Nuvela De la Wikipedia, enciclopedia libera Nuvela este specia genului epic n proza, cu un singur fir narativ, urmarind un co nflict

unic, concentrat; personajele nu sunt numeroase, fiind caracterizate succ int, n func?ie de contribu?ia lor la desfa?urarea ac?iunii. Nuvela prezinta fapte ntr-un singur conflict, cu o intriga riguros construita, accentul fiind pus mai mult pe definirea personajului dect pe ac?iune.Ea e o nara?iune n proza, mai scurt a dect un roman ?i mai lunga dect o povestire. Con?ine de obicei pu?ine personaje care sunt nsa construite pe cteva linii principale. Ea are o naratiune ceva mai co ncentrata, personaje mai putine, drama mai putin complicata dect un roman. Cuprins [ascunde] 1 Etimologie 2 Tipuri de nuvele 3 Nuvela istorica 4 Nuvela psihologica 5 Nuveli?ti celebri 5.1 Straini 5.2 Romni [modificare]Etimologie Termenul de nuvela provine din franceza ?i nseamna noutate.n limba franceza a patr uns din limba italiana, din novella, care nsemna exact acela?i lucru. Di Francia, un teoretician literar italian scria ca meritul novelistului consta tocmai n cap acitatea de a ?ti "sa aleaga subiecte interesante, sa le adapteze cu abilitate s copurilor sale ?i, mai ales, sa imprime semnatura de ne?ters a stilului, culturi i ?i artei lui asupra unei materii care, nainte sa ncapa pe minile sale, fie nu ave a o fizionomie proprie, fie avea una foarte diferita". [modificare]Tipuri de nuvele -Dupa criteriile comune ale subiectului cu modalitatea lui de realizare: istorice psihologice fantastice filozofice anecdotice -Dupa curentele literare n care se nscriu ca formula compozi?ionala: renascentiste romantice realiste naturaliste [modificare]Nuvela istorica Articol principal: Nuvela istorica. Schema oricarei nuvele clasice, istorice are patru timpi: O prezentare a locului unde se desfa?oara ac?iunea ?i a personajelor Un eveniment care modifica situa?ia O serie de ac?iuni puse n pericol de acest eveniment cheie Un dnouement (deznodamnt) care stabile?te noua situa?ie Primele doua etape se pot confunda dar ?i alte combina?ii sunt posibile. Guy de Maupassant, ?i povestirile din Les contes de la Bcasse, ale lui Honor de Ba lzac sunt exemple de nuvele istorice. Nuvela Alexandru Lapu?neanu e poate cel ma i cunoscut exemplu de nuvela istorica din literatura romna. [modificare]Nuvela psihologica - rolul conflictului interior (plasarea situatiei conflictuale in constiinta per sonajului) - prezentarea tensiunilor sufletesti - transformarile (sufletesti, morale, comportamentale) suferite de personaje in evolutia conflictului

- evolutia raporturilor dintre personaje - mijloacele de investigatie psihologica - aspecte ale stilului Exemple: Moara cu noroc de Ioan Slavici ?i n vreme de razboi de I.L.Caragiale [modificare]Nuveli?ti celebri [modificare]Straini Jorge Luis Borgs Dino Buzzati Albert Camus Julio Cortzar Anton Pavlovici Cehov William Faulkner Ernest Hemingway Katherine Mansfield Guy de Maupassant J. D. Salinger [modificare]Romni Articol principal: Lista de nuvele romne?ti. I.L. Caragiale Mircea Eliade Mihai Eminescu Nicolae Filimon Anton Holban Fanu? Neagu Constantin Negruzzi Alexandru Odobescu Hortensia Papadat-Bengescu Dumitru Radu Popescu Ion Popovici-Bana?eanu Marin Preda Liviu Rebreanu Mihail Sadoveanu Ioan Slavici Bogdan Suceava Radu Tudoran? Nicolae Velea

Nuvela ( Save as .pdf ) Publicat : October 17, 2007 | Autor : Mihai T. Categoria : Termeni | Vazut de : 19696 ori | Rating : Print | Email to friend NUVELA Defnitie: Nuvela este specia genului epic in proza, cu un singur fir narativ, ur marind un conflict unic, concentrat; personajele nu sunt numeroase, fiind caract erizate succint, in functie de contributia lor la desfasurarea actiunii. Nuvela prezinta o intriga riguroasa construind, cu fapte verosimile, accentul fiind pus mai mult pe definirea personajului decat pe actiune, avand o evidenta tendinta spre obiectivare a perspectivei narative. Nuvelele se clasifica in: nuvele istorice, psihologice, fantastice, filozofice, anecdotice. Dupa curentele literare in care se inscriu ca formula compozitionala

, nuvelele sunt: renascentiste, romantice, realiste, naturaliste. Termenul de "nuvela" vine din frantuzescul "nonvelle" si inseamnd "noutate, nuve la". Trasaturile nuvelei: dimensiane variabila, mai mare decat povestirea si mai redusa decdt romanul; constructie epica riguroasa un singur fir narativ subiect clar determinat un conflict consolidat intriga bine evidentiata personaje putine, dar puternic conturate faptele sunt verosimile tendinta de obiectivare prin detasarea naratorulni de subiect si de personaje

Nuvela - caracteristici generale Nuvela este o opera epica de intindere relativ redusa cu un numar relativ redus de personaje in care este redata o intamplare din viata unuia sau a mai multor p ersonaje. Este o opera epica pentru ca autorul isi esxprima indirect gandurile, sentimente le, ideile, conceptiile prin intermediul personajelor si al actiunii. Intalnim narator, personaje, actiune. Modul de expunere predominant este naratiunea. Naratiunea se desfasoara liniar cronologic, prin inlantuirea secventelor narativ e. Se observa tendinta de obiectivizare Intamplarile relatate sunt obiective. Actiune mai dezvoltata ca a schitei. Actiunea savarsita de personaje ale caror caracteristici se desprind dintr-un pu ternic conflict. Timpul si spatiul sunt clar delimitate conferind verosimilitate textului. Se acorda importanta deosebita caracterizarii personajului, caracterizat in rapo rt cu actiunea. Are o constructie epica riguroasa. Mai mare decat schita, mai mica decat romanul si in functie de temele tratate, n uvelele sunt: Istorice, psihologice, fantastice, sociale. Nuvela istorica este inspirata din trecutul istoric, dar se face apel la fictiun e si la viziunea autorului. Tema: evocarea unei perioade din istoria nationala te. locul si timpul bine delimita naratorul se detaseaza de personajele sale.

Subiectul prezinta intamplari consumate in istorie. Personajele au numele si trasaturile unor personalitati istorice realizate prin transfigurare artistica, conform cu viziunea autorului. Reconstituirea epocii se realizeaza prin culoarea locala (obiceiuri, traditii, l imbaj, vestimentatie) redate prin naratiune si descriere.

NUVELA ISTORICA caracteristici: -prezinta fapte si evenimente istorice, personajele au fost de asemenea personaj e istorice -este inspirata din trecutul istoric (cronici, lucrari stiintifice, folclor,leto pisete,lucrari istorice); -nuvela istorica este o specie tipic romantica ( n literatura romna nuvela istoric a a aparut n perioada pasoptista atunci cnd s-a dezvoltat romantismul romnesc) se distanteaza de realitatea istorica prin apelul la fictiune si prin viziu nea autorului; are ca tema evocarea artistica a unei perioade din istoria nationala, locul si timpul actiunii fiind precizate; subiectul prezinta ntmplari care au ca punct de plecare evenimente consemnate de istorie; personajele au numele, unele trasaturi si actiuni ale unor personalitati is torice, dar elaborarea lor se realizeaza prin transfigurare artistica, n conformi tate cu viziunea autorului; reconstituirea artistica a epocii se realizeaza si prin culoarea locala (me ntalitati, comportamente, relatii sociale, obiceiuri, vestimentatie, limbaj), co nferita de arta naratiunii si a descrierii. n literatura romna creatorul nuvelei istorice este Costache Negruzzi, cele mai cun oscute nuvele ale sale fiind: Alexandru Lapusneanul si Sobiescki si Romnii.

NUVELA ISTORICA - SPECIA LITERARA - NUVELA - Specie a genului epic, n proza, de dimensiuni relativ reduse (se situe aza ntre schita si roman), cu un fir narativ central si o constructie epica rigur oasa, cu un conflict concentrat, care implica un numar redus de personaje. - Naratiunea se desfasoara liniar, cronologic, prin nlantuirea secventelor nara tive. - Se observa tendinta de obiectivare, de atenuare a prezentei naratorului care nu se implica n subiect si se detaseaza de personaje. ntmplarile sunt relatate ale rt si obiectiv; naratorul intervine relativ putin prin consideratii personale, i ar descrierile sunt minime. - Actiunea nuvelei este mai dezvoltata dect a schitei, pusa pe seama unor person aje, ale caror caractere se desprind dintr-un puternic conflict. - Relatiile temporale si spatiale sunt clar delimitate. Timpul derularii evenim entelor este precizat, ceea ce confera verosimilitate. - Se acorda o importanta mai mare caracterizarii complexe a personajelor dect act

iunii propriu-zise. Personajele sunt caractere formate si se dezvaluie n desfasur area conflictului. n functie de rolul lor n actiune, ele sunt construite cu minuti ozitate (biografia, mediul, relatiile motivate psihologic) sau sunt portretizate succint. - Rolul detaliilor semnificative. - Specie epica, n proza, aparuta n literatura europeana n secolul al XV-lea (denum irea fr. nouvelle, it. novella, releva noutatea, caracterul inedit al subiectelo r abordate, ceea ce a devenit ulterior tendinta de obiectivare). Ca specie moder na, nuvela are o constructie epica riguroasa. NUVELA Comparativ cu alte specii epice n proza: Prin dimensiune, nuvela si povestirea se situeaza ntre schita si roman: schita < nuvela si povestirea < romanul Spre deosebire de roman, nuvela este conceputa pentru o lectura nefractiona ta. Deosebiri nuvela - povestire: Nuvela - tendinta spre obiectivare a nuvelei (naratiunea la persoana a IlI-a) - autorul nuvelei si construieste personajul prin mai multe detalii - raportul cu realitatea: nuvela urmareste realizarea verosimilitatii Povestire - caracterul subiectiv, prin situatia de transmitator a naratorului (nar atiunea la persoana I) - autorul povestirii este mai interesat de situatia epica n care se afla personajul - povestirea poate porni de la date mai ndepartate ale realului (ntmplari se nzationale sau insolite), dar perspectiva narativa sustine iluzia autenticitatii Tipuri de nuvela: dupa curent literar: renascentista, romantica, realista, naturalista etc; dupa tema: istorica, psihologica, fantastica, filozofica, anecdotica, sociala. NUVELA ISTORICA caracteristici: -prezinta fapte si evenimente istorice, personajele au fost de asemenea personaj e istorice -este inspirata din trecutul istoric (cronici, lucrari stiintifice, folclor,leto pisete,lucrari istorice); -nuvela istorica este o specie tipic romantica ( n literatura romna nuvela istoric a a aparut n perioada pasoptista atunci cnd s-a dezvoltat romantismul romnesc) se distanteaza de realitatea istorica prin apelul la fictiune si prin viziu nea autorului; are ca tema evocarea artistica a unei perioade din istoria nationala, locul si timpul actiunii fiind precizate; subiectul prezinta ntmplari care au ca punct de plecare evenimente consemnate de istorie; personajele au numele, unele trasaturi si actiuni ale unor personalitati is torice, dar elaborarea lor se realizeaza prin transfigurare artistica, n conformi tate cu viziunea autorului; reconstituirea artistica a epocii se realizeaza si prin culoarea locala (me ntalitati, comportamente, relatii sociale, obiceiuri, vestimentatie, limbaj), co nferita de arta naratiunii si a descrierii. n literatura romna creatorul nuvelei istorice este Costache Negruzzi, cele mai cun oscute nuvele ale sale fiind: Alexandru Lapusneanul si Sobiescki si Romnii.

Definitie: Nuvela este specia genului epic in proza, cu un singur fir narativ, u rmarind un conflict unic, concentrat; personajele nu sunt numeroase, fiind carac terizate succint, in functie de contributia lor la desfasurarea actiunii. Nuvela prezinta fapte verosimile intr-un singur conflict, cu o intriga riguros constru ita, accentul fiind pus mai mult pe definirea personajului decat pe actiune. Nuvelele se clasifica dupa criteriile comune ale subiectului cu modalitatea lui de realizare in: nuvele istorice, psihologice, fantastice, filozofice, anecdotic e. Dupa curentele literare in care se inscriu ca formula compozitionala, nuvelel e sunt: renascentiste, romantice, realiste, naturaliste. Termenul de "nuvela" vine din frantuzescul "nouvelle" si inseamna "noutate, nuve la". "La hanul lui Manjoala" de I.L.Caragiale este o nuvela fantastica si a aparut ma i intai in "Gazeta sateanului" (1898), apoi in volumul "Nuvele, povestiri". Nuvela este o proza fantastica, fiind construita pe doua planuri care se imbina aromios, real si fabulos. Actiunea nuvelei se desfasoara, totodata, si in doua p lanuri temporale, unul obiectiv, care inscrie evenimentele narate in prezentul r ealitatii si celalalt, subiectiv, al fabulosului mitic, ce tulbura subconstientu l uman. Tema nuvelei ilustreaza mitul folcloric al vrajitoarei malefice, care-i atrage p e tineri si-i intoarce din cale tulburandu-le mintile, scotand la suprafata dori nte ascunse, dar care, odata iesiti din cercul magiei diavolesti, isi reiau faga sul normal al vietii. Ideea operei exprima un adevar mitic ancestral si anume ca acela care foloseste practici vrajitoresti este pedepsit, daca nu reuseste sa iasa de sub influenta f armecelor, asa cum este pedepsita cocoana Marghioala la batranete, fiind mistuit a de incendiul care a ars hanul din temelii, sugerand chinurile Iadului, unde sa dus sufletul ei dupa moarte.

Subiectul nuvelei inceputul nuvelei se situeaza in planul real, printr-un monolog al scriitorului, fiind printre putinele creatii ale lui Caragiale scrise la persoana I. Autorul, in ipostaza calatorului, se indreapta catre Popesti i-de-sus, la pocovnicul Ior dache, unde socoteste ca va ajunge in jurul orei zece. Calaretul se afla aproape de Haculesti, mai are "un sfert de ceas pana la hanul lui Manjoala", unde va poposi pentru "trei sferturi de ceas" ca sa-i dea calului graunte. Punctele de suspensie folosite in calcularea orelor necesare pana la d estinatie, in formularea concluziei ca a "cam intarziattrebuia sa plec mai devre me" si a sperantei ca pocovnicul il va astepta totusi, dau monologului o discont inuitate a gandurilor si, impreuna cu expresiile din limba vorbita, creeaza stil ului o oralitate sugestiva. Calatorul zareste "ca la o bataie buna de pusca" luminile hanului lui Manjoala, dar isi aminteste (timpul subiectiV) ca omul murise de vreo cinci ani, lasand af acerile pline de datorii. Nevasta-sa, Manjoloaia, o femeie zdravana, si-a platit datoriile, a reparat hanul si acareturile, a mai construit inca "un grajd de pi atra" si toata lumea vorbeste ca "trebuie sa aiba si parale bune". Gura lumii o banuia de farmece, ori ca o fi gasit vreo comoara de a reusit sa scape de datori i, ba sa faca si afacerile sa mearga.

De aici, intamplarile scapa logicii firesti, planului real si se inscriu intr-un cadru fantastic: doi frati se dusesera intr-o noapte sa prade hanul, impreuna c u alti doi talhari. Unul dintre ei, "al mai voinic, om cat un taur", cand a ridi cat toporul sa sparga usa, "a picat jos" si-a murit, iar celalalt frate a amutit . Cei doi talhari care-i insoteau l-au pus pe mort "in spinarea frate-sau", cu g andul sa-1 ingroape undeva, departe, dar cand sa iasa din curtea hanului, Manjol oaia a deschis fereastra si a inceput sa strige "hotii!". in mod cu totul surpri nzator, in aceeasi clipa, Ie-a aparut in fata "zapciul (subprefect - ..) cu mai mu lti insi si cu patru dorobanti calari". Speriati de moarte, hotii au luat-o la f uga, lasand acolo "mutul cu frate-sau mort in carca". Toata lumea stia "ca mutul vorbeste" si cand a inceput interogatoriul au crezut ca se preface. Desi l-au b atut "pana l-au smintit ca sa-i vie glasul la loc - degeaba", n-au putut afla ni mic nici despre cele intamplate, nici despre cei doi complici. De atunci nu s-a mai intamplat "s-o calce talharii" pe Manjoloaia.

Secventa urmatoare ilustreaza planul real, autorul descriind cu detalii aglomera tia de la han, desi era "o seara aspra de toamna". in curtea hanului, chirigiii, avand carutele incarcate cu cherestea ori cu porumb, poposeau ca sa se odihneas ca si sa se mai incalzeasca inainte de a porni la vale sau la deal, pentru comer t. Dand calul in grija unui argat, calatorul intra in carciuma unde faceau "refenea (petrecere in comun, chef- n.n.) oameni multi" si cantau olteneste "doi tigani somnorosi", unul cu lauta si altul cu cobza. Cocoana Marghioala era la bucatarie , de unde un "abur de pane calda" il ademeneste pe calator, pe care femeia il in tampina cu bucurie, ca pe un client "de omenie": "- Bine-ati venit, coane Fanica ", fiind si singura data cand se specifica numele personajului. Apoi ea da porun ca "unei cotoroante" sa-i aseze masa in odaie. Cunoscand-o inca de cand era copi l, pe cand trecea cu tatal lui spre targ, calatorul stia despre cocoana Marghioa la ca era femeie "frumoasa, voinica si ochioasa", dar parca niciodata nu-i placu se atat de mult ca acum. intre timp, el crescuse, se facuse un tanar "curatel si obraznic, mai mult obraznic decat curatel" si indrazneste s-o ciupeasca si sa-i spuna ce ochi frumosi are. Este si prima sugerare a tentatiei la care este supu s omul de catre fortele malefice, deoarece "ajungand cu mana la bratul ei drept, tare ca piatra, m-a-npins dracul s-o ciupesc". Spre mirarea tanarului, cocoana Marghioala stia ca el se ducea la pocovnicul lordache pentru a se logodi cu fata lui cea mare si-1 mustra pentru obraznicie, amenintandu-l cu viitorul socru, da r in acelasi timp il previne: "- Ia nu ma-ncanta".

Odaia in care il duce hangita este curata si cocheta, totul este "alb ca laptele ", este "cald ca sub o aripa de closca" si miroase a mere si gutui. Asezandu-se la masa, tanarul vrea sa se inchine, dar observa cu uimire ca pe peretele de la rasarit nu se afla nici o icoana, despre care cocoana ii spune ca nu ar folosi l a nimic: "- Da-le focului de icoane! d-abia prasesc cari si paduchi de lemn". Ca nd tanarul isi face totusi cruce, dupa obicei, izbucneste "un racnet" si el cred e ca a calcat "cu potcoava cizmii, pe un cotoi batran, care era sub masa". Cocoa na se repede si deschide usa ca sa iasa afara "cotoiul suparat", dar aerul rece stinge lampa. Credintele populare spun ca pisica neagra este una din infatisaril e pe care le ia diavolul, iar graba cu care femeia ii deschide usa insinueaza un prim element al vrajitoriei. in intuneric, tanarul incepe s-o mangaie si s-o sa rute pe hangita ("Eu, obraznic, o iau bine-n brate si-ncep s-o pup Cocoana mai n u prea vrea, mai se lasa"), pana gand ii intrerupe jupaneasa, care aducea "tava cu demancare si cu o lumanare". Mancarea, foarte gustoasa - descrisa cu minutioz itate de autor - si vinul bun ii dau tanarului "un fel de amorteala pe la inchei eturi", dar cand afla ca afara a inceput viscolul, se dezmeticeste brusc, intra

in realitate si constata ca ceasul era "zece si aproape trei sferturi", adica st atuse la han "doua ceasuri si jumatate". Argatii se culcasera si, iesind pe pris pa hanului, vede cu ingrijorare ca "este o vreme vajnica", iar in vazduh, "urla vantul nebun". Desi cocoana Marghioala incearca sa-1 convinga sa nu plece pe asa un "vifor mare", tanarul se duce singur la grajd, trezeste un argat ca sa-i ins eueze calul, apoi, intorcandu-se in odaie sa-si ia ramas bun, o gaseste pe femei e "cu caciula mea in mana", pe care "o tot invartea s-o rasucea", intreband de p lata, gazda ii spune, "uitandu-se adanc in fundul caciulii", apoi uitandu-se la el cu ochi "cari-i sticleau grozav de ciudat", ca are sa achite atunci cand va t rece inapoi, sugerand noi elemente ale colaborarii femeii cu fortele malefice si farmecele pe care aceasta face calatorului care voia sa-si urmeze drumul. Tanarul incaleca si pleaca de la han "fluierand un cantec de lume ca pentru mine singur". Cand isi face cruce pentru drum, calaretul aude usa hanului trantinduse si "un vaet de cotoi" si se gandeste ca Marghioala il apucase cu usa. Viscolu l se dezlantuise cu putere, "nori dupa nori zburau opaciti (zapaciti - n.n.) ca de spaima unei pedepse de mai sus, unii la vale pe dedesubt, altii pe deasupra l a deal" si frigul il patrundea nemilos, inghetandu-i mainile si picioarele. intamplarile care urmeaza intra intr-un cadru fabulos, tanarul incepu sa simta " durere la cerbice (ceafa - n.N), la frunte si la tample fierbinteala si bubuitur i in urechi" si se gandi ca bause prea mult. Dar starea Iui se inrautatea vertig inos, il ardea sub coaste, "un junghi m-a fulgerat pan tot cosul pieptului de co lo pana colo" si, cu toate ca era viscol, isi scoate caciula, care ii strangea c apul "ca o menghinea". Tanarul se mustra ca parasise hanul, deoarece se gandeste ca la pocovnic toata lumea se culcase, crezand - pe buna dreptate - ca n-o fi f ost prost sa plece pe o vreme ca asta. Calul se impleticea, de parca ar fi baut si el. Vremea se mai domoleste, "s-a luminat a ploaie" si tanarul isi pune din nou caci ula pe cap, dar brusc "sangele incepe iar sa-mi arza peretii capului", calul gaf aia obosit, pana cand se opreste brusc, "ca si cand ar vedea in fata o piedica n easteptata". intr-adevar, zareste pe drum "o mogandeata mica sarind si topaind" si cand scoate pistolul aude "un glas de caprita". Calul se sperie, se-ntoarce s i porneste inapOl, Cpie han. Tanarul il struneste si vede uimit o caprita neagra care "aci merge, aci se-ntoarce; arunca din copite; pe urma se ridica-n doua pi cioare, se repede cu barbita in piept si cu fruntea inainte sa-mpunga, si face s arituri de necrezut si mehaie si fel-de-fel de nebunii". Calatorul descaleca, vr and sa dea capritei tarate si vede ca este "un ied negru, foarte dragut", pe car e il ia si ij pune in desaga din dreapta, peste niste haine. Se sugereaza ca dia volul luase, de data aceasta, infatisarea atragatoare a unei caprite negre. Calu l "sforaie nebun, da sa se smuceasca () se cutremura si dardaie din toate inchei eturile ca de frigurile mortii." Nedumerit, tanarul incaleca si calul porneste n auc, sarind bezmetic peste gropi, peste musuroaie, fara sa mai poata fi oprit. C u trupul inghetat, cu capul arzand, calaretul regreta inca o data ca parasise ha nul ca un prost, gandindu-se ca primitoarea gazda i-ar fi dat odaia ei pentru o nc?pte. in acest timp, iedul "se misca in desaga sa se aseze mai bine" si scoses e cuminte capul afara, privindu-1. Uitandu-se la cer, tanarul isi da seama ca, i n loc sa mearga Ia deal, o luase la vale si ca se ratacise intr-o "porumbiste cu cocenii netaiati". Calul cade in genunchi si drumetul, speriat, isi face cruce. Imediat simte "o zvacneala puternica langa piciorul drept", se gandeste ca o fi strivit iedul si, cand baga mana in desaga, constata ca il pierduse probabil, p entru ca acesta nu mai era acolo. Calul se ridica buimac in doua picioare, se sm uci si, dupa ce-si tranti stapanul la pamant, o lua Ia goana peste camp ca apuca t de streche, disparand in intuneric. Atunci auzi un glas care striga: "- Tiu! T a-ta! Ptiu! Uciga-te toaca, duce-te-ai pe pustii!" si-i veni inima la loc. De la Gheorghe Natrut, care era paznic la coceni, afla cu stupoare ca era in Haculest i, deci foarte aproape de hanul lui Manjoala, desi mersese prin viscol mai bine de patru ceasuri. Vede lumina la odaia cocoanii Marghioala si se teme ca ea sa n u aiba "alt drumet mai intelept" pe care sa-1 fi gazduit in patul curat, iar el

sa fie nevoit sa doarma pe "vreo lavita langa cuptor". Cand sa intre, tanarul se impiedica in prag de ied, " tot ala", care se duse sa se culce cuminte sub pat. Bucuros ca patul era nedesfacut si obosit de drum, calatorul duce mana la frunt e sa se inchine si sa-i multumeasca lui Dumnezeu ca scapase cu bine, dar cocoana i-a apucat repede mana si 1-a imbratisat strans. El se simte din nou incantat d e odaia alba si nu mai stie cat ar fi ramas ca vrajit la hanul Manjoloaii daca n -ar fi venit pocovnicul Iordache, care 1-a scos de acolo cu scandal si mare tara boi. De trei ori a fugit tanarul inainte de logodna si s-a intors la han, dar batranu l, hotarat "sa ma ginereasca", a pus oameni de l-au prins si l-au dus "legat cob za la un schit in munte", unde a tinut post, a batut matanii si i s-au facut mol itve timp de patruzeci de zile, dupa care s-a pocait si s-a insurat cu fata Iui Iordache. Numai credinta in Dumnezeu si pocainta pot salva sufletul omului de la capcanele pe care i le intinde Satana prin tentatii amagitoare, atractive, detu rnandu-l de la calea cea dreapta, de la fagasul firesc al vietii. Dupa o vreme de la aceasta intamplare, "intr-o noapte limpede de iarna", cand ta narul sedea la taifas cu socrul sau, aflara ca hanul lui Manjoala "arsese pana i n pamant", ingropand "pe biata cocoana Marghioala, acu harbuita, subt un morman urias de jaratic". Bucuros ca "a bagat-o in sfarsit la jaratic pe matracuca", Io rdache il pune pe ginere-sau sa-i povesteasca "pentru a nu stiu catea oara" inta mplarea ciudata prin care trecuse la hanul lui Manjoala. Socrul credea ca in fun dul caciulii pusese cocoana Marghioala farmecele, iar iedul si cotoiul erau tot una cu dracul. Finalul nuvelei se manifesta in planul real si este aluziv, autor ul concluzioneaza ca, daca iedul si cotoiul erau diavolul, atunci inseamna ca si "dracul te duce, se vede si la bune", facand trimitere la perioada petrecuta de el la han cu cocoana Marghioala. Socrul sau, pocovnicul Iordache, ii raspunde m oralizator ca mai intai raul te tenteaza, ca sa prinzi gustul, apoi te spurca si "stie el unde te duce". intrebat de unde ar putea el cunoaste aceste lucruri, s ocrul ii raspunde, mucalit, "asta-i alta caciula", lasand sa se inteleaga faptul ca si el in tinerete avusese o astfel de experienta amoroasa care-1 tentase can dva, apoi isi venise in fire, isi intemeiase o familie si era acum un om respect at si un bun crestin. De aceea stiuse el cum sa procedeze cu viitorul ginere pen tru ca sa-1 aduca pe calea cea buna.

Semnificatii Autorul este acelasi cu naratorul si cu personajul principal, relatand in timp s ubiectiv intamplarile petrecute candva, intr-un timp . obiectiv. Planul real fol oseste motivul calatoriei ca mijloc al cunoasterii miturilor si credintelor stra vechi, ca taram fascinant al fabulosului. in credintele mitice autohtone, farmec ele, vrajile care apeleaza la fortele raului au efect nefast asupra oamenilor, i i deturneaza de la esentele vietii. Tanarul este vrajit prin farmecele pe care l e facuse cocoana Marghioala caciulii sale, sugerand faptul ca el isi pierde mint ile, iese din zona logicii si a ratiunii umane, obiectul fiind propriu capului: "Caciula parca ma strangea de cap ca o menghinea". Cand isi scoate caciula, drum etul incepe sa gandeasca logic, dandu-si seama ca nu trebuia sa plece de la han pe viscol. Punand-o la obrancul seii, calul "se-mpletecea parca bause si el". Ca nd isi pune, din nou, caciula pe cap, simte cum "sangele incepe iar sa-mi arza p eretii capului" si calareste bezmetic, nu mai stie unde se afla, rataceste drumu l. Faptul ca vrajitoarea apeleaza la forte malefice este sugerat de amestecul Satan ei in farmecele pe care le face ea, prin racnetul si vaietul de cotoi, prin zbur dalnicia nebuna a capritei negre, care-I intruchipeaza pe diavol. Farmecele au e fect asupra omului, il zapacesc, il deturneaza de la firescul vietii. Tanarul ra mane la han vrajit de nurii cocoanii si, dupa ce viitorul socru il sileste, ener

gic, sa paraseasca acest loc al pacatului, el se intoarce vrajit inapoi inca de trei ori, inainte sa-1 lege si sa-1 duca la un schit ca sa-1 scape de farmece pr in credinta in Dumnezeu. Fortele diavolesti pot fi invinse numai prin rugaciuni, matanii si molitve, prin pocainta, prin forta divina. Ca in orice proza fantastica, in nuvela se manifesta arta echivocului, a ambigui tatii prin care "se transfera in real un fapt de magie vrajitoreasca pana la a-1 crede o intamplare banala" (Mihai UngheanU).

Stilul Arta narativa ilustreaza aici un singur fir fabulativ, urmarind un conflict conc entrat. Cele doua personaje principale, autorul si vrajitoarea, sunt caracteriza te succint, prin cateva detalii semnificative. Tanarul este "curatel si obraznic , mai mult obraznic decat curatel", este curtenitor si indraznet cu femeile frum oase, "am apucat-o peste mijloc; ajungand cu mana la bratul ei drept, tare ca pi atra, m-a-npins dracul s-o ciupesc". Cocoana Marghioala are niste ochi strasnici , este "frumoasa, voinica si ochioasa", trasaturile fiind tentante pentru barbat ii dornici de aventuri amoroase, care sa-i farmece si sa-i scoata din minti. Detaliul este semnificativ pentru descrierea naturii dezlantuite, . care ar infr icosa pe oricine s-ar incumete s-o infrunte: "Viforul crestea scuturandu-ma de p e sea. in inalt, nori dupa nori zburau opaciti ca de spaima unei pedepse de mai sus, unii la vale pe dedesubt, altii pe deasupra la deal, perdeluind in clipe la rgi, cand mai gros, cand mai subtire, lumina ostenita a sfertului din urma. Frig ul ud ma patrundea; simteam ca-mi ingheata pulpele si bratele. Mergand cu capul plecat ca sa nu ma-nece vantul () s-a luminat a ploaie; lumina cetoasa; incepe s a cearna marunt si-ntepos". Amanuntit, pentru a construi cat mai convingator cadrul real in care urmeaza sa se manifeste fabulosul, este descris si meniul, cinei: "paine calda, rata fripta pe varza, carnati de purcel prajiti, si niste vin! si cafea turceasca! si ras s i vorba". Ca sa sugereze atmosfera de vraja care il cuprinde pe oaspete, Caragia le descrie detaliat odaia curata si "odihnita", care-1 fascineaza: "Ce pat! ce p erdelute! ce pereti! ce tavan! toate albe ca laptele. Si abajurul si toate cele lucrate cu iglita in fel-de-fel de fete..,, si cald ca sub o aripa de closca si un miros de mere si de gutui". "Geniu bilateral, ca tehnica, I.L.Caragiale este, in acelasi timp, un geniu unit ar, ca atitudine in fata vietii. Satira lui izvoraste din strafundurile ancestra le, dintr-un instinct al feeriei, contrazis de platitudinea vietii reale, pe car e o accepta modesta si inteleapta, fixata in canoane de bun-simt si respect al t raditiilor arhaice, Povestitorul de duh oriental, mai just de nuanta balcanica, este savuros in pitorescul lui moral si de o arta minutioasa, in felul cum stie sa reinvieze, prin limbaj si viziune, o lume in care visul si realitatea se-mbin a, coordonate de o lucida ironie". (Pompiliu ConstantinescU) Caragiale-la hanul lui mnjoala