 Unirea Principatelor Române a

reprezentat sinteza unui îndelungat

proces istoric, pornit de la conştiinţa
unităţii de neam şi limbă a românilor
din Moldova, Ţara Românească şi
Transilvania, dublată de
transformările socio-politice care au
avut loc pe scena europeană în prima
jumătate a secolului al XIX-lea.
 Conştiinţa unităţii de neam s-a făcut
simţită în principatele române încă din
secolele al XV-lea – al XVII-lea întrucât
Ştefan cel Mare numea Moldova
„Unirea Principatelor” - Theodor Aman
şi Ţara Românească Vlahia şi l'altra
Vlahia (cealaltă Vlahie).
  Odată cu Răscoala lui Tudor
Vladimirescu din 1821 a început o perioadă
în care a avut loc eliminarea treptată a
feudalismului şi debutul perioadei
capitaliste în principatele române.
 Alături de cauzele originii şi limbii comune,
unitatea începea să fie dorită şi din pricina
avantajelor economice care decurgeau din
aceasta: o piaţă internă unică şi
intensificarea activităţilor economice, atât
pe plan intern, cât şi pe plan extern.
 Această dorinţă de unire a celor două
principate a fost exprimată atât în 1829, cu
prilejul Tratatului de la Adrianopole, cât şi
Regulamentele Organice în 1831-1832, în cuprinsul Regulamentelor
Organice ale Moldovei şi Ţării Româneşti.
 Revoluţia de la 1848 a
permis apariţia primelor
programe politice de
anvergură ale paşoptiştilor
români, care prevedeau
unirea deplină a Moldovei cu
Ţara Românească.
Şi în Transilvania, românii
adunaţi pe câmpia de la Blaj în
data de 3 mai 1848 şi-au Adunarea de la Blaj
exprimat dorinţa „noi vrem să
ne unim cu Ţara!”.
După înăbuşirea revoluţiei, paşoptiştii au fost exilaţi şi
şi-au continuat activitatea de propagandă în statele europene: Anglia, Franţa,
ţările italiene și Rusia. Oamenii de stat ai Angliei şi Franţei au primit
numeroase memorii, iar multe dintre personalităţile culturale europene şi
ziarele progresiste au îmbrăţişat cauza românească.
 Voinţa de unire a fost exprimată clar şi puternic încă în
timpul revoluţiei de la 1848, iar după revoluţie, Unirea a
devenit problema centrală și dominantă a vieţii politice
româneşti, o idee care a pus în mişcare toate păturile
sociale.
 Generaţia care a înfăptuit marele ideal al Unirii din 1859 şi
care înfăptuise revoluţia de la 1848 avea în frunte
înflăcăraţi patrioţi ca: Mihail Kogălniceanu, Vasile
Alecsandri, Alexandru Ioan Cuza, Costache Negri,
Constantin Alexandru Rosetti, fraţii Ion şi Dimitrie
Brătianu, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac.
 Războiul Crimeii
 Războiul Crimeii a durat din 28
martie 1853 până în 1856 și a fost
un conflict armat dintre Imperiul
Rus, pe de-o parte, și o alianță
a Regatului Unit al Marii Britanii
și Irlandei, a celui de-al doilea
Imperiu Francez, a Regatului
Sardiniei și a Imperiului Otoman,
pe de altă parte. Asediul Sevastopolului
 Acest eveniment aduce în prim plan politic internaţional Problema Orientală,
inclusiv situaţia Principatelor Române, unirea acestora fiind una din
problemele importante puse în faţa Congresului de pace de la Paris
din anul 1856, reunit după înfrângerea Rusiei.
 Congresul de pace de la Paris
 Reprezentanţii statelor participante la
Congres, au luat atitudini diferite faţă
de viitorul regim politic şi juridic al
Principatelor Române.
 În sprijinul Unirii s-au pronunţat
Franţa, Rusia, Sardinia şi Prusia dar
Congresul de pace de la Paris
Turcia şi Austria au manifestat o
Din cauza poziţiilor divergente pe împotrivire netă. statele în ceea ce
care le aveau
privește Unirea, Congresul din 1856 nu a putut ajunge la un acord
asupra acesteia dar s-a creat însă posibilitatea ca însuși poporul român să
se pronunţe în privinţa viitorului său. Tratatul de pace prevedea ca
poziţia românilor din Principate să fie consultată prin intermediul unor
Adunări (divanuri) ad-hoc special constituite în acest scop.
 Adunările ad-hoc
 Adunările ad-hoc, în frunte cu liderii
unionști, revoluționari din 1848, şi-au
început lucrările în septembrie 1857,
la Iaşi şi la Bucureşti.
 Dezbaterile au demonstrat forţa
mişcării unioniste şi voinţa
poporului român de a-şi făuri
propriul stat naţional.
 Într-o
Solemnitatea deschiderii Adunării Ad-Hoc din
atmosferă de mare avântŢara Românească - Carol Popp de Szathmári
patriotic, Adunările ad-hoc au adoptat,
în luna
octombrie 1857, Unirea Principatelor
într-un singur stat cu numele de
România.
 Conferinţa de la Paris
 Conferinţa de la Paris din
anul 1858 a fost organizată pentru a
fi dezbătute în cadrul ei concluziile
rapoartelor comisarilor puterilor
europene cu privire la analiza
rezoluţiilor celor două adunări ad-
hoc.

 Pe baza rezultatelor acestor

dezbateri se adoptă documentul „Proclamarea Unirii” - Theodor Aman
final intitulat „Convenţia de la
Paris”, document prin care se
stabileşte viitorul statut politic,
social şi administrativ
al Moldovei şi al Ţării Româneşti.
 „Unirea, națiunea a făcut-o!”
 Prin propriile-i forţe, poporul român
realizase Unirea şi întemeiase statul său
naţional.
 Pe 20 noiembrie 1861, Înalta Poartă a
adoptat „Firmanul de organizare
administrativă a Moldovei şi Valahiei”
prin care a admis unirea politică şi
administrativă a Principatelor Moldova„Hora Unirii la Craiova” - Theodor Aman
 Peşi 11 decembrie
Ţara Românească ca teritorii
1861, Alexandru Ioan Cuza, domn al Moldovei şi
autonome.
totodată domn al Ţării Româneşti (cu guverne şi adunări separate până
la acea dată), a dat publicităţii Proclamaţia prin care a adus oficial la
cunoştinţă că „naţionalitatea română este întemeiată”.
 Alegerile din Iași și București
 În ziua de 5 ianuarie 1859, Adunarea electivă de la
Iaşi l-a ales ca domn al Moldovei pe candidatul
Partidei Naţionale, Alexandru Ioan Cuza.
 În dimineaţa zilei de 24 ianuarie, reprezentanţii
aceleiași partide au propus ţinerea unei şedinţe
secrete pentru desemnarea candidatului pentru
alegerile din București. Propunerea făcută de Vasile
Boerescu pentru persoana lui Alexandru
Stema Principatelor Boerescu a fost acceptată în unanimitate, deputaţii
conservatori fiind nevoiţi să cedeze voinţei
poporului.
 Trecându-se la vot, toate cele 64 de buletine purtau numele
celui ales la 5 ianuarie în Moldova.
 Formarea primului guvern
 La 22 ianuarie 1862 s-a format primul
guvern unic și unitar al Principatelor
Unite ale Moldovei și Țării
Românești, condus de conservatorul
Barbu Catargiu.
 Două zile mai târziu, pe 24 ianuarie
1862, adunările Moldovei şi Ţării
Româneşti, reunite în şedinţă comună,
au proclamat oraşul Bucureşti drept
Deschiderea primului parlament
capitală a întregii ţări.
 De la acea dată, Principatele Moldova şi Ţara
Românească şi-au încetat existenţa.
 Baza României moderne
 În concluzie, Unirea Ţării Româneşti cu
Moldova, înfăptuită la 24 ianuarie 1859,
reprezintă actul politic care stă la baza
României moderne.
 Deoarece împrejurările istorice nu au
permis unirea simultană a celor trei ţări
române, Statul naţional român s-a format
treptat, Unirea din 1859 desăvârşindu-se
în 1918, când lupta pentru unitatea
Harta Principatelor Unite
poporului român a fost încununată de
victorie.
 Bibliografie
 Oțetea Andrei, Istoria poporului român, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970.

 Adăniloaie Nichita, Petric Aron, Unirea Principatelor Române, Editura

Politică, Bucureşti, 1966.

 Netea Vasile, Spre unitatea statală a poporului român, Editura Ş̦tiinţ̦ifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1979.

 Suciu Dumitru, Monarhia şi făurirea României Mari, Editura Albatros,

Bucureşti, 1997.

 Sursă de imagini: https://images.google.com,