Cuprins

o PERIOADA PAŞOPTISTĂ

oSCRIITORI AFIRMATI IN PERIOADA PAŞOPTISTĂ

oLITERARUR A IN PERIOADA PAŞOPTISTĂ

oROMANTISMUL
 PERIOADA PAŞOPTISTĂ
Situată între 1830 – 1860, perioada paşoptistă marchează în istoria
culturală a românilor procesul de modernizare rapidă a societăţii româneşti
sub influenţa modelor culturale occidentale. Aflate mult timp în sfera de
influenţăa Imperiului Otoman, Moldova şi Ţara Românească obţin, prin
tratatul de la Adrianapol (1829), o relativă independenţă mai ales în plan
economic şi administativ. Astfel, românii descoperă din ce în ce mai mult
valorile şi modelele culturale occidentale, care, în virtutea latinităţii
comune limbii române şi limbilor neolaboierilor nu se mai îndreaptă spre
Constantinopol pentru a urma studiile, ci spre universităţile italiene (Gh.
Asaschi, M. Kogălniceanu, N. Bălcescu), dar mai ales spre Franţa (V.
Alecsandri, Alecu Russo, I.H.Rădulescu, etc.). Apropierea intelectualilor
români din prima jumătate a veacului al XIX - lea de Franţa a dat acestei
epoci o dimensiunea francofonă şi francofilătine, încep să-i fascineze pe
români.
Astfel in 1830-1850 emanciparea țărilor romane ca urmare a faptului că
tineri care învățau in occident reveneau in țara și înființau instituții
moderne.Începând din aceasta perioada cultura românească a ajuns la
același nivel cu cea europeană
 Istoria teatrului în secolul XIX

Originile artei teatrale a poporului moldovenesc sunt legate de străvechile jocuri şi datini, care
includeau şi elemente de acţiune dramatică. Trupe de măscărici, soitari, pehlivani şi saltimbanci
dădeau reprezentaţii pe la curţile domnilor Moldovei şi a marilor boieri. În secolul XIX capătă o
mare răspîndire drama haiducească, reprezentaţiile păpuşarilor. În a doua jumătate a secoului
XVIII – începutul secoului XIX creşte interesul pentru cultura clasică şi cea europeană
contemporană. Au fost traduse operele lui Sofocle, Euripide, Metastazio, Voltaire, Moliere. La
începutul secolului XIX apar primele lucrări dramatice originale semnate de C. Conachi –
„Judecata femeilor”, „Amorul şi toate harurile”, „Comedia banului Constantin Conta”. În aceeaşi
perioadă apare şi comedia unui autor necunoscut intitulată „Serdarul din Orhei”, descoperită și
publicată de Vasile Alecsandri , care presupunea că datează din 1811, reprezentînd, după părerea
poetului, o încercare de satirizare a parvenitismului. Primele reprezentaţii ale actorilor
profesionişti sunt date abia în perioada războaielor ruso-turce din a doua jumătate a secolului
XVIII – începutul secolului XIX.
La 10 aprilie 1834, la Iaşi, sub conducerea lui Gh.Asachi a fost organizată o reprezentaţie festivă
în baza lucrării sale „Cantata pastorală sau serbarea păstorilor moldoveni” – o poveste alegorică
despre lupta moldovenilor pentru libertate şi independenţă. Muzica pentru spectacol a fost scrisă
de Elena Asachi, soţia scriitorului. Mai tîrziu au fost montate piesele lui Gh.Asachi „Dragoș”
(1834), „Piatra teiului” (1835)
 Înființarea Teatrului Național
(instituție și repertoriu)

Prima instituţie modernă de

învăţământ superior de pe
teritoriul principatelor române
unite a fost Universitatea din Iaşi,
fondată la 26 octombrie 1860
Curierul Romanesc- primul ziar din Romania. Inceputurile literaturii moderne

Curierul Românesc a apărut la București la 8/20 aprilie 1829, sub conducerea lui Ion
Heliade Rădulescu. Este prima gazetă românească cu periodicitate constantă și cu
apariție îndelungată, gazetă care pune bazele presei românești. Cu unele întreruperi,
ziarul a apărut până la data de 12 decembrie 1859, fiind difuzat în special prin
librarul Iosif Romanov .
Revista a apărut cu sprijinul lui Dinicu Golescu, comandantul armatelor rusești, care a
obținut aprobarea apariției gazetei.
Inițial, gazeta trebuia să poarte numele de Curierul Bucureștilor.
În cuprinsul ziarului se publicau texte administrative, știri politice și militare, articole și
note de îndrumare, cuprinzând noțiuni elementare de istorie, geografie, comerț,
economie, industrie etc. Primul număr cuprindea un articol editorial privind istoricul
ziarelor in lume; înștiințări „din lăuntru”; înștiințări „din afară”; informații
despre „mezaturi”, plecări și sosiri de demnitari la Bucuresci; știri „despre lucrarea
pământului, care merge înainte cu mare spor”.
Albina Românească – primul ziar în limba română din
Moldova (sub redacția lui Gheorghe Asachi)

Gazeta politică şi literară intitulată "Albina Românească'' a apărut la Iaşi, de două ori pe săptămână, în
intervalul 1 iunie 1829 - 29 decembrie 1849, potrivit "Dicţionarului general al literaturii române" (Ed.
Univers Enciclopedic, 2004).
Apariţia gazetei a fost anunţată printr-o invitaţie, litografiată, pentru abonamente şi printr-o "Înştiinţare'',
tipărită la 17 aprilie 1829, în care Gheorghe Asachi, proprietarul, insista asupra importanţei ziarului în viaţa
modernă a unui popor: ''Nu se află astăzi în lumea politică neam (...) carele, întru alte ale sale folositoare
instituţii, să nu aibă în limba naţiei un jurnal periodic''.
La debut, ''Albina Românească'')
îşi propunea să publice ''politiceşti şi interesante novitale din toate ţările lumei, buletine de la teatrul
războiului, culegeri istorice, literale, morale, filologice'' etc. În perioada 1838-1839, în gazetă sunt publicate
poezii şi foiletoane de interes cultural. Aici, Mihail Kogălniceanu publică patru foiletoane, intitulate ''Serate
dansante'', iar Alexandru Donici, poezia ''Amor şi prieteşug''.
În 1842, Constantin Negruzzi publică în paginile gazetei ''Scrisoarea a XII-a'' (''Păcală şi Tîndală sau morala
moldovenească'', sub pseudonimul Carlu Nervil), iar în 1843, Vasile Alecsandri publică poezia ''Crai nou''.
Între colaboratorii gazetei s-au numărat Costache Caragiale, Dimitrie Gusti, Cezar Bolliac, Alecu Russo,
Nicolae Bălcescu ş.a.
Începând cu 9 ianuarie 1850, în locul Albinei Româneşti se editează "Gazeta de Moldavia", până la 24
noiembrie 1858. Publicaţia "Patria", scoasă la Iaşi din 27 noiembrie 1858 până la 5 octombrie 1859 este, la
rândul său, o continuare a "Albinei Româneşti", conform dicţionarului citat. AGERPRES/(Documentare -
Horia Plugaru, editor: Cristian Anghelache, editor online: Irina Giurgiu
 REVISTA ,,DACIA LITERARĂ”
Fondată de Mihail Kogălniceanu în martie 1840, Dacia literară este considerată cea mai importantă publicaţie
culturală a timpului, cu un mare rol în naşterea gîndirii critice în spaţiul românesc. Revista urma să publice
mai ales creaţie originală, critică literară şi informaţii despre românii din toate cele trei provincii istorice
(rubrica se numea: Telegraful Daciei). De fapt, titlul publicaţiei era prin el însuşi semnificativ, cu trimitere la
comunitatea locuitorilor vechii Dacii, în primul rînd. Apoi, era vorba de o publicaţie „literară”, specializată,
care să facă din literatură principalul său domeniu de interes şi nu doar un subiect de tip magazin, ca pînă
atunci.
Aaşadar, deşi nu a apărut decît în trei numere, revista s-a conscrat drept prima publicaţie pan-românească
preponderent culturală, dar mai ales ca o expresie critică şi militantă a paşoptismului românesc, după cum o
arată şi celebrul articol al lui M. Kogălniceanu, Introducţie, apărut în primul număr al
publicaţei. Introducţia formulează teoria specificului naţional al literaturii şi relevă necesitatea selecţiei
operelor după criteriul valoric, crearea şi promovarea unei literaturi originale fiind posibilă numai prin
îndreptarea poeţilor şi prozatorilor spre trecut istoric, spre creaţia populară, spre peisajul natural şi social al
patriei.
Din păcate însă, publicaţia nu a apărut decît trei numele, de fapt un singur tom, care deşi era datat ianuarie-
iunie, a apărut de fapt la 19 martie 1840. . Se pare că revista a fost interzisă de cenzură la 23 august 1840.
cînd se pregătea tomul umrător. După unele surse, s-ar fi revenit asupra suspendării, dar fie că redactorul a
înţeles că întreprinderea nu era pe placul regimului politic, fie că acesta n-a mai găsit resurse economice şi
poate publicistice pentru a-şi continua proiectul, revista n-a mai apărut. O a doua ediţie a publicaţiei apare, cu
caractere latine, abia în 1859, dar fără a mai beneficia de acelaşi impact. Kogălniceanu însuşi renunţase de
anui buni la orice proiect literar.
Scriitori reprezentanți ai pașoptismului
 Costache Negruzzi

Costache Negruzzi s-a născut la 24 august 1868, în satul Trifeștii, astăzi Hermeziu, județul
Iași, din apropierea Prutului și a fost fiul lui Dinu Negruzzi și al Sofiei Hermeziu. Și-a
început învățătura în limba greacă cu unul dintre dascălii greci cu renume din Iași, iar
limba română a învățat-o singur dintr-o carte a lui Petru Maior. Când a început revoluția
din 1821, Negruzzi s-a refugiat cu tatăl său în Basarabia, iar la Chișinău a făcut cunoștință
cu poetul rus Pușkin, cel care i-a trezit interesul pentru literatură, dar și cu un emigrant
francez de la care a luat lecții de limba și literatura franceză. Chiar din această perioadă
datează primele sale încercări literare: „Zăbavele mele din Basarabia în anii 1821, 1822”.
În 1837 este ales deputat de Iași în “Obșteasca obișnuită adunare”, apoi devine funcționar
superior ca mai târziu să fie director al teatrului împreună cu Vasile Alecsandri și Mihail
Kogălniceanu. În anul 1840, Costache Negruzzi a fost ales primar al orașului Iași.
Debutează în literatură cu traducerea poeziei „Șalul negru” după Aleksandr Pușkin. A
scris poezii, iar cea mai însemnată lucrare în versuri a sa este “Aprodul Purice”. Operele
în proză sunt împărțite în trei grupe, botezate cu titlul general de “Păcatele tinerețelor”
(1857). În prima grupă intră “Amintiri din junețe”, câteva povestiri și “O alergare de cai”,
nuvele în care intriga este plină de interes. Tot în această grupă intră și povestea
“Toderică”. Din a doua grupă face parte cea mai însemnată lucrare a lui Costache
Negruzzi, “Alexandru Lăpușneanu”, una dintre nuvelele de referință ale literaturii
române, iar din a treia grupă fac parte “Scrisorile”, peste 30 de bucăți, care au fost
publicate antum în volumul “Negru pe alb”. Negruzzi s-a ocupat și de teatru, ba chiar a
fost unul dintre personajele care a pornit mișcarea în anul 1840. El a tradus din franceză și
a scris lucrări originale în care și-a propus să-i ridiculizeze pe puriști și neologiști.
Costache Negruzzi s-a stins din viață pe data de 24 august 1868 și a fost înmormântat în
cimitirul bisericii din Trifeștii Vechi, satul său natal.
 Vasile Alecsandri

Fiul vornicului, boier moldovean deschis pentru cultura si pentru innoire, Vasile
Alecsandri s-a nascut la Bacau in anul 1821. invata carte romaneasca cu dascalul
Gherman Vida, maramuresean, si apoi frecventeaza pensionul lui Cuonim din Iasi,
ca si alti fii de boieri ai vremii. Este la Paris intre anii 1834-839 pentru a studia
medicina, dar obtine numai diploma de bacalaureat, caci alte preocupari il atrag:
studii ingineresti, jurjdice, dar, mai cu seama, literatura si ideile liberale si
democratice. Se intoarce in tara prin Italia, impreuna cu Costache Negri. Debuteaza
la Dacia literara cu nuvela Buchetiera de la Florenta.
Este director, impreuna cu Kogalniceanu si Negruzzi, la Teatrul National din Iasi
pentru care va scrie comediile Farmazonul din Harlau si Modista si cinovnicul. Sub
influenta poeziei populare, renunta la scrierea poeziilor in limba franceza si
compune Doinele. Participa la evenimentele vremii si scrie Desteptarea Romaniei, la
care va replica Andrei Muresanu cu Un rasunet (Desteapta-te, romane). Este autorul
lucrarilor de teatru Chirita in Iasi, Chirita in provincie; al volumelor de poezii Doine
si Lacramioare. In 1852 publica Balade (cantice batranesti) adunate si indreptate de
V. Alecsandri.
Dupa o lunga calatorie in sudul Frantei, Spania, Africa, Italia, Austria, Germania,
Anglia, scrie memorialul Calatorie in Africa, care se adauga altora, cum ar fi cel
intitulat Balta Alba. Termina piesele Zgarcitul risipitor, Rusaliile “si canticelele
comice” Clevetici Ultrademagogul si Sandu Napoila Ultraretrogradul; urmeaza
comediile-vodeviluri Coana Chirita in voiaj, Barbu Lautarul Surugiul, Paracliserul,
Ion Papusarul, Paraponisitul, Harta Razasul, Arvinte si Pepelea etc. Publica
volumele de poezii Pasteluri, Legende, Ostasii nostri si piesele de teatru Despot-
Voda, Fantana Blanduziei, Ovidiu, Sanziana si Pepelea.
ROMANTISMUL
 Romantismul
Este un curent cultural care s-a manifestat
începând cu finalul secolului alXVIII-
lea în Marea Britanie și în Germania,apoi,în
secolul al XIX-lea, în Franța, Italia și Spania.
Sedezvoltă ca reacție la
rigorile clasicismului și ca formă de
împotrivire față de raționalismul filosofic al
secolelor anterioare
 Trăsături generale ale curentului
Introducerea unor noi categorii estetice: sublimul, grotescul, fantasticul, macabrul, feericul precum si a unor
specii literare inedite precum drama romantica, meditația, poemul filozofic și nuvela istorică.
Cultivă sensibilitatea, imaginația și fantezia creatoare, minimalizând rațiunea și luciditatea.
Promovează inspirația din tradiție, folclor și din trecutul istoric
Evadarea din realitate se face prin vis sau somn m
Contemplarea naturii se concretizează prin descrierea peisajelor sau a momentelor anotimpurilor în
pasteluri și prin reflecții asupra gravelor probleme ale universului în meditații.
Acordă o importanță deosebită sentimentelor, cu predilecție iubirii, trăirile interioare intense fiind
armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative.
Preocuparea pentru definirea timpului și a spațiului nemărginite, ca proiecție subiectivă a spiritului uman,
concepție preluată de la filozofii idealiști.
Utilizarea de procedee artistice variate, printre care antiteza, ocupă locul principal atât în structura poeziei,
cât și în construirea personajelor, situațiilor, ideilor exprimate
Ironia romantică dobândește, adesea, accente satirice sau pamfletare, fiind un mijloc artistic folosit atât în
specia literara cu nume sugestiv, satira, cât și în poeme filosofice
Puritate absolută în locul rigorii raționale a clasicismului
Asumarea poziției demiurgice (demonice) față de universul creat
Preferința pentru tehnici bazate pe armonia contrariilor care să pună în evidență antonimiile specifice unei
existențe contradictorii
Lărgirea viziunii estetice prin inovație la nivelul speciilor literare al tematicii, motivelor si limbajelor
artistice
 Opere scrise in perioada pasoptista
Poezie
„Pasteluri” (Miezul Iernii, Sfârșit de toamnă, Malul Siretului, Iarna, Sania, Pe coastele Calabrei), „Doine și
lăcrămioare” de Vasile Alecsandri

„Legenda ciocârliei” de Vasile Alecsandri

„Zburătorul”, „Poezie” de Ion Heliade Rădulescu

„Fabule”, de Grigore Alexandrescu (Iepurele, ogarul și copoiul, Câinele și cățelul, Nebunia și amorul,
Dreptatea leului, Privighetoarea și măgarul)

„Povestea vorbii”, de Anton Pann

Proză
„Alexandru Lăpușneanu”, „Sobieski și românii”, „O alergare de cai” de Costache Negruzzi

„Memorial de călătorie”, de Grigore Alexandrescu

„Balta albă”, „Buchetiera de la Florența” sau „Istoria unui galbân”

de Vasile Alecsandri
Dramaturgie
THE END
Proiect realizat de:
Melicianu Denisa
Neacsu Denisa
Dogariu Adina
Velescu Ioana
BIBLIOGRAFI

seminarulagapia.ro
libertatea.ro
Liceul.ro