Alecu Russo

Russo Alecu (1819—1859, născut la Străşeni), scriitor

moldovean. Adept al revoluţiei de la 1848 şi al Unirii
Principatelor Dunărene din 1859. După care a luat parte la
Marea Adunare Națională românească de la Blaj din 3/15
mai 1848 și la adunarea de la Lugoj din 15/27 iunie 1848.
A început să scrie în limba franceză la vârsta de 20 de ani
și e autor de proză memorialistică, cu incursiuni
atrăgătoare în peisaj, legende, amintiri de la baştină, scrise
în limba franceză („Soveja”, „Amintiri”, „Piatra teiului”,
„Stînca corbului”); Activitatea cea mai importantă a
desfășurat-o în anul 1855 la revista România literară a
lui Vasile Alecsandri. Aici au apărut Cugetările,
Amintirile și poemul Cântarea României. E primul critic
literar moldovean (studiul „Critica criticii”) în care se
pune accent pe necesitatea dezvoltării literaturii naţionale.
El a atras atenția asupra importanței literaturii originale,
de caracter specific național, recomandând scriitorilor să
se inspire din trecutul de luptă al poporului nostru și din
literatura de circulație. În 1859 a murit de tuberculoză și
este înmormântat la Biserica Bărboi din Iași. În cinstea sa,
până în prezent este deschis LT ’’Alecu Russo’’ din
orașul Orhei.