenit, tinere ardelean! ″
 Activitatea publică și academică
 Publică la Sibiu, în 1919 , placheta de versuri Poemele luminii ,
precum și culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu.
 Prima sa dramă, Zamolxe, îi apare în ziarul Voința (1920), iar în
volum în 1921 , se publică volumul de poezii Pașii profetului.
Academia Română îi decernează Premiul Adamachi pentru debut
(1921). Universitatea din Cluj îi premiază piesa Zalmoxe (1922).
I se tipăresc primele traduceri de poezie în limba germană în
revista cernauțeană Die Brucke (1922) (Podul).
 A fost redactor la ziarele Voința și Patria.
 1924 E redactor la Cultura, o revista scrisă in patru limbi -
romana, germana, maghiara si franceza.
 1929 In februarie se publica volumul de poezii Lauda Somnului.
 1930 Refuza postul de director al Teatrului National din
Bucuresti.
 1933 Apare volumul de poezii La cumpana apelor.
 1938 Se publica volumul de poezii La curtile dorului.
 După Dictatul de la Viena, se află în refugiu la Sibiu, însoțind
Universitatea din Cluj (1940–1946).
 Conferențiază la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj
(1946–1948). Are un rol major în formarea tinerilor care
fac parte din Cercul literar de la Sibiu.
 În anul 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la
Universitatea din Cluj, mutată temporar la Sibiu în anii ce
au urmat dictatului de la Viena (1940–1944).
 La Sibiu redactează, începând cu 1943, revista Saeculum,
care va apărea un an. A fost profesor universitar până în
1948, când a fost îndepărtat cu brutalitate de la catedră.
Motivul este de natură politică: se pare că Blaga a refuzat
invitația de a conduce Partidul Național Popular, un satelit
al Partidului Comunist.
 Din 1948, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei
Române ca bibliograf.
 Devine cercetător la Institutul de Istorie și Filosofie
(1949–1951).
 Este bibliotecar-șef (1951–1954) și director-adjunct
(1954–1959) la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei.
 Nu îi mai sunt publicate volumele și
preferă să se ocupe de traduceri. În
această perioadă a finalizat
traducerea piesei Faust de Goethe,
iar în 1958 apare primul volum din
Opere de G.E. Lessing în traducerea
lui Lucian Blaga. A tradus poeți
germani clasici și moderni. Poeziile
scrise acum vor fi publicate postum.
 Tot în această perioadă scrie romanul
cu tentă autobiografică Luntrea lui
Caron, publicat de asemenea
postum.
 1960 Ultima organizare a poeziilor
dupa Nebanuitele trepte in patru
mari cicluri: Vârsta de fier, Corabii
cu cenușă, Cântecul focului, Ce
aude unicornul.
 Îţi iert pesimismul, într-un singur caz nu: când e vorba de
viitorul neamului tău, căci a fi pesimist în ce priveşte viitorul
neamului tău, înseamnează-a fi trădător de neam....

 Activitatea diplomatică
o În anul 1926 a intrat în diplomație.
o 1926 La 1 noiembrie devine atașat de presa la legația română de
la Varșovia.
o 1927 La 1 noiembrie e transferat la legația română de la Praga.
o 1928 - 1932 Locuieste la Berna, este secretar de presa.
o 1938 Începe anul ca subsecretar de stat la Ministerul de
Externe. La 1 aprilie este numit ambasador al Romaniei în
Portugalia.
o 1939 La 1 aprilie Blaga vine definitiv în țară dupa ce își încheie
cariera diplomatică .
 Într-un cuvânt răsună nu numai sensul său, răsună în el întregul
univers, precum într-o scoică marea.

 Premii literare și distincții.

 1935 - Primește Premiul C.
Hamagiu al Academiei Române
pentru activitatea dramatică și
poetică din ultimii ani.
 1936 - Este ales membru titular
al Academiei Române.
Discursul de recepție și l-a
intitulat Elogiul satului
românesc.
 1949 - Academia Română îi
încredințează redactarea a două
capitole din Istoria filosofiei
românești.
  Propus pentru premiul Nobel
În anul 1956 Lucian Blaga a fost propus de Rosa del Conte și de
criticul Basil Munteanu, premiul Nobel pentru literatură.
Autoritățile comuniste nu au sprijinit în niciun fel aceste gesturi,
pentru că Blaga era considerat un filosof idealist, iar poeziile lui au
fost interzise până la ediția din 1962 îngrijită de George Ivașcu.

Succesul. Cortina se miră că e

aplaudată de câte ori cade.
 Faptul că orice viaţă de pe pământ se termină prin moarte,
nu dovedeşte că moartea este scopul vieţii.
 La data de 30 noiembrie 1960 este internat la Clinica Medicală I din Cluj. Peste
trei luni se stabilește diagnosticul definitiv - și fatal: neoplasm vertebral.
 La data de 6 mai 1961 Lucian Blaga se stinge din viață, este înmormântat în
Lancrăm.
 Mircea Eliade publică un emoționant necrolog întitulat ”Tăcerile lui Lucian Blaga.”
 1965 - apare Hronicul si cântecul vârstelor, iar în 1990 Luntrea lui Caron, roman
inedit, scris în anii ’50.
 Opera
I. Volume de versuri Izvorul nopţii
 1919 - Poemele luminii
 1921 - Paşii profetului Frumoaso,
 1924 - În marea trecere ţi-s ochii-aşa de negri încât seara
 1929 - Lauda somnului când stau culcat cu capu-n poala ta
 1933 - La cumpăna apelor
îmi pare

că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
1938 - La curțile dorului
din care tainic curge noaptea peste văi
 1943 – Nebănuitele trepte
şi peste munţi şi peste seşuri
 Cicluri de versuri editate acoperind pământul
postum
c-o mare de-ntuneric.
 Vârsta de fier 1940-1944 Aşa-s de negri ochii tăi,
 Cântecul focului lumina mea.
 Corăbii cu cenuşă
 Ce aude unicornul
Lumina a crescut enorm la
Cluj…
II. Dramaturgie
• 1921 - Zamolxe, mister păgân
• 1923 - Tulburarea apelor, dramă
• 1925 - Daria, dramă în patru acte
• 1925 - Ivanca
• 1927 - Meşterul Manole, dramă în cinci acte
• 1930 - Cruciada copiilor
• 1934 - Avram Iancu, dramă într-un prolog şi trei faze
• 1944 - Arca lui Noe
• 1964 - Anton Pann, dramă într-un prolog şi patru faze
(postumă)
III. Filosofie
 Creația sa filosofică este grupată în
trilogii:
 1943 - Trilogia cunoaşterii: Eonul
dogmatic, Cunoaşterea luciferică,
Cenzura transcendentă.
 1944 - Trilogia culturii: Orizont şi stil,
Spațiul mioritic, Geneza metaforei şi
sensul culturii
 1946 - Trilogia valorilor: Ştiință şi
creație, Gândire magică şi religie, Artă
şi valoare.
 IV.Aforisme
 1919 - Pietre pentru templul meu
 1926 - Ferestre colorate, însemnări şi fragmente
 1945 - Discobolul, aforisme şi însemnări
 1977 - Elanul insulei, editată postum

 V.Proza
 Hronicul şi cântecul vârstelor, volum autobiografic, editat
postum, 1965
 Luntrea lui Caron, roman, editat postum.
Etapele creației
 A) Începutul poetic stă sub semnul expresionismului mitic şi spiri­
tualist. „De cate ori un lucru e astfel redat, încât puterea, tensiunea
sa interioară îl întrece, îl transcedentează, trădând relaţiuni cu
cosmicul, cu absolutul, cu ilimitatul, avem de-a face cu un produs
artistic expresionist (Lucian Blaga, Filosofia stilului).
 Blaga mărturiseşte că vine către expresionism din direcţia unui
„tradiţionalism metafizic autohton". El respinge caricaturalul şi
grotescul cul­tivat de expresioniştii germani, manifestându-se
euforic şi extatic. Imaginea existenţei şi a lumii este inclusă de
o unitate cosmică. Exacerbarea eului, isteria vitalistă, elanul
dionisiac, caracterul vizionar, cultivarea mitului primitivităţii
sunt trăsăturile poeziei din etapa expresionistă. Iubirea este un
mod de comunicare cu universul. în volumele Poemele luminii
(1919) şi Paşii profetului (1921), jocul descătuşează sufletul
cuprins de elanuri titanice, dar ultimul volum prevesteşte o
schimbare de atitudine, predomi­narea reflexivităţii.
 B) Începând cu volumul „În marea trecere” (1924) şi
continuând cu Laudă somnului (1929), „ruptura
ontologică" dintre eul liric şi univers se precizează.
Vitalismul este înlocuit prin întrebările tulburătoare asupra
sensurilor existenţei. Poezia tinde către inferioritate pură,
fără imagine.
 Blaga devine poetul „tristeţii metafizice", provocată de
dispariţia tim­pului paradisiac. Spaima de neant, de nimicul,
marele, sentimentul pierderii divinului afirmă „ipostaza
interogativă a eului”, suferinţa „provocată de pierderea
contactului imediat cu universul” (Ion Pop).
 Somnul face posibilă ieşirea din timp, fiind legat de ideea
increatului, considerat a fi perfect pentru că nu stă sub
semnul trecerii spre moarte.
 C) Volumele „La cumpăna apelor” (1933) şi La
curţile dorului (1938) marchează o mai accentuată
inspiraţie folclorică. Misterul e însufleţit de
regresiunea în arhaic. Ipostaza alienării
tăgăduitoare a eului, particula­rităţile tematice şi
stilistice îndreaptă poezia spre blagianism.

D) „Schimbarea zodiei" se produce o dată cu

volumul Nebănuitele trepte (1943) şi se manifestă
plenar în postume. După etapa negaţiei ontologice,
volumul aduce reconcilierea cu sine, prin forţa
inefabilă a cântecului.
TEME FUNDAMENTALE/ MITURI

CUNOAŞTEREA ŞI AUTOCUNOAŞTEREA
CUVÂNTUL / CREAŢIA
TIMPUL
UNIVERSUL
NATURA
NAŞTEREA ŞI MOARTEA
IUBIREA
IDEALUL
DIVINITATEA

PĂCATUL ORIGINAR
GENEZA BIBLICĂ
PERECHEA PRIMORDIALĂ
POTOPUL
MAREA TRECERE
CELĂLALT TĂRÂM
GERMINAŢIA UNIVERSALĂ
 MOTIVE LIRICE
LUMINA
MISTERUL
TĂCEREA / LINIŞTEA
SOMNUL / INCREATUL
LACRIMA/PLÂNSUL
DORUL
ARBORELE (GORUNUL, BRADUL, MĂRUL,
MIRABILA SĂMÂNŢĂ)
MUNTELE
LANURILE DE GRÂU / SPICELE
FLORILE (TRANDAFIRUL / RĂSURA, MACUL,
CRINUL, BRÂNDUŞA)
ANIMALE SACRE: INOROGUL / UNICORNUL,
URSUL CU CRIN, CERBUL CU STEA ÎN FRUNTE,
LEBĂDA, PĂIANJENUL, PORUMBELUL, ŞARPELE
MÂINILE
PRIVIREA / OCHII
AMURGUL
CÂNTECUL
Expresivitatea poeziei lui Lucian Blaga
- capacitatea de plasticizare a ideilor: „unul din cei mai originali
creatori de imagini ai literaturii noastre" (E. Lovinescu);
 - poeziile se construiesc în jurul unei imagini realizate prin
comparaţia elementului abstract cu un aspect al lumii materiale;
 - poeziile urmăresc o structură stereotipă (în prima etapă de
creaţie), având trei secvenţe: planul existenţei, al interogaţiei
retorice/ al comparaţiei ample, al concluziei;
 - cultivarea cu predilecţie a metaforei revelatorii, care caută să
reveleze un mister esenţial pentru însuşi conţinutul faptului;
metafora plasticizantă dă concreteţe faptului;
 - enumerarea prin şi;
 - resemantizarea cuvintelor, care sunt aduse într-un câmp al
transcendenţei; prezenţa cuvintelor cu „sarcină magică" şi cu
„sarcină mitică";
 - cultivarea versului liber.
Elemente moderniste
 - viziuneaasupra lumii (subiectivismul);
 - intelectualizarea emoţiei;
 - influenţele expresioniste;
 - orfismul (lumea-cântare, trăirea-cântec);
 - imagismul puternic;
 - metaforismul;
 - structura poeziei/ tehnica poetică: „o amplă comparaţie,
cu un termen con­cret, de puternic imagism, şi un termen
spiritual de transparentă înţelegere" (Pompiliu
Constantinescu, Poezia d-lui Lucian Blaga)
 - înnoiri prozodice: cultivarea versului liber (cu metrica
variabilă), al cărui ritm interior redă fluxul ideilor şi
frenezia trăirii poetice
 Concepte cheie în opera blagiană
Monumentalitatea operei lui
Blaga stă în îmbinarea de mare
profunzime a poeziei cu filozofia.
1. În concepţia poetului, cunoaşterea se
manifestă prin două concepte
originale:
a) cunoaşterea paradisiacă, de tip
logic, raţional, care se revarsă asupra
obiectului cunoaşterii şi nu-l
depăşeşte, fiind specifică oamenilor
de ştiinţă;
 aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
b) cunoaşterea luciferică are ca scop
potenţarea, adâncirea misterului şi nu
lămurirea lui, specifică sensibilităţii
poeţilor.
“Eu nu strivesc corola de minuni a
lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.”
Cunoașterea paradisiacă
 este de tip logic, rațional, bazată pe intelect;
 vrea să deslușească, să lumineze misterul.
 Universul este fundamental misterios și nu poate fi
cunoscut integral cu ajutorul gândirii logice (teorii,
abstracțiuni). Astfel, rațiunea se dovedește a fi
insuficienta, nu ajunge la esența fenomenelor. Misterul nu
poate fi cunoscut total, ci parțial.

Cunoașterea luciferică
 este de tip poetic
 are ca scop nu să lumineze misterul, ci să îl intuiască, să îl
sporească, să îl potențeze.
 Misterul ajunge să fie adâncit, sporind astfel, în plan
poetic, frumusețea lumii.
2. Metafora cunoaşte, în
concepţia gânditorului poet,
două tipuri:
 - metafora plasticizantă, care
dă frumuseţe limbajului liric,
fără a-i îmbogăţi conţinutul:
„Un zbor de lăstun/ Iscăleşte
peisajul” sau „…prin oraş/
Ploaia umblă pe catalige”;
 - metafora revelatorie, care
are rolul de a potenţa misterul
esenţial, de a revela
conţinutul: „Eu nu strivesc
corola de minuni a lumii”.
Exemplu de metafore plasticizante:
-“Pe uliți, subțire și-naltă/ ploaia umblă pe
cataligi” (metaforă pentru ploaie);
-“În joc cu piatra, câte-un val/ și-arată solzii
de pe pântec” (metaforă pentru valuri).
Exemplu de metafore revelatorii:
- “Soarele, lacrima Domnului/ Cade în mările
Somnului” (un asfințit marin);
- “Cenușa îngerilor arși în ceruri/ ne cade
fulguind pe umeri și pe case”. (“un mister
relevat în legătură cu ninsoarea”, după
explicația lui Blaga);
-“Mamă – tu ai fost odat’ mormântul meu- /
De ce îmi e așa teamă, mamă, / să părăsesc iar
lumina?” (misterul morții) ș.a.
3. Alte concepte specifice
filozofiei blagiene ce se
regăsesc metaforic în creaţia
lirică sunt:
- misterul – principiu
existenţial fundamental,
obiect al cunoaşterii şi resort
al actului de cultură;
 - Marele Anonim - metaforă
revelatorie pentru Creatorul
Universului;
 - lumina – metaforă pentru
cunoaştere;
 - ieşirea în lumină –
naşterea;
 - marea trecere – moartea.
Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te vad,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?
Lumina
Mama,-nimicul-marele! Spaima de marele
îmi cutremură noapte de noapte gradină.
Mama, tu ai fost odat' mormântul meu.
De ce îmi e aşa de teamă-mamă-
să părăsesc iar lumina?
Din adânc
Opreşte trecerea! Ştiu că unde nu e
moarte, nu e nici iubire - şi totuşi, Te rog:
Opreşte, Doamne, ceasornicul cu care ne
măsori destrămarea.
 Păreri critice
Poeziile lui Blaga sunt bucăţi de suflet, prinse sincer în fiecare clipă şi
redate de o superioară muzicalitate în versuri care, frânte cum sunt, se
mlădie împreună cu mişcările sufleteşti înseşi. Această formă elastică
permite a se reda şi cele mai delicate nuanţe ale cugetării şi cele mai fine
acte ale simţirii. E şi filosofie înăuntru, o melancolică, dar nu deprimantă
filosofie, care leagă împreună toate aspectele dinafară ale naturii si,
înlăuntru, toate mişcările prin care şi noi îi răspundem.” - Nicolae Iorga,
„Rânduri pentru un tânăr”, în Neamul românesc. 1 mai, 1919

„E foarte greu, dacă nu imposibil, de judecat opera poetului fără o

referire permanentă la sistemul său filosofic. Lirica lui Blaga transmite
stări sufleteşti care, neavând nimic conceptual, se amestecă intim cu
preocupările reflexive ale gânditorului. El îşi trăieşte plenar ideile, de unde
şi ecoul lor adânc în lumea sentimentelor. Pe de altă parte, fiorul lirici a
naştere la Blaga din reflexivitate şi însoţeşte pas cu pas mişcările unui
spirit scormonitor”. – Ovid S. Crohmălniceanu, Literatura română între
cele două războaie mondiale.
 „Blaga este cel dintâi, repet, după Eminescu care integrează
filosofia (în sensul dat de Marcel Raymond acestui concept),
punând astfel capăt unei discuţii lungi şi plicticoase dacă poate
exista sau nu poezie filosofică.” – Eugen Simion, Lucian Blaga.
Miturile personale ale poetului

„În genere însă Poemele luminii sunt încă stângace, pătate de

consideraţii filosofice şi de un nietzscheanism zgomotos, în
nepotrivire cu temperamentul nesanguin, cam rilkean al poetului.”
– George Călinescu – Istoria literaturii române, de la origini până
în prezent
Blaga “descindea de fapt din Eminescu şi regăsea vibraţia înaltă
a poeziei româneşti la sentimentul cosmic şi fiorul metafizic” -
Ovid S. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două
războaie mondiale.
 Arta poetică (ars poetica)
 Operă literară în versuri în care autorul îşi exprimă crezul liric/
propriile convingeri despre arta literară şi despre aspectele
esenţiale ale acesteia.
 Autorul îşi exprimă în mod direct concepţia despre poezie
(principiile de creaţie: elemente de laborator poetic, surse de
inspiraţie, teme, moda­lităţi de creaţie şi de expresie; rolul social
al poeziei) şi despre rolul poe­tului (relaţia poet - creaţie/
inspiraţie; raportul poetului cu lumea sau cu divinitatea; rolul
său social).
 La nivel ideatic, artele poetice se axează asupra a doi termeni:
poezia şi poetul. în funcţie de termenul care deţine rolul
determinant, ne aflăm în faţa unei arte poetice clasice (cum este
poezia?) sau moderne (care este relaţia poetului cu lumea şi cu
opera sa?).
 Volumul de debut în poezie al lui Lucian Blaga,
Poemele luminii (1919), se deschide cu o
remarcabilă ars poetica a expresionismului, Eu nu
strivesc corola de minuni a lumii, în care se
oglindește și faimoasa potențare a misterului,
exprimată totodată și în registrul aforismului, din
Pietre pentru templul meu (din același an):

„Câteodată, datoria noastră în fața unui adevărat

mister nu e să-l lămurim, ci să-l adâncim așa de mult
încât să-l prefacem într-un mister și mai mare». Rostul
/ misia poeziei expresioniste, rod al luminii
cunoașterii „luciferice“, ori „paradisiace“, este
schimbarea a tot ce-i neînțeles în «ne-nțelesuri și mai
mari», prin iubire de «flori și ochi și buze și
morminte»”
Expresionismul
 Apărut ca reactie împotriva realismului si a extensiei
acestuia, naturalismul, expresionismul a pornit initial de
la ideologiile unui grup de pictori germani impotriva
academismului si conventiilor estetice rigide. Acest
curent literar ia nastere in Germania, intr-un moment de
extrema tensiune sociala a anilor 1911-1925, inainte si
in timpul primului razboi mondial
Aceasta este caracterizata de prezentarea lumii din
perspectivă strict subiectivă, distorsionată intenționat,
pentru a crea momente emoționale care să transmită
idei și stări de spirit. Artiștii de origine expresionistă
caută să indice înțelegerea lumii prin propria lor
perspectivă sau experiență emoțională comparată cu
înțelegerea "obișnuită" sau rațională a lumii materiale.
 Arta plastica expresionista pastreaza temele traditionale pe care le
expune intr-o formula noua, prin excesul de culoare, cromatica
stridenta, contrastanta, linii frânte si curbe. Aceasta estetica se
rasfrange si asupra literaturii, care cultiva cu precadere trairii
corvarsitoare, deci stridente, aspiratia eului spre absolut.

 Eul liric se reintoarce la origini, spre paradigma mitica, spre

timpurile primordiale, cand fiinta se contopea cu cosmicului,
formand un intreg. Astfel, apare negarea orasului, poetul cautand
refugii in mituri, credinte, ritualuri stravechi. Crezul artistic
reprezinta o intoarcere in timp, in zonele arhetipale ale culturii si
ale omenirii, in general.

 Trairile sufletesti, sentimentul inutilitatii, subiectivitatea apar

constant in poezia expresionista. Salvarea vine prin reintoarcerea
eului la originar, la timpurile mitice, primordiale

 Expresioniste sunt, in creatia lui L. Blaga, sentimentul metafizic,

imaginea contemplativa a lumii si a cosmosului, caracterul vizionar,
cultivarea mitului primitivitatii, al arhaicului si originalului.
 Trăsături
 permanenta nevoie de absolut, aspiratia spre ideal
 anularea vechilor dogme ale realismului care nu fac nimic altceva
decat sa surprinda realitatile factice, logice ale vietii, in favoarea
cautarii unei realitati spirituale
 cautarea originalului, a increatului, a ineditului
 reintoarcerea la primordial, la origini, la universul mitic
 tragismul existential surprins si depasit odata ce fiinta reuseste sa
atinga absolutul, prin spiritualizarea trairilor, acestea devenind
cosmice, metafizice
 teme si motive predilecte: tristetea si nelinistea metafizica,
disperarea, absenta, neantul, moartea, dezagregarea eului, natura
halucinanta
 categorii estetice cultivate: fantasticul, macabrul, grotescul, miticul,
magicul
 imagini poetice sunt vii, stranii, contrastante asemenea picturilor
expresioniste
 Exacerbarea eului
 BIBLIOGRAFIE
1. Blaga, Lucian – “Opere”, vol.1 – 2, Ed. Ştiinţa,
Chişinău, 1995
2. Blaga, Lucian – “Hronicul şi cântecul vârstelor”, Ed.
Ion Creangă, Bucureşti, 1984
3. Călinescu, George – “Istoria literaturii române –
compendiu”, Ed. Minerva, Bucureşti, 1983
4. Bălu, Ion – “Lucian Blaga – sinteze şi comentarii
literare”, Ed. Mihai Dascăl, Bucureşti, 1996