Alecu Russo

Alecu Russo (n. 17 martie 1819, Chișinău, Imperiul Rus – d. 5

februarie 1859, Iași, Principatele Unite ale Moldovei și Țării
Românești) a fost poet, prozator, eseist, memorialist și critic
literar român (originar din Basarabia), ideolog al generației de la 1848.
Este autorul volumului Cântarea României, tipărit anonim. Fără a
revendica vreodată explicit această operă, a furnizat unul dintre cele
mai cunoscute litigii de paternitate literară din istoria literaturii
române. A participat la Revoluția de la 1848 din Moldova, după care a
luat parte la Marea Adunare Națională românească de la Blaj din 3/15
mai 1848 și la adunarea de la Lugoj din 15/27 iunie 1848. A fost
arestat la Dej și întemnițat la Cluj. A militat pentru Unirea
Principatelor Române. A murit de tuberculoză și este înmormântat la
Biserica Bărboi din Iași.
Alecu Russo a început să scrie în limba franceză la vârsta de 20
de ani, dar a publicat numai în limba română între 1846 și 1856 și
numai în reviste, având de gând să-și termine scrierile sale și să revină
asupra lor, lucru pentru care nu a mai avut răgaz. Activitatea cea mai
importantă a desfășurat-o în anul 1855 la revista „România literară” a
lui Vasile Alecsandri. Aici au apărut Cugetările, Amintirile și
poemul Cântarea României.
Memorialist interesant în Amintiri, Alecu Russo s-a făcut
cunoscut mai mult ca polemist împotriva exagerărilor curentului
latinist și ca autor al poemului patriotic revoluționar Cântarea
României. Trebuie amintit însă și rolul său de îndrumător în teatru, în
critica literară, în folclor. El a atras atenția asupra importanței
literaturii originale, de caracter specific național, recomandând
scriitorilor să se inspire din trecutul de luptă al poporului nostru și din
literatura de circulație.
 Poemul Cântarea României a avut un larg ecou printre
contemporani, mai întâi prin excelenta versiune a lui Nicolae
Bălcescu. În 1858, Dimitrie Bolintineanu încearcă o traducere în
versuri a poemului, atras de conținutul lui patriotic, fără a putea da un
echivalent.