COSTACHE NEGRUZZI

Proiect realizat de: Grosu Sânziana Maria , Fătu Eduard, Popa Ioana
Roxana,Tănăseală Maria, clasa a IX-a,
Profesori coordonatori: Bozdoro Adriana Olimpia, Hîrcă Luminița Geta
STRUCTURĂ PROIECT
 1. Introducere
 2. Familia
 3. Studii
 4. Chișinău, 1822 – întâlnirea cu Pușkin, primele
încercări literare
 5. Începuturile carierei și viața politică
 6. Epitaful
 7. Activitatea literară
 8. Importanţa operei
 9. Concluzii
 10. Bibliografie
INTRODUCERE
 „Pentru a judeca și a prețui meritul unui autor, trebuie a
cunoaște bine timpul în care el a scris, gradul de cultură a limbii
în care el a fost îndemnat a scrie și dificultățile de tot soiul, prin
care geniul său și-a făcut drum pentru ca să iasă la lumină. Să
vedem dar în ce epocă C. Negruzzi a creat pe Aprodul Purice și
pe Alexandru Lăpușneanu, acest cap d-operă de stil energic și
de pictură dramatică, în ce epocă el a tradus cu atâta măiestrie
Baladele lui V. Hugo și a compus acea colecție de Păcate ale
tinereților, ce sunt de natură a pune pe C. Negruzzi în pleiada
de frunte a literaților români.”(Costache Negruzzi. Introducere la
scrierile lui – Vasile Alecsandri)
 Trăind într-o societate semiorientală, Negruzzi a dovedit un
spirit luminat de razele soarelui occidental.
 Până la 1840 și chiar mai încoace cu câțiva ani, ideile și
principiile moderne înrădăcinate astăzi la noi nu pătrunseseră
încă în țară.
Costache Negruzzi
FAMILIA

 Costache Negruzzi se naşte la începutul secolului al

XIX-lea, în anul 1808 în Trifeştii Vechi, fiu al unui
boier în rang de paharnic, Dinu Negruţ. Numele de
,,negruț” era mai mult o poreclă și însemna că
strămoșul era ,,smolit”, ca și Costache. Acest lucru
reiese din arborele genealogic găsit de scriitor și
completat de Iacob Negruzzi, un Neniul logofăt
mare, figurând în 1661 într-un hrisov de pe vremea
lui Vasile Lupu, unde Enachi Neniul este poreclit
Negruț.
 Mama sa, care a murit la un an după naşterea lui, era
fiica logofătului Hermeziu, tocmai de aceea satul
poartă acum numele Hermeziu.
STUDII
 Sub supravegherea tatalui sau, Negruzzi citeste autorii
clasici, eleni şi francezi, apreciindu-l pe romanticul
Victor Hugo. Tatăl, Dinu, era un mare iubitor de carte,
astfel încât Costache și-a început învățătura în greacă cu
unul dascălii greci mai cu renume pe atunci în Iași -
Chiriac, dar a avut și un profesor francez emigrant
Bacovitz, învățând limbi străine înaintea limbii materne.
Învață singur să citească românește dintr-o carte a lui
Petru maior, precum însuși mărturisește într-un articol
intitulat Cum am învățat românește: povestire
autobiografică de mare profunzime.
 Tot tatăl său îl va îndemna să cunoască şi cultura
naţională, mergând la școala de la mânăstirea Socola,
unde învăța de pe o carte a lui Petre Maior.
Costache Negruzzi
la tinerețe
CHIȘINĂU, 1822 – ÎNTÂLNIREA CU PUȘKIN,
PRIMELE ÎNCERCĂRI LITERARE

 Izbucnind revoluția din 1821, a fugit

în Basarabia cu tatăl său. La Chișinău, când
avea 14 ani, face cunoștință cu poetul
rus Pușkin, care-i trezește interesul pentru
literatură: se trezi deodată cu o avere bogată de
idei noi, de poezii armonioase și de stil curat
românesc. Avea, sărmanul, o comoară, și nu se
putea bucura a o împărți cu nimeni, căci împrejurul
său nimeni nu era în stare să o prețuiască la
adevărata ei valoare.
 Din această perioadă datează primele sale încercări
literare: Zăbavele mele din Basarabia în anii 1821, 1822.
 Potrivit lui Bogdan Răileanu, în Povestea lui Constantin Negruzzi
(anul apariţiei ), întâlnirea cu Pușkin s-a petrecut astfel: ajuns în
Basarabia, tânărul Costache, având, la acea vreme, vârsta de 13
ani, își făcuse un obicei din a se plimba adesea printr-una dintre
grădinile Chișinăului. Astfel o vede prima dată pe Calipso, o
tânără grecoaică în vârstă de 18 ani, pentru care adolescentul
manifestă o afecțiune puternică. În timpul uneia dintre
plimbările sale, o observă pe o bancă alături de un tânăr, așa că
îi salută pe amândoi timid. Astfel, cei trei ajung să se cunoască,
având ca mai apoi să afle că tânărul respectiv era Alexandr
Pușkin, care ajunsese în Basarabia după fuga din Sankt
Petersburg. În decursul întâlnirilor dintre ei, Pușkin îi insuflă
tânărului Negruzzi pasiunea pentru scris și îl încurajează, în
pofida vârstei sale.
Costache Negruzzi
la bătrânețe
ÎNCEPUTURILE CARIEREI ȘI VIAȚA
POLITICĂ
 După moartea tatălui său, intră copist la visterie, începând astfel
viața politică, cum făceau mulți fii de boieri pe atunci.
 În acest timp publică câteva traduceri de poezii şi, îndemnat fiind de
scrierile patrioților de peste munți, studiază istoria și dă la lumină
poemul Aprodul Purice ca un fel de protest indirect la adresa
domnului și a boierilor din timpul său.
 A fost contemporan cu Mihail Kogălniceanu şi cu Vasile Alecsandri,
fiind în anul 1837 deputat de Iaşi şi apoi director al teatrului din Iaşi.
 Demonstrând dorinţa de progres prin ideile sale liberale, Negruzzi
este ales primar al oraşului Iaşi, iar după 1848 deţine funcţia de
judecător, membru în Divanul Domnesc, apoi, sub domnia lui Cuza
director al departamentului finanţelor, deputat şi epitrop la Sfântul
Spirodon.
 Deşi e ales membru al Academiei, din cauza bolii nu participă la
solemnitate şi nu-şi rosteşte obişnuitul discurs de recepţie în 1867.
Fotografia lui
Costache Negruzzi
EPITAF
 Moare la ora 6 seara pe 24 august 1868 ,la casa de pe strada Negruzzi
nr.5 de apoplexie,iar în testamentul acestuia spune că ar vrea să fie sub
lilieci și sălcii.
 Pe 24 august 1868,un sculptor primește misiunea de a îi face piatra
funerară, pe acestea rămânând urmele ultimilor gânduri,ale caror trăire
este una profundă și este dedicată lui Dumnezeu,ființa luminii
universale,dar și oamenilor,acestea transmițând indirect cuvintelele
iertare vouă și uite :
 Eu nu am fost ca dânșii,de aceea-n suferință
 Petrec lipsit de toate plăcerilelumești,
 Dar cugetul îmi spune ca n-oi avea căniță,
 C-am fost și eu unealtă la rele omenești.
 Iar așa privim în lacrimi moartea unui luciferic.
 Totuși epoca aceasta totuși i-a avut reprezentați pe Alecsandri și
Kogălniceanu,care au avut influențe occidentale, proza lui Negruzzi este
denumită astfel de Călinescu o ,,observație a localului”.
Mormantul lui
Costache Negruzzi
ACTIVITATEA LITERARĂ
 Scrie de la o vîrstă fragedă („Zăbăvelile mele din Basarabia în
1821, 1822, 1823”, nuvela romantică „Zoe” – 1829), dar publică la
maturitate („Aprodul Purice”, 1837, „Vandalism”, 1838, „Reţetă”,
„Catacombele Monastirii Neamţului”, „Riga Poloniei şi Prinţul
Moldaviei”, „Un poet necunoscut”, „Au mai păţit-o şi alţii”, „La
Maria” – 1839). Afirmarea magistrală pe tărîm literar i-o aduce
nuvela istorică „Alexandru Lăpuşneanul”, care, publicată fiind
la 30 ianuarie 1840 în primul număr al revistei „Dacia literară”, îl
înregimentează în programul lui M. Kogălniceanu din renumita
„Introducţie”. Urmează „O alergare de cai”, „Fiziologia
provinţialului”, „Cântec vechi”, „Toderică”, traduce împreună cu
A. Donici „Satire şi alte poetice compuneri” de Antioh Cantemir.
 Încurajat de succes, în 1845 adună proza epistolară în cartea
„Negru pe alb”, după care abia după 50 de ani vede lumina
tiparului „Păcatele tinereţilor” (1857).
Copertă Balade de Victor Hugo
IMPORTANŢA OPEREI

 Pe când poezia lâncezea în versuri trăgănate de 16

picioare și șchiopăta sub forma de ode lingușitoare către
ministru, domn și împărat, C. Negruzzi traducea cu o
măiestrie artistică baladele lui V. Hugo și minunata
poezie a lui Pușkin Șalul negru. Limba lui era corectă,
versificarea armonioasă și traducerea demnă de original.
 Pe când tradițiile istorice căzuseră în uitare și faptele
glorioase ale strămoșilor noștri se pierdeau în întunericul
ignoranței, C. Negruzzi avu nobila dorință de a deștepta
simțul național prin poemul istoric Aprodul Purice. Acest
mic poem cuprinde tablouri de o rară frumusețe și se
deosebește atât prin armonia versurilor, cât și prin o
energie de stil necunoscută încă până la dânsul.
 Pe când palatul domnesc era considerat ca un soi de templu, iară
domnul ca un soi de Buda nefailibil, C. Negruzzi avea curajul a
scoate la lumină imaginea cruntă a lui Alexandru Lăpușneanu și
a spune boierilor un mare adevăr: „Poporul e mai puternic decât
boierimea!“
 „Proști, dar mulți!“ răspunde Lăpușneanu vornicului Moțoc, în
scena măcelului din palat, atunci când poporul adunat la poarta
curții striga: „Capul lui Moțoc vrem!“ Acel răspuns al domnului:
„Proști, dar mulți!“ cuprindea în trei cuvinte o adevărată
revoluție socială. Prin urmare nuvela istorică fu rău văzută la
palat, rău primită de boieri; însă ea își dobândi pe loc rangul cel
mai înalt în literatura română, și va rămânea totdeauna un
model perfect de stil, de limbă frumoasă, de creație dramatică și
de o necontestată originalitate.
CONCLUZII
 Ca om politic, deși rolul lui nu a fost însemnat, e de ajuns să amintim aici că,
fiind deputat sub domnia lui Sturza-vodă, el a fost exilat de două ori la moșia sa
Trifești de pe malul Prutului, pentru crima neiertată că avea idei liberale și făcea
opoziție guvernului. Însă și diversele posturi ce a ocupat, de la simplu diac de
visterie, post în care intrau întâi feciorii de boieri pe atunci, până la postul de
ministru de finanțe, și cariera politică erau contrare gustului și tendințelor sale
literare.
 Ca om de litere, a fost, este încă și va fi mult timp în fruntea prozatorilor români.
 Ca român, cu simțul de adevărată naționalitate, să-l lăsăm însuși a se exprima:
„Francez, neamț, rus, ce firea te-a făcut,
Pământul tău e bine-a nu uita,
Oricui e drag locul ce l-a născut;
Eu, frații mei, oriunde-oi căuta,
Nu mai găsesc ca dulcea Românie
De-o și hulesc câți se hrănesc în ea,
Corci venetici! ... Dar oricum va fi, fie,
Eu sunt român și-mi place țara mea.“

Mircești, ianuarie 1872

Muzeul din Hermeziu a lui Costache Negruzzi
BIBLIOGRAFIE

 Călinescu George,Istoria literaturii române

de la origini până în prezent,Editura
Universitas, 1993
 https://www.wikipedia.org

 https://www.ro.biography.name/scriitori/
8-romania/35-costache-negruzzi-1808-1868
 Negruzzi Costache,Alexandru Lăpușneanu
și alte povestiri ,Editura Corint,2014
SFÂRȘIT