Reprezentantii

Pasoptismului
 AXA TIMPULUI

Iluminismul
sec. 18- sec. 19

Clasicismul Pasoptismul
sec. 17- sec. 18 sec. 19
Mihail Kogalniceanu
● 6 septembrie 1817, Iași, Moldova – d. 1 iulie 1891,
Paris, Franța
● om politic de orientare liberală, avocat, istoric
și publicist român originar din Moldova
● a devenit prim-ministru al României la 11
octombrie 1863
● a servit ca ministru al Afacerilor Externe sub
domnia lui Carol I
● a fost de mai multe ori ministru de interne în
timpul domniilor lui Cuza și Carol.
 A fost unul dintre cei mai influenți intelectuali români ai
generației sale (situându-se pe curentul moderat al
liberalismului). Fiind un liberal moderat, și-a început cariera
politică în calitate de colaborator al prințului Mihail Sturdza,
în același timp ocupând funcția de director al Teatrului
Național din Iași și a publicat multe opere împreună cu
poetul Vasile Alecsandri și activistul Ion Ghica.
Vasile Alecsandri

● Vasile Alecsandri s a născut in data de 14 Iunie

1818 la Bacău și a decedat la data de 22 August
1890. Poet, prozator și dramaturg . Provine
dintr-o familie boierească de curând ridicată la
o poziție de o oarecare însemnătate .
 După înapoierea in Moldova participă la toate inițiativele tovarășilor săi de
generație: director al teatrului din Iași împreuna cu Costache Negruzzi și
Mihail Kogălniceanu, colaborator la Dacia literară și la Propășirea, din al cărei
comitet de redacție face parte, redactor și proprietar al României literare. A
luat parte la mișcarea revoluționara de la 1848 din Moldova, redactând unul
din documentele ei programatice (Protestatie in numele Moldovei, a
Omenirei și a lui Dumnezeu) și a petrecut un an de exil in Franța.Înapoiat in
țară participă la luptele pentru Unirea Principatelor, se numără printre
devotații domnitorului Alexandru Ioan Cuza și e trimis de acesta in Franța,
Italia și Anglia, pentru a determina Marile Puteri sa recunoască actul dublei
sale alegeri. Deputat și ministru in mai multe rânduri, e ministru al României
la Paris între 1855 și 1890. Personalitatea umană și scriitoricească a lui
Alecsandri domină etapa pașoptistă la literaturii noastre, in ciuda eclipselor
prin care a părut sa treacă in ultimii ani de viața. Titu Maiorescu, intr-un text
din 1886, sintetizează intr-o formulă pregnantă și acceptabilă până azi
însemnătatea operei lui in ansamblu: ,, În Alecsandri vibrează toată inima,
toată mișcarea compatrioților săi, câtă s-a putut întrupa intr-o forma poetica
in starea relativa a poporului nostru de astăzi. […]
 Alecsandri este cel mai cuprinzător dintre scriitorii generației sale
exprimându-i nu numai năzuințele patriotice, ci si descoperirile din
continentul vieții intime si încercându-si puterile in aproape toate genurile si
speciile literare fundamentale. El a legat creația literară de cea culturală,
contribuind atât la extinderea domeniului beletristicii românești, cât și la
crearea și educarea publicului ce urma sa o recepteze. Anii directoratului la
teatrul din iasi, sunt un exemplu al seriozității și puterii de munca a tânărului
scriitor, care se ocupa, alături de colegii săi, atât de detaliile administrative și
financiare ale întreprinderii, cât și injghebarea repertoriului și de instruirea
actorilor, de costumație și recuzită dar și de regia propriu-zisă.
Alecsandri se numără și printre primii scriitori romani moderni a căror opera
a devenit accesibila străinătății, contribuind astfel, chiar dacă la început
intr-o măsura mai modestă la intrarea culturii și literaturii romane in circuitul
european.
 Activitatea dramatica a lui Alecsandri începută in tinerețe și continuata pana la ultimii
ani de viața, a răspuns și ea, in forme specifice, necesităților fundamentale ale culturii
noastre moderne incipiente. Scriitorul a deputat cu comedii ușoare, bazate mai ales pe
acțiune și efecte lingvistice oarecum de suprafața, a continuat cu comedii de moravuri
și piese inspirate din cea mai stringentă actualitate( Iorgu de la Sadagura, Iașii in
carnaval, Chirița in Iasi, Chirița in provinție) in care, in forme nebătătoare la ochi, dar cu o
remarcabilă consecvență totuși, a ridiculizat unele din fectele societății contemporane și
a promovat idealurile ei pozitive. Proza, căreia Alecsandri i-a acordat cea mai putina
atenție conștientă, deși a cultivat-o de asemenea toată viața, e partea cea mai viabilă,
azi, a creației sale. Având un punct de plecare memorialistic, chiar atunci când se
deghizează in formele literaturii de fictiune( Buchetiera de la Florența, Istoria unui
galbăn, Dridri, Mărgărita) ea își manifesta calitatile mai ales in relația de călătorie
directa( O plimbare la munți) sau in parte mascata( Balta Albă). Alecsandri e un fin
observator al oamenilor si întâmplărilor, sensibil la peisaj, dar cenzurandu-și cu grija
entuziasmele, un excelent povestitor care știe sa-și diversifice materia și stilul, un
umorist borom, care nu disprețuiește pe alocuri nici ironia sau sarcasmul, un spirit
mereu deschis, cuceritor prin autenticitatea experiențelor, oroarea de ostentație, prin
sinceritatea cu care se îndreaptă spre ceilalți și lipsa totala de emfaza a comunicării.
Dimitrie Bolintineanu
Dimitrie Bolintineanu (n. 1825- d.1872)
A fost poet, copist la Secretariatul Statului (la
doar 16 ani), membru al Soc. Frăția și al Asoc.
Literare a României, membru în Comisia de
Propagandă și redactor-șef al ziarului Poporul
Suveran (în timpul revoluției din 1848),
ministru și consilieri intim al lui Al. I. Cuza,
A învățat la Colegiul,,Sf. Sava".
Debutează în Curier de ambele sexe (1842) cu
elegia ,,O fată tânără pe patul morții" , care-i
aduce celebritatea.
 Opere

● Cupa lui Ștefan

● Muma lui Ștefan cel Mare
● Fata de la Cozia
● Năvala lui Ţepeş
● Întoarcerea lui Mihai
● Ștefan la moarte
● Mihai revenind de la Dunăre
● Un ostaş român închis peste Dunăre
● Mircea cel mare şi solii
● Visul lui Ștefan cel Mare
● Mircea la bătaie
● Apa Bârsei
● Moartea lui Mihai Viteazul
Alecu Russo ● n. 17 martie 1819,[2] Chișinău, Imperiul Rus – d. 5
februarie 1859,[2] Iași, Principatele Unite ale Moldovei și
Țării Românești)

● a fost poet, prozator, eseist, memorialist și critic literar

român (originar din Basarabia), ideolog al generației
de la 1848

● Este autorul volumului Cântarea României, tipărit

anonim. Fără a revendica vreodată explicit această
operă, a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii
de paternitate literară din istoria literaturii române.

● A participat la Revoluția de la 1848 din Moldova, după

care a luat parte la Marea Adunare Națională
românească de la Blaj din 3/15 mai 1848 și la adunarea
de la Lugoj din 15/27 iunie 1848.

● A fost arestat la Dej și întemnițat la Cluj. A militat

pentru Unirea Principatelor Române. A murit de
tuberculoză și este înmormântat la Biserica Bărboi din
Iași.
 ● Costache Negruzzi (1808-Trifești, jud Iași; 1868-Iași)

Costache Negruzzi ● Prozator, poet, dramaturg și traducator.Înainte de a deprinde

slova românească, învață grecește și frantuzește.

● La 1821, izbucnind mișcarea eteristă, familia se refugiază la

moșia Sărăuți, unde acesta face primele mișcari literare, apoi la
Chișinău, unde îl cunoaște pe Pușkin, cel care îi trezește
adevăratul interes oentru literatură.

● Din această perioadă datează primele sale jncercări literare :

“Zăbavele mele din Basarabia în anii 1821, 1822. Ca urmare al
unui articol tăios “Vandalism”, este exilat la moșia de la Trifești.

● Împreună cu V.Alecsandri, M. Kogălniceanu și P.M Câmpeanu

luase în antrepriză, fiind și codirector, Teatrul Național din Iași
(1840-1842

● Din 1828 se păstrează primele versuri originale ale lui

C.Negruzzi-un poem burlesc purtând titlul “Distărare Șlicului”

● Depășind de pe acum neoclasicismul, traducatorul se apropie

de autori preromantici și romantici. Acesta a tradus versuri din
literatura franceză, germană și engleză.

● Moare de apoplexie, în 1869, după ce în ultima parte a vieții

suferise mult.
Grigore Alexandrescu ● S-a născut la Târgoviște, pe data de 22 februarie în anul
1810. În anul 1827 își pierde ambii părinți, rămâne orfan și se
mută la părintele Ieremia, unchiul lui din București.

● În anul 1831, este înscris la școala de limba franceză a lui

Jean-Alexandre Vaillant, aici fiind coleg cu Ion Ghica. Face
cunoștință cu Ion Heliade Rădulescu. Îi uimește pe toți prin
talentul său poetic.

● Un timp va locui acasă la Heliade, care-i va publica, la 6

martie 1832, în „Curierul românesc”, poezia „Miezul nopții”,
apoi, în același an, publică și primul său volum de poezii,
„Eliezer și Neftali”, poezii traduse și originale.

● În anul 1834, se înrolează în armată, dar va demisiona în

(1837).

● Din pricina unor scrieri („Anul 1840” și Lebăda și puii

corbului) este întemnițat, timp de trei luni.

● În ultimii 25 de ani de viață a fost marcat de alienare

mintală.
Andrei Muresanu
● (n. 16 noiembrie 1816, Bistrița - d. 24 octombrie 1863,
Brașov) a fost poet, publicist, profesor și traducător.

● În 1838 începe colaborarea la „Gazeta Transilvaniei” şi

„Foaie pentru minte, inimă şi literatură” cu poezii
semnate sub pseudonimele Serețeanu și Urziceanu
sau, mai frecvent, Eremitul din Carpați, alături de
articole, istorioare și fabule în versuri, majoritatea
culese din reviste străine.

● Fiind un promotor important al Pașoptismului, și-a

relevat vocaţia pentru poezia socială şi patriotică după
1843, cu „Glasul unui român” şi mai ales la 1848, prin
poezia „Un răsunet” , cunoscută sub tilul
„Deșteaptă-te, române” și oficializată ca Imn Național
la 24 ianuarie 1990.
Ion Heliade-Rădulescu
● (n. 6 ianuarie 1802, Târgovişte — d. 27 aprilie 1872,
Bucureşti), scriitor, filolog şi om politic este considerat
unul dintre scriitorii culturii române moderne, iniţiind
o serie de proiecte enciclopedice. Este unul dintre
autorii semnificativi ai perioadei paşoptiste.

● Îndemnul său impetuos: „Scrieți, băieți, numai scrieți!”,

este emblematic pentru generația care a contribuit
decisiv la dezvoltarea modernă a literaturii române.

● Ion Heliade-Rădulescu este unul dintre acești poeți

romantici care a demonstrat destul de timpuriu, prin
propria sa creație literară, că spiritul popular și miturile
naționale constituie izvorul primordial al creației
literare. Poezia sa „Zburătorul” este cea dintâi
capodoperă a baladei culte românești.
Gheorghe Asachi
● (n. 1/12 martie 1788, Herța, Moldova – d. 12/24
noiembrie 1869,Iași, România)
● a fost un poet, prozator și dramaturg român,
care s-a născut la Herța, în nordul Moldovei
(Ucraina de azi).
● A fost îndrumător cultural în domenii diverse:
teatru, școală, presă, activitate tipografică.
● Precursor al generației pașoptiste, Gheorghe
Asachi a fost unul din întemeietorii nuvelei
istorice la noi, a condus numeroase reviste
literare, a recuperat de la Lemberg din Polonia,
unde studiase în tinerețe, manuscrisul
Țiganiadei, epopeea bufă a lui Ion
Budai-Deleanu.
Alexandru Odobescu

● (n. 23 iunie 1834, București, Țara Românească –

d. 10 noiembrie 1895,București, România) a fost
un scriitor, arheolog și om politic român.
● A fost ministru al monumentelor (1863-1864), și
profesor de arheologie la Universitatea din
București.
● Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei
(Istoria arheologiei, 1877) și a unei monografii
dedicate tezaurului de la Pietroasa.
Alexandru Odobescu

„E un adevăr recunoscut acuma că

artele sunt expresia simțirilor unui
popor întreg și că numai în acest caz
sunt ele întemeiate cu putere...”
Ion Ghica ● (12 august 1816, Bucureşti – 22 aprilie 1897, Ghergani, j.
Dâmboviţa), scriitor, gazetar, memorialist, diplomat, om politic.
● Licenţiat al Şcolii de Mine din Paris (1840), intelectualul s-a
manifestat ca unul dintre cele mai lucide şi mai incisive spirite
ale mişcării revoluţionare paşoptiste.
● A înfiinţat, împreună cu N. Bălcescu şi Christian Tell, Societatea
Frăţia (1843).
● După 1848, fiind responsabil al misiunii diplomatice din Valahia
pe lângă Imperiul Otoman, a fost numit bey (guvernator) al
Insulei Samos.
● După Unirea Principatelor, sub domnia lui Al. I. Cuza, a fost
desemnat prim-ministru. A mai deţinut această demnitate şi
sub principele Carol I.
● În 1874 a fost ales membru al Societăţii Academice Române, al
cărei preşedinte a fost în patru rânduri: 1876-1882; 1884-1887;
1890-1893; 1894-1895. S-a distins, în plan literar, prin seria de
Scrisori către V. Alecsandri, capodopere ale genului, unde se
relevă talentul de povestitor şi foarte buna cunoaştere a
secolului prin care a trecut.
Awesome
words