OPERA:

Poezii: Odă ostașilorn noștri

Lăcrămioare
Oaspeții primăverii
Iarna
Malul Siretului

Teatru: Chirița în provincie

Chirița în balon

Drame: Despot-Vodă
Cetatea Neamțului Scriitor, dramaturg, politician
21 iul.1821 – 22 aug.1890

Vasile Alecsandri, numit „bardul de la Mirceşti”, a fost un

poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, academician
român, membru fondator al Academiei Române, creator al
teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, creator al
pastelului ca specie literară .
A fost fiul medelnicerului Vasile Alecsandri și al Elenei
Cozoni.
După unii cercetători, anul nașterii ar putea
fi 1821, 1819 sau 1818, undeva pe raza județului Bacău.
A fost unul dintre fruntașii mișcării revoluționare din Moldova,
redactând împreună cu Kogălniceanu și C. Negri Dorințele partidei
naționale din Moldova, principalul manifest al revoluționarilor
moldoveni.
Vasile Alecsandri s-a stins din viață la 22 august 1890, după
o lungă suferință, fiind înmormântat la conacul său de la Mircești.
 OPERA:
Poezii: Zdreanță
Tâlharul pedepsit
Flori de mucigai
Cuvinte potrivite
Prisaca
O furnică
Testament

Publicistică: Pagini din trecut

Poet, prozator, jurnalist
21 mai 1880 – 14 iul.1967

S-a născut pe data de 21 mai 1880 la București, în strada

Țărani nr. 46, numele său fiind Ion Nae Theodorescu. Este fiul lui
Nae Theodorescu și al Mariei Theodorescu.
A fost un scriitor român cunoscut pentru contribuția sa în
dezvoltarea liricii românești și a literaturii pentru copii.
Pentru activitatea sa remarcabilă în literatură primește
prima oară în 1936, la egalitate cu George Bacovia și a doua oară
în anul 1946, Premiul Național de Poezie.

În anul 1955 este ales membru al Academiei Române, este distins

cu numeroase titluri și premii, iar în anul 1965 primește Premiul
Internațional Johann Gottfried von Herder.
 OPERA:
Momente și schițe: D-nul Goe
Bubico
Vizită

Teatru : O scrisoare pierdută

O noapte furtunoasă
D`ale carnavalului

Nuvele și povestiri: Leac de criză

O făclie de Paște
Dramaturg, nuvelist, ziarist
1 feb.1852 – 9 iun.1912

Ion Luca Caragiale este considerat a fi cel mai mare

dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români.

S-a născut la 1 februarie 1852, în satul Haimanale, care îi

poartă numele, fiind primul născut al lui Luca Caragiale și al
Ecaterinei.
Caragiale a fost atras de contactul cu publicul, arătând
o predilecție deosebită pentru participarea la conferințe și
șezători literare, frecvente în epoca sa.

Caragiale a fost și director al Teatrului Național din București,

în care interpreții au obținut succese remarcabile.
În 1871, Caragiale a fost numit sufleor și copist la Teatrul
Național din București, după propunerea lui Mihail Pascaly.
L-a cunoscut pe Eminescu când tânărul poet era sufleor și
copist în trupa lui Iorgu.
 OPERA:
Poezii: Noapte de vară
La oglindă
Dușmancele

Iarna pe uliță
Vestitorii primăverii

Cântecul redutei
Pașa Hassan
Poet, traducător, jurnalist
20 sept.1866 – 9 iun.1918

George Coşbuc s-a născut al optulea dintre cei 14 copii ai

preotului Sebastian Coşbuc şi ai Mariei. Copilăria şi-a petrecut-o la
Hordou, Transilvania, în orizontul mitic al lumii satului, în
tovărăşia basmelor povestite de mama sa.

În ședința din 13 mai 1916, sub președinția lui Iacob

Negruzzi, Secțiunea literară a Academiei Române hotărăște să-l
propună pe George Coșbuc membru titular al Academiei.

G. Coșbuc închină fiecărui anotimp măcar câte o poezie,

spectacolul
spectacolul lumii rurale relevând cadrul existențial și unele dintre
îndeletnicirile țărănești tipice.

„La 9 mai 1918, poetul George Coșbuc moare la București. Țara pierde
un mare poet, în sufletul căruia s-au reflectat toate aspirațiile
neamului nostru ...” spunea Bogdan-Duică.
 OPERA:
Poveștii: Povestea lui Harap Alb
Dănilă Prepeleac
Ivan Turbincă
Capra cu trei iezi
Povestea unui om leneș

Roman: Amintiri din copilărie

Nuvelă: Moș Nichifor Coțcariul

Povestitor, prozator, dascăl

1 mart.1837 – 31 dec.1889

Ion Creangă a fost un scriitor român recunoscut datorită

măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale.

A fost întâiul dintre cei opt copii ai lui Ştefan a Petrii

Ciubotariul şi ai Smarandei Creangă, "răzeşi fără pământuri" din
satul Humuleşti, ţinutul Neamţ.
În 1875, îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor
școlar la Iași și Vaslui, cu care se împrietenește.

L-a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte

mult și l-a numit învățător la Școala primară nr. 1 din Iași.
A colaborat la elaborarea a patru manuale școlare.
După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite
biserici din Iași, este exclus deoarece și-a părăsit nevasta, lucru
considerat incompatibil cu statutul de diacon.
 OPERA:
Poezii: Luceafărul
Revedere
Ce te legeni...
La mormântul lui Aron Pumnul
Lacul
Somnoroase păsărele
Sara pe deal
Ce-ți doresc eu ție dulce Românie

Poveste: Făt frumos din lacrimă

POET, PROZATOR, JURNALIST
Nuvelă: Sărmanul Dionis 15 ian.1850 – 15 iun.1889

Mihai Eminescu, născut ca Mihail Eminovici, a fost poet,

prozator și jurnalist. Este “cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l
va ivi vreodată, poate, pământul românesc”. (George Călinescu)

S-a născut la Botoşani, fiind al şaptelea fiu dintre cei

unsprezece ai căminarului Gheorghe Eminovici şi ai Ralucăi
Juraşcu.
Copilăria şi-a petrecut-o la Ipoteşti, în judeţul
Botoşani, în mijlocul naturii pe care o evocă în mod deosebit
în multe poezii ale sale.
Criticul Titu Maiorescu, cel care l-a sprijinit moral și material
pe parcursul întregii vieți dar mai ales după tragicul moment al
declanșării bolii sale, s-a ocupat de poezia sa în articolele sale.

1869 1878 1885 1887

 Activitatea literară a lui Octavian Goga a fost dublată de o susținută activitate politică-socială.

OPERA:
Poezii: Dăscălița
Toamnă
La mormânt la Argeș
Moș Crăciun
Unui orb

Teatru: Domnul notar

Jurnal: România românilor

Poet, jurnalist, politician
1 apr. 1881 – 7 mai 1983

Octavian Goga s-a născut la 1 aprilie 1881 în satul Rășinari, de

pe versantul nordic al Carpaților, în casa de pe Ulița Popilor nr. 778,
fiul preotului ortodox Iosif Goga și al Aureliei, învățătoare.
Până la declanșarea primului război, Goga s-a impus ca ziarist
strălucit prin articolele publicate în revista Țara noastră,
ziarul Epoca, Adevărul, revista Flacăra și revista România, proza sa
jurnalistică fiind comparabilă cu a celei eminesciene.
Activitatea literară a lui Octavian Goga a fost dublată de o
susținută activitate politică-socială.
După izbucnirea primului război mondial, Goga s-a stabilit
în România, continuând de acolo cu tenacitate lupta pentru
întregirea română prin alipirea Transilvaniei la România și pentru
desăvârșirea unității statale române.
După ce i s-a acordat Premiul „Năsturel-Herescu” pentru volumul
de debut, Octavian Goga a primit consacrarea Academiei Române.
 OPERA:
Romane: Baltagul
Frații Jderi
Nicoară Potcoavă
Măria sa, puiul pădurii
Neamul Șoimăreștilor

Nuvele: Hanul Ancuței

Dumbrava minunată
Povestiri alese
Povestiri pentru copii
Romancier, nuvelist, ziarist
5 noi.1880 – 19 oct.1961

Mihail Sadoveanu este considerat cel mai mare prozator

român din toate timpurile, fiind numit “Ceahlăul literaturii
române” de Geo Bogza şi "Ştefan cel Mare al literaturii româneşti"
de George Călinescu.

Părinții săi au fost avocatul Alexandru Sadoveanu din

Oltenia și Profira Ursache, fată de răzeși. În şcoala primară îl are
ca dascăl pe Mihai Busuioc, nimeni altul decât domnul Trandafir.
Opera sa monumentală se concretizează în peste 100
de volume.
A fost președintele Uniunii Scriitorilor din România și, începând
cu anul 1921, membru al Academiei Române. A primit Premiul Lenin
pentru Pace în 1961.
Copiii săi, Profira și Paul-Mihu Sadoveanu, au mers pe
urmele tatălui și au devenit la rândul lor scriitori.
 OPERA:
Romane: Mara
Cel din urmă armaș
Cele 2 lumi

Nuvele: Popa Tanda

Gura satului
Budulea Taichii
Moara cu noroc

Povești: Zâna zorilor

Păcală în satul lui Scriitor, jurnalist
18 ian.1848 – 17 aug.1925

A fost al doilea copil al cojocarului Sava Slavici şi al Elenei

Borlea..
Este întemeietor al realismului nostru modern. Eminescu spunea
că: ,,Această lume a lui Slavici seamănă nu numai in exterior cu
ţăranul român, în port şi vorbă, ci cu fondul sufletesc al poporului.”

Redactor la Timpul în București și, mai apoi, fondator

al Tribunei din Sibiu a fost un jurnalist controversat, iar în urma
articolelor sale a fost închis de cinci ori, atât în Austro-Ungaria, cât
și în România.
În pragul primului război mondial a fost director al
ziarului Ziua din București, subvenționat cu fonduri germane și
austro-ungare.
A susținut, alături de regele Carol I, neutralitatea
României.
 OPERA:
Poezii: Balada unui greier mic
Rapsodii de toamnă
Sfârșit de vară
Noapte de iarnă
Bivolul și coțofana
Câți ca voi
Mihai Viteazul și turcii

Proză: Scrisori fără adresă

Minunile Sfântului Sisoe (neterminat) Poet, prozator, publicist
20 mart.1886 – 7 mai 1937

George Topîrceanu s-a născut in București la data de 20

martie 1886, ca fiu al cojocarului Gheorghe Topîrceanu și al
Paraschivei, țesătoare de covoare la azilul „Doamna Elena ",
amândoi originari din părțile Sibiului.

Topîrceanu cunoaște și colaborează cu scriitori de frunte,

precum Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi sau Hortensia Papadat-
Bengescu.

Volumele sale (Balade vesele și triste, Migdale amare, Scrisori

fără adresă, Pirin - Planina) se bucură de succes de public și de
presă, în special poezia, pentru care obține în 1926 Premiul Național
de Poezie.