Rolul Hurmuzăcheștilor în

emanciparea culturală și
politică a Bucovinei

GUȚU VASILII
Implantată în solul realităților naționale,
familia Hurmuzachi a dominat pentru o
perioadă îndelungată întreaga viață
culturală și politică din Bucovina.
Doxachi , cea dintâi figură din familia
Hurmuzachi care a jucat un rol de
seamă în Bucovina, se stabilește
definitiv în 1804 la moșia Cernauca,
parte a patrimoniului părintesc încă
din secolul XVII.
Conacul său a fost un colț
de românism iar Doxachi, pe
cât putea, se străduise să
oprească noul curent politic
care amenința caracterul
românesc al Bucovinei. Era
o persoană impunătoare
manifestând tot timpul o
atitudine de rezisență față
de dominația străină astfel
servise de exemplu celorlalți
boieri români din Bucovina.
În anul 1810 Doxachi
Hurmuachi se căsătorește
cu Ileana Murguleț,
bucovineanca, fiica
stolnicului Iordachi Murguleț
și din această căsătorie au
rezultat 12 copii din care
următorii șapte cu o viață
mai îndelungată:
Constantin, Eudoxiu,
Gheorghe, Alexandru,
Nicolae, Eufrosina și Eliza.
Aici la Cernauca, în curtea
Conacului, Doxachi î-și avea
propria capelă unde chiar
slujea un preot ortodox. În
fiecare zi boierul Doxachi și
toata familia sa erau
prezenți la slujbă.
 Fiind naționaliști înfocați, conacul său devenise un centru de întrunire
intelectuală din Bucovina, Moldova și Basarabia, în care se discutau
în liniște problemele naționale și sociale atât privitoare la românii din
Bucovina cât și de peste hotare
 Aceasta era atmosfera în cadrul familiei Hurmuzachi și toți cei 5 fii
Constantin, Eudoxiu, Nicolae, Alexandru, Gheorghe și 2 fiice Eufrosina
și Eliza- vor duce cu cinste mai departe tradiția românească și
cărturărească în Bucovina ocpuată de austrieci.
 Cernauca-focar al
unității naționale
românești
După revoluția din 1948, casa
Hurmuzăcheștilor devine unicul
centru de întrunire a revoluționarilor
români de pretutindeni, unde tema
dezbaterilor era găsirea căilor pentru
scuturarea jugului dominației străine
și unirea românilor într-un singur stat
național. Evenimentele anilor 1848-
1849 au determinat pe
Hurmuzăchești să găzduiască în
casele lor tot ce Moldova,
Transilvania și Basarabia aveau mai
distins ca sentiment, talent și
dragoste de neam.
 Fiii lui Doxachi și Ileana au fost printre cei dintâi români din Bucovina care
studiază la Viena, Berlin, Paris. La Viena,Alexandru, Constantin, Eudoxiu și
Gheorghe toți studenți la drept îi cunosc pe alți români cum ar fi Constantin
Vasilco, Grigore Teodorovici, Mihail Pruncul și Alexandru Petrino.
 La îndemnul lui Alexandru Hurmuzachi, în 1870 va fi înfăptuită unirea între
studenții români din Viena în societatea „România Jună”, cu deviza:
„Deșteaptă-te Române, Uniți-vă în cuget, Uniți-vă-n simțiri”. Aceasta avea în
sânul ei studenți din România, Bucovina, Transilvania, Basarabia, Ungaria,
Macedonia și chiar Istria.
Constantin Hurmuzachi

Cel mai mare dintre frați, eminent, jurist și

om politic. S-a născut la 12 noiembrie 1811
la Cernauca. După absolvirea facultății
de drept la Viena (1835) se va muta în
Moldova unde va ajunge intendentul
general al moșiilor lui Costache Balș.
Preocupat de adunarea de documente
pentru susținerea procesol lui Balș, face
cercetări în Arhiva din Chișinău și Muzeul
din Odesa unde găsește două
documente din sec.XVIII: Condica
Mănăstirii Solca (Vartolomei Măzăreanu) și
11 acte+6 extrase din documente turcești;
toate foarte importante pentru istoria
neamului nostru. Va comunica
descoperirile sale lui M.Kogalniceanu care
anunță că are de gând să le publice.
 Fiind unul dintre cei mai învățați bărbați ai Moldovei, Grigore Al Ghica îi
va acorda atenția cuvenită, în 1850 fiind numit în Comisiunea pentru
reorganizarea învățământului public din care făcea parte și
V.Alecsandri iar în 1852 a fost numit membru în Comisiunea legilor.
 Va redacta Regulamentul școlar și Codul penal și va fi înălțat la rangul
de vornic.
 Începând cu anul 1856 urmează perioada cea mai bogată în realizările
politice ale lui Constantin Hurmuzachi și va fi situat în centrul
evenimentelor care au dus la Unirea Principatelor Române.
Rolul jucat în Divanul Ad-hoc al Moldovei

 În 1857, C.Hurmuzachi este ales membru al mai multor comisii:

îndreptarea hotarelor țării, redactarea regulamentului Divanului,
întemeierea relațiilor comerciale, înființarea unui Sinod, etc.
 Din 4 octombrie 1857 va fi ales secretar al acestui organism.
 Pledează pentru Unire, dar și pentru un prinț străin care să pună
capăt „ambițiilor nenumăraților aspiranți la domnie și intrigilor
acestora și ale partizanilor lor, ... pentru că –subliniază el-numai prin
prinț străin se poate lupta cu succes contra influențelor străine,
cărora Tratatul de la Paris a voit să facă sfârșit”.
 Cuvântările lui, rostite în adunarea din 7 octombrie 1857 au avut un
larg ecou nu numai în țară, ci și în toată Europa, demonstrând
patriotismul și preocuparea de a vedea cât mai repede
Principatele Române unite și independente.
 Cea mai importantă latură a activității lui Constantin, aceea care a
asigurat trăinicia numelui său în conștiința posterității, este îndeosebi lupta
lui pentru Unirea din 1859.
 Una din cele mai importante reviste din Bucovina, contemporană lui, l-a
caracterizat astfel:„ unul din apărătorii cei mai sinceri și distinși ai renașterii
și autonomiei României, ai ideilor de progres și de luminare, de libertate și
de moralitate, de prosperitate publică, dezvoltare națională și de
constituire demnă, stabilă și puternică a patrei”.
 Lupta pentru menținerea românismului a
fost pe tot parcursul ocupației austriece,
liantul care a sudat populația românească a
Bucovinei. Relevante în acest sens sunt în
primul rând acțiunile lui Alexandru
Hurmuzachi, cel mai român dintre românii
timpului său, și unul din cei mai mari gazetari
pe care i-a avut cândva Bucovina, cel dintâi
membru bucovinean al Academiei Române.
Acesta, într-un ciclu de conferințe și articole
publicate cu deosebire în „Foaia Societății”,
intuiește evoluția popoarelor asuprite din
Imperiul habsburgic spre constituirea lor în
națiuni cu o viață statală, socială, economică
și culturală indeptendentă. Ajunge la
concluzia că națiunea și naționalitatea sunt
factori esențiali în progresul social-cultural.
 Este un fapt dovedit că în revoluția de la 1848-1849, Hurmuzăcheștii împreună cu
alți revoluționari erau în căutarea unei soluții practice imediate pentru crearea
unui stat român unitar și independent. Se gândeau chiar la o formă de tranziție
pasageră-unirea Bucovinei cu Transilvania sub sceptrul împăratului Austriei.
 În aprilie 1848 sosește la Viena Alecu Russo înarmat cu două scrisori cu scopuri de
propagandă unionistă. Ambele scrisori erau adresate lui Eudoxiu Hurmuzache și
veneau de la frații săi Alexandru și Gheorghe care îi cereau acestuia să intervină
pe lângă influenții săi amici, ca împăratul Ferdinand să nu respingă coroana
principatelor române dacă i se va oferi.
 Ideea acestei acțiuni pornea probabil de la Constantin Hurmuzachi care trăia la
Iași, din îndemnul căruia avusese loc și întâlnirea din Bucovina.
 Dobândirea autonomiei de către Bucovina era de mare folos pentru
românii de aici, dar aceasta nu însemna încă rezolvarea chestiunii
românești din imperiul habsburgic. De aceea se va merge mai
departe acționându-se pentru transformarea Monarhiei într-o
Confederație de state naționale.
 Faptul că Bucovina a scăpat de sub epitropia cea mai urgisită a
Galiției, aceasta se datora fruntașilor Hurmuzăcheni și anume tatălui
Doxachi și a fiilor Gheorghe, Eudoxiu, Alexandru și Nicolae precum și a
renumitei lor gazete „Bucovina”.
 Dacă teatrul românesc în Bucovina anilor 1864-1871 a avut un
răsunător succes, aceasta se datorește, în bună parte fraților
Hurmuzachi. Grație corespondenței dintre Vasile Alecsandri și
Alexandru Hurmuzachi s-a asigurat reușita acestor reprezentații
teatrale. Din inițiativa lui Alexandru s-a organizat la Cernăuți un
Comitet teatral.
În primăvara anului 1864, pentru întâia oară, în orașul Cernăuți, trupa
teatrală a Ștefaniei Tardini a adus pentru prima dată limba română
pe scenele locale. Acest teatru avea un bogat repertoriu ”și mai
ales național”. Autoritățile de la Cernăuți raportau la Viena că
aceste formații teatrale erau chemate cu scopul „de a dovedi că
naționalitatea românească are baze solide în capitala Bucovinei”.
Alexandru, pe lângă propaganda făcută în centrul boierimii pentru
participarea la reprezentații, sub îndrumarea lui Vasile Alecsandri s-a
preocupat personal de întocmirea repertoriului fiecărei stagiuni.
Din păcate, aceste reprezentații faimoase vor înceta în anul morții lui
Alexandru Hurmuzachi, fiind reluate peste un număr important de ani.
 În 1861 se părea prielnic momentul pentru
consolidarea autonomiei Bucovinei. Frații
Hurmuzachi au privit cu multă seriozitate
alegerile pentru Dietă.
 Alegerile s-au desfășurat la 21 martie 181 și
cu această ocazie este ales pentru prima
dată ca de putat Eudoxiu Hurmuzachi, în
districtul Câmpulung-Dorna.
 E mai mult dect probabil că el, dobândind
un imens prestigiu, în urma activității
desfășurate în anii 1848-1860, a fost rugat
de către câmpulungeni să candideze
pentru acest mandat. El a acceptat și
aceștia l-au ales ca reprezentant al lor în
Dieta Bucovinei.
 Vor fi aleși în camera provincială și frații
Gheorghe și Alexandru Hurmuzachi.
 În ședința Dietei Bucovinei din 10 aprilie 1861, Eudoxiu cere ca, mai întâi de toate,
să se alcătuiască un Regulament al Camerei pentru că, spune el, „libertatea fără
ordine duce la anarhie, iar ordinea fără libertate duce la despotism”.
 Poziția și activitatea sa era apreciată de toți deputații pentru că era cunoscut ca
un om cu vederi largi și democratice, cu o pregătire multilaterală.
 Pe plan politic, Eudoxiu a fost mai moderat decât Alexandru. Revoluționarul din
martie 1848 la Viena, sub influența iluminismului burghez s-a transformat într-un
democrat, adept al regimului constituțional și parlamentar. Spiritul prin care
strălucea a fost apreciat de guvernul de la Viena și în 1862 este numit
vicepreședinte iar în scurt timp și președinte al Dietei Bucovinei.
 Important este faptul că ideea fundamentală după care s-a condus în activitatea
sa de deputat, vicepreședinte și apoi de președinte al Dietei a fost aceea a
sublinierii caracterului românesc al Bucovinei.
 Puțină lume cunoaște că Diploma
împărătească din 9 decembrie 1862 prin
care se recunoaște caracterul românesc al
Bucovinei a fost obținută datorită
strădăniilor deosebite ale lui Eudoxiu
Hurmuzachi, care îndeplinea atunci funcția
de vicecăpitan al Bucovinei.
 Este păcat că acest document care poartă
semnătura împăratului Franz Joseph, este
ignorat de unii istorici străini care se ocupă
de istoria Bucovinei.
 Cu acordul Dietei, la 30 octombrie 1869 ,
datorită lui Eudoxiu Hurmuzachi, se adoptă
hotărârea ca protocoalele ședințelor să se
redacteze în limba germană și în limba
română.
 Toți Hurmuzăcheștii fac parte din pleiada acelor luptători care au apărat
românismul din Bucovina și au întreținut totdeauna vie flacăra mișcării de eliberare
națională în timpul ocupației habsburgice. Fiecare dintre ei au trecut cu succes prin
lupta pentru apărarea intereselor vitale ale românilor bucovineni, în condițiile unei
sistematice politici de deznaționalizare. Ei s-au afirmat ca adevărați teoriticeni ai
doctrinei naționale în Bucovina. Atitudinea demnă, cu adevărat patriotică
adoptată de către Hurmuzăchești, este relevată de Vasile Alecsandri într-o scrisoare
trimisă lui Alexandru Hurmuzachi astfel:„ Dacă s-ar putea să fie compusă Camera
Bucovinei-sublinia el-tot de oameni ca tine și ca frații tăi, negreșit că soarta
românilor de acolo ar ajunge la un mare grad de fericire. Oricum să fie însă, eu am
bună sperare că deși în număr mic, voi câțiva oameni cu bună credință veți face
mult pentru a nimici tendințele dușmane ce cată a lovi în naționalitatea română.”
Bibliografie:
 Petru Rusșindilar, „Hurmuzăcheștii în viața culturală și
politică a Bucovinei”,ed.Glasul Bucovinei, Iași 1995;
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Familia_Hurmuzachi
 https://traiestetiviataaltfel.wordpress.com/2012/09/29/200-
de-ani-de-la-nasterea-lui-eudoxiu-hurmuzachi-1812-2012/