ROLUL LITERATURII ÎN

PERIOADA PAȘOPTISTĂ
Argeșeanu Andreea, Ciobanu Delia, Defta Adrian, Marin
Alexandru, Tornea Cristina
 Cuprins
 Context istoric
 Revoluția de la 1848
 Unirea Principatelor Române
 Reforma învățământului
 Teatrul
 Presa românească
 Dacia Literară
 Articolul „Introducție”
 Literatura în perioada pașoptistă
 Vasile Alecsandri- „Chirița în provinție”
 Concluzii
 Context istoric
01 02 03
Prima jumătate a secolului al XIX-lea este, în istoria modernă a românilor, o
perioadă agitată și, poate, cea mai bogată în transformări care au pregătit, printr-o
mișcare social-culturală largă, evenimentele revoluționare de la 1848.
Situată între 1830 – 1860, perioada paşoptistă marchează în istoria culturală a
românilor procesul de modernizare rapidă a societăţii româneşti sub influenţa
modelelor culturale occidentale. Aflate mult timp în sfera de influenţă a Imperiului
Otoman, Moldova şi Ţara Românească obţin, prin tratatul de la Adrianapol (1829),
o relativă independenţă mai ales în plan economic şi administativ. Lupta pentru
4 emancipare socială și05 06 1848, devine, în
națională, în preajma anului revoluționar
cele trei provincii românești, o constantă a opiniei publice progresiste, o amplă
manifestare a conștiinței naționale, marcând începuturile revoluției burghezo-
democratice.
“Politica a ajuns a fi astăzi sufletul lumii moderne; ea este puternica
circulație ce stimulează toată gândirea și toată ideea.”- Mihail
Kogălniceanu
 În evoluţia acestui fenomen de imitație a modelului cultural francez de către
ţările române au existat 2 etape:

1. Cea a deschizătorilor de drumuri (Gh. Asachi, I.H.Rădulescu), caracterizată

prin acţiuni aflate sub influenţa unui entuziasm romantic în vederea unei
sincronizări rapide cu modelul european francez. Ca rezultat al acestei etape se
numără înfiinţarea principaleleor instituţi (instrumente) ale statului modern
(Regulamentul Organic) şi apariţia presei, a teatrului, a învăţământui şi a
traducerilor masive din patrimoniul cultural european.

2. După 1840, data apariţiei revistei Dacia literară, ideea de imitaţie îşi pierde
din intensitate, prioritară devenind ideea de originalitate în creaţia literară, a
emancipării literaturii române faţă de modelul cultural european în vederea găsirii
propriei identităţi. Apar operele principalilor scriitori paşoptişti: C. Negruzzi, V.
Alecsandri , Alecu Russo, M. Kogălniceanu, V. Cârlova, N. Bălcescu, D.
Bolintineanu , A. Mureşanu, G. Bariţiu.
 Revoluția de la 1848
Revoluția de la 1848 a fost o revoltă naționalistă a burgheziei europene
desfășurată în anii 1848-1849, îndreptată împotriva ordinii încă supranaționale
stabilite de Congresul de la Viena. Această amplă mișcare a debutat în Palermo,
Italia, la 12 ianuarie 1848.
În Moldova, mișcarea revoluționară a avut un caracter pașnic și s-a concretizat
printr-o petiție în martie 1848 şi printr-un program în august 1848. Petiția cuprindea
16 de puncte şi a fost redactată de catre Vasile Alecsandri la o întrunire a tinerilor
revoluţionari moldoveni.
În Ţara Românească, revoluția s-a bucurat de mai mult succes decât în Moldova,
deoarece tinerii revoluţionari munteni, spre deosebire de cei moldoveni, au încercat
traducerea ideilor în fapte.
În Transilvania, mișcarea românească a avut un caracter preponderent. Burgezia
maghiară revoluționară, care a pus pe picioare o armată bine organizată, a căutat să-
și impună controlul asupra întregului Ardeal. În acest context au fost reprimate toate
mișcările de împotrivire ale românilor, sașilor și ungurilor rămași fideli Casei de
Habsburg.
 Unirea Pincipatelor Române
Unirea Principatelor Române cunoscută ca Unirea Principatelor (Marea Unire
fiind cea de la 1918) a avut loc la jumătatea secolului al XIX- lea şi reprezintă
unificarea vechilor state Moldova şi Ţara Românească. Unirea este strâns legată de
personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor
principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova şi la 24 ianuarie 1859 în Țara
Românească.

În 1862, statul a adoptat

oficial numele de România cu
capitala la București.

România în timpul domniei lui

Alexandru Ioan Cuza

Alexandru Ioan Cuza

 Reforma învățământului
Domeniile artistice se dezvoltă prin înființarea primelor societăți
precum Societatea Filarmonică și Asociația Literară a României.
Acestea, împreuna cu Ion Heliade-Radulescu și Gheorghe Asachi
înființează teatre cu repertoriul românesc și pun accent pe valorile
folclorului românesc.

Gimnaziul Matei Basarab s-a deschis în

noiembrie 1860, una dintre cele două școli
gimnaziale deschise în acel an în capitala
României, cealaltă fiind Gimnaziul
Gheorghe Lazăr, pentru a suplimenta cel
mai vechi liceu: Liceul Sfântul Sava.
 Teatrul
Teatrul ocupa un loc distinct, câstigând teren datorită
faptului că prin contactul nemijlocit cu publicul poate exercita
o influență mai largă asupra acestuia.
La deschiderea rubricii „Teatrul din București” pe care
Cezar Boliac a ținut-o în 1845 în revista „Curierul românesc”,
omul de cultură făcea urmatoarea afrimație: „Artele ajung să fie
trebuințe neapărate într-un popul ce se civilizează, și le mai
putem zice că teatrul, care este templul artelor a ajuns să fie o
trebuință, o hrană spirituală”. Teatrul este văzut, deci, ca o
alternativă de exprimare a interiorității precum și o modelare a
bunului gust. Are un efect moralizator, „recomandă virtutea” ,
„aduce în râs obiceiurile ruginite si batrâne” și „insuflă gust
pentru ale veacului”.
Teatrul Național București 1859
 Presa românească
Adevărata întemeiere a presei în limba română se leagă de numele lui Heliade Rădulescu în Muntenia, Gheorghe
Asachi în Moldova şi George Bariţiu în Transilvania. La 8 aprilie 1829 apărea ,,Curierul românesc’’, la 1 iunie, în
acelaşi an, ,,Albina românească’’ şi ceva mai târziu, la 12 martie 1838, ,,Gazeta de Transilvania’’.

Curierul Românesc a fost prima gazetă în limba

română cu apariție constantă și îndelungată,
publicată în Țara Românească între anii 1829 –
1859. Heliade dorea ca foaia să fie „administrativă,
comercială și politică”. Revista a apărut cu sprijinul
lui Dinicu Golescu și inițial gazeta trebuia să poarte
numele de Curierul Bucureștilor.

Primul număr a apărut pe 8 aprilie 1829 ,tipărit însă cu litere chirilice, începe cu articolul „Istoria pe scurt a
gazetei”.
Gazeta Curierul Românesc a pus bazele presei românești fiind prima gazetă românească cu periodicitate
constantă și cu apariție îndelungată.
 Tot la 1829, de astă dată din Iaşi, a fost difuzată „Înştiinţarea
despre gazeta românească din Ieşi”, iniţiativa aparţinându-i lui
Gheorghe Asachi. Ziarul său se va numi „Albina românească” şi va
avea un caracter semi-oficial. într-o Înştiinţare asemănătoare, arăta
publicului că publicaţia urma să devină pentru cititori un fel
de ,,oglindă’’ în care să se reflecte, toate interesantele întâmplări’’,
evenimentele interpretate de ,,vorbele străluciţilor bărbaţi’’ şi faptele
socotite ,,folositoare pilde şi învăţături’’.
 Primul ziar politic și cultural al românilor din Transilvania , a fost întemeiat
de George Barițiu. Gazeta de Transilvania apare la Brașov la 12 martie 1838.
De la 3 ianuarie 1849 s-a numit „Gazeta transilvană”, iar de la 1 decembrie
1849 „Gazeta Transilvaniei”.
Între 1 ianuarie și 25 iunie 1838 a avut ca supliment „Foaie literară”, iar
între 2 iulie 1838 și 24 februarie 1865 „Foaie pentru minte, inimă și literatură”-
supliment cultural de sâmbătă și duminică.
Gazeta se situează de la început pe poziții patriotice, democratice și
iluministe, de apărare a intereselor naționale și sociale ale românilor din
Transilvania. Din cauza atitudinii ferme a lui Barițiu, exprimată într-o serie de
articole despre revoluția de la 1848, Gazeta de Transilvania este suspendată în
martie 1849. Publicația lui Barițiu a avut un rol important în lupta politică a
românilor din Transilvania.
În februarie 1850 redactorul refuză să dea o declarație prin care să-și
retragă afirmațiile făcute în unele articole și corespondențe despre revoluția de
la 1848, astfel conducerea ziarului este luată de Iacob Mureșianu, care
temperează tonul articolelor.
 Dacia Literară
Dacia literară este revista apărută pe 30 ianuarie 1840 la Iaşi, sub redacţia lui
Mihail Kogălniceanu. În ciuda titlului, revista nu şi a propus să se axeze exclusiv peliteratură. Pe parcursul apariţiei,
ea a avut următoarea rubricaţie, marcată prin supratitluri.

Nr. 1:
 Scene istorice din cronicile Moldaviei (Constantin
 Negruzzi- „Alexandru Lăpuşneanul”);
 Scene pitoreşti din obiceiurile poporului(M. Kogă
lniceanu, „Nou chip de a face curte”);
 Alegeri din alte foi româneşti (texte reproduse din
„Foaie pentru minte, inimă şi literatură”,
„Curierul Românesc” şi „Albina românească”);
 Telegraful Daciei (ştiri culturale);
 Nr. 2:
Nr. 3:
 Scene pitoreşti din obiceiurile Moldovei (studiul  Scene contemporane (C. Negruzzi- „O alergare de cai”);
lui C. Negruzzi, „Cîntece popularea Moldaviei”);  Suvenire din Italia (Vasile Alecsandri- „Buchetiera de la
Florenţa”),
 Literatură străin (fragmente din „Jurnalul de
 Literatură străină (continuare Damidoff),
călătorie în Banat, Valahia şi Moldovade”D.A.
 Poezie (Grigore Alexandrescu),
Damidoff, şambelan al împăratului Rusiei,cu
 Alegeri din alte foi româneşti („Mercur”, „Curierul
prezentare şi comentarii de M.Kogălniceanu);
românesc”,„Albina românească”);
 Poezie („Cavalerul” C. Stamate, A.Donici);

 Alegere din alte foi româneşti („Arhiva

românească”, „Curierul românesc”); Din porunca
domnitorului, după primele
 Critică; trei numere, revista este
suspendată şi va mai apărea
 Telegraful Daciei.
abia după 1859, în ediţia a
doua.
 Articolul „Introducție”
Modernizarea țării trebuie să
Apărută într-o perioadă dificilă pentru se facă nu prin import de
publicațiile autohtone, revista „Dacia literară” a așezăminte, ci prin
simbolizat un nou început pentru literatura îmbunătățirea treptată a celor
română, reprezentând o noutate a presei. Într-o vechi.
perioadă în care puținele publicații existente
prezentau preponderente fapte politice, „Dacia
literară ” a fost, prin caracterul său, pata de
culoare în presa românească.
În articolul program „Introducţie”, Mihail
Kogălniceanu sintetiza în patru puncte idealurile
literare ale scriitorilor pașoptiști:
1. Combaterea imitației scriitorilor străini și a traducerilor mediocre: îngrijorat de sărăcia literaturii române, ale
cărei opere se puteau număra pe degete, Ion Heliade – Rădulescu lansase un apel încurajator către tinerii
scriitori: „Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!”
2. Crearea unei literaturi de specific național: în loc să imite scriitorii străini, românii ar putea făuri o literatură
autohtonă, inspirată din istorie, natură și folclor.
 Folclorul va deveni sursă importantă de inspirație. Alecu Russo, în studiul „Poezia poporală”, definește
folclorul ca pe o oglindă realistă a vieții poporului și ca pe un izvor nesecat de inspirație pentru literatura
cultă. El îl va ajuta pe Alecsandri să alcătuiască prima culegere de Poezii poporale ale românilor (1852).
 Natura va face obiectul unor ample relatări de călătorie, ca „O primblare la munți” sau „Balta Albă”, de Vasile
Alecsandri, „Memorial de călătorie”, de Grigore Alexandrescu.
 Istoria este privită ca model pentru contemporani, fie pentru a exprima idealul de eliberare și unitate
națională, fie pentru a ilustra satiric realitățile sociale. Alexandru Lăpușneanul, de C. Negruzzi, face parte
dintr-un întreg ciclu de Fragmente istorice în proză, în timp ce Alecsandri creează ample poeme eroice, ca
„Dan, căpitan de plai,” „Dumbrava Roșie” sau drame istorice ca „Despot-vodă.”
3. Lupta pentru unitatea limbii: „Țălul nostru este realizația dorinței ca
românii să aibă o limbă și o literatură comună pentru toți”. Eforturile
Școlii Ardelene de unificare a limbii sunt continuate de pașoptiști, care
încearcă să formuleze normele limbii literare, respingând exagerările
latiniste și pledând pentru introducerea alfabetului latin.
4. Dezvoltarea spiritului critic: sperând ca prin impunerea acestor reguli să
creeze un sistem de valori pentru publicul român, M. Kogălniceanu
introduce și conceptul de critică obiectivă, subliniind că analiza critică se
va face numai asupra operei: „Critica noastră va fi nepărtinitoare. Vom
critica cartea, iar nu persoana.”
 Vasile Alecsandri- „Chirița în provinție”
În cariera de comediograf a lui Alecsandri, personajul Cucoana Chiriţa rămâne unul dintre cele
mai reuşite personaje comice din dramaturgia română. Vasile Alecsandri realizează un ciclu de
comedii, poziţionând acest personaj în centrul evenimentelor: „Chirița la Iași”, „Chirița în
voiaj”, „Chirița în balon”. Aceste comedii au pregătit drumul pentru cariera lui I.L.Caragiale.
„Chiriţa în provinţie” este structurată pe doua acte. Numită iniţial „Înturnarea cucoanei
Chiriţa”, această comedie este urmarea „Chiriţei în Iaşi” sau „Doua fete şi o neneacă”.
Un scurt rezumat. Chiriţa este căsatorită cu Bârzoi, un răzeș mai înstarit. De aceea vrea să
parvină, să adune avere şi astfel, să intre in rândul boierilor. Ea îl indeamnă pe Bârzoi să obţină
funcţia de ispravnic, ca tot prin abuzuri să se îmbogaţeasca. În casa ei locuieşte Luluţa, o
nepoată orfană, dar care moşteneşte o avere importantă. De aceea Chiriţa vrea sa-1casatoreasca
pe Guliță, baiatul ei cam lipsit de minte si de educatie, cu Luluța, însă aceasta îl iubește pe
Leonaș.
Opera “Chiriţa în provinţie” se încadrează în specia comediei, deoarce autorul satirizează
întamplări, aspecte sociale cu ajutorul personajelor ridicole, starnind râsul, cu scopul de a le
îndrepta.
Tema comediei este critică instituţiilor şi moravurilor societăţii feudale, iar ideea care se https://www.youtube.com/watch?
desprinde din conțainul ei este că o societate parazitară, bazată pe abuz, trebuie să dispară. v=m0cUUvlbGEY&ab_channel=
Subiectul aparține comicului şi critica arivismului micilor boieri rurali, care îşi dau aere de mariamadalina
nobili.
 Literatura în perioada pașoptistă
Majoritatea scriitorilor pașoptiști au avut dascăli particulari, cu care au
învățat limba greacă, apoi și-au continuat studiile în Franta. Cei mai multi dintre
ei au aderat la idealurile Revoluției de la 1848, fiind animați și de țelurile Marii
Uniri. Participanți direct la viața social-politică, pașoptiștii au creat opere
literare cu un pronunțat caracter patriotic și militant, inspirându-se din trecutul
istoric, din lupta pentru eliberare socială și unitate natională. În operele lor s-au
oglindit frumusețile patriei și s-a manifestat un puternic spirit popular, preluat
din neprețuitele creații folclorice românești. Din punct de vedere compozițional,
operele scriitorilor pașoptiști impletesc romantismul cu clasicismul, iluminismul
cu preromantismul, de unde a rezultat și o mare varietate de specii literare: ode,
elegii, meditații, epistole, satire, fabule, pasteluri, idile, sonete, balade.
Majoritatea poeților pașoptiști s-au înscris definitiv în patrimoniul literaturii
române: Gheorghe Asachi - introduce sonetul în poezia româneasca -, Anton
Pann - "Povestea vorbii" -, Vasile Carlova - "Rumurile Targovistii„ etc.
Opere ale genului epic:

Fabule -Iepurele, ogarul și copoiul, Câinele și cățelul, „Boul și vițelul” de Grigore Alexandrescu.

Epopeea – “Antolida”, “Mihaida” de Ion Heliade Rădulescu

Proze: „Baltă albă”, „Istoria unui galbân”, „Memorial de călătorie” de Grigore Alexandrescu;
„Negru pe alb ” de C. Negruzzi

Balada -„Zburătorul” de Ion Heliade Rădulescu

Nuvele istorice: „Sobieski și românii”, „Alexandru Lăpușneanu”, de Costache Negruzzi

Opere genul
liric: Opere genul
dramatic:
Odă - „Imnul României” de Andrei
Muresean
„ Țiganii. Idilu cu căntice” de
Satira și epistola – Grigore Gheorghe Asachi
Alexandrescu – “Duhului Meu”

Elegia –“Păstorul întristat” de Vasile

Cârlova „Despot-Vodă”, de Vasile
Alecsandri

Pasteluri - „Iarna”, „Sania” – Vasile

Alecsandri
„Ciclul Chiritelor” de Vasile
Alecsandri
„Doine și lăcrămioare” de Vasile
Alecsandri
 Care este rolul literaturii pașoptiste?

Mișcarea pașoptistă a provocat o adevărată explozie culturală, fenomen ce are ca rezultat concentrarea spiritului
național românesc, ieșind de sub gândirea iluministă europeană. Literatura pașoptistă a jucat rolul formării bazei
identității naționale, ducându-se lupte grele pentru ideea de limbă unitară, iar scriitorii vremii au apărat fundamentul
fonetic în ortografie și au adoptat principiul împrumutului moderat.
Ideologia pașoptistă se traduce prin spirit revoluționar, nevoia de emancipare, unire și căutarea identității
culturale. Crearea unei literaturi originale care să reflecte specificul național este cel mai important punct, cel în
jurul căruia gravitează ideea de mișcare pașoptistă, de originalitate și uniune. Literatura pașoptistă a continuat-o pe
cea iluministă și orientează cursul creațiilor literare în direcția romantismului, prin sugerarea naturii, istoriei și
folclorului drept surse de inspirație autohtonă. Astfel, în evoluția literaturii există întotdeauna legături de
continuitate și „cu cât scriitorul este mai mare, cu atât legăturile lui cu trecutul și viitorul sunt mai adânci”.
 Bibliografie:

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Presa_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Curierul_Rom%C3%A2nesc
 https://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/11834
 https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2011/10/30/albina-romaneasca-
primul-ziar-in-limba-romana-din-moldova/
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Dacia_literar%C4%83
Întrebări?
(sperăm că nu)