Istoria presei curs 4 Adevarata nastere a presei in Romania

Constantin Antip in lucrarea sa Contributii la Istoria Presei Romane (Uniunea ziaristilor din R.P.R., Bucuresti 1964) arata ca adevaratele inceputuri ale presei in Romania au avut loc spre sfarsitul celui de-al treilea deceniu al secolului 19 cand procesul de destramare a feudalismului se intensifica, facand loc in acest fel relatiilor economice de tip capitalist. In aceasta vreme, cresc numeric si profesorii, fortele de productie, se dezvolta piata interna, se amplifica legaturile comerciale cu strainatatea. Apare in acest context dorinta unor intelectuali romani de a contribui la disparitia privilegiilor feudale. Aceasta ideie se va reflecta in primul rand in marile framantari sociale ale epocii, in ideile de miscare condusa de Tudor Vladimirescu la 1821. interesele burgheziei isi gaseau expresia in planul ideilor prin atitudini antifeudale cu deosebire indreptate impotriva iobagiei si prin manifestarea dorentei de independenta nationala. De asemenea, cultural era vadita lupta noilor paturi pentru desteptarea constiintei nationale prin dezvoltarea invatamantului, stiintei, literaturii si artei. Aceste deziderate de afirmare a ideilor iluministe, reclamau aparitia unei prese militante care s dea curs revendicarilor burgheziei in ascensiune si a celorlalte clase si paturi sociale interesate de lichidarea feudalismului si de renastere a societatii pe alte baze economice, capitaliste. In acest context, in 1829 apar Curentul Romanesc (la 8 aprilie), prin grija lui Ion Heliade Radulescu si tot atunci Albina Romaneasca (1 Iunie) la Iasi sub grija lui Gheorghe Asachi, pentru ca 9 ani mai tarziu la Brasov Gh. Baliti sa scoata Gazeta de Transilvania (1838). Toate acestea inseamna ca inceputurile presei sunt reprezentate de 3 publicatii care apar aproape unul dupa altul in toate 3 provinciile. N. Iorga despre cei 3 colifei ai presei afirma: intemeietorii presei periodice sunt 3 scriitori fruntasi, Heliade Radulescu, Gh. Asachi, Gh. Baliti, redactori ai Curierului, Albieni si Gazeta de Transilvania. Scopurile acestor aparitii sunt rostite cu claritate in prospectele acestora chiar daca ele anuntau PAUZA in cauza cu alte nume decat cele cu care au fost cunoscute la tiparire. Curierul Romanesc a fost anuntati ca Curierul Bucurestilor, Albina ca Gazeta Romaniei din Iasi. Intre altele, in cele doua prospecte, in legatura cu ceea ce se va numi Curierul Romanesc, se spunea acest vestitor de obste de atatia ani cunoscut () in luminata Europa, a ajuns astazi a-si impartasi vestirile sale si intre neamurile cele mai cunoscute care inca in tulburarile si neodihnele lor au simtit lipsa si trebuintele lui. El astazi cunoaste mai toate limitele Europei () si foarte trist era pentru noi iubiti romani cand el inca pana acum nu cunostea limba noastra si noi vestirile lui pe primeam in limbi straine. In acelasi timp prospectul anunta ca in gazeta se va tipari si o culegere din cele mai folositoare si interesante lucrari din gazetele Europei, un fel revista presei straine,

precum si insemnari pentru cresterea si sporirea literaturii Romane, informatii comerciale, stiri interne, documente oficiale, anunturi de varsari, mezaturi deosebite si probleme de igiena publica. In prospectul Albinei Romanesti din Iasi se aratau: nu se afla astazi in lumea politicita neam () carele intre altele ale sale folositoare institutii sa nu aiba in limba natiei un jurnal periodic () luatorul aminte, cititorul gazetei, ca intr-o oglinda in ea se vede infatisate toate interesantele intamplari de carele el insusi atarna, martor se face cruntelor batalii, vede faptele, aude vorbele stralucitilor barbati, se minuneaza de fenomenele firii si ca un calatoriu de pe rotunzimea pamantului culege fapte si pilde adica invataturi. Cu privire la stilul gazetei, Asachi mentiona () redactia va urma regulile limbii si pe carele orice filolog ideat il va afla potrivit. Gazeta Transilvaniei anunta ca se va ocupa de probleme privind imbunatatirea limbii si a literaturii, mai tarziu largindu-si tematica, impartasind idei si cunostinte din mai multe domenii, mai tarziu largindu-si orizontul, aratand si idei privind privilegiile feudale si necesitatea ideilor populare. Aceste publicatii care au fost primele periodice in Romania, aveau preocupari comune de natura politica, economica si sociala, preocupari culturale si nationale, fiind adevarate exponente ale burgheziei in expansiune. Ion Heliade Radulescu la Curierul Romanesc preciza ca periodicul sau este o publicatie administrativa, comertiala si politica, dar ea a fost si culturala. Intre anii 1830-1832 tot acesta va publica la rubrica literatura, articole de indrumare literara, scurte notite despre poetii debutanti, recenzii ale unor carti aparute in tara si in afara, de asemena in perioada 1833-1834, intemeietorul Curierului Romanesc va publica articole pe care Ion Heliade Radulescu le va intitula Pentru Poezie, Pentru Stil, ceea ce demonstreaza ca de la inceputuri directorul acestei publicatii va fi preocupat de indrumarea cititorilor catre literatura. Curierul Romanesc a editat si o serie de suplimente: Gazeta Teatrului National, Muzeul National si Curier de ambesexe. Aici au debutat Iancu Vacarescu, Vasile Carlova, Grigore Alecsandrescu, ceea ce vorbeste convingator despre ideile pe care le imbratisa Heliade Radulescu, cunoscut si pana la aparitia ziarului dar numai ca urmas al profesorului Gh. Lazar in noul invatamant romanesc. Heliade Radulescu se va dovedi un mare aparator al latinitatii limbii romane, un aparator al ideii de continuitate si unitate nationala, asa cum se dovedeste in articolul repede aruncatura de ochi asupra limbii si inceputului romanilor sau limba rumaneasca care au fost pentru moment adevarate pledoarii in ceea ce priveste sustinerea ideii de latinitate. In acelasi timp, un obiectiv important al programului lui Heliade il constituie traducerile din literatura universala. Intre 1830 si 1840, el va traduce din La Matina Byron, Roussau, din Voltaire si altii, indemnandu-i pe tinerii membri ai societatii filarmonice (1833) sub egida caruia aparea si Curierul Romanesc, sa traduca piese din literatura universala. In nr. 4 al Curierului National din 1842, Heliade publica articolul: Chemarea catre folos, facere de bine si glorie prin traduceri din literatura universala. In 1846, el publica un alt apel intitulat Inceputul de biblioteca universala unde intre altele propunea sa se editeze cei mai remarcabili autori ale caror scrieri au contribuit la implinirea faptei cele

mari, Romania civilizatiunii, spre formarea mintii si inimii, spre perfectia omului. In acest inceput de biblioteca universala, Heliade propunea traduceri din operele lui Herodot, Platon, Aristotel, etc. In suplimentul literar Curier de Ambesexe (1837-1847), publica traduceri din Puschin, Dumas, Geote, Balzac, dar si opere originale la rubricile Poezie, morala, literatura, nuvele, varietati, filosofie, educatie.