Modernizarea culturii române

în contextul modernizării structurilor sociale

MOTTO: “În sfârșit, țelul nostru este realizarea dorinței ca

românii să aibă o limbă si o literatură comună pentru toți.”
(Mihail Kogălniceanu “Introducție”-Dacia Literară)

Caracterizată printr-o puternică manifestare a constiinţei naţionale în

toate provinciile româneşti, perioada fixată cu aproximaţie între 1830-1860
delimitează o epocă distinctă în evoluţia istorică a literaturii române, numită
în mod curent epoca paşoptistă, perioada de afirmare a literaturii naţionale.
Astfel, funcţia literaturii nu mai rămâne doar aceea de a răspândi cultura, de
a ‚‚lumina’’, conceptul de literatură include acum noi valenţe: transmiterea
emoţiilor estetice, trezirea sentimentului naţional, educaţia morală.
Epoca paşoptistă mai poate fi acceptată ca fiind o schimbare în
ansamblu a întregii societăţi româneşti. Astfel, perioada constă în
dezvoltarea fără precedent a mai multor domenii, cum ar fi învăţământul,
presa, teatrul, ştiinţele şi nu în ultimul rând, literatura.

1. Învățământul în limba română

Frământările revoluţionare au influenţat puternic viaţa culturală. Atât

Heliade-Rădulescu în Muntenia cât şi Gheorghe Asachi în Moldova
desfăşoară o vie activitate pentru dezvoltarea şcolii în limba naţonală. Astfel,
Heliade-Rădulescu, la vârsta de 20 de ani, preia conducerea şcolii de la Sf.
Sava a lui Gheorghe Lazăr, rămânând în aceasta funcţie timp de sase ani .
Gheorghe Asachi îşi continuă opera de dezvoltare a şcolilor în limba
naţională în Moldova. Pe lângă „Trei Ierarhi”, el întemeiază o şcoală primară
și una gimnazială.
De asemenea, în 1860 apare prima universitate românească și anume
universitatea din Iași sau Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” . La înființare
universitatea avea trei facultăți: drept, filosofie (litere) și teologie. În 1863
Alexandru Ioan Cuza dă o lege prin care învățământul primar devine gratuit
și obligatoriu, iar în 1864 apare universitatea București.

2. Teatrul în limba română

Primele spectacole de teatru în limba română se datorau lui Iancu

Văcărescu(poet român) şi Gheorghe Asachi. Acum 205 de ani, pe 27
decembrie 1816, în casa hatmanului Costachi Ghica are loc primul spectacol
în limba română, „Mirtil și Hloe”, piesă pastorală într-un act, prelucrată de
cărturarul Gheorghe Asachi. {Spectacolul i-a avut ca interpreti pe Elena Ghica,
Grigore Ghica(domn al moldovei, predecesor al lui A. I. Cuza) și Costachel
Sturdza.}
24 de ani mai târziu, în același cadru de ”Théâtre de varietés”, V.
Alecsandri, M. Kogălniceanu şi C. Negruzzi preiau conducerea Teatrului
Naţional înființat în 1840 şi fac un pas hotărâtor înainte. Ei îşi propun nu
numai să prezinte piese în limba română, ci să oglindească, în opere
dramatice originale, realităţii societăţii româneşti de atunci. În felul acesta,
teatrul, condus de ei, a devenit nu numai un instrument de educaţie
cetăţenească ci și de educare a nivelului cultural al maselor.
Apoi, în decembrie 1846, se inaugurează Teatrul Mare din Copou. Primul
spectacol oferit publicului pe această scenă a fost tabloul vivant creat de
Gheorghe Asachi,  “Batalia moldovenilor cu cavalerii teutoni la Marienburg”.
Timp de 42 de ani, stagiunile au cuprins spectacole de teatru, de opera si
opereta in romana si franceza. In aceasta perioada s-au jucat primele
spectacole cum as fi „Chirita” lui Alecsandri.

3. Presa în limba română

În slujba luptei pentru înfăptuirea aspiraţiilor lor, forţele progresiste, în

perioada care a premers Revoluţiei de la 1848, ca şi în timpul desfăşurării
acesteia, şi-au dat seama de importanţa presei ca organ de luptă
revoluţionară. Acestă epocă este epoca întemeierii jurnalisticii în ţările
româneşti.

ALBINA ROMÂNEASCĂ
Albina românească a fost o gazetă politico-literară, editată de Gheorghe
Asachi . Așa cum rezultă și din versurile poeziei „Albina și trântorul” scrisă “În
ocazia publicărei cei întâi gazete in limba patriei, autorul explică modalitatea
de realizare a revistei, prin culegerea informațiilor din surse variate. Ziarului îi
revenea o muncă titanică de traducere, de verificare și de redactare, însă
Gheorghe Asachi insistă, în manieră simbolică, asupra responsabilității
gazetei invocând celebrul citat “eu voi da samă de ale mele câte scriu”,
parafrazându-l pe cronicarul moldovean, Miron Costin.
Zice-Albina-n repegiune:

Lucru toate-nvinge-n lume; (...)

Eu de farmăc amorţită
Zăcui timpuri multe-aice
Şi abia mă simt trezită
În acest minut ferice.

Aleu, lucru mult m-aşteaptă!

Multe câmpuri voi petrece;
Unde soarta te îndreaptă,
Mergi şi tu, că timpul trece!

Şi mă lasă-n a me cale
S-adun ceară, dulce miere,
Că de-a mele şi de-a tale
Zile, samă ni vor cere!

În anul 1832, revista „Albina Românească” era structurată în functie de

subiectele de maxim interes pe zone geo-politice: Anglia, Germania, Rusia,
Brazilia. Unul dintre aceste subiecte, spre exemplu, era războiul civil din
Portugalia anului 1832.
Autorul descrie situația din Portugalia și din Brazilia.
„ La Pernambuco s-au întamplat o înfricoșată revoluție; ceva mai
nainte s-au fost descoperit un complot în favorul fostului împărat Dom
Pedro ; altădată însă liberalii și anarhiștii au ațâțat revolta. Un batalion
alcătuit în cea mai mare parte de portughezi au stătut toată noaptea
împotriva rebelilor, carii ajutorați în urmă de gloate a negrilor de tot
stirpându-l s-au împuternicir de politețe , unde au urmat cu cea mai
mare încruntare asupra portughezilor.”
 Autorul își precizează sursele reportajului său de război și mai ales
defazarea în privința informării: gazeta apare la 26 iunie cu vești din 20 mai
1832.
ALĂUTA ROMÂNEASCĂ

Pe 14 martie 1837, apare “Alăuta Românească” prima revistă literară din

Moldova, supliment al gazetei „Albina românească”, sub redacția lui
Gheorghe Asachi, iar in 1838, apare o nouă serie a revistei, sub redacția lui
Mihail Kogălniceanu.

( Alăută= lăută = instrument muzical cu coarde cu gâtul încovoiat )

„No. 4. Alăuta Românească. Supplement litterar a Albinei Românesci. Iassi

15 Avgust 1838. Acest Suplement a Gazetei esă de două ori pe lună la
cantora Albinei Românești în Eși.

Rugăm numai pre cetitorii nostri să nu să sparie de greutățile ce vor afla

la schimbarea aceasta; să gândească că aceste greutăți vin numai din
nedeprindere, că literele latine sânt mai puține la număr, mai ușoare, mai
potrivite cu haractirul limbei noastre, și că fără ele nici odată nu vom pute
ave o gramatică bună și regulată.

Klmn.

CURIERUL ROMANESC

„Urăsc tirania și mi-e frică de anarhie”- deviza

Cel dintâi care a schițat un program teoretic având ca scop

modernizarea literaturii române a fost Ion Heliade Rădulescu. El este
fondatorul „Curierului Românesc”, revista în limba română apărută pe 8
aprilie 1829.
Apariţia „Curierului“ era săptămânală sau, uneori, bisăptămânală. Pentru
o scurtă perioadă, primul ziar românesc a apărut de cinci ori pe săptămână,
iar abonamentul pe un an costa doi galbeni împărăteşti
Primul număr cuprindea un articol editorial privind istoricul ziarelor în
lume; înștiințări „din lăuntru”; înștiințări „din afară”; informații despre
„mezaturi”, plecări și sosiri de demnitari la Bucuresci; știri „despre lucrarea
pământului, care merge înainte cu mare spor”.
Ion Heliade Radulescu la lansarea publicatiei:
„Această foaie va servi şi omului politic, pentru gândirile şi combinările
sale, ea va fi pentru literat şi pentru filozof, pentru cine se interesează
de războaiele de pretutindeni, pentru cei ce se gândesc la speculaţii,
negociaţii, ba chiar şi pentru asudătorul plugar.”
În primul număr, dupa cum putem observa, Heliade Rădulescu publică
articolul „Istoria pe scurt a gazetei” în care lansează o mustrare generală
pentru înapoierea publicistă în care se află neamul românesc:
„Trebuie să mărturisim, rumânilor, ca să nu ni se pară aşa cu greu că
ruşine trebuie să ne fie că abia acum ne-am deşteptat şi am simţit lipsa
ei. Dar vremea de îndreptare la cei ce cu dinadinsul voiesc a începe
odată nu este trecută… Destul este să vedem aceasta şi să începem cei
care zicem că suntem floarea neamului...” (în vestul Europei primele ziare
apăruseră deja de la începutul secolului al XVII lea).

////În 2014, Curierul Românesc este relansat după o pauza de mai mult de
150 de ani, publicația online cu caracter non-profit propunându-și să ajute
tinerii jurnaliști independenți să devină mai vizibili pe piața media
românească.////

CURIERUL DE AMBELE SEXE

În anul 1837, ziarul a început să publice un supliment numit “Curierul de

ambele sexe” .
Așa cum scrie și în “Programă-fragmente”:
 „Se întocmește o gazetă în locul aceleia a Teatrului, sub titlul de „Curier
pentru amîndouă sexele”, care va ieși de două ori pe an: o dată pentru
bărbați și o dată pentru femei.”
Ion Heliade Rădulescu menționează „ această foaie va cuprinde: pentru
bărbați, articole de literatură și industrie și oarecare povestiri, iar
pentru femei povestiri plăcute și morale, articole asupra credinței,
economiei și bunei țineri a casei, asupra creșterii copiilor, asupra
grădinilor, asupra îmbrăcămintei”
 Cunoșteam o femee atăt de exactă la datoriile sale de stăpână de casă, și
atât de hotărâtă a alega spre sprijinirea conversației întru toate și
pretutindeni, încăt nu se mulțumia a sprijini conversația numai acasă la sine,
ci alerga și prin casele altora. Fie-sa de curănd măritată, plină de simplitate și
de smerenie nu prea îi e de ajutor la strălucitele ei isbânzi, lucru care
neîncetat o supăra și o făcea a o mustra și a o învăța să iasă în lume.

– Ci vorbește și tu, îi zicea într-o zi, după ce eșiră de la o vizită foarte lungă
unde tânăra nici nu-și deschisese gura.
– Dar maică, n-aveam ce să vorbesc.
– O Doamne! dar mai spune cineva și de la sine, mai născocește ceva; ia
povestește vreo întâmplare; spune că o căruță pe drum ți-a isbit caleasca
încăt era să te răstoarne, sau că pe uliță ai văzut un om ce îl ducea la
închisoare; sau doi oameni ce se certa; ca ai întâlnit un mort ce îl ducea la
groapă și că pompa era de minune; că deunăzi ți-a furat un șal; în sfârșit zi
orice-ți trece prin cap, numai vorbește, că zău mi-e rușine de lume, și altă
dată nu te mai iau cu mine.