Jurnalism Agentie Suport Curs

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE JURNALISM ȘI ȘTIINȚE ALE COMUNICĂRII

DEPARTAMENTUL TEORIA ȘI PRACTICA JURNALISMULUI
JURNALISM DE AGENȚIE
Suport de curs
Chișinău, 2017
CUPRINS
Prefață……….2
I. Rolul și locul agențiilor de presă în contextul mass-media……….……...4
II. Apariția și evoluția jurnalismului de agenție ...…….. 9
III. Tipologia agențiilor de presă …………….........…….17
IV. Organizarea și funcționarea agențiilor de știri ……………….........……...…… 28
V. Știrea de agenție. Calități și tehnici de redactare …...………...… 33
VI. Decuparea evenimentelor …………………………..…...…….. 39
VII. Formatul general al informațiilor de agenție ...…... 48
VIII. Exprimarea agențiilor de presă………..56
1
Prefață
• Jurnalistul este creator de evenimente.
• Evenimentul este construit din orice fapt sau întâmplare cu valoare de informaţie.
• Informaţia este cantitatea de originalitate şi imprevizibil pe care îl aduce un mesaj.
• Mesajul este vehiculul informaţiei.
• Proba calităţii în mass-media este imparţialitatea informaţiei.
• Nu există evenimente în afara ştirii.
• Ştirea este un enunţ echidistant asamblat din informaţii.
• Comentariul descoperă sensurile ascunse sau nevăzute ale ştirii.
• Nu există informaţie morală sau imorală. Sunt informaţii asamblate bine în textul jurnalistic şi,
dimpotrivă, informaţii asamblate prost.
• Obiectivitatea și exactitatea sunt noțiuni și atitudini identice.
• Ştirile şi comentariile au aceeaşi origine, dar trăiesc separat.
• Presa nu reflectă, ci reconstruieşte simbolic realitatea dintr-un unghi de abordare ales de

jurnalist.
• Rostul jurnalismului este supravegherea lumii în care locuieşte omul.
• Mass-media şi puterea sunt într-o relaţie de rivalitate naturală.
• Jurnalistul care vede doar fapte bune şi rosturi pozitive în activitatea guvernanţilor este corupt,
întrucât îşi neglijează condiţia de câine de pază al societăţii.
• Puterea trebuie criticată în mass-media, deoarece, după cum spuneau părinţii democraţiei
americane, este potenţial stupidă, coruptibilă şi agresivă.
• Publicistica de calitate, precum şi cea de proastă calitate, sunt ipostaze autobiografice.
• Jurnalistul este mai mult detectiv decât filolog.
• Presa există doar în democraţie. Sub dictatură ea degenerează numaidecât în propagandă.
2
• Reporterul nu are simpatii politice, ci doar puncte de vedere. Simpatia politică a știristului
conduce la decăderea jurnalismului în propagandă.
• Cum întrebarea vină n-are, jurnalistul poate exprima orice interogaţii.
• Aversiunea unor politicieni faţă de mass-media este furia omului care îşi vede propriul chip în
oglindă.
• Presa este puterea a patra, pentru că în absenţa ei separaţia primelor trei puteri devine o
ficţiune.
• Logica şi limbajul sunt pentru jurnalist instrumentele meseriei sale.
• Informaţia este pentru jurnalist materialul muncii sale.
• Din punct de vedere economic, produsul mass-media este o marfă perisabilă.
• Din punct de vedere politic, presa este o reprezentanţă a publicului. Prin opţiunea sa pentru un
mijloc de comunicare în masă, individul îşi transferă o parte din autoritatea publică instituției
media.
• Presa are o dublă ipostază: de serviciu public şi de afacere.
• O afacere profitabilă în mass-media este incompatibilă cu partizanatul politic.
• Mass-media este un teritoriu al comunicării. Cel care merge dincolo de teritoriu riscă pe
propria răspundere.
• Presa este o platformă de dezbatere. Cel care abandonează platforma riscă pe propria
răspundere.
• Mass-media este singurul producător autorizat şi furnizor angro de imagini despre lumea largă.
• Jurnalismul informează, deoarece informaţia are valoare.
• Mass-media distrează pentru a detensiona spiritele.
• Mass-media educă pentru a avea un public civilizat.
• Presa este dependentă de public, întrucât fără el sălbătăceşte.
3
I. ROLUL ȘI LOCUL AGENȚIILOR DE PRESĂ
ÎN CONTEXTUL MASS-MEDIA
Obiective de referință:
1. Stabilirea esenței jurnalismului de agenție prin plasarea lui în contextul mass-media

2. Identificarea trăsăturilor fundamentale ale agențiilor de presă
3. Determinarea particularităților produsului de agenție
4. Demonstrarea rolului central al agențiilor de presă în difuzarea informației
Dacă se produce o avalanșă în Alpii francezi, un cutremur într-o provincie a Chinei, o inundație
în șesul Moldovei din România, un accident aviatic în estul Ucrainei sau un atentat terorist într-
un stat din centrul Africii, este puțin probabil ca un reporter de la un ziar sau de la o televiziune
locală, ca să nu mai vorbim de instituțiile media internaționale, să fie martor ocular al
evenimentului. Primii în posesia informației vor intra, de regulă, autoritățile locale care vor alerta
administrația regională sau cea centrală. În acest moment corespondentul unei agenții de presă,
naționale sau internaționale, va fi pus la curent cu cele întâmplate de un informator pe care îl
poate avea într-o instituție de stat sau într-o redacție locală. Astfel se pune în mișcare
mecanismul mediatic de ridicare a unui fapt sau a unui incident la rangul unui eveniment de
presă.
Corespondentul va trimite un mesaj agenției sale de la Paris, Beijing, București, Kiev sau
Johannesburg. De aici are loc diseminarea informației pe toate meridianele globului. Imediat
flash-ul din capitală va fi retransmis la sediul central al unei agenții de presă internaționale sau
mondiale care, la rândul său, va difuza telegrama pe toate meridianele globului. Astfel,
evenimentul devine o știre.
Abonații agențiilor de presă primesc relatarea pe un computer. În aceste condiții, canalele TV și

posturile de radio din întreaga lume își întrerup emisiunile pentru a anunța un important
eveniment de presă. Ziarele și presa online își modifică sumarul pentru a comenta o știre de
ultimă oră.
Esența jurnalismului de agenție
Potrivit lui Philippe Gailard, un eveniment este un fapt oarecare care s-a produs sau e în curs de
pregătire: nașterea sau moartea unui om, incendiul dintr-o casă, înscrierea la universitate,
căsătoria sau divorțul, un meci de fotbal, majorarea impozitelor, un proces de judecată, o ploaie
cu grindină [Philippe Gailard, Tehnica jurnalismului, p. 7] . În fiecare zi se produc milioane de
4
evenimente și majoritatea dintre ele rămân cvasianonime, cunoscute de un cerc foarte îngust de
persoane, deoarece nu prezintă vreun interes pentru presă. După cum arată Mouillaud Tetu,
acestea constituie ocurența spațio-temporală, antecedentul cronologic sau materia care poate
alimenta din afară sistemul mediatic. Lucrurile se schimbă în cazul în care faptele sau
întâmplările sunt remarcate de reporterul unei agenții de presă și puse în formă discursivă.
Cu alte cuvinte, evenimentul capătă o relevanță publică în momentul în care reporterul le

transformă în știri. Tocmai de aceea, jurnalistul, politologul și profesorul universitar Walter
Lippmann scria că de fapt nu există evenimente, sunt doar știri. El sugera astfel că până la urmă
noi cunoaștem lumea nu prin orice fel de evenimente, ci exclusiv datorită informației filtrate de
jurnaliști. Anume ei selectează din puzderia de întâmplări, în funcție de actualitatea, semnificația
și gradul de interes, cele mai importante pe care le fac publice prin convertirea lor în știri.
În centrul circuitului de informații dintr-un sistem mediatic, după cum subliniază cercetătorul
Mihai Coman, se află agențiile de presă care joacă rolul de angrosiste cu o funcție triplă de
colectare, tratare și difuzare continuă a informației. Altfel spus, agenția de presă este o
întreprindere ce urmărește transformarea evenimentelor în știri pentru a le transmite neîntârziat
altor instituții media. În relația cu presa, agenția de presă se conduce de logica pieței. Aceasta
caută, prelucrează și difuzează clienților din mass-media doar informații cu valoare de piață
[Mihai Coman, Manual de jurnalism, vol. 1, p. 22].
UNESCO definea în 1953 agenția de presă astfel: „O agenție de informații este o întreprindere
care are ca principal obiect, oricare ar fi forma sa juridică, să caute știri și, de o manieră generală,
documente de actualitate, (...) și să le distribuie unui ansamblu de întreprinderi de informație și,
în mod excepțional, particularilor, în vederea asigurării, contra plății unui abonament și în
condiții conforme legilor și uzanțelor comerțului, un serviciu de informații cât se poate de
complet și de imparțial”.
Din punctul de vedere al teoriei comunicării, agenția de presă exercită funcţia fatică cu o misiune
de intermediar între emiţător şi receptor. Mai simplu vorbind, ea funcționează precum un mare
magazin care vinde marfa cu bucata altor întreprinderi comerciale.
Particularitățile serviciilor prestate de agențiile de presă
Agențiile de presă sunt întreprinderi angro. Cu alte cuvinte, ele își vând marfa nu cu amănuntul,
ci cu ridicata, pentru cotidiene, săptămânale, reviste ilustrate, televiziuni, site-uri. De aceea, spre
deosebire de clienții săi, care își pot luat o pauză, acestea nu-și pot permite să aibă timp morți.
Iată de aceea, orice agenție, în mod normal, funcționează în flux continuu. Strategia ei de
5
fabricație este asociată cu specificațiile și cu așteptările clienților. Ilustrând acest timp de
producție jurnalistică, cercetătoarea Carmen Ionescu compară agențiile de presă cu niște „uzine
cu foc continuu, unde muncitori anonimi topesc și toarnă în forme comprehensibile cea mai de
temut substanță a momentului: informația”.
Unei agenții i se cere să fie nu doar rapidă, ci și promptă. De aceea, o calitate esențială a
serviciilor prestate de agențiile de presă este punctualitatea. Pentru ele contează viteza și
siguranța livrării produsului mediatic. Altfel spus, acestea au obligația de a furniza informații în
termenele convenite cu clientul fără nicio abatere.
În afară de punctualitate, o agenție trebuie să aibă flerul obiectivității chiar într-o măsură mai
mare decât alte tipuri de presă. Ziarele și televiziunile practică și jurnalismul de opinie pe lângă
cel de informare neutră. Agențiile de presă nu pot să-și permită acest lux. Clienții lor au orientări,
simpatii și politici editoriale diferite. În aceste împrejurări, agenția se vede silită să dovedească o
riguroasă echidistanță ca informațiile ei să fie difuzate și de o televiziune conservatoare, și de un
site liberal, și de un ziar socialist.
În fine, dar nu și în ultimul rând, serviciul unei agenții urmează să fie complet. Nicio televiziune,
și niciun ziar nu reproduc evenimentul de presă în totalitate, fiecare instituție media centrându-se
doar pe aspectele ce le consideră mai interesante sau spectaculare. Cu alte cuvinte, se face o
selecție a informațiilor prin raportare la public. Agenția însă trebuie să difuzeze evenimentul cât
mai pe larg ca abonatul său să aleagă informațiile pe care le consideră mai potrivite pentru
publicul său.
Trăsăturile fundamentale ale agențiilor de presă. Rolul lor central în difuzarea

informațiilor
Cu toate că astăzi nu dispun de un monopol ca altădată, agențiile de presă reprezintă și în prezent

un instrument cheie ale difuzării internaționale ale informației. Ele constituie, neîndoios, un
factor important al globalizării. Deși, datorită internetului, în era informațională fiecare se poate
informa accesând un site sau intrând pe o rețea socială, agențiile de presă constituie o forță de
neîntrecut în materie de identificare, triere, prelucrare și difuzare a știrilor pe plan mondial.
Agențiile de știri prestează concomitent o multitudine de servicii, printre care:
a) alertarea clientelei asupra evenimentelor așteptate;

b) garantarea că toate informațiile semnificative vor fi transmise abonaților;
c) livrarea de știri, reportaje, materiale magazin, precum și de materiale speciale și
investigații jurnalistice realizate la solicitarea clienților;
6
d) asistență în ceea ce privește designul, redactarea și chiar conceperea ziarelor tipărite și
celor electronice.
Există câțiva factori care le asigură agențiilor de presă o poziție centrală, privilegiată și chiar
dominantă în mass-media. Să-i luăm unul după altul.
În primul rând, datorită statutului de angrosiști, jurnaliștii de agenție sunt, după cum
spuneam, distribuitori în flux continuu ai informației. Funcționarea non-stop este o condiție
sine qua non a existenței unei agenții de presă.
În al doilea rând, jurnaliștii de agenție sunt omniprezenți. Pentru a-și satisface clientela,
agențiile de presă trebuie să fie acolo unde nu sunt alte instituții de presă și de aceea sunt
obligate să posede rețele complexe de corespondenți ce furnizează informații pe care alte
tipuri de instituții media nu le pot procura prin propriile resurse.
În al treilea rând, agențiile de presă au un acces prioritar la informațiile oficiale. În urma

acestui fapt, mesajele lor poartă adesea marca autorității.
În al patrulea rând, serviciile prestate pentru alte instituții media obligă jurnaliștii de
investigație să fie pe piața media primii între cei mai rapizi. Tocmai de aceea, fondatorul
celei dintâi agenții de presă din istorie, Charles Louis Havas, a lansat deviza: „Mereu mai
repede, peste tot primii”.
În al cincilea rând, diversitatea de abonați, care au interese, convingeri și uzanțe diferite,

impune agențiilor de presă o echidistanță strictă. Privită din acest unghi, exigența
neutralității contează pentru agențiile de presă chiar mai mult decât pentru alte tipuri de
presă, aceasta transpunându-se atât în regulile redacționale interne, cât și în textul jurnalistic
produs.
În al șaselea rând, nevoia de a fi ”mereu primii” încurajează perfecționarea continuă a

agențiilor de presă. Acestea au fost și sunt astăzi niște întreprinderi performate, înzestrate cu
noile tehnologii ale comunicării. Ele nu numai că răspund prompt provocărilor revoluției
digitale, ci și se antrenează plenar în procesul de progres științific în mass-media. Iată de ce
agențiile sunt un factor al modernizării mass-media.
În al șaptelea rând, agențiile de presă, fiind distribuitori angro de informații, sunt un fel de
creatori de modă în mass-media. Ele impun de cele mai multe ori reguli general acceptate de
scriitură, redactare sau difuzare a știrilor. Altminteri zicând, agențiile de presă dau tonul în
procesul de standardizare a producției de informații.
7
Grație rolului său aparte în difuzarea informațiilor, agențiile de presă au inițiativa
informației și construirii de evenimente, ceea ce le permite să creeze o realitate mediatică
proprie și impusă restului mass-media, acest fapt reprezentând un potențial instrument de
putere. Tocmai de aceea majoritatea statelor doresc să aibă o agenție națională care să le
reprezinte în lume.
Referințe bibliografice:
1. ***"News agency". Encyclopædia Britannica. August 23, 2002. Retrieved February 18, 2017.
2. ***The Mass Media in Liberal Democratic Societes, ed. Stanley Rothman, Paragon House, 1992.
3. Bertrand, Claude Jean. O introducere în presa scrisă şi vorbită, Iaşi, Polirom, 2000.
4. Gaillard, Philippe. Tehnica jurnalistului, Editura Ştiintifică, Bucuresti, 2000. Tritonic, Bucureşti,
2007.
5. Goldstein, Norm, (ED.) 1995. The Associated Press Stylebook and Libel Manuel, f.ed.
6. Palmer, Michael. L-Information Agencee, Fin de Siecle. Visions du Monde et Discours en
Fragments, Reseaux, Janvier Fevrier. No 75, 1996.
7. Coman, Mihai (coord). Manual de jurnalism, ed. a 3-a, Editura Polirom, Iaşi, 2009.
8. Dragan I. Paradigme ale comunicării de masa. București: Sansa SRL, 1996.
9. Ionescu, Carmen. Agenţiile de presă din România 1889-1999, Editura Tritonic, Bucureşt, 2007.
201 p.
10. McNair, Brian. O introducere în comunicarea politică, Iași, Polirom, 2007. 203 p.
11. Nichiţelea, Pamfil, Mitu, Bianca-Marina. Jurnalismul de agenție, Editura Fundaţiei România de
Mâine, Bucureşti, 2010. 201p.
12. Pop, Doru. Mass-media și politica. Institutul European, 2000.
13. Randal, David. Jurnalistul universal. Editura Polirom, Ia;i, 1998.
14. Seymoour - Ure, Colin. The Political Impact of Mass Media, London: Constable, 1974.
15. Unesco, Les Agences telegraphiques d’information, Paris, 1957.
Bibliografie recomandată:
a. Obligatorie:
1. Coman M. Introducere în sistemul mass media. Iași: Polirom, 2007.
2. Bertrand C. (coordonator) O introducere în presa scrisă și vorbită. Iași: Polirom, 2001
3. Nichiţelea, Pamfil, Mitu, Bianca-Marina. Jurnalismul de agenție, Editura Fundaţiei România de
Mâine, Bucureşti, 2010.
b. Suplimentară:
1. Balle F. Dicționar de Media, Larouse. București: Editura Univers Enciclopedic, 2005.
2. Popescu, Cristian Florin. Manual de Jurnalism. Bucureşti, Editura Tritonic, 2005.
8
3. Coman, Mihai (coord), Manual de jurnalism, ed. a 3-a, Editura Polirom, Iaşi, 2009
II. APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA AGENȚIILOR DE PRESĂ
1. Stabilirea legăturilor dintre expansiunea capitalismului și conceptul de agenție telegrafică

2. Determinarea circumstanțelor politice și economice în care a apărut prima agenție de
presă
3. Demonstrarea caracterului obiectiv al genezei jurnalismului de agenție
4. Descrierea condițiilor apariției și dezvoltării agențiilor de presă de limbă română
Piața liberă are un caracter eminamente expansionist. Aceasta ignoră barierele statului național.
Favorizând dezvoltarea tehnologică și schimbul de mărfuri pe plan transnațional, capitalismul a
impulsionat totodată circulația internațională a informației. Proliferarea diverselor materiale
tipărite a condus la înființarea ziarelor. Datorită acestui fapt a apărut necesitatea ca ele să fie
alimentate cu informații din zone îndepărtate. Presa avea nevoie de intermediari, de furnizori
angro ai informației. Rolul lor și l-au luat la mijlocul secolului al XIX-lea primele agenții de
presă care, spre deosebire de ziare, aveau o rețea densă de corespondenți care acoperea întregul
spațiu de actualitate.
John Tompson, profesor de sociologie la Universitatea din Cambridge, scrie că în Europa existau
rețele de comunicare transfrontaliere înainte de apariția mass-media în general, și a agențiilor de
presă în special [Thompson, J.B. (1995) The Media and Modernity: A Social Theory of the Media.
Cambridge: Polity. p. 32-40] . Potrivit lui, au fost patru tipuri de atare structuri comunicaționale:
1. spațiul ecleziastic în sânul Bisericii Catolice;

2. serviciile diplomatice ale statelor;
3. comerțul propriu-zis;
4. trubadurii, cântăreții populari ambulanți.
Grație lor lumea începuse să obțină imaginea unor oameni și locuri pe care nu le cunoscuse
niciodată. Treptat, dezvoltarea comerțului a stimulat și comerțul știrilor. În această situație,
ziarele au devenit indispensabile, iar dezvoltarea lor a generat și apariția angrosiștilor presei –
agențiilor telegrafice.
Agenția Havas și primii ei imitatori
9
Charles-Louis Havas, un bancher scăpătat, a cărui afacere falimentase în urma crahului bursier,
căuta un nou proiect care l-ar fi ajutat să se relanseze în business. Și cum acesta poseda, în afară
de limba franceză, engleza și germana, iar soția sa portugheza și spaniola, fondează, în 1832, un
birou de traducere cu caracter comercial din presa străină. În trei ani își dă seama că ziarele au
mare nevoie de toate tipurile de știri, nu doar de informații comerciale. În 1835 reorganizează
biroul de traduceri pe care îl denumește „Agenție”. Inedita instituție de presă căuta, tria, redacta,
traducea și comercializa informații către mass-media. În scurt timp, nu exista niciun ziar
important în Franța care să nu fi fost clientul lui Havas. Toată presa avea nevoie de o agenție de
știri angro [Mihai Coman, Manual de jurnalism, vol.1, p. 23].
În aceste circumstanțe, jurnalismul de agenție s-a extins. În 1849, doi dintre colaboratorii lui
Havas, germanii Bernhard Wolff și Paul-Julius Reuter, se concediază pentru a demara o afacere
inedită în domeniul acestui nou tip de jurnalism. Cel dintâi fondează o agenție de presă la Berlin
în anul 1849, iar cel de-al doilea la Londra în 1951.
Nevoia unui angrosist pentru mass-media se resimțea nu doar în Europa, ci și peste Ocean. În
1848, șase patroni de ziare din New York au creat o cooperativă de presă numită Associated
Press. Astfel, se crease sistemul mondial al agențiilor de presă, fapt ce le-a determinat în 1859
să-și împartă sferele de influență. Havas a preluat Europa meridională, coloniile franceze, țările
cu limbi romanice și America Latină. Tocmai de aceea, a ajuns în scurt timp și în România.
Wolff presta servicii pentru Europa Centrală și de Nord, iar Reuter se ocupa de Regatul Unit,
imperiul colonial englez și Extremul Orient.
Acest sistem a existat până în deceniul al treilea al secolului al XX-lea. Agenția Wolff a fost
închisă sub regimul nazist și a fost relansată de trupele anglo-americane de ocupație în 1944,
astăzi această agenție purtând numele de DPA.
Prima agenția Havas, odată cu înfrângerea Franței în războiul cu Germania Hitleristă, a fost
naționalizată de regimul Vishy și transformată în Oficiul Francez de Informații, care nu era
altceva decât un birou de propagandă al regimului pro-nazist. În 1944, pe osatura acestuia este
creată agenția France Presse care devine astfel succesoarea agenției Havas.
Revenind la anul apariției primei agenții de știri, trebuie spus că la data 1835 putem situa nu
doar apariția jurnalismului de agenție, ci și originea presei moderne. Cu toate că ziarele
apăruseră mai înainte, ele au început să joace un rol cu adevărat semnificativ odată cu fondarea
agenției Havas. După cum scrie cercetătorul Philippe Gailard, „universalitatea acoperirii
10
evenimentelor, noțiunea însăși de actualitate internațională nu au putut apărea decât ca urmare a
recursului la mijloacele de transmisie mai rapide, mai regulate și mai bine organizate”.
Charles Havas a fost primul care nu doar a creat o agenție, ci și a dezvoltat o strategie de
obținere a informațiilor din alte țări pentru a le difuza clienților săi. Pentru aceasta s-a bazat pe
porumbeii călători care ajungeau de la Londra la Paris în șase ore și de la Bruxelles în capitala
Franței în patru ore. Tot el a recurs la serviciile telegrafului optic. Toate acestea au contribuit
evident la impulsionarea circulației internaționale a informațiilor. Totuși, în scurt timp, toate
aceste vehicule ale informației și-au arătat limitele. Descoperirea telegrafului electric în a doua
jumătate a secolului al XIX-lea a avut efectul unei adevărate revoluții în materie de comunicare.
Pentru prima oară a devenit posibil ca informația de pe diferite continente să fie relatată în cursul
aceleași zile. În secolul al XX-lea inventarea teleimprimantei, telexului, apariția sateliților de
telecomunicații și a faxului au diminuat și mai mult timpul real de transmisie a informațiilor.
Totul a culminat cu dezvoltarea noilor tehnologii digitale și apariția internetului care au
transformat întreaga planetă într-un sat electronic, unde, dincolo de faptul că informația ajunge
imediat de la emițător la receptor, a devenit posibilă comunicarea interpersonală globală și
directă între oamenii de pe diferite meridiane ale globului.
Începuturile jurnalismului de agenție în România
În anul 1854, are loc prima transmisie prin telegraf în Tara Românească, o depeșă fiind expediată
de la București către Viena. Concomitent, se deschide un centru telegrafic la Sibiu.
Și cum în tot răul este și un bine, în contextul războiul din Crimeea, un batalion de geniu francez
instalează un fir de linie telegrafică București – Giurgiu – Rene – Varna – Crimeea.
În Moldova liniile telegrafice se instalează între Cernăuți – Suceava –- Fălticeni – Iași – Vaslui –
Bârlad – Tecuci – Galați, cea de-a doua linie fiind Iași – Dorohoi. Legătura dintre Moldova și
Tara Româneasca se face între Brăila și Galați și prin Focșani.
Astfel, datorită telegrafului, Țările Românești apar pe harta tehnologică a Europei. Mai mult
decât atât. Elementele de modernitate influențează evoluțiile politice din Principatele Dunărene.
Conectarea prin cablu la telegraf anticipează unirea Moldovei și Munteniei într-un stat unitar. La
24 ianuarie 1859, domnitorul A. I. Cuza deschide oficiul telegrafic din București, printr-un
decret, care are și obligația să transmită informații pentru presa cu tarif redus.
În acest cadru instituțional, în anul 1877, agenția franceză Havas, printr-un acord cu ministrul de
Externe român, Mihail Kogălniceanu, deschide și dezvolta filiala sa din Romania. Se semnează
11
un contract pe un an care ulterior este prelungit. Potrivit acestuia, „În schimbul unui serviciu de
ştiri din străinătate difuzat de Havas la Bucureşti, Ministerul de Externe putea să transmită pe
canalele agenţiei ştiri care să prezinte ”fie un interes general, fie unul special pentru România”
[Arhiva MAE, Fond Arhiva Istorica, vol. 38, p. 45]. Pe lista acestor demnitari se numărau prinţul
domnitor, ministrul de externe, miniştrii şi preşedinţii celor două camere legiuitoare. Informații
erau furnizate și ziarelor, pe bază de abonament.
Astfel, filiala românească a agenției franceze Havas a dominat piața media românească mai mult
de un deceniu. Lucrurile încep să se schimbe treptat odată cu apariția primei agenții de presă
românești, numită Agence Telegraphique de Roumanie – Roumagence. Fondată la 30 martie
1889, la Bucureşti, noua instituție media era subordonată Ministerului de Externe. Intrarea pe
piaţă a acestei agenţii a fost dificilă, deoarece Havas era foarte puternică. Totuşi, monopolul ei
fusese spart. Agenția franceză pierde accesul exclusiv la informațiile oficiale ale ministerului de
externe şi, ca urmare, sucursala de la Bucureşti a agenției franceze este dizolvată în perioada
iunie-iulie 1889. Havas acceptă să cedeze toţi abonaţii agenţiei române.
La 1 iulie 1905, este creat „serviciul comercial al Agenţiei Române care editează un buletin
special: preţul grânelor pe pieţele noastre, dar şi pe cele mai importante pieţe ale Europei şi
Americii. Pentru aceasta, agenţia deschide sucursale la Brăila şi la Constanţa şi cere ministerului
de externe să oblige băncile populare să se aboneze la aceste buletine”.
Agenţia Telegrafică Română se confruntă cu probleme, când în 1907 încearcă pentru prima oară
să transmită în română pentru ziare, până acum serviciul fiind în franceză. Ziarele se împotrivesc
însă, întrucât în contracte era stipulat ca ştirile să fie transmise în franceză, aşa cum vin de la
telegraf.
De acum încolo, până la dispariţia sa în 1917, Agenţia Română nu mai înregistrează progrese
notabile, de vină fiind poate și Primul Război Mondial, declanșat în 1914. Cu toate acestea, cu
serviciul său politic contestat în continuare de ziare, care acuzau întârzieri, denaturări în
conţinutul ştirilor, dar mai cu seamă docilitate faţă de putere şi cu buletinele sale comercial-
financiare, veniturile agenţiei, potrivit documentelor vremii, erau în creştere.
Agenţia a fost evacuată din Palatul Poştelor la finele anului 1916, în condiţiile ofensivei
germane. „La 27 iulie 1917, Ministerul de Externe întreabă Ministerul Cultelor dacă agenţia
funcţionează cumva la Iaşi. Pe adresa sa venise o telegramă de la legaţia din Paris cu această
întrebare şi trebuia să-i dea un răspuns. Răspunsul Ministerului Cultelor este ironic: ”Domniile
voastre aţi fi fost în măsura de a şti ce s-a făcut la evacuarea Bucureştilor?” [Arhiva MAE,
12
Problema 105, vol. III. ] Probabil, funcţionarii ministerului au căutat agenţia şi n-au găsit-o, pentru
că la 2 noiembrie 1917 anunţă legaţia de la Paris că ”Agenţia Română nu mai funcţionează”.
Prima agenție românească modernă
După Primul Război Mondial, la 16 iunie 1921, este înființată, ca societate mixtă, prima agenție
mare de presa numita Orient Radio Rador. Noua agenție semnează, la 25 august 1921, un
contract cu Ministerul Afacerilor externe pe o durata de 25 de ani. Prin acest contract Ministerul
va subvenționa agenția cu 80 000 de lei pe luna. Agenția va rămâne apropiata de guvern și va
urma linia acestuia, cel puțin în domeniul militar și de politică externă.
Noti Constantinde, secretar la Legaţia română din Paris şi Sebastian Şerbescu, avocat, au fost
personajele cheie ale înfiinţării acestei agenţii. Constantinde menţionează în jurnalul său că ideea
le-a venit într-o discuţie banală: „Într-o zi mi-a propus să înfiinţăm o agenţie telegrafică pentru
România în genul marilor agenţii internaţionale Havas, Reuter etc. Am elaborat un plan destul de
detaliat şi Şerbescu a plecat la Bucureşti pentru a o fonda”.
Lucrurile nu au mers chiar atât de uşor, însă la 8 iulie cei doi au reuşit. „Potrivit actului fondator,
agenţia avea următorul obiect: «exploatarea de agenţii de informaţii telegrafice în ţară şi
străinătate şi asocierea ei la întreprinderi similare”». Agenţia va începe să funcţioneze la 1
septembrie 1921. Rador înfiinţează mai multe sucursale în ţară, în marile oraşe: Cluj, Oradea,
Satu-Mare, Sighetul Marmaţiei, Cernăuţi, Chişinău, Iaşi, Constanţa, Ploieşti etc. Astfel, în 1921
apare și jurnalismul de agenție din Basarabia.
La 12 martie 1925, printr-o hotărâre a Consiliului de miniştri semnată de I. C. Brătianu,

Ministerul de Externe cumpără acţiunile societății anonime ”Orient Radio”, devenind
proprietarul exclusiv al agenţiei de presă. Totuşi, aceasta și-a menținut o relativă independență
editorială și economică, întrucât statul nu a transformat-o într-o direcţie a Ministerului de
Externe, ci a reorganizat-o sub forma unei societăţi comerciale cu personalitate juridică proprie.
De fapt, această mişcare a fost făcută pentru ca agenţia să nu fie bănuită de propagandă.
În 1934, Rador este dotat cu cele mai noi aparate de transmisie: teleimprimatoarele Siemens cu
perforare de bandă. Şi tot atunci se formează un serviciu poştal al agenţiei, care transmite prin
poşta aeriană de 2-3 ori pe săptămână informaţii de ordin general, politic, economic, social şi
cultural în ţările scandinave, la Riga, Madrid, Tirana, Haga, Copenhaga.
Momentul 23 august 1944 reprezintă începutul decăderii agenţiei Rador. La 28 decembrie 1944,
13
regele Mihai semnează decretul-lege 657, privind modificarea legii şi statutului Societăţii Orient
Radio. Aceasta îşi schimbă denumirea în Rador – Agenție de informaţii telegrafice, iar durata de
funcţionare a agenţiei devine nelimitată. Se precizează, de asemenea, obiectivul agenţiei:
„exploatarea de informaţii telegrafice şi de presă în ţară şi în străinătate, cu toate serviciile ce le
comportă în mod obişnuit, exploatarea inserţiilor în ziarele române şi străine şi, în genere, tot ce
priveşte serviciul de publicitate în ţară şi în străinătate, exploatarea de informaţii comerciale”.
Schimbările istorice după cel de-al Doilea Război Mondial au bulversat agenţia naţională de
presă. Astfel, după instaurarea puterii comuniste (martie 1948), Decretul 217 din 20 mai 1949
consfinţeşte crearea Agerpres şi, totodată, abrogă legea asupra funcţionării Rador. Odată cu
venirea Anei Pauker în fruntea Ministerului de Externe, agenția națională va fi curățată de
„elementele necurate”. În decretul de înfiinţare se preciza că Agerpres va fi o instituţie centrală,
pe lângă Consiliul de Miniştri, condusă de un director general şi doi adjuncţi numiţi de acelaşi
consiliu.
Această structură a Agerpres se năruiește ca un castel de nisip, la 2 ianuarie 1990, după revoluţia
anticomunistă din decembrie. Ea devine printr-un decret al guvernului Agenţia Naţională de
Presă Rompres şi rămâne sub autoritatea statului.
După 1990, se nasc şi alte agenţii de presă, dintre care cele mai importante sunt: Rador, Agenţia
Societăţii Naţionale de Radiodifuziune, Mediafax, cea mai mare agenţie privată.
Agenţia naţională de presă Agerpres
Rompres (redevenită Agerpres) este o agenţie naţională care furnizează un serviciu complet
despre actualitatea din România. Ea are acorduri cu agenţiile mondiale pentru a-şi lărgi serviciul
spre internaţional. Agenţia a fost organizată pe osatura agenției Agerpres la 8 ianuarie 1990 de
preşedintele Consiliului Frontului Salvării Naţionale, Ion Iliescu. Documentul a autorizat fosta
Agerpres să funcţioneze sub numele „Agenţia naţională de presă Rompres”. Ordonanţa dădea
Rompres un statut de instituţie publică autonomă.
De la 8 ianuarie 2003, Rompres are o nouă lege de organizare şi funcţionare. Conform acestui
act normativ, Rompres este o instituţie publică autonomă de interes naţional, independentă din
punct de vedere editorial, aflată sub controlul Parlamentului. Fluxul de ştiri (intern şi extern) al
Rompres depăşeşte 25 000 de cuvinte pe zi. Agenţia naţională dispune de cea mai puternică
arhivă, aflată în curs de informatizare.
Mediafax
14
Mediafax, parte a concernului [Mediapro], s-a născut în 1991, ca o componentă a concernului,
devenind în 1995 societate pe acţiuni. Mediafax este unul dintre cei mai mari furnizori de
informaţie generală şi de afaceri din România, cunoscut în general pentru fluxurile sale de ştiri şi
fotografie de presă accesate de 90 la sută din presa scrisă centrală şi 70 la sută dintre posturile de
radio şi de televiziune. Primele ştiri Mediafax au fost bătute la maşină şi apoi trimise în plicuri
către redacţiile ziarelor centrale. Mai târziu, fluxurile de ştiri au început să fie trimise în întreaga
ţară prin fax, din oră în oră. Echipa iniţială din spatele numelui Mediafax a fost alcătuită din 12
jurnalişti. În prezent, furnizează zilnic peste 600 de ştiri din domeniile politic, economic, social,
cultural şi sportiv, fluxuri de fotografie de presă, precum şi înregistrări audio cu declaraţii şi
interviuri în exclusivitate. În afară de informaţie în timp real, Mediafax oferă acces la arhiva de
peste un milion de materiale jurnalistice şi peste 140 000 de fotografii de eveniment, din 1994
până în prezent, actualizată zilnic.
Agențiile de presă din Republica Moldova
În Basarabia, după cum am spus, jurnalismul de agenție există din 1921, anul înființării unei
filiale la Chișinău a agenției Rador. Aceasta a fost evacuată odată cu anexarea sovietică a
Basarabiei în 1940. Noua administrație sovietică a creat în același an Agenția Moldtag care nu
era decât o secție specială de propagandă comunistă a partidului unic. După cel de-l Doilea
Război Mondial, aceasta s-a numit ATEM (Agenția Telegrafică Moldovenească). În 1990, pe
valul mișcării pentru desprinderea de URSS, aceasta este desființată, în locul ei fiind creată
agenția națională de presă Moldova-pres, redenumită ulterior în Moldpres, astfel năruindu-se
ultima agenție sovietică.
Moldpres, 1990. Fluxul informațional zilnic destinat presei scrise și audiovizuale din Republica
Moldova este de 50-60 de știri, Agenția Moldpres editând, în același timp, „Monitorul Oficial”,
culegeri de legi și documente oficiale, literatură social-politica, beletristică, prestează servicii
poligrafice. Emisiuni de știri în limbile română, engleză și rusă transmise prin Internet, e-mail si
circuite din rețeaua telefonică, prin fax, pe suport electronic și pe hârtie.
BASA-press este prima agenție independenta de știri din Republica Moldova. A fost fondata la 5
noiembrie 1992 de un grup de ziariști. Printre fondatorii eu se numără cunoscuții jurnaliști Vasile
Botnaru, Valeriu Reniță, Alexandru Canțîr, Lorena Bogza. Pe parcursul acestei perioade agenția
a câștigat reputația unei surse competente, operative și imparțiale de informare despre Republica
Moldova. Știrile transmise de BASA-press acopereau tot spectrul de evenimente – politică,
economie, business, finanțe, sport, știri internaționale.
15
Cea de-a doua agenție de presă privată este Infotag, înființată la puțin timp după lansarea BASA-
press. O agenție demnă de remarcat a fost DECA-press care difuza preponderent informații din
provincie. Fosta agenție de presă municipală INFO-PRIM ulterior fusese privatizată și astăzi se
numește IPN.
Agenția de știri INTERLIC a fost înregistrată în august 1995, aceasta având în perioada inițială o
rețea de corespondenți proprii în Transnistria și Găgăuzia.
1. Arhiva MAE, Fondul Arhiva Istorică (1831–1895), Problema 105, vol. III.
2. Bertrand, Claude-Jean, O introducere în presa scrisă și vorbită. Editura Polirom, Iași, 2001.
3. Coman, Mihai (coord), Manual de jurnalism, ed. a 3-a, Editura Polirom, Iaşi, 2009.
4. Holmes D. Communication Theory. Media, tehnology and society. London: Sage Publications,
2005.
5. Jeanneny, Jean-Noel Jeanneny, O istorie a mijloacelor de comunicare de la origini și până astăzi,

Iași, Institutul European, 1997.
6. Huteau, Jean, Ulmann, Bernard – AFP, Une Historie de L-Agence Frane Presse, 1944–1990,
Paris, Ed. Laffont, 1992.
7. Nichiţelea, Pamfil. Agenţii de presă, ed. a 2-a, Editura Arvin Graphics, Bucureşti, 2003.
8. Popa, Mircea, Tașcu, Valentin, Istoria presei românești din Transilvania, Editura Tritonic,
București, 2003.
9. Read, Donald (1999), The Power of News: The History of Reuters, Oxford Scholarship Online,
retrieved February 20, 2017.
10. Roland Cayrol – La presse ecrite et audiovisuale, 1973, Paris,, RUF, 215 p.
11. Talbot, David W – The Asssocited Press News Handbook, f. ed -1986.470 p.
12. Thompson, J.B. (1995) The Media and Modernity: A Social Theory of the Media. Cambridge:
Polity.
13. Vișinescu, Victor – O istorie a presei românești, București, Editura Victor, 2000. 312 p.
14. Vrânceanu, Florica – Un secol de agenții de presă românești (1889 -1989). București, Editura
Paralela 45, 2000.
15. Unesco, Les Agences telegraphiques d’information, Paris, 1957.
a. Obligatorie:
1. Gaillard, Filippe. Tehnica jurnalismului. Editura științifică, București, 2000.
16
2. Coman, Mihai (coord), Manual de jurnalism, ed. a 3-a, Editura Polirom, Iaşi, 2009. 266 p.
3. Vrânceanu, Florica. Un secol de agenții de presă românești (1889 -1989). București, Editura Paralela
45, 2000.
b. Suplimentară:
1. Popescu, Cristian Florin. Dicționar explicativ de Jurnalism, Relații Publice și Publicitate, București,
Ed. Tritonic, 2002.
2. Vișinescu, Victor. O istorie a presei românești, București, Editura Victor, 2000.
III. TIPOLOGIA AGENȚIILOR DE PRESĂ
1. Definirea funcțiilor agențiilor de presă.

2. Identificarea criteriilor de clasificare a agențiilor de presă.
3. Determinarea statului agențiilor de presă.
4. Stabilirea diferențelor, dar și a legăturilor dintre agențiile naționale, pe de o parte, cele
internaționale și mondiale, pe de altă parte.
5. Demonstrarea semnificației agențiilor specializate în raport cu agențiile generaliste.
La o privire sumară, toate agențiile de presă sunt la fel. Cele mai multe dintre ele joacă rolul de
angrosiste ale sistemului mass-media, prestând servicii pentru ziare, televiziuni, presa online etc.
Ele servesc de asemenea guvernele, organizațiile nonguvernamentale, sindicatele, băncile, marile
corporații etc. Adesea agențiile de presă, chiar și cele private, constituie expresia identității
naționale. Associated Press, de exemplu, se identifică cu SUA, iar France Presse cu Franța. În
era informațională, agențiile de știri au funcții multimedia: dezvoltare de pagini web, grafica
digitală, videoconferințe, tehnoredactare computerizată ș.a.m.d.
Criteriile de clasificare a agențiilor de presă
Însă la o privire mai atentă, vom remarca totuși că agențiile de presă, deși aparent fac toate
același lucru, sunt în multe privințe foarte diferite. O parte dintre ele acoperă un câmp de
actualitate mai mare decât alta. Funcțiile unora sunt mai complete decât ale celorlalte. Există
diferențe în ceea ce privește statutul juridic al agențiilor de presă. Pentru a distinge mai bine
nuanțele care le caracterizează, ele urmează să fie tratate dintr-o perspectivă sistemică. De aici și
nevoia de tipologizare a jurnalismului de agenție.
17
Claude-Jean Bertrand stăruie asupra a trei criterii de clasificare a agențiilor de presă: juridic,
operațional și geografic. Cel dintâi distinge agențiile de știri în funcție de statutul lor: public, de
stat, privat sau cooperatist. Potrivit acestei clasificări, există agenții private, agenții cooperatiste
și agenții cu statut public sau de stat. Criteriul operațional tipologizează agențiile în funcție de
serviciile prestate: complete, pe domenii, informații scrise, sonore sau video etc. Privite din acest
ungi, există agenții generaliste și agenții specializate. Criteriul geografic ierarhizează agențiile
în funcție de câmpul de actualitate acoperite: național, internațional sau global. Din acest punct
de vedere, există agenții de presă naționale, internaționale și mondiale [Claude-Jean Bertrand,
Introducere în presa scrisă și vorbită, p. 77] .
Agențiile mondiale
Câmpul de actualitate al agențiilor mondiale este întreaga planetă. Altfel spus, aceste instituții
media au capacitatea să culeagă și să transmită informații din orice loc al lumii pentru destinatari
de pe toate meridianele globului. Până în 1991 existau cinci agenții de acest tip. Astăzi au rămas
doar trei. Totuși, în ciuda numărului lor mi mic, influența și puterea lor a crescut simțitor.
Agentia REUTERS a fost creată la Aachen, în Germania, în 1849, de Paul Julius Reuter, pe care
unii îl consideră un imitator norocos al lui Havas, dar care, de fapt, profitând de experiența
franceză, a dezvoltat o afacere promițătoare, dovedind creativitate și perspicacitate. Funcționar la
o mica bancă la începuturi, a devenit ulterior un prosper antreprenor într-un domeniu nou pentru
mass-media. Odată cu apariția cablului transoceanic, Reuters înființează primul birou la Londra.
Un deceniu și jumătate mai târziu, în urma problemelor financiare, se va retrage din Germania si
își va continua activitatea numai în Anglia.
În 1859, Reuter obține autorizația de a avea reprezentanți la toate cartierele generale ale
armatelor franceze și austriece, în timpul războiului din Italia. Cele trei mari agenții din epocă,
Havas, Reuters și Wolff vor semna, în 1870, un acord tripartit prin care își împart sferele de
influență în teritoriile străine. Astfel, Reuters primește Imperiul Britanic și Extremul Orient,
Havas – Imperiul Francez, Europa de Sud și America Latina, iar Wolff – Scandinavia și Rusia.
După Primul Război Mondial, Reuters va domina piața prin retragerea lui Wolff din spațiul
german și specializarea lui Havas în publicitate. Din 1941, este organizată în patru sub-asociații:
News Paper Proprietors Association (ziare britanice naționale), Press Association (ziare britanice
de provincie), Australian Associated Press și New Weeland Press Association.
Acțiunile sale au fost lansate pe piața bursieră în 1983. Serviciul economic al agenției Reuters,
cel mai rapid din lume, funcționează în peste 60 de tari. De altfel, ca și serviciul foto. 90 la sută
18
din veniturile Reuters provin din afaceri și doar 6 al sută din activitatea agențiilor de presa. La
ora actuală, Reuters e o agenție mondială, cu 17 000 de angajați (prestând servicii în 98 de tari și
215 orașe), de patru ori mai mult decât AP si de 6,5 ori mai mult decât AFP. Informațiile sunt
difuzate în 24 de limbi. Performanțele sale se datorează unei bune reputații, câștigate prin
rapiditatea, acuratețea, integritatea și imparțialitatea știrilor oferite. Grupul Reuters este centrat
pe trei domenii de afaceri: Reuters Financial (subdivizat în Reuters Informational și Reuters
Trading Solutions), Reuterspace (are ca obiect de activitate colectarea și difuzarea știrilor, fiind
specializată în domeniul media, dar mai cuprinde: Reuters Enterprise, Reuters Personal, Reuters
Mobile, Reuters Greenhouse Found, Reuters Parteners) și Instinet.
ASSOCIATED PRESS apare peste Ocean, în anul 1848, în urma căutării de soluții pentru
creșterea eficacității businessului din presa americană. Datorita lui D. Hale de la „Jurnalul
Comercial” din NY, cinci dintre ziarele concurente, pentru a reduce cheltuielile, vor veni la o
discuție care se va solda cu unirea eforturilor în vederea colectării știrilor. Concepția lui Hale se
va materializa în crearea New Harbour Association, devenită apoi Associated Press. AP este o
societate non-lucrativă, cu 4 000 de angajați în cele 147 de birouri din SUA și în cele 95 din
străinătate. Serviciul său foto e ireproșabil, iar din 1967 a creat un serviciu economic și financiar,
Dow-Jones. AP a trebuit să se supună și hotărârii Curții Supreme din SUA, prin care i se
interzicea refuzul de a-și vinde serviciile unui ziar. Astăzi, cu un personal de 3 374 de persoane,
AP este a doua agenție din lume ca mărime și forță editorială. AP a obținut 46 de premii Pulitzer,
mai multe decât orice alta agenție rivală.
AGENCE FRANCE PRESS, succesoarea primei agenții de presă din istoria jurnalismului
(Havas), va prelua, după cel de-al Doilea Război Mondial, rolul acesteia, fiind declarată în anul
1945 serviciu public autonom financiar. În 1957, obține o relativă autonomie în raport cu puterea
politica, aceasta rămânând totuși clientul sau principal. Totodată, se va lansa pe piața
internaționala prin practicarea de prețuri foarte mici la abonamentele sale. Agenția la ora actuală
e prezenta în 129 de tari și are un personal de 2 500 de oameni, dintre care circa 1 000 sunt
jurnaliști, jumătate din ei în străinătate. Are ca abonați peste 1 000 de rețele media. AFP
prestează servicii generale în limbile franceză, engleză, spaniolă, portugheză, germană și arabă,
precum și servicii specializate economice, sportive, hipice, religioase, fotografice, științifice. Din
1981 are o bancă proprie de date, Agora, iar în 1985 a lansat un serviciu de telefotografie. Deși
își diversifică în permanență serviciile (în 1986 – AFP Finances, în 1988 deschide un birou la
Nicosia) și operează în toata lumea prin centrele din Paris, Washington, Hong Kong, Nicosia si
Montevideo, situația sa financiară e instabilă, AFP având probleme în a-și urma concurentele
anglo-saxone, în ciuda declarației de principiu: calitate superioară a serviciilor internaționale
19
croite pentru nevoile specifice fiecărei regiuni.Statutul AFP a fost adoptat de către Parlament la
10 ianuarie 1957, când a primit și o nouă structură legală. Astfel, agenția are 25 de birouri
provinciale, 59 de birouri de supraveghere și corespondenți în 116 tari, distribuind știri în 73 de
tari.
La finele secolului trecut, încă două agenții, în afară de Reuters, AP și AFP, au fost considerate
mondiale, dar din variii motive treptat au pierdut această calitate.
UNITED PRESS INTERNATIONAL a fost fondată în 1958 prin fuziunea dintre United Press și
International News Service și a fost mult timp rivală pentru AP. Agenția a deschis drumul
serviciilor de știri în unele zone cheie de acoperire mediatică, inclusiv în privința transmiterii
fotografiilor ce însoțeau știrile. E.W. Scripps a reunit, în 1907, sub comanda proprie, trei servicii
regionale, cu intenția de a vinde știri în toata lumea, eliminând caracterul discreționar practicat
de AP. În scurt timp, IPA își deschide birouri în toate capitalele europene. Un vârf al activității
sale se înregistrează în timpul primei conflagrații mondiale, când agenția oferea informații țărilor
din America Latina. Un punct esențial l-a constituit atenția acordata de agenție informaților de
interes uman, pentru care a dezvoltat chiar un serviciu special, United Features. Deficitară din
1961, din cauza creșterii mai rapide a costurilor de producție în raport cu profitul, ajunge la
faliment în aprilie 1985, când este răscumpărată de Mario Vasquez Rana pentru 25 de milioane
de dolari. Între 1969–1979, UPI își suspendă serviciile în limbile franceză și germană și nu le
mai păstrează decât pe cele în portugheză și spaniolă, pentru America de Sud.
TELEGRAFNOIE AGENTSVO SOVIETSKAVO SOYUSA (TASS), continuatoare a primei

agenții telegrafice rusești din 1894, s-a constituit definitiv în 1925 sun puterea sovietică. Agenție
de stat, TASS a fost de fapt un instrument special al propagandei sovietice sub acoperirea unei
instituții media, singurul regulator al informațiilor oficiale în afara și în interiorul țării. Istoria ei
începe la începutul secolului al XX-lea, când imperiul țarist a simțit nevoia creării unei agenții de
știri pe potriva celor existente deja în Europa de Vest și SUA. În urma acestui fapt, s-au adoptat
documentele care puneau bazele organizării și stabileau principiile conductoare ale St.
Petersburg Telegraph Agency (SPTA), predecesorul istoric al ITAR-TASS-ului. Scopul nou
înființatei agenții, în viziunea fondatorilor, era distribuția „informațiilor politice, financiare,
economice, comerciale și de altă natură, de interes public în interiorul țării sau peste granițele
ei”. În 1909, organizația intra sub controlul Consiliului de Miniștri, fiind rebotezata, cinci ani
mai târziu, Petrograd Telegraph Agency (PTA). După lovitura de stat bolșevică, agenția s-a
numit un timp EROSTA (Rossiiskoie telegrafnoie aghenstvo). Numele permanent TASS a fost
impus pe 10 iulie 1925 de către Prezidiul Comitetului Executiv Central al URSS. În perioada
20
sovietică a devenit agenție mondială datorită faptului că deținea monopolul informațiilor din a
șasea partea a lumii. După dispariția URSS, și-a schimbat denumirea în ITAR (Telegrafnoie
aghenstvo Rossii), a pierdut statutul de agenție mondială, coborând la nivelul unei agenții
naționale. Însă odată cu instalarea lui Putin la putere, activitatea ei a fost relansată, denumirea
agenției fiind modificată în ITAR-TASS. Astăzi aceasta este o agenție internațională. ITAR-
TASS are 74 de birouri network și oficii în Rusia și în alte stare ale CSI și 65 de birouri în alte
62 de țări. ITAR-TASS realizează și transmite zilnic peste 700 de pagini de ziar, în cinci limbi
străine.
Agențiile internaționale
O atare agenție poate fi considerată China Noua, înființată în anul 1937. Are o forță editorială și
o cifră de afaceri impunătoare, este bine reprezentată într-o serie de state din Asia. Totuși din
cauza cantonării activităților ei in limitele standardelor presei dirijate, șansele de a se constitui
într-o alternativa credibila a celor trei agenții mondiale (Reuters, AP și AFP) sunt practic foarte
mici.
Deutsche Presse Agentur (DPA), creată în anul1949, având sediul la Hamburg, are peste 50 de
corespondenți în străinătate. A apărut pe baza a două agenții militare organizate de trupele anglo-
americane de ocupație. Colectarea informațiilor este realizată în 79 de țări (întreaga Europă, la
care se adaugă opt tari în Africa, 17 în Asia; în plus, agenția își desfășoară activitatea în America
Latină, Australia, Canada și SUA). În 1985, agenția avea 1 500 de abonați în 85 de țări, printre
care 60 de agenții de presă. Este în timpul de față una dintre cele mai promițătoare agenții care
are potențialul să devină în viitor o agenție mondială.
Agenzia Nationale Stampa Associata (ANSA), fondată de oficialitățile italiene în 1945, are
contracte cu 53 de agenții, iar Agentia spaniolă EFE, creată in anul 1938, are contracte cu 22 de
agenții.
Practic, aceste agenții se pot dispensa de serviciile celor trei agenții mondiale, dar obstacolul
principal în transformarea lor în agenții mondiale, îl constituie faptul că piețele sunt deja
acaparate.
Inter American Press Association, înființată la Bogota în anul 1969, nu s-a dovedit o inițiativă
viabilă. În schimb, Carribean News Agency (CANA), fondată în anul 1976 cu sprijinul
UNESCO, a devenit agenția regională din Lumea a Treia, cu cel mai mare succes, datorită
adoptării standardelor profesionale occidentale.
21
Inter-Press Service (IPS) a fost o continuare a unei doctrine politice. A fost înființată în anul
1964 la Roma, de Partidele Creștin-Democrate din Germania și Italia. Eclipsa creștin-
democrației din anii 1970 a făcut ca IPS să-și reorienteze activitatea, încercând transmiterea
știrilor între țările în curs de dezvoltare. Cu toate ca are abonați în 18 țări, agenția nu reușește să
acopere întreaga Lume a Treia.
Pe de altă parte, Pan African News Agency (PANA), al cărei proiect datează din anii 1950, nu s-
a afirmat pe deplin din cauza costurilor uriașe cerute de punerea în mișcare a sistemului de
comunicații continental, precum și în urma faptului că Africa este divizată în zone anglofone,
francofone, musulmane etc.
O problemă asemănătoare a fost pusă în anul 1960, în Extremul Orient. Având un buget anual
mai mare decât AFP și UPI, precum și 44 de corespondenți în 30 de tari, agenția japoneză Kyodo
ar fi putut deveni o agenție mondială. N-a fost să fie însă, deoarece nu a reușit să intre în zona
acoperită de cele trei mari agenții mondiale. Oricum, Kyodo are un potențial extraordinar,
poziționându-se totuși ca o puternică agenție internațională.
În anul 1973, 12 tari nealiniate – Iugoslavia, Algeria, Irak, Sri Lanka, Indonezia, Cuba, Mexic,
Ghana, Zambia si Mali – au creat un fond comun informațional, din perspectiva țărilor în curs
de dezvoltare. Fiecare agenție transmite 500 de cuvinte pe zi către Agenția iugoslavă Taniug, în
limbile franceză, engleză sau spaniolă. După încheierea războiului rece și dispariția Iugoslaviei,
acest proiect a dat chix. În prezent, Taniug este agenția națională a Serbiei.
Aidoma celor trei agenții mondiale, și agențiile internaționale sunt înainte de toate agenții
naționale. Colectează informația din teritoriul național și o distribuie mass-mediei naționale.
Agențiile naționale
O agenție naționala are drept obiectiv să acopere câmpul de actualitate a țării sale de reședință.
O asemenea agenție își procură știrile naționale prin propria rețea de corespondenți și știrile din
străinătate prin intermediul agențiilor mondiale cu care a încheiat diverse acorduri. În plus, de
regulă, are câțiva corespondenți particulari în capitalele de peste hotare.
Misiunea agențiilor naționale este de a relata evenimentele interesante, dintr-un domeniu sau
altul, dar lipsite de interes universal suficient de mare pentru a justifica difuzarea pe plan
mondial. În interiorul țării agenția națională are la dispoziție o rețea foarte densă de
corespondenți: un număr mic de corespondenți particulari, responsabili cu acoperirea unei
22
regiuni, și un număr impunători de stringeri, care sunt ziariști angajați în presa locală sau
regională.
Agenții naționale: Agerpres, Moldpres, BTA (Bulgaria), TT (Suedia), APA (Austria), PAP
(Polonia), Pars (Iran), Anadolu (Turcia) etc.
Agenții generaliste și agenții specializate
În afara agențiilor de știri, presa are la dispoziție o mulțime de agenții de informații generaliste
sau specializate. De fapt, mass-media nu consumă numai știri, ci și tot felul de informații mai
elaborate sau mai specializate, sub formă de anchete, de reportaje ample, de cronici, precum și
fotografii, hărți și desene, fără a mai vorbi aici despre benzi desenate, jocuri, cuvinte încrucișate.
Ziarele care au ca angajați un personal numeros produc ele însele o mare parte din acest material
redacțional. Însă niciunul nu se lipsește cu desăvârșire de agențiile specializate (Filippe Gailard,
Tehnica jurnalistului, p. 74).
Cu cât un ziar posedă mai puține mijloace proprii, cu atât este mai tributar acestor organisme. În
general, rolul agențiilor respective, asemeni celui al agențiilor de știri, este să reducă cheltuielile
fiecărui ziar, repartizându-le între toți cei care vor utiliza materialele propuse. Dar ele joacă și
rolul de intermediar între ziariști independenți sau colaboratori și presa, uneori fiind puse in
situația de a ceda unui organ de presă unic drepturile exclusive de reproducere a unui articol sau
a unui document mai mult sau mai puțin senzațional.
Agențiile de presă generaliste oferă clienților servicii regulate, furnizându-le articole privind
realitatea sau aflate la marginile ei. Volumul zilnic de texte pe care le transmit prin telex, prin fax
sau prin publicații periodice multiplicate la copiator este aproape constant, iar ziarele abonate
știu că pot conta pe cutare sau cutare articol. Adesea aceste agenții au o tendința politică, fapt
care limitează clientela, dar le permite să difuzeze articole de comentariu.
Analoage agențiilor de presă generaliste sunt lanțurile de ziare care formează o rețea. O redacție
centrală procură tuturor membrilor un material redacțional identic și gata pentru tipărit, care
poate merge de la câteva cronici până la cvasitotalitatea informațiilor naționale și din străinătate.
În acest caz, ziarele asociate nu se mai deosebesc decât prin inserția unor știri locale. Mai multe
lanțuri americane difuzează o selecție din articolele lor către ziarele abonate în lumea întreaga.
Agentiile de „features” prestează servicii mai puțin regulate, în general retribuite la fiecare
articol publicat și nu pe baza de abonament. Fără a oferi o garanție prealabilă, ele propun ziarelor
articole sau documente extrem de variate, pe măsură ce ele însele și le procură.
23
Unele sunt specializate intr-un domeniu anume al activității umane și furnizează atât informații,
cât și comentarii. Altele sunt mai eclectice și pot propune când un serial despre cucerirea
cosmosului, când un interviu în exclusivitate al unui nou academician sau un reportaj despre
cultivarea căpșunelor în Funta Djalon. Este suficient să ne uităm la rubrica „Agenții” dintr-un
anuar al presei pentru a ne face o idee despre varietatea agențiilor de presa. Unele sunt instituții
foarte complexe, altele nu au ca angajați cu norma întreagă decât un director și o secretară. Toate
însă urmăresc același scop: să ajute presa să-și umple coloanele cu texte și cu documente
interesante și diverse.
Agențiile fotografice joacă, în ce privește ilustrația, același rol pe care îl au agențiile telegrafice
în materie de știri. Într-un interval de timp foarte scurt, folosind propriile mijloace, un ziar nu
poate să obțină fotografia unui eveniment care s-a petrecut nu se știe unde în lume. În sprijinul
lor vin agențiile specializate. Acestea întrețin o rețea de corespondenți care fie fac ei înșiși
fotografii, fie le cumpăra și apoi le transmit la sediu prin cablu sau prin satelit. La rândul sau,
agenția distribuie abonaților documentele pe care le-a primit, fie în mod constant și continuu prin
intermediul unei imprimante, fie la cerere, prin poștă sau prin curier special.
Aproape toate agențiile telegrafice dispun de un serviciu foto care, în afară de reporteri-fotografi,
se mai bazează pe reporterii redacției. Agențiile exclusiv sau preponderent fotografice nu
acoperă atât de bine realitatea, dar sunt mai exigente în privința calității imaginilor. Ele se
adresează mai cu seama clienților reprezentați de reviste.
În fine, la fel ca și în ceea ce privește informațiile, există mici agenții fotografice mai mult sau
mai puțin specializate. Acestea sunt adeseori complementare unei agenții de features.
Agenții foto: Sygma și Gamma, cu sediul al Paris, sunt doua dintre cele mai mari agenții
mondiale fotografice. Ele lucrează cu fotografi care acoperă actualitatea sau alte subiecte „mai
puțin calde” în întreaga lume. Agențiile vând apoi aceste fotografii jurnalelor și chiar
televiziunilor. Există agenții specializate în arhive foto: Roger Viollet este cea mai cunoscută.
Agențiile de imagini pentru televiziune funcționează ca agențiile fotografice și unele dintre ele
aparțin aceleiași instituții. Ele își difuzează reportajele prin satelit sau sub forma de casete video.
În plus, rețelele de televiziune vând și fac schimb de reportaje.
Agenții de presă audiovizuale: cele care tratează în mod sistematic actualitatea „la cald” sunt
engleze sau americane (Vis-news, WTN și CBS News). Agențiile franceze, precum Capa sau
Point du Jour, oferă subiecte de tip magazin „la cheie” canalelor de televiziune, care fac din ce în
ce mai mult apel la acest tip de serviciu;
24
Agenții de radio: este vorba, în special în Franța, de serviciile „audio” ale AFP și ale SER, care
vând abonaților (mai ales posturilor de radio locale), un serviciu de „sunet” prezentând
actualitatea națională și internațională.
Agențiile specializate sunt cele care colectează și distribuie informații numai din anumite
domenii de activitate. Ele completează fericit activitatea agențiilor generaliste, aprofundând
anumite domenii. Au apărut, astfel, agenții ale comunităților filosofice, politice, rasiale (Agenzia
Internationale Fides la Roma, Associated Negre Press la Chicago, Jewish Telegraphic Agency
la New York etc.). Există, de asemenea, agenții specializate în anumite domenii: economic,
finanțe, port etc.
Un caz aparte al agențiilor specializate îl constituie agențiile de publicitate.
Un alt caz special îl prezintă agenția sovietica Novosti, înfiintata în anul 1961, care a fost o
unealtă subtilă a propagandei sovietice, având rolul oficial de a transmite în Occident informații,
comentarii și reportaje favorabile URSS.
Deceniile din urmă marchează apariția unor instituții mass-media cu alte imperative profesionale
decât ale agențiilor de presa. Este cazul serviciilor oficiale de presa care își propun colectarea si
distribuirea știrilor despre funcționarea statului. Difuzarea lor se realizează fie direct prin presa
proprie, fie indirect, prin presa independentă. Rațiunea lor de a fi o constituie, pe de o parte,
informarea populației, pe de alta, evaluarea și cunoașterea stării opiniei publice, în scopul
educării civice, patriotice, precum și pentru promovarea imaginii.
Se constată că opinia publică, care dispune de o experiență informațională de durată, privește cu

destulă neîncredere informațiile ce parvin prin aceste canale de comunicare.
Cooperativele de presă. Statutul
O organizaţie fără scop lucrativ (desemnată uneori şi drept organizaţie non-profit) este o entitate
a cărui scop nu este obţinerea de beneficii economice. Acestea pot lua forma juridică de
asociaţie, fundaţie sau federaţie, dar numai dacă fondurile lor sunt utilizate pentru o activitate de
interes general, comunitar sau nonpatrimonial.
 Associated Press: Cooperativă. Asociaţie fără personalitate juridică. 1 700 de ziare şi

reviste, 5 000 de posturi de televiziune şi radio din 121 ţări, în patru limbi.
Agenții private
25
Cea mai veche și, totodată, ce mai puternică agenție privată este Reuters. În SUA, cea mai
cunoscută agenție privată este United Press International, aflată astăzi pe un trend descendent.
Singura agenție privată românească care a rezistat în timp este Mediafax care reușește de ani
buni să facă față concurenței agenției naționale Agerpres. În Republica Moldova, dintre agențiile
private pe linia de plutire se menține Infotag.
 Reuters, este o agenție privată care constituie divizia media a corporației Thomson
Corporation, de aceea denumirea ei oficială este Thomson Reuters.
Agenţii de stat şi publice
Cea mai cunoscută și influență agenție cu statut public este Agenția France Presse (AFP),
succesoarea primei agenții de pe glob Havas. Statul Agenției France Presse, sub forma unei legi
intrate în vigoare în 1957, i-a redat o deplină independență editorială, după o perioadă (începând
din septembrie 1940) în care agenția fusese o instituție publică ai cărei directori erau numiți și
revocați de guvern.
 Moldpres. Forma de proprietate: Întreprindere de stat.

 Agerpres (fișa tehnică):
LEGE nr. 19 din 9 ianuarie 2003

privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Presă
Art. 1. - (1) Agenţia Naţională de Presă AGERPRES se organizează şi funcţionează ca instituţie publică autonomă,
de interes naţional, cu personalitate juridică, independentă editorial, sub controlul Parlamentului.
Art. 6. - Autonomia AGERPRES şi independenţa sa editorială sunt garantate prin prezenta lege, iar conţinutul şi
structura serviciilor sale sunt ocrotite de orice ingerinţe ale autorităţilor publice, precum şi de influenţele
formaţiunilor social-politice, sindicale ori ale organismelor economice sau ale altor grupuri de presiune.
Art. 7. - Personalul de specialitate din cadrul AGERPRES se află sub protecţia prezentei legi.
Art. 8. - (1) Se consideră personal de specialitate personalul care colectează şi redactează ştiri, coordonează servicii
de ştiri, de documentare, grafice, fotografice şi multimedia sau realizează publicaţii ori participă direct la alte
activităţi editoriale.
- (2) Personalul de specialitate are drepturile şi obligaţiile proprii exercitării profesiei de ziarist şi principiilor
deontologice ale profesiei.
Art. 9. - Este interzisă exercitarea oricărei forme de constrângere fizică sau psihică, a oricărei presiuni ori acţiuni de
intimidare împotriva personalului de specialitate din cadrul ROMPRES, de natură să împiedice exercitarea profesiei
sau să aducă atingere prestigiului social şi profesional al acestuia.
Art. 10. - Caracterul confidenţial al surselor de informare a personalului de specialitate este garantat prin prezenta
lege. Dezvăluirea acestor surse, motivată prin existenţa unui interes public, poate fi făcută numai în baza unei
hotărâri judecătoreşti.
26
Art. 11. - Răspunderea pentru conţinutul informaţiilor de presă transmise beneficiarilor revine, după caz, autorului,
editorului şi Agerpres.
Organizare şi funcţionare
Art. 14. - (1) AGERPRES este condusă de un consiliu director, coordonat de un director general cu rang de secretar
de stat.
-(2) Directorul general este propus de primul-ministru şi numit prin votul Parlamentului, cu avizul
comisiilor de specialitate, în şedinţă comună a celor două Camere, în cel mult 15 zile de la nominalizare. În cazul
unui vot negativ, procedura se reia în cel mult 30 de zile.
-(3) Durata mandatului directorului general este de 5 ani.
Art. 17. - (1) Consiliul director al ROMPRES este format din directorul general, directorii generali adjuncţi,
directorii direcţiilor financiară şi tehnică.
- (2) Directorul general este preşedintele consiliului director.
Art. 18. - Consiliul director are următoarele atribuţii:
a) elaborează Regulamentul de organizare şi funcţionare a ROMPRES;

b) stabileşte strategia de dezvoltare a ROMPRES;
c) stabileşte structura şi componenţa compartimentelor ROMPRES;
d) propune proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli şi urmăreşte execuţia acestuia;
e) avizează efectuarea de cheltuieli şi de tranzacţii comerciale şi financiare;
f) stabileşte şi urmăreşte respectarea principiilor deontologiei profesionale;
g) elaborează raportul anual privind activitatea ROMPRES, în vederea prezentării acestuia Parlamentului,
precum şi rapoarte pe probleme solicitate de comisiile de cultură ale Parlamentului;
h) stabileşte alte reglementări şi instrucţiuni de serviciu.
Art. 20. - (1) Structura organizatorică a AGERPRES poate cuprinde direcţii, servicii, redacţii şi birouri.
Agențiile atipice
E un fenomen relativ nou în jurnalismul de agenție. Este vorba de agențiile de presă pentru care
deservirea altor instituții de presă nu mai este esențială. Agenția românească Rador (nu este
succesoarea vechii agenții Rador) se focusează preponderent pe monitorizarea mass-media și
elaborarea de rapoarte despre starea presei.
În Republica Moldova o agenție atipică devine IPN care, în afară de monitorizarea mass-media,
își asumă rolul de platformă de dezbateri în chestiuni de interes național.
2. Berger A. Essentials of mass communication. London: Sage Publications, 1995.
3. Coman, Mihai (coord). Manual de jurnalism, ed. a 3-a, Editura Polirom, Iaşi, 2009.
4. Fiske, J. (coord). Conceptele fundamentale din științele comunicării și studiile culturale, traducere
de Monica Mitarcă, Editura Polirom, Iași, 2001. 390 p.
27
5. Gailard, Philippe. Precis de journalisme, L-Institut International de la Presse, Strasbourg, 1986.
6. Holmes D. Communication Theory. Media, tehnology and society. London: Sage Publications,
2005.
7. Huteau, Jean. Ulmann, Bernard – AFP, Une Historie de L-Agence Frane Presse, 1944 -1990, Paris,
Ed. Laffont, 1992.
8. McQuail D. Mass communication theory. London: Sage Publications, 2005.
10. Petcu, Marian. Tipologia presei românești, Iași, Institutul European, 2000.
11. Talbot, David W. The Asssocited Press News Handbook, f. ed -1986.
a. Obligatorie:
1. Bertrand C. (coord.) O introducere în presa scrisă și vorbită. Iași: Polirom, 2001
3. Coman, Mihai (coord.), Manual de jurnalism, ed. a 3-a, Editura Polirom, Iaşi, 2009.
4.
b. Suplimentară:
1. Balle F. Dicționar de Media, Larouse. București: Editura Univers Enciclopedic, 2005
2. Popescu. Cristian Florin - Manual de Jurnalism. Bucureşti, Editura Tritonic, 2005.
3. Petcu, Marian. Tipologia presei românești, Iași, Institutul European, 2000. 202 p.
IV. ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA AGENȚIILOR DE PRESĂ
1. Stabilirea legăturilor între structura redacției unei agenții de presă și funcțiile

jurnalismului de agenție.
2. Definirea statului și semnificației corespondentului particular într-o agenție de
presă.
3. Determinarea rolului stringerilor și informatorilor într-o agenție de presă.
4. Argumentarea locului aparte pe care îl ocupă deskul în redacția unei agenții de
presă.
După cum arătam anterior, agențiile de presă sunt întreprinderi cu flux continuu. Altfel spus, spre
deosebire de alte instituții media, ele nu-și pot permite luxul „timpilor morți” care există în
28
redacțiile ziarelor și chiar a televiziunilor care, de exemplul, în cursul nopții sau în week-end
transmit adesea emisiuni în reluare. Tocmai de aceea, cercetătoare de media, Carmen Ionescu,
consideră agențiile de presă uzine cu foc continuu, unde muncitori anonimi topesc și toarnă în
forme comprehensibile cea mai de temut substanță a momentului: informația.
În aceste condiții, o agenție de presă, după cum scrie Philippe Gaillard, trebuie să fie în măsură
să afle imediat un eveniment oarecare care se petrece oriunde în lume și să comunice fără
întârziere știrea tuturor abonaților săi. Pentru a face față situației, agenția de presă va avea nevoie
de o rețea foarte densă de corespondenți și de legături instantanee cu aceștia, precum și cu
abonații.
Corespondenții se află la originea, la punctul de plecare a oricărei știri. Aceștia sunt

reprezentanții plenipotențiari ai redacției la fața locului. Corespondentul este, metaforic vorbind,
antena cea mai avansată a agenției în inima unei regiuni sau a unei localități. Este primul care
trebuie să aleagă, să decidă asupra a ceea ce merită să fie cunoscut dincolo de comunitatea
umană restrânsă în care el reprezintă ochiul și urechea restului lumii. Așa fiind, responsabilitatea
sa este imensă. Dacă îi scapă un eveniment semnificativ, nimeni nu va mai putea remedia în timp
util această carență.
Corespondentul particular este reporterul care are un birou permanent într-o anumită regiune
sau țară și are datoria să asigure acoperirea câmpului de actualitate care îi este încredințat. Pentru
agențiile naționale, ei se afla răspândiți în fiecare zonă a țării, chiar și în cele mai îndepărtate sau
mai puțin accesibile. Pentru agențiile internaționale sau cele mondiale aceștia sunt trimișii
permanenți ai redacției într-o țară. Dacă agenția urmărește să primească dintr-o anumită zonă
informații aproape zilnice, ea instalează acolo, de regula, un corespondent particular [Philippe
Gailard, Tehnica jurnalistului, p. 62].
Însă și corespondenții, pentru a-și face datoria, au nevoie de asistenți, de surse de informare
permanente și verificate. Acest rol îi revine unui stringer (din englezescul string, „cordon”: un
stringer este cel care trage de cordonul clopoțelului). Acest stringer este un ziarist local care nu
face parte din personalul angajat al agenţiei, dar pe care aceasta poate conta ca-i va comunica
știrile interesante și că o va atenţiona atunci când este prevăzut un eveniment important de natură
să justifice deplasarea unui trimis special. In general, stringerii sunt plătiți la bucată, în funcție de
știrile transmise.
În zonele sau țările în care agenția de presă, din varii motive, nu are un corespondent particular,
aceasta se bazează pe serviciile unui stringer. Așa stau lucrurile, de exemplu, în cazul agenției
29
naționale Moldpres care nu are forța financiară să aibă corespondenți și obține informații din
teritoriu exclusiv datorită stringerilor.
Aflați la punctul inițial al lanţului unei agenţii, corespondenţii particulari și stringerii sunt
avangarda acesteia, pândarii ei, ultimii care să dea socoteala în fața consiliului director. Dar ei nu
sunt cu adevărat ultima ramificaţie a circuitului de strângere a informaţiei. Nu au posibilitatea sa
fie martorii tuturor evenimentelor. Ei înşişi recurg la ajutoare, la care fac apel în mod mai mult
sau mai puţin regulat: informatorii obișnuiţi sau de ocazie, care sunt adevărate surse prime ale
ştirilor. O temeinică rețea de informatori este indispensabilă pentru un ziarist. Aceasta este
constituită din persoane „bine plasate” la diferite nivele de responsabilitate.
În marile orașe, a căror importanta justifica prezenta mai multor corespondenți, agenția dispune
de un birou organizat asemeni unei redacții în miniatură, care centralizează telegramele
corespondenților și pe ale stringerilor din regiune. În sfârșit, la scara unei părți a lumii, agențiile
mondiale dispun de centre regionale care îndeplinesc rolul de relee între corespondenți și sediul
agenției. Reuters, de exemplu, are redacții pentru Africa, Asia de Sud-Est, Orientul Mijlociu,
America Latină ș.a.m.d. Autonomia unui centru regional poate merge până la emiterea autonomă
unui serviciu de știri pentru sectorul geografic avut in vedere.
Legăturile se fac prin telefon, prin internet, prin radio sau prin satelit. Conform echipamentului
de care dispun, corespondenții și reporterii transmit telegramele la sediul central al agenției,
folosind noile tehnologii digitale, abonații primind mesajele direct pe calculator.
Redacția centrală este creierul agenției. Misiunea sa este de a primi știrile, de a le selecta, de a
le completa, la nevoie de a le traduce și apoi de a le retransmite în cel mai scurt timp posibil.
Acest ansamblu de operațiuni este relativ simplu, aproape mecanic, în ce privește știrile de
interes mediu, în agențiile naționale care difuzează un singur serviciu. El însă se complică atunci
când este vorba despre știri importante și în agențiile mondiale care difuzează, aproape toate,
numeroase servicii diferite. Se bazează, de regulă, pe serviciile reporterilor care sunt responsabili
pentru identificarea și relatarea evenimentelor. Munca lor în foarte multe privințe este
asemănătoare cu activitatea reporterilor TV sau din presa scrisă. În cazul unor evenimente
excepționale (conflicte militare, acte teroriste, calamități naturale etc.), redacția poate trimite un
reporter special la fața locului pentru un timp limitat. Reporterul nu are obligația
corespondentului particular de a stabili semnificația evenimentului produs. Însăși prezența sa la
eveniment dovedește că evaluarea faptului ce urmează a fi relatat a fost deja făcută de redacție.
În cazul în care în teritoriu este un corespondent particular, aceștia constituie o echipă
redacțională comună responsabilă pentru oglindirea evenimentului respectiv.
30
Schematic vorbind, o agenție mondială dispune de atâtea deskuri câte servicii operează, fiecare
serviciu fiind caracterizat prin sectorul geografic care îl interesează și prin limba folosită.
Principala lor sarcină, potrivit AFP, este de a asigura continuitatea serviciului distribuit clienților.
Această sarcină are trei aspecte:
a) selectarea știrilor, stabilirea priorităților și a volumului;

b) supravegherea respectării normelor, adică recitirea, corectarea și, la nevoie, chiar
rescrierea știrilor;
c) controlul continuității informațiilor.
Deskul are datoria de a furniza unei clientele cât mai vaste cu putință un produs finit, utilizabil pe
loc. Din acest punct de vedere, deskul este ultima verigă, de o semnificație decisivă, a lanțului
informațional care începe cu corespondentul particular și duce știrea de la producător la
consumator.
La sediul agenţiei, telegramele de presa intră direct în computer, care le stochează și care
difuzează instantaneu, pe o imprimanta rapidă, primele rânduri ale ştirii către toate deskurile.
Este sarcina fiecărui desk să trieze aceste ştiri și să le difuzeze conform interesului pe care îl
reprezintă ele pentru acele media din sectorul respectivului desk și conform volumului global
(număr de cuvinte) pe care îl implică serviciul său zilnic.
1. ***La început a fost cuvântul, Manual AFP, vol.1, Editura Fundaţiei Rompres, Bucureşti, 1999.
3. Bertrand, Claude Jean, O introducere în presa scrisă şi vorbită, Iaşi, Polirom, 2001.
4. Brian Mooney & Barry Simpson, Breaking News: How the Wheels Came off at Reuters (Wiley,
2004).
5. Gaillard, Philippe, Tehnica jurnalistului, Editura Ştiintifică, Bucuresti, 2000. Tritonic, Bucureşt,
2007.
6. Ionescu, Carmen, Agenţiile de presă din România 1889-1999, Editura Tritonic, Bucureşti, 2007.
7. Nichiţelea, Pamfil, Agenţii de presă, ed. a 2-a, Editura Arvin Graphics, Bucureşti, 2003.
8. Popescu, Cristian Florin, Manual de jurnalism, Tritonic, București, 2005.
9. Talbot, David W. The Asssocited Press News Handbook, f. ed -1986.
11. Schwarzlose, Richard (June 1979). The American Wire Services. Ayer Co Pub. 453 p.
31
a. Obligatorie:
2. Gaillard, Philippe- Tehnica jurnalistului, Editura Ştiintifică, Bucuresti, 2000. Tritonic, Bucureşt,
2007.
3. Nichiţelea, Pamfil, Agenţii de presă, ed. a 2-a, Editura Arvin Graphics, Bucureşti, 2003.
b. Suplimentară:
1. Grigoryan, Mark, Manual de jurnalism, Chișinău, Centrul de Jurnalism Independent, 2008.

3. Balle F. Dicționar de Media, Larouse. București: Editura Univers Enciclopedic, 2005.
V. ȘTIREA DE AGENȚIE
1. Stabilirea semnificației știrii în raport cu alte genuri informative în jurnalismul de

agenție.
2. Definirea știrii de agenție.
3. Identificarea calităților știrii de agenție.
4. Clasificarea surselor știrii de agenție.
5. Descrierea structurii știrii de agenție.
6. Determinarea tehnicilor standard de redactare.
Din perspectiva jurnalismului de agenție, evenimentele se grupează în două categorii:

evenimente așteptate sau reci (previzibile, programate, planificate etc.), despre care se știe că
vor avea loc (conferințe de presă, întruniri politice, contacte diplomatice, manifestări culturale,
competiții sportive etc.) și evenimente calde, care nu pot fi prevăzute sau anticipate (accidente,
calamități, conflicte, descoperiri științifice senzaționale sau declarații surprinzătoare).
Reflectarea acestor evenimente poate îmbrăca forma unui reportaj, a unei relatări sau a unei
cronici. Totuși, partea leului într-o agenție de presă îi revine știrii. Acesta este genul numărul 1 în
jurnalismul de agenție. Iată de ce agențiile de presă se mai numesc și agenții de știri [ Cristian
Florin Popescu, Manual de jurnalism, p. 190].
Pentru evenimente s-a impus ca o regulă în activitatea agenţiei de presă relatarea lor fragmentată
în flux continuu, adică prin decupare sau printr-o succesiune de materiale care poartă denumiri
specifice şi tehnici proprii de redactare. Aceasta pentru că, dat fiind rolul unei agenţii de presă,
ea trebuie să anunţe declanşarea, desfăşurarea şi punctele culminante cât mai repede posibil, fără
întârziere, chiar dacă evenimentul nu s-a încheiat.
32
Deşi în jurnalismul de agenţie se practică o diversitate de genuri publicistice, ştirea rămâne însă
genul său fundamental. Nu întâmplător un dicţionar de specialitate îşi începe definirea noţiunii
de ştire cu „text succint de agenţie…”, după care urmează celelalte mass-media.
Știrea de agenție relatează un fapt socialmente semnificativ care se ridică la rangul unui
eveniment. În afara știrii, considera Walter Lippmann, nu există evenimente. Cunoașterea
faptelor sau întâmplărilor relatate într-o știre este necesară pentru înțelegerea istoriei în derularea
ei zilnică. Fiind un enunț echidistant, știrea, potrivit lui Roger Clausse, este prima avizare a unui
lucru întâmplat recent. Harold Evans consideră că știrile se disting prin cinci calități: neobișnuit,
conflict, violență și amenințări la adresa comunității, scandal și notorietatea protagoniștilor.
Calitățile știrii de agenție
În ceea ce privește știrile de agenție, acestea trebuie să se impună într-o măsură mai mare decât
știrile din alte instituții de presă prin câteva particularități. Cea dintâi dintre ele este
neutralitatea. Prestigiul și, deci, credibilitatea unei agenții se întemeiază pe caracterul imparțial
și sigur al relatărilor sale. Abonații agenției sunt foarte diferiți, au predilecții politice sau tradiții
culturale diverse, de aceea ea nu trebuie să-și etaleze simpatiile, nu are dreptul să ia poziție și să
promoveze un punct de vedere în detrimentul altuia. Reprezentarea obiectivă a informațiilor este
o regulă pe care nicio agenție de presă nu o poate nesocoti.
O calitate indispensabilă este exactitatea, ceea ce înseamnă că știrea trebuie nu doar să evite
erorile, ci și să fie verificabilă. De aceea, o știre de agenție va avea neapărat o sursă care, de
regulă, va fi menționată, în cuprinsul primului paragraf. Cu alte cuvinte, siguranța informațiilor
contează chiar mai mult decât rapiditatea. Dacă știrea ridică semne de întrebare, difuzarea ei va
fi amânată sau chiar contramandată. Există, totuși, o excepție, un zvon important poate fi
subiectul unei știri sub rezerva că va fi prezentat ca atare, cu precizarea mediilor în care circulă.
O regulă a relatărilor agenţiilor de presa spune că se păstrează în textul final doar două surse.
Scufundarea feribotului “The Herald of Free Enterprise” în portul belgian Zeebrugge, în

6 martie 1987, a fost cel mai mare dezastru naval englezesc de la scufundarea Titanicului, în
1912, apreciază Amiralitatea.
Preluată de Mediafax, știrea va arăta astfel:
Scufundarea feribotului “The Herald of Free Enterprise” în portul belgian Zeebrugge, în

6 martie 1987, a fost cel mai mare dezastru naval englezesc de la scufundarea Titanicului, în
1912, apreciază Amiralitatea, citata de Reuters.
33
Când nu este amintita explicit nicio sursă, atunci trebuie sș rezulte clar că aceasta este chiar
reporterul-martor ocular la eveniment. Jurnalistul doar reconstituie evenimentul, pe baza
relatărilor altora. Acesta este cazul celor mai multe ştiri și reportaje. De aceea, autorul trebuie să
precizeze de la cine a aflat o informaţie sau alta pe care o foloseşte în textul său.
Ex.: „16 persoane au murit (15 pe loc, iar una la spitalul din Hadera, chiar pe masa de operație),
iar 50 au fost rănite, după ce, lângă un autobuz a explodat un automobil capcană în care se aflau
doi terorişti palestinieni. Polițiștii sosiți imediat la fața locului au întrerupt circulaţia pe
autostradă, oprind autobuzul în care ne aflam”.
Rapiditatea știrii contează în toată mass-media. Totuși, agenția, fiind un furnizor angro de
informații, trebuie să distribuie știrile sale înaintea tuturor. Agenția are datoria să livreze
informația înainte ca ziarul să-și închidă ediția sau înainte să se fi încheiat buletinul de știri la
radio sau TV.
Interesul: O ştire trebuie în mod obligatoriu să aibă valoare de noutate ce trezeşte interesul
uman, iar acest fapt depinde de impactul asupra opiniei publice, de actualitate şi proximitate.
Moartea Papei de la Roma priveşte mai multă lume decât decesul unui poet local, dar dispariţia
acestuia din urmă poate să afecteze mai curând localnicii decât moartea papei.
Știrea de agenție este întotdeauna completă. Spre deosebire de ziare, site-uri, radio sau TV care
vor reflecta doar aspectele mai interesante, din punctul lor de vedere, ale evenimentului, agenția
va căuta să spună cât mai mult posibil despre faptul relatat, încercând să nu lase nimic
neelucidat. Asta pentru că interesele clienților sunt diferite. Într-un discurs al președintelui
american, de exemplu, conaționalii săi vor fi interesați de problemele economice sau politice
interne ale SUA. Însă abonații de la București sau Chișinău vor dori să afle în primul rând ce
crede cel mai puternic om al planetei despre evoluțiile din centrul și estul Europei.
Știrea de agenție, oricât de completă ar fi, va trebuie să fie concisă, căutând să cuprindă
maximum de date în minimum de cuvinte. Agenția se va strădui să facă economie de spațiu
pentru a fi mai consistentă, mai promptă și mai rapidă. Este absolut necesar ca esența unei știri să
fie cuprinsă în primele trei rânduri numite lead.
Structura știrii și redactarea
Piramida inversată este un intro obligatoriu pentru toate știrile de agenție, ceea ce înseamnă că
ele încep cu esențialul și continuă cu ceea ce este mai puțin important în paragrafele ulterioare.
Paragraful inițial, lead-ul, atrage atenția cititorului, declanșează un flux de energie care obligă
34
cititorul să avanseze, luminează un unghi riguros stabilit de abordare, spune ceva lămuritor
despre subiectul și semnificația story-ului. Citatul în lead-ul de agenție nu este permis, deoarece
poate afecta exigența neutralității.
Lead-ul, format din două-trei, cel mult, în cazuri excepţionale, patru rânduri, constituie miezul
ştirii, elementul esenţial al ştirii care încorporează chintesenţa evenimentului relatat. El formează
un întreg capabil să exprime lapidar noutatea independent de restul ştirii.
Lead-ul trebuie să fie scurt şi urmează să fie cuprins într-o singură frază care să nu depăşească
30-35 de cuvinte.
Lead-ul trebuie să evite formule generale şi descriptivismul în favoarea unei exprimări concrete.
Nu vom scrie: Un grav accident rutier a avut loc la intersecţia străzilor Lazo şi 31 august, unde
un automobil Şkoda s-a răsturnat, iar şoferul a scăpat cu viaţă ca prin minune. Vom opta
pentru o formulă mai concretă, concisă, exactă și, totodată, mai sugestivă, Un automobil Skoda
s-a izbit cu viteză în semaforul de la intersecţia străzilor Lazo şi 31 august, răsturnându-se pe
şosea.
Iată un foarte bun lead, bazat doar pe observaţiile reporterului, sursă unică:
Duminica în zori, pe străzile cetăţii medievale Sighişoara zăceau sute de trupuri,

răsfirate în cele mai nefireşti poziţii, in mijlocul gunoaielor, printre bălti de urină și bere. Nu se
purtase niciun război, avu loc „Festivalul Medieval Sighisoara 2002”, iar singurele „bătălii”
care se dăduseră fuseseră cele cu alcoolul”. („Adevarul”, 15.07.2002)
Lead-ul într-o știre de agenție nu va depăși un paragraf. Lead-ul poate fi urmat de sub-lead care
înglobează informațiile esențiale ce nu au încăput în lead. Acesta este urmat de corpul știrii
constituit din paragrafe. Fiecare paragraf este un fragment factual și conține o idee distinctă care
decurge din ideea din paragraful anterior. Cu alte cuvinte, într-o știre de agenție, fiecare paragraf
vine în completarea paragrafului precedent.
Lead-ul cuprinde informaţiile principale.
Corpul ştirii cuprinde informaţiile principale care nu au încăput în lead, informaţiile

colaterale şi cele secundare. Plus informaţiile de context.
35
Background-ul, de regulă, este intercalat în corpul știrii, dar uneori poate face parte din
lead: Pentru prima oară după doua decenii, naţionala de fotbal s-a calificat în faza finală a
campionatului mondial.
Structura știrii arată astfel așa:
1. Lead
2. Sublead
3. Corpul știrii asamblat din paragrafe complementare.
 Exemplu:
lead
Paris, 10 august (AFP) – Președintele Franței, Emmanuel Macron, a confirmat marți că vechea legislație a
muncii, puternic contestată și de business, și de sindicate, va fi anulată și înlocuită cu alta nouă.
sublead
Șeful statului a pus astfel capăt, în cadrul unei ședințe a Guvernului, incertitudinilor provocate în ultimele
zile de unele declarații ale miniștrilor și deputaților din majoritatea parlamentară.
paragraful 3
Renunțarea la vechea legislație a muncii corespunde promisiunilor făcute de Macron în campania pentru
alegerile prezidențiale.
paragraful 4
Președintele a spus că proiectul privind noua legislație a muncii este în linii mari definitivat și în curând
vor începe consultări publice pe această temă, fapt salutat și de opoziția parlamentară .
Astfel, ştirea are o construcţie etajată, aşezată în rânduri suprapuse, fiecare etaj fiind constituit
dintr-un paragraf. Paragraful va avea cel puţin două fraze, dar nu mai mult de trei.
Un tânăr a fost la un pas să ardă de viu, după ce a adormit la volan, iar maşina pe care o conducea,
duminică dimineaţa, în localitatea argeşeană Călineşti, a ajuns pe contrasens, s-a izbit de un copac şi a
luat foc, informează MEDIAFAX.
Accidentul a avut loc, duminică dimineaţa, pe DN 7, drumul vechi dintre Piteşti şi Bucureşti, în
localitatea argeşeană Călineşti.
Conducătorul de vehicul în vârstă de 23 de ani, din Leordeni, care era singur în maşină, a adormit la
volan. Maşina s-a tamponat violent într-un copac de pe marginea drumului, iar la scurt timp a luat foc.
Un participant la trafic l-a ajutat pe şofer să se salveze.
36
Două autospeciale cu apă şi spumă au intervenit la faţa locului şi au stins autoturismul care a ars în
totalitate.
Sursele agenţiilor de presă
1.Toate ştirile de agenţie trebuie să aibă în mod obligatoriu o sursă.
2. Sursele trebuie să fie precise.
3. Ca şi relatarea evenimentului propriu-zis, comentariile, judecăţile de valoare şi aprecierile

reclamă de asemenea menţionarea sursei.
4. Relatarea unei dispute, a unei atitudini controversate cere neapărat o a doua sursă.
5. Sursa este arătată foarte clar şi explicit chiar în capul ştirii.
Aceste cinci principii se aplică necondiţionat şi fără excepţii.
Obligaţia de a cita sursele este obligatorie nu doar pentru ştiri, ci şi pentru celelalte tipuri de
materiale: relatări, analize.
Sursa poate fi chiar corespondentul sau reporterul agenţiei aflat la faţa locului.
La modul general vorbind, jurnalismul de agenţie distinge patru tipuri de surse.
1. Surse directe. Este sursa la care agenţia a avut acces direct. Această sursă poate fi o
instituţie publică, o formaţiune politică, o organizaţie neguvernamentală, un mesaj
oficial, un politician, un martor ocular, un demnitar, un ofiţer de presă etc.
a) a declarat primarul
b) potrivit purtătorului de cuvânt al preşedintelui
c) arată comunicatul guvernului
d) anunţă poliţia
e) consideră expertul
Sursele directe (autorităţi publice, participanţi la evenimente, martori oculari) trebuie neapărat
personalizate:
 După cum afirmă Dinu Popescu, avocatul fostei ministru Elena Udrea
 Preşedintele Uniunii Scriitorilor, Arcadie Suceveanu, a precizat
 După mărturia lui Radu Gribincea, participant la mitingul din piaţa centrală
2. Surse indirecte. Acestea sunt citate de agenţie ca surse care au relatat evenimentul.
37
De exemplu: „Prăbuşirea preţurilor la petrol a redus PIB-ul Rusiei cu un sfert în jumătate de an,
scrie revista Forbes, o publicaţie bine informată asupra problemelor economice.”
 Arată preşedintele Franţei Hollande, citat de AFP

 Scrie ziarul Timpul în ediţia sa de vineri
 Anunţă canalul de televiziune Pro TV
Credibilitatea sursei va fi neapărat menţionată:
 Afirmă canalul FOX, considerat afiliat unor cercuri politice conservatoare, apropiate de
Partidul Republican
3. Surse identificate
Este vorba de sursele care pot fi desemnate cu exactitate, prin denumiri precise sau nume şi
funcţii.
 Preşedintele Iohannis a declarat

 Lina Gheorgiu, vicepreşedinte al Asociaţiei Promolex, subliniază
Sursele identificate, pentru a simplifica informaţia şi dacă numele persoanei contează mai puţin
sau dacă originea sursei, prin natura ei implicită, este evidentă, pot fi prezentate ca fiind
colective:
De exemplu: „Kremlinul refuză noi negocieri, mai mulţi oficiali ruşi declarându-se vineri
sceptici în ceea ce priveşte”.
 Anunţă Centrul de Jurnalism Independent

 Casa Albă arată
 Palatul Cotroceni precizează
4. Surse neidentificate
Sunt sursele anonime sau sursele nesemnificative şi îndoielnice care nu pot fi menţionate
expres. Ele sunt desemnate, de regulă, printr-o perifrază:
 Din surse guvernamentale

 Din surse neoficiale
 Din sursă autorizată a ministerului
 Din sursă oficială
38
 Anunţă canalul de televiziune Pro TV
Sursa neidentificată se utilizează doar în cazuri extreme, arătându-se limpede nesiguranţa

sursei.
O luptă crâncenă care s-a dat sâmbătă între forţele guvernamentale şi cele ale Statului
Islamic s-a soldat cu pierderi grele de ambele părţi, potrivit unor relatări contradictorii ale
opoziţiei siriene moderate şi ale unor bloggeri din Damask.
Prima convenţie:: surse autorizate sau oficiale care nu pot fi citate, dar care contează.
A doua convenţie: surse care nu pot fi atribuite nici ca aluzie: din surse competente, din
surse sigure, din surse demne de încredere.
A treia convenţie: nu pot fi citate, fiind destinate doar pentru informarea corespondentului.
eferințe bibliografice:
1. ***La inceput a fost cuvântul, Manual AFP, vol.1, Editura Fundaţiei Rompres, Bucureşti, 1999.
2. Bertrand, Jean Claude, Deontologia mijloacelor de comunicare, Institutul European, 2006.
3. Breakenridge, Deirdre, PR 2.0: New Media, New Tools, New Audiences, Pretince Hall, 2007.
2004).
5. Coman, Mihai - (coord), Manual de jurnalism, ed. a 3-a, Editura Polirom, Iaşi, 2009.
7. Zelizer B. Despre jurnalism la modul serios. Știrile din perspectica academică. București:
Polirom, 2007.
8. Mentcher, Melvin, News Reporting and Writing, New-York, WMc Brown Company publishers,
1991.
10. Preda, Sorin, Tehnici de redactare în presa scrisă, Polirom, Iași, 2006.
11. Randall, David, The Universal Journalist, Pluto Press, London, 1996.
12. Talbot, David W – The Asssocited Press News Handbook, f. ed -1986.
13. Voirol, Michel, Guide de Redaction, Paris, CFPJ, 1992.
a. Obligatorie:
1. ***La început a fost cuvântul , Manual AFP, vol.1, Editura Fundaţiei Rompres, Bucureşti, 1999, 221
p.
2. Coman, Mihai - (coord), Manual de jurnalism, ed. a 3-a, Editura Polirom, Iaşi, 2009.
39
b. Suplimentară:
2.Preda, Sorin, Tehnici de redactare în presa scrisă, Polirom, Iași, 2006.

3. Zelizer B. Despre jurnalism la modul serios. Știrile din perspectiva academică. București: Polirom,
2007.
VI. DECUPAREA EVENIMENTELOR
1. Definirea decupajului.
2. Identificarea tipurilor de știri din perspectiva decupajului.
3. Descrierea practicilor de decupare a evenimentelor calde și evenimentelor
anticipate.
4. Justificarea materialelor de context.
5. Argumentarea semnificației materialelor speciale
Prin decupaj în jurnalismul de agenţie înţelegem relatarea evenimentului după reguli precise,
impuse de evoluţia tehnologiilor de comunicare.
Respectarea de către toate agenţiile a unor norme generale de difuzare a ştirilor este necesară
pentru a asigura fluiditatea şi rapiditatea prelucrării şi transmiterii informaţiei.
Decupajul prevede articularea şi codificarea informaţiei în pagină de calculator De obicei, prin

articulare înţelegem formatarea unei ştiri pe calculator. La ora actuală se folosesc monitoare pe al
căror ecran apar 22 de rânduri sau cel mult 200 de cuvinte.
Codificarea înseamnă cifrarea textului pentru a obţine o serie de indicaţii electronice de ordin
redacţional pentru jurnalişti şi abonaţi. Produsul decupajului este numit depeşă sau telegramă de
agenţie.
Mai pe îndelete despre tehnicile de codificare vom vorbi la lecţia despre formatele generale ale
informaţiei de agenţie. Aici și acum vom stărui asupra procesului de difuzare a telegramelor de
agenţie.
40
Modernizarea presei și-a pus amprente, bineînțeles, și asupra metodelor de lucru ale jurnaliștilor.
Evoluţia tehnicilor de transmisie nu schimbă cu nimic însă regula decupajului clasic după gradul
de importanţă şi urgenţă a informaţiei care are la bază sistemul informatic de patru priorităţi.
Decuparea evenimentelor calde
Decupajul evenimentelor calde distinge patru tipuri de relatări:
 Flash (câteva cuvinte)

 Buletin (2-3 rânduri)
 Urgenţă (între 50 şi 150 de cuvinte)
 Lead de sinteză (circa 300 de cuvinte)
Să le luăm pe rând.
Flash-ul este un enunţ în câteva cuvinte al unui fapt de importanţă excepţională. El nu depăşeşte
niciodată un rând, incluzând sursa, menţionată în final, şi originea ştirii, menţionată înainte de
textul ştirii propriu-zise.
Tulcea.„Accident naval cu răniţi în Delta Dunării”, transmite Agerpres.
Semnificaţia evenimentului relatat de flash în câteva cuvinte este atât de mare încât el e se va
regăsi în frontispiciul ziarelor şi site-urilor, în prime-team-ul jurnalelor de ştiri de la TV. Datorită
flash-ului emisiunile de radio şi Tv sunt întrerupte, iar pe portalurile şi paginile web apare
rubrica Breaking News.
De exemplu. Kiev. Un Boeing 747 s-a prăbuşit în estul Ucrainei, potrivit AFP.
Fiind o ştire de ultimă oră, flash-ul nu arată niciodată data transmiterii. Apare în cazuri
extraordinare şi deci nu se abuză de acest tip de ştire în cazul evenimentelor calde.
Flash-ul se transmite mereu cu Prioritatea 1.
Chişinău. Dodon câştigă primul tur, nu însă şi alegerile, potrivit Moldpres.
Orice flash impune pregătirea unor buletine de ştiri speciale. Iată de ce flashul este prea
important ca să nu aibă continuare.
Prin urmare, niciun flash nu va rămâne fără dezvoltări imediate. După flash, în cel mult o
jumătate de oră, va urma unul sau mai multe buletine care reiau integral informaţia din flash,
completând-o cu alte precizări sau informaţii noi apărute între timp.
41
Kiev. Un avion Boeing al Malaysia Airlines cu 298 de pasageri a fost doborât în Ucraina, în
regiunea Donetsk, în apropiere de graniţa cu Rusia. Nu există supravieţuitori, transmite AFP.
Astfel, un buletin conţine de regulă un paragraf publicabil, cel mult două paragrafe în cazul unui
al doilea buletin.
Kiev, 22 august (Agerpres). Un avion Boeing al Malaysia Airlines cu 298 de pasageri a fost
doborât în Ucraina, în regiunea Donetsk, în apropiere de graniţa cu Rusia. Nu există
supravieţuitori, transmite AFP.
Vicepreședintele SUA Biden consideră că nu a fost un accident.
Buletinul deci este o ştire scurtă, concisă, riguroasă care nu depăşeşte 35 de cuvinte şi două-trei
rânduri de calculator.
Astfel, buletinul
a) fie că dezvoltă imediat un flash.
În acest caz el se transmite cu prioritatea 2.
Tulcea. Accident naval grav în Delta Dunării. Şase turişti din Republica Moldova au fost răniţi
după ce ambarcaţiunea lor s-a ciocnit cu o altă barcă, transmite Agerpres.
b) fie că este prima ştire pentru evenimente care nu justifică un flash, dar care trebuie
anunţate cu cea mai mare urgenţă.
În acest ultim caz buletinul se va transmite cu prioritatea 1
Un eveniment poate fi reluat în mai multe buletine, dar nu mai mult de trei, sub rezerva că
fiecare buletin reluat va adăuga precizări sau informaţii noi.
Tulcea. Accident naval grav în Delta Dunării. Şase turişti din Republica Moldova au fost răniţi
după ce ambarcaţiunea lor s-a ciocnit cu o altă barcă, transmite Agerpres.
Doi dintre ei au fost internaţi la spitalul judeţean Tulcea.
Uneori al doilea buletin trebuie redactat altfel:
Roma. Un seism violent s-a soldat cu mai multe victime în centrul Italiei, anunţă guvernul de la
Ankara.
42
Roma. Cel puţin treizeci de persoane şi-au pierdut viaţa şi peste 100 au fost rănite în timpul
seismului care s-a produs joi în Italia, conform unui prim bilanţ oficial.
Orice buletin, ca şi flash-ul, impune o dezvoltare. Altfel spus, în scurt timp, acesta va fi urmat, de
ordinul minutelor:
 fie de o urgenţă scurtă (100-150) de cuvinte, care constituie un prim material de

ansamblu, adică o primă ştire clasică cu lead şi paragrafe. Ştirea cu antetul
”urgent” reia în mod obligatoriu conţinutul buletinului, adăugând alte elemente
importante;
 fie de unul sau două aditive foarte scurte.
Urgenţă:
Tulcea (Agerpres). Şase turişti din Republica Moldova au fost răniţi după ce ambarcaţiunea cu
care se plimbau în Deltă s-a ciocnit cu o altă barcă în dreptul Milei 35.
În cea de a doua barcă, unde se aflau membri ai aceluiaşi grup, nimeni nu a avut de suferit.
În total, 14 persoane au fost implicate în accident. Șase dintre turişti sunt medici.
Doi dintre cei şase turişti răniţi sunt internaţi la Spitalul Judeţean din Tulcea, iar un altul, a
cărui stare se înrăutăţise brusc, a fost transferat la Spitalul Judeţean din Constanţa.
Unul dintre conducătorii ambarcaţiunilor a fugit şi a fost găsit după circa două ore.
Deocamdată nu sunt cunoscute cauzele impactului. Poliţia a deschis un dosar penal pentru
vătămare din culpă.
Urgenţa este transmisă cu prioritatea 3. În condiţiile în care nu a fost transmis flash-ul sau
buletinul, urgenţa va fi difuzată cu prioritatea 2. Dacă ştirea cu antetul urgent va fi transmisă
prima, fără să fie precedată de flash sau buletin, aceasta va avea prioritatea 1.
Astfel, există trei tipuri de urgenţe:
1. urgenţele care vin în continuarea unor buletine.
2. urgenţele care constituie o primă ştire.
43
3. menţiunea „Urgent” poate figura pe orice text nou de mare importanţă care a intrat în
posesia redacţiei şi trebuie adus la cunoştinţa abonaţilor fără întârziere. De exemplu,
rectificările pot avea menţiunea urgent.
Aditivele, după cum ştiţi deja, sunt nişte completări care nu reiau informaţia din buletin,
conţinând doar exclusiv date noi. Ele sunt difuzate de sine stătător, dar se folosesc împreună cu
buletinul difuzat anterior. Astfel că redacţiile pot să le comaseze, creând prima ştire de ansamblu
[Cristian Florin Popescu, Manual de Jurnalism, p. 193-194].
Lead-ul de sinteză. Este un material de ansamblu care prezintă ultima etapă a succesiunii flash-
buletin-urgenţă sau încununează evoluţia unui eveniment.
Este redactat ca şi cum ar fi prima informaţie despre eveniment şi înglobează informaţiile deja
relatate în flash, buletin sau urgenţă.
Un avion malaezian de linie Boeing 777 care efectua o cursa Amsterdam - Kuala Lumpur, cu 298 de
oameni la bord, s-a prăbușit joi in regiunea separatista pro-rusa Donetsk, din estul Ucrainei.
Vicepresedintele SUA, Joe Biden, a sugerat ca avionul "a fost doborât".
Printre victime se aflau cetățeni britanici, germani, olandezi, malaezieni, australieni, belgieni, filipinezi
si canadieni.
Nu exista supraviețuitori.
Autoritățile ucrainene afirmă ca avionul a fost doborât printr-un act terorist. "Este al treilea caz tragic
in ultimele zile, după avioanele An-26 si Su-25 ale forţelor armate ucrainene, doborâte de pe teritoriul
Rusiei", a declarat preşedintele Poroshenko, citat intr-un comunicat al preşedinției.
Echipele de salvare au recuperate vineri cele două cutii negre ale aparatului de zbor.
Lead-ul de sinteză este transmis cu prioritatea 4. În cazul în care lipseşte flash-ul, buletinul sau ambele,
va fi difuzat cu prioritatea 3. Niciodată însă nu cu prioritatea 1 sau, deoarece nu implică urgenţa, ci
bilanţul ştirilor deja relatate, întotdeauna fiind transmis după o depeşă mai scurtă.
Lead-ul de sinteză poate fi transmis în reluare după cel mult o jumătate de oră de la difuzarea lui atunci
când elemente noi şi importante au schimbat rapid aspectul fundamental al evenimentului.
Decuparea evenimentelor reci
Decupajul evenimentelor previzibile, dar şi al unor evenimente calde de o importanţă mai mică,
se face preponderent prin ştirea obişnuită. În cursul zilei se petrec puţine întâmplări
44
extraordinare sau majore care să necesite un flash sau o urgenţă, o relatare pe larg. Majoritatea
evenimentelor mai puţin semnificative vor fi relatate într-o singură ştire, cu un volum normal de
100-300 de cuvinte fără niciun adaos sau fără nicio revenire la subiect.
Astfel, ştirea obişnuită este un material de agenţie care relatează un fapt sau o întâmplare fără să
fie nevoie de alte texte ori de lămuriri suplimentare. Ea asigură acoperirea imediată a
evenimentului de la declanşarea până la consumarea lui. Cea mai mare parte a timpului de lucru
într-o agenţie de presă este ocupată de acest tip de activitate.
Ştirea obişnuită are de obicei prioritatea 4, dar nu neapărat. Sunt destule situaţii când aceasta
conţine informaţii suficient de importante ca să fie trimisă cu prioritatea 3.
Decupajul complet sau pe larg
Sunt evenimente anticipate care necesită o relatare pe larg. În acest caz ştirea obişnuită nu mai
este potrivită şi se va recurge la o serie structurată de ştiri, ca în cazul evenimentelor calde.
Este vorba de o relatare completă de agenţie care va prezenta evenimentul înainte de debutul
acestuia.
Există trei tipuri de relatări complete care reprezintă evenimentul aşteptat înainte de
desfăşurarea lui şi până în ziua demarării acestuia: materialul anticipat, ridicarea cortinei şi
materialul de deschidere.
 Materialul anticipat, numit şi Ante-fila
Este un prim anunţ al evenimentului ce urmează să aibă loc. Conţine informaţii despre scopul,
organizatorii şi agenda evenimentului. Este cuprins între 400-600 de cuvinte şi se difuzează
neapărat cu 48 de ore înainte de eveniment. În anumite condiţii, când este vorba de evenimente
foarte importante, după cum ar fi viitoarele alegeri într-o ţară, se vor transmite mai multe
materiale anticipate, dar tot cu 48 sau cel târziu cu 36 de ore înainte de eveniment.
În cazul evenimentelor culturale sau din business, când există pericolul ca informaţia să fie
percepută ca publicitate mascată, se impune o echilibrare strictă a ştirii şi o neutralitate
accentuată a modului de exprimare a reporterului.
 Ridicarea cortinei
45
E o ştire de circa 400 de cuvinte numit de AFP şi material-mătură. Este destinat publicării în
presa scrisă în ziua evenimentului, de aceea este difuzat în ajun. Se va evita utilizarea verbelor la
timpul viitor.
Exemplu. Preşedintele în exerciţiu, Barack Obama, îl întâlneşte joi la Casa Albă pe preşedintele
ales Donald Trump
Ridicarea cortinei reia doar în linii mari ceea ce se aşteaptă de la eveniment, fără să se intre în
prea multe amănunte.
 Fila de deschidere
Este prima ştire care marchează debutul evenimentului. Ştirea este lapidară, cuprinsă, de regulă,
între 200 şi 300 de cuvinte. Este destinată pentru difuzarea la deschiderea emisiei chiar în ziua
demarării evenimentului. Evenimentul este prezentat la modul general în lead, iar în corpul ştirii
se va vorbi de prima zi a evenimentului în cazul în care acesta va dura mai multe zile.
Exemplu. În după amiaza-zilei de azi premierii României şi Republicii Moldova, Dacian Cioloş
şi Pavel Filip urmau să aibă o întrevedere tête-à-tête.
Ziua se va încheie cu o vizită a celor doi şef de guvern la şantierul de construcţie a gazoductului
Iaşi-Ungheni-Chişinău, ca seara ambii să asiste la o recepţie oferită de Ambasada României la
Chişinău.
În cazul în care evenimentul nu se consumă într-o singură zi, agenţiile de presă vot difuza o
urmare, numită Follow-up. Acesta reia informaţiile din fila de deschidere şi adaugă noi
informaţii. Follow-up apare nu doar după ştire, ci şi după o relatare sau un reportaj.
 Bilanţul
Succesiunea fila de deschidere–ridicarea cortinei–urmare este încheiată cu o ştire finală numită

bilanţ. Dimensiunea acestei ştiri poate oscila de la texte relativ scurte la materiale ceva mai lungi
în funcţie de complexitatea evenimentului. Are totuşi în jurul a 400-600 de cuvinte care caută să
desprindă semnificaţia principală a faptului relatat, totalizând informaţiile cele mai
semnificative legate de desfăşurarea evenimentului.
Printre evenimentele ce justifică redactarea unui bilanţ se numără demersurile guvernului sau
parlamentului, întrunirile politice, întâlnirile diplomatice, reuniunile economice, manifestaţiile
culturale, competiţiile sportive, realizările ştiinţifice etc.
46
Un bilanţ nu va începe niciodată prin banală că evenimentul s-a încheiat şi nu va parafraza un
comunicat pe această temă.
Prin urmare, NU VOM SCRIE:

Conferinţa Partidului Liberal a luat sfârşit joi …
Partidul Liberal va avea un candidat propriu în viitoarele alegeri prezidenţiale ……
În continuare, bilanţul nu va prezenta desfăşurarea cronologică a evenimentului, ci momentele

şi deciziile principale [Cristian Florin Popescu, Manual de Jurnalism, p. 193-194].
Materialul de clarificare. Nu este vorba de un comentariu. Acesta nu are ce căuta într-o agenţie
şi apare doar în condiţii ieşite din comun. Materialul de clarificare arată semnificaţia
evenimentului plasat în context şi privit dintr-o anumită perspectivă. Spre deosebire de bilanţ, el
se referă nu la un eveniment prelungit în timp, ci la unul punctual şi răspunde la întrebarea de
ce? Cu alte cuvinte, un atare material se impune în cazul în care ştirea ar putea să rămână în mare
parte neînţeleasă. De exemplu, se relatează despre căderea bruscă a preţului petrolului. Această
ştire ar putea fi urmată de un material explicativ care ar lămuri cauzele ascunse sau mai puţin
vizibile ale ieftinirii petrolului.
Succesul obţinut la 21 decembrie 2015 de Compania privată americană SpaceX, care a reușit să
recupereze prima treaptă a unei rachete Falcon, marchează începutul unei ere noi a zborurilor
spaţiale.
După decolare, prima treaptă a rachetei a revenit la sol după aproximativ 10 minute folosindu-
se de propulsoare adiționale pentru a încetini coborârea.
Astfel, rachetele de o singură folosinţă extrem de scumpe devin reutilizabile şi vor putea fi
folosite de multiple ori, ceea ce va contribui la reducerea preţului de cost al zborurilor spaţiale.
Totuşi, deşi obiectivul unei rachete reutilizabile este aproape de realizare, vor i fi necesare încă
noi teste pentru creşterea gradului de siguranță necesar pentru zborurile cu echipaj uman”.
Mulţi dintre pasagerii avionului mergeau la o conferinţa internaţionala despre SIDA care este
programata sa înceapă duminica la Melbourne in Australia, a declarat vineri directorul
organizaţiei ONUSIDA, Michel Sidibe, pe contul sau de Twitter.
Materialele de context
Știrile de agenție adesea sunt însoțite de materialele de context care mai sunt numite și materiale
de tip B. Aceste texte de fundal vin să completeze relatarea propriu-zisă a evenimentului cu
47
elemente de background. Ele cuprind informații de circumstanță, elemente de conjunctură sau de
istorie ș.a.m.d.
Documentarul expres este completarea știrii cu elemente semnificative care s-au acumulat în
timp și care, într-o măsură mai mare sau mai mică, au determinat producerea evenimentului ce
face obiectul știrii. De la caz la caz, documentarul poate cuprinde date istorice, economice,
biografice etc.
Fișa tehnică este un text succint în care se realizează rezumatul unui document, al unei decizii,
al unui proiect sau al unui echipament tehnic. Stilul este aproape telegrafic.
Ecourile constituie un material suplimentar facultativ, înglobând mai cu seamă elemente ale
interesului uman legate de eveniment. Dacă informațiile din ecouri ar fi avut un interes general,
ele ar fi făcut obiectul unei știri distincte.
Reacțiile la un eveniment sunt ierarhizate în ordinea proeminenței persoanelor care le emit. Este
vorba de păreri ale experților, martorilor oculari, demnitarilor etc. Sunt justificate doar în cazul
unor evenimente foarte importante.
Cadrul este un text de completare a știrii cu amănunte neesențiale care nu au încăput în textul
principal.
Continuarea (running) este o acoperire cronologică a unui eveniment de durată pe măsură ce

acestea se desfășoară.
Punctele principale reprezintă un material de context în care paragrafele sunt dispuse în ordinea
descrescătoare a importanței lor: ședințe de guvern, conferințe de presă, dezbateri parlamentare
în care se abordează mai multe subiecte.
Biografia reprezintă un text dedicat unor figuranți din știre, persoane cvasianonime sau
personalități mai puțin importante.
Portretul sau bioportretul este o schiță cu valențe publicistice care înfățișează din diverse
puncte de vedere figura protagonistului unei știri. Acesta include descrierea caracterului,
amănunte biografice de interes uman, mărturii, atitudini etc.
Materialele speciale
Dincolo de știri și materiale de context, o agenție de presă livrează abonaților și materiale

speciale care îmbracă forma unor reportaje despre subiecte de interes uman sau chiar a unor
48
investigații jurnalistice Acestea au, de regulă, un caracter atemporal, pentru a putea fi publicate
în week-end, în vacanță sau în zilele în care agenda evenimentelor este mai puțin încărcată.
Frecvente sunt materialele magazine sau materialele sfârșitului de săptămâni (weekender) care
abordează preponderant un fapt divers. Ele sunt atemporale sau parțial atemporale.
Un alt tip de material special sunt panoramicul sau feature, așa-zisele povești adevărate, care
au circa 1 000 de cuvinte și, de regulă, sunt semnate de autor.
1. ***La început a fost cuvântul, Manual AFP, vol.1, Editura Fundaţiei Rompres,
Bucureşti, 1999.
2. Brian Mooney & Barry Simpson, Breaking News: How the Wheels Came off at Reuters
(Wiley, 2004).
3. Coman, Mihai (coord.), Manual de jurnalism, ed. a 3-a, Editura Polirom, Iaşi, 2009. 266 p.
4. Gaillard, Philippe. Tehnica jurnalistului, Editura Ştiintifică, Bucuresti, 2000. Tritonic,
Bucureşti, 2007.
5. Goldstein, Norm, (ED.) 1995. The Associated Press Stylebook and Libel Manuel, f.ed.
6. McNair, Brian. O introducere în comunicarea politică, Iași, Polirom, 2007.
9. Petcu, Marian, Tipologia presei românești, Iași, Institutul European, 2000.
11. Randall, David, Jurnalistul universal, Polirom, Iași, 1998.
12. Talbot, David W. The Asssocited Press News Handbook, f. ed. 1986.
a. Obligatorie:
1. ***La început a fost cuvântu , Manual AFP, vol.1, Editura Fundaţiei Rompres, Bucureşti,
1999, 221 p.
b. Suplimentară:
49
325 p.

VII. FORMATUL GENERAL AL INFORMAȚIILOR DE AGENȚIE
1. Stabilirea legăturilor între dezvoltarea informaticii și constituirea unui format

standard al informațiilor de agenție.
2. Explicarea rolului codurilor și formatelor în jurnalismul de agenție.
3. Descrierea preantetului, liniilor de comandă și a liniilor de instrucțiuni.
4. Definirea cheii și argumentarea semnificației acesteia într-un text de agenție.
Informatizarea agenţiilor de presă a accentuat nu doar posibilitatea, ci şi nevoia unei legături

continue și directe, fără intermediar, între emițător și destinatar, între furnizorul informaţiei şi
utilizatorul ei final. Toate acestea, ca şi nevoia adoptării sistemului multimedia, impun
standardizarea și codificarea procesului de prelucrare și difuzare a informațiilor.
Formatul standard de prezentare și transmitere a materialelor de agenție pentru Europa si Africa

sunt recomandate de American Newspaper Publishers Association (A.N.P.A.) și International
Press Telecommunications Council (I.P.T.C.).
Normele Consiliului Internaţional pentru Telecomunicaţii de Presă (I.P.T.C.)
Cum agenţiile de presă folosesc programe diferite în funcţie de echipamentele informatice, în

urma unor convenţii internaţionale s-au adoptat anumite formate standard de redactare şi
transmitere. Pentru Europa şi Africa s-a stabilit formatul I.P.T.C. (International Press
Telecommunications Council), iar pentru Asia, America şi Australia formatul A.N.P.A.,
recomandat de American Newspaper Publishers Asocciation. Diferenţa între cele două formate
stă în codurile utilizate şi în viteza de transmitere.
Normativele acestor asociaţii internaţionale de media pornesc de la faptul că un text expediat de

ordinator ar urma să aibă un început şi un sfârşit riguros delimitate, comportând totodată un
număr de coduri şi instrucţiuni precise. Ele nu pot fi plasate oricum și oriunde, ci în locuri
stabilite din timp, dispunerea lor definind în ultimă instanță formatul unui mesaj. Formatul
50
I.P.T.C. este o atare formulă standardizată pentru marcarea structurii şi conţinutului textului.
Există şi în modul obişnuit de transmitere a informaţiilor noastre structurare prin adrese,
resorturi, priorităţi, cuvinte-titlu, titluri, pauze etc. Formatul I.P.T.C. permite însă o mai bună
structurare şi determinare a nivelurilor de conţinut, impunând ca textul propriu-zis să fie
completat printr-o serie de instrucţiuni de serviciu care să poată fi decodificate atât de
calculatorul agenţiei, cât şi de acelea ale abonaţilor conectaţi la terminalul unei agenţii [Pamfil
Nichițelea, Standards and Objectivity in Press-agency Journalism, Analele Universităţii „Spiru Haret”, p.
89] .
Formatul nu înseamnă altceva decât un mod de a prezenta (pagina) un mesaj scris destinat
calculatorului, adică un „obiect” informatic. Ca urmare, un text de agenţie, atât pe ecranele desk-
urilor (redacţiilor de agenţie), cât şi pe cele ale abonatului trebuie să cuprindă câteva elemente:
pre-antetul, linia de comandă, linia de instrucţiuni şi textul.
Pre-antetul nu este vizibil pe pagina de text. El conţine însă o serie de caractere necesare
transmisiei, semnale de apel pentru selectarea anumitor terminale şi pregătirea acestora pentru
recepţionarea mesajelor din antet, semnale pentru pornirea aparaturii. Din ansamblul caracterelor
constitutive ale pre-antetului face parte Sistemul Electronic de Comutare Automată a Liniei
(SECAL), un grup format din două litere care se repetă şi care permit comutarea ieşirii unui
mesaj. Spre exemplu, codul SECAL folosit de Rompres pentru emisia peste graniţă este ZCZC,
identic cu codul extern al A.F.P., iar pentru emisia pe reţeaua internă, este RCRC.
Linia de comandă şi cea de instrucţiuni compun antetul (header) informatic şi urmează

liniei SECAL .
Linia de comandă, independentă de text, înglobează mai multe coduri: începutul
mesajului, prioritatea, originea, numărul de ordine, destinaţia. La acestea se pot adăuga alte două
coduri: tipul de informaţie şi ţara de origine. Aceste coduri suplimentare îi permit clientului să
trieze pe loc depeșele care îl interesează, fie în funcție de tipul informației (internaţională,
economică, sportivă etc.), fie în funcție de originea geografică.
Linia de comandă rezervată codurilor nu face parte din textul mesajului, fiind destinată doar
calculatorului.
În AFP, o linie de cod este alcătuită din următoarele elemente:
1. Comanda de intrare (E) sau de validare (V)
2. Prioritatea (P)
3. Originea (O)
4. Numărul de transmisie de la un post exterior ©
51
5. Destinația ®
Linia de instrucţiuni este primul rând din zona de text, vine imediat după linia de
comandă. Face parte din ştirea propriu-zisă şi e destinată deopotrivă calculatorului, ziaristului şi
abonatului. Cuprinde indicaţii redacţionale, care pot fi, în plus, recunoscute de calculator, pentru
baza de date a agenţiei.
Indicaţiile cuprind următoarele elemente:
1. cheia;
2. identificarea naturii ştirii şi numerotarea filelor;
3. referirea eventuală la o ştire precedentă.
Cu toate că este o completare a liniei de comandă, linia de instrucţiuni, adică primul rând
din text, care începe cu cheia, a fost integrată în antet, atât în formatul A.N.P.A., cât şi în
formatul I.P.T.C. De aceea, linia de instrucţiuni cuprinde şi cuvinte, nu numai cifre şi litere.
Aceasta are cel mult 80 de caractere şi conţine:
● o cheie (slug sau keyword) de cel mult 24 de caractere. Este vorba de cuvinte cheie,
despărţite prin cratime. Dacă are mai mult de un cuvânt, fiecare dintre cuvintele care formează
cheia este separat de următorul printr-o liniuță (nu prin virgule, bare oblice și altele). Cheia poate
fi scrisă cu majuscule sau minuscule. Primul cuvânt din cheie este cel mai important.
Exemplu:
Trump – alegeri (14 caractere)
Premiul – Nobel – ceremonie (20 caractere)
● un câmp de instrucţiuni (version field) indică natura ştirii (buletin, material anunţat,
adaos, corectură, embargou, anulare, lead, sinteză ş.a.) şi numerotarea filelor. Indicaţiile din linia
(sau câmpul) de instrucţiuni sunt importante, mai ales într-o relatare în flux continuu, pentru
realizarea înlănţuirii şi articulării informaţiilor. Înlănţuirea reprezintă completarea unei ştiri sau
a unei serii de ştiri cu date adiţionale, care au apărut datorită unei noi evoluţii sau prelungiri a
evenimentelor relatate anterior. Articulaţia constă într-un lead general (o actualizare care poate
fi urmată de o a doua actualizare, substituindu-se precedentei) sau o sinteză care reuneşte într-o
singură ştire elementele prezentate anterior în mai multe ştiri distincte, care diferă prin unghiul
de vedere sau provenienţa geografică.
● un câmp de referinţă (reference field) care, în cazul unei anulări, al unei corecturi sau
completări, serveşte la indicarea numărului ştirilor anterioare la care se referă materialul nou.
Cu excepţia flash-ului, orice ştire trebuie să aibă linie de instrucţiuni, al cărei singur element
obligatoriu este cheia, pentru că permite înlănţuirea informaţiilor [***La început a fost
cuvântul, Manual AFP, vol.1, Editura Fundaţiei Rompres, Bucureşti, 1999. pag. 30, 202 ].
52
Ca exemple am ales două formate, care pot fi analizate comparativ.
Format Agerpres
Marţi 30 aprilie 2002
BQE93-15:15 - Partide-PSD-Regionalizare (slug)
Bucureşti, 30 apr. (Rompres) Partidul Social Democrat (PSD) a avut o primă rundă de
negocieri cu partidele parlamentare, cu privire la reforma teritorial-administrative care ar
conduce la înlocuirea județelor cu regiuni mai mari, precum şi referitor la stabilirea domeniilor
de interes comun pentru modificarea Constituţiei, a declarat marţi, într-o conferinţă de presă,
senatorul Radu Ioan Pop, vicepreşedinte al PSD (...)
În liniile de comandă şi de instrucţiuni, după cum arată cercetătorul de media Pamfil Nichițelea,
găsim aproape toţi indicatorii ceruţi pentru ca o ştire să poată fi identificată, prelucrată, tradusă şi
difuzată fără dificultate şi fără întârziere. Sunt precizate: reţeaua de difuzare (EUA pentru
Europa şi Africa), urmată de trei cifre (notate de la 001 la 999) reprezentând numărul de ordine
al mesajului, difuzat într-un ciclu de 24 de ore; prioritatea mesajului, indicat printr-o cifră şi o
literă (4I), fiind vorba deci de o informaţie întârziată de ultimă oră; numărul de cuvinte redat
printr-o cifră (de la 0001 la 9999); tipul de mesaj notat, de regulă, cu o majusculă (pot fi folosite
până la trei litere, ca în cazul de faţă, ceea ce arată că este vorba de un coş de ştiri al AFP,
aparţinând unui anumit serviciu, menţionat FP-13). Urmează cheia (slug), titlul, rânduri albe şi
dateline[Pamfil Nichițelea, Standards and Objectivity in Press-agency Journalism, Analele Universităţii
„Spiru Haret”, p. 90- 99] .
În ceea ce priveşte data emiterii informaţiilor, constatăm modalităţi diferite de a o menţiona. În

formatul Rompres, ca şi la alte agenţii româneşti, data este precizată în linia de comandă, în timp
ce în formatul AFP – la sfârşitul mesajului, constând în şase cifre care reprezintă ziua, ora,
minutul (cu specificaţia GMT), apoi trei caractere pentru lună şi alte două caractere numerice
pentru an. De aceea, operaţiile care definesc începutul şi sfârşitul mesajului fac parte din format.
Într-un sens mai restrâns însă, caracteristicile formatului sunt date, în primul rând, de partea care
precede textul, adică de antet. Iar dintre elementele antetului prezintă interes jurnalistic doar
cheia şi titlul.
Cheia (slug-ul) definește într-o avalanșă de informații un eveniment singular sau unul repetitiv,
rezumându-l cât mai lapidar posibil. Găsirea unui bun slug este un act jurnalistic, dar, pentru a
răspunde rolului ei, redactarea unei chei trebuie să respecte anumite reguli. Lucrările teoretice
atrag atenţia asupra faptului că un cuvânt cheie cu o semnificaţie prea restrânsă ar pune în
încurcătură redactorii unei agenţii, obligându-i să schimbe cheia în cazul unei evoluţii
53
neaşteptate. Și din contră, cuvintele cheie prea generale şi prea vagi îngreunează identificarea de
către clienţi a informaţiilor privitoare la un eveniment dat. De aceea, cheia trebuie să fie în
legătură cu titlul şi conţinutul textului şi se redactează după logica gen-specie; ea va rezuma titlul
care, la rândul său, va rezuma conţinutul textului. Cheia este constituită din câteva cuvinte (de
obicei, nu mai mult de trei, de exemplu: seism-România, diplomaţie – România -Ungaria),
separate prin liniuţă, fără spaţii, din care primul cuvânt este cel mai important. Al doilea nu este
decât o completare, care restrânge şi precizează semnificaţia primului cuvânt. Cel de-al treilea
cuvânt, în cazul în care există, trebuie să fie mai puţin important decât primele două.
2. Bertrand, Jean Claude, Deontologia mijloacelor de comunicare, Institutul European, 2006.
2004).
4. Clausse, Roger. La nouvelle - synthese critique, Bruxelles, 1963.
5. Ionescu Carmen, Agenţiile de presă din România 1889-1999, Editura Tritonic, Bucureşti, 2001.
6. Lepri, Sergio. Maşinile informaţiei, Milano, 1982.
7. Nicițelea Pamfil. Standards and Objectivity in Press-agency Journalism, Analele Universităţii

Spiru Haret,Seria Jurnalism, Anul III, nr. 3, 2002.
8. Pigeat, Henri. Les agences de presse, La Documentation Française, Paris, 1997
9. Popescu, Cristian Florin. Dicţionar de jurnalism, de comunicare politică şi publicitate, Editura
Triton, Bucureşti, 2002.
10. Popescu, C. F. Introducere în ziaristica de agenţie, Universitatea Bucureşti, Facultatea de
Jurnalistică, 1992.
11. Randall, David Jurnalismul universal, Polirom, Iaşi, 1998.
a. Obligatorie:
1. ***La început a fost cuvântul, Manual AFP, vol.1, Editura Fundaţiei Rompres, Bucureşti, 1999, 221
p.
2. Coman, Mihai. (coord.), Manual de jurnalism, ed. a 3-a, Editura Polirom, Iaşi, 2009.
54
b. Suplimentară:
1. Nichiţelea, Pamfil. Agenţii de presă, ed. a 2-a, Editura Arvin Graphics, Bucureşti, 2003. 325 p.
3. Popescu, Cristian Florin Dicţionar de jurnalism, de comunicare politică şi publicitate, Editura

Triton, Bucureşti, 2002.
VIII. EXPRIMAREA AGENȚIILOR DE PRESĂ
1. Justificarea normelor de prezentare a textului de agenție.

2. Stabilirea legăturilor între format și modul de exprimare a agențiilor de presă.
3. Demonstrarea specificității punctuației și a altor reguli gramaticale într-un text
de agenție.
4. Descrierea stilului și limbajului agenților de presă.
Cum știrea de agenție este transmisă prin mijloace electronice abonaților din mass-media, ea
trebuie să răspundă întocmai unor norme speciale de prezentare a textului. Aceste norme sunt
dictate de formatul general al știrilor de agenție. Iată câteva exemple:
 Orice tex începe cu originea știrii, data transmiterii și indicarea agenției care relatează
evenimentul: Chișinău, 11 august (Moldpres).
 Locul de unde se transmite știrea este cel în care se află corespondentul. Dacă
evenimentul s-a produs la Hunedoara, iar corespondentul se află la Cluj, ca origine se va
indica neapărat Clujul: Cluj, 10 iulie (Agerpres).
 În cazul în care corespondentul are un stringer, ca origine va fi indicat locul unde se află
acesta din urmă.
 Cuvintele nu trebuie separate la capăt de rând. O filă trebuie să se termene întotdeauna cu
o frază completă.
 Știrea, dar și celelalte texte, materialele de fundal, bunăoară, trebuie împărțită în
paragrafe care, de obicei, nu vor depăși trei rânduri și nu vor cuprinde mai mult de trei
fraze. Se recomandă, pentru a evita monotonia, ca paragrafele scurte să fie alternate cu
cele medii.
55
 Cifrele trebuie repetate (135 km rpt 135 km) sau să se scrie cu litere. Oricum, potrivit
regulilor gramaticale, se vor da în litere numerele mai mici de zece.
 Lungimea filelor este dictată de viteza de transmisie și de echipamentul utilizat.
Computerele AFM cuprind într-o filă 22 de rânduri și 80 de caractere, adică cel mult 220
de cuvinte.
 Numele de orașe și de locuri geografice vor fi utilizate în forma originală, cu excepția
celora pentru care există deja o tradiție. În cazul acestora din urmă se va scrie Florența,
nu Firenze, Bavaria, nu Bayern etc.
Semnăturile
Știrile de agenție, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, nu sunt semnate de autor, agenția

asumându-și răspunderea colectivă pentru fiecare text. Totuși, corespondentul are, bineînțeles,
responsabilitatea propriului text, de aceea el își pune inițialele la sfârșitul fiecărei știri, la care se
adaugă și inițialele redactorului de la desk. Aceste inițiale sunt doar pentru uz intern, abonații nu
le văd.
În cazul unor materiale explicative și al clarificărilor, semnate de experți sau de analiștii agenției,
ca excepție, este tolerată semnătura, deoarece acești autori aduc o importantă contribuție
personală. Sunt semnate uneori știrile difuzate de un corespondent consacrat dintr-o zonă de
conflict, precum și unele materiale speciale, realizate la comanda clientului.
Titrarea
În jurnalismul de agenție nu e nevoie de titrare. Asta e tendința generală. Majoritatea agențiilor

internaționale evită titlurile, deoarece abonații, oricum, elaborează un generic propriu în redacție
în funcție de interesele locale. În plus, un lead reușit și o cheie bine făcută sunt suficiente și
lămuritoare, acestea rezumă esența mesajului, îl individualizează și îndeamnă publicul să
citească [***La început a fost cuvântul, Manual AFP, vol.1, Editura Fundaţiei Rompres,
Bucureşti, 1999. pag. 223 -228]. .
Nume proprii
O agenție de presă nu are voie să scrie nume și prenume după ureche.
 O regulă de aur este verificarea minuțioasă a corectitudinii acestora.

 Prenumele persoanei este obligatoriu la prima menționare a persoanei. Vom scrie, deci,
Donald Trump, nu Trump.
 Dacă este vorba de un accident sau de o boală, se va arăta și vârsta persoanei.
56
 Dacă țara folosește alfabetul latin, numele se va da în limba originalului.
 Dacă sunt folosite alte alfabete, numele se va da în transcrierea convențională consacrată.
De exemplu, Confucius.
 În toate celelalte cazuri se va da transcrierea fonetică. Francezii vor scrie Tchekhov, iar
românii Cehov.
Titlurile și funcțiile
Titlurile onorifice nu-și au locul într-un material de agenție, de aceea se vor omite: Altețea
sa, Excelența sa, Sanctitatea sa etc. Cuvintele domnul, doamna sau domnișoara nu se vor
scrie niciodată în întregime, doar prescurtat: dl, dna, dra. Utilizarea lor trebuie exclusă în
cazul morților, artiștilor și sportivilor[[***La început a fost cuvântul, Manual AFP, vol.1,
Editura Fundaţiei Rompres, Bucureşti, 1999, pag. 230.] .
În SUA miniștrii se numesc secretari. Se va scrie, deci, secretarul Apărării, nu ministrul

Apărării.
Gramatica și stilul
 În știrea de agenție nu se folosește niciodată punctul și virgula.

 Semnele de punctuație sunt întotdeauna urmate de un spațiu alb.
 Frazele trebuie să fie scurte, cel mult 30 de cuvinte, adică trei rânduri.
 Se vor evita propozițiile subordonate și incidente.
 Timpurile verbului vor fi redactate la trecut, viitorul va fi necesar când să anunță un
eveniment.
 Se va evita condiționalul, întrucât induce o îndoială (nu vom scrie: premierul ar fi
demisionat).
Vocabularul
Se vor folosi cuvintele neutre, evitându-se cele care induc o apreciere, o atitudine lipsită de
sursă. Sunt contraindicați termenii gangster, asasin, terorist etc. Nu pot fi de asemenea asumate
de o agenție termeni precum fascist, reacționar, contrarevoluționar etc.
Se cuvine să amintim că există trei categorii de verbe: neutre (introduc o aserțiune fără a o
califica, de distanțare de aserțiunea enunțată și cele de aprobare de aserțiunea respectivă [***La
început a fost cuvântul, Manual AFP, vol.1, Editura Fundaţiei Rompres, Bucureşti, 1999. pag
25].
57
Nu trebuie folosite verbele de distanțare: a pretinde, a susține, a afirma, a estima, avansa, a
considera etc, întrucât acestea induc ideea de subiectivitate și părtinire.
Vor fi evitate pentru aceleași motive verbele „aprobatoare”: a sublinia, a remarca, a observa, a
denunța, a aminti, a justifica etc.
Se va opta pentru verbele neutre: a spune, a declara, a anunța, a adăuga, a arăta, a comunica, a
indica, a continua etc.
4. Fiske, J. (coord) – Conceptele fundamentale din științele comunicării și studiile culturale, traducere
de Monica Mitarcă, Editura Polirom, Iași, 2001.
6. Nichițelea, Pamfil, Standardizare şi obiectivitate în jurnalismul de agenţie, Analele Universității

Spiru Haret, anul III, nr. 3, 2002.
7. Pigeat, Henri Les agences de presse, La Documentation Française, Paris, 1997.
9. Read, Donald, (1999), The Power of News: The History of Reuters, Oxford Scholarship Online,
10. Talbot, David W. The Asssocited Press News Handbook, f. ed -1986.470 p.
12. Vrânceanu, Florica. Un secol de agenții de presă românești (1889 -1989). București, Editura
Paralela 45, 2000.
a.Obligatorie:
2. Popescu, Cristian Florin Dicţionar de jurnalism, de comunicare politică şi publicitate, Editura Triton,
Bucureşti, 2002.
3.Vrânceanu, Florica – Un secol de agenții de presă românești (1889 -1989). București, Editura Paralela
45, 2000.
b. Suplimentară:
58
2. 2. Balle F. Dicționar de Media, Larouse. București: Editura Univers Enciclopedic, 2005.
SEMINARUL nr. 1
Tematica: ROLUL ȘI LOCUL AGENȚIILOR DE PRESĂ ÎN CONTEXTUL MASS-

MEDIA
Concepte de bază / cuvinte cheie: definirea noţiunii, locul agenţiilor de presă în contextul
mass-media
Sarcini teoretico-aplicative:
1. Interpretați noțiunea de jurnalism de agenție din perspectivă mediatică.

2. Explicați metafora lui Carmen Ionescu potrivit căreia agențiile ar fi „uzine cu foc
continuu”.
3. Argumentați rolul central al agențiilor de presă în circulația internațională a informației.
4. Identificați trăsăturile fundamentale ale produsului de agenție.
Referinţe bibliografice:
1. Coman, Mihai, (2006), Manual de jurnalism, Editura Polirom, Bucureşti.

2. Dicţionar de media, Larousse.
3. Ionescu, Carmen (2007) Agenţiile de presă din România, Editura Tritonic, Bucureşti.
SEMINARUL nr. 2
Tematica: APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA AGENŢIILOR DE PRESĂ ÎN CONTEXT

INTERNAŢIONAL
Concepte de bază / cuvinte cheie: Primele agenţii de presă, evoluția agenţiilor de presă,
dezvoltarea agenţiilor de presă
1. Determinați cauzele apariției agențiilor de presă.

2. Stabiliți legătura între evoluția agențiilor de știri și afirmarea presei moderne.
3. Argumentați nevoia formării sistemului internațional al agențiilor de presă.
4. Unde, cum și de ce au apărut a doua și cea de-a treia agenție de presă din istoria
jurnalismului de agenție?
59
1. Breakenridge, Deirdre (2007) PR 2.0: New Media, New Tools, New Audiences, Pretince
Hall.
2. Dobrescu, Paul (2003) Mass media şi societatea, Ed. Comunicare.ro
SEMINARUL nr. 3
Tematica: TIPOLOGIA AGENȚIILOR DE PRESĂ
Concepte de bază / cuvinte cheie: clasificarea agențiilor de presă, tipurile de agenții
1. Identificaţi criteriile de clasificare a agențiilor de presă.

2. Stabiliți legătura între statutul agențiilor de presă și libertatea lor editorială.
3. Evaluați rolul agențiilor internaționale și al agențiilor mondiale.
4. Comparați agențiile cooperatiste și private.
5. Explicați semnificația agențiilor specializate pe piața media.
6. Care este astăzi cea mai puternică si importantă agenție de știri?
A) France Presse
B) Reuters
C) Associated Press
Răspuns corect: B
7. De ce agenția Rador este considerată atipică?
a) monitorizează mass-media
b) culege si difuzează informații
c) nu are corespondenți si birouri teritoriale
A) a+b
B) a+c
C) b+c
D) a+b+c
Răspuns corect: B
1. Ionescu, Carmen (2007). Agenţiile de presă din România, Editura Tritonic, Bucureşti.
60
SEMINARUL nr. 4
Tematica: ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA AGENȚIILOR DE PRESĂ
Concepte de bază / cuvinte cheie: corespondentul, stringherul, informatorul, deskul, redacția

centrală
1. Definiți și evaluați rolul corespondentului particular.
2. Explicați funcțiile stringerului și cele ai informatorului.
3. Descrieți activitatea deskului.
1. Gaillard, Philippe. Tehnica jurnalistului, Editura Ştiintifică, Bucuresti, 2000. Tritonic,

Bucureşti, 2007.
SEMINARUL nr. 5
Tematica: ȘTIREA DE AGENȚIE
Concepte de bază / cuvinte cheie: ştire de agenţie, lead, sublead, background

1. Definiți știrea de agenție.

2. Descrieți calitățile știrii de agenție.
3. Determinați structura știrii de agenție.
4. Identificați tipologia surselor de agenție și ierarhizați-le în funcție de credibilitatea lor.
Ferreol, Gilles, Flageul, Noel (2007). Metode şi tehnici de exprimare scrisă şi orală, Editura
Polirom
Randall, David, Jurnalistul universal-ghid practic pentru presa scrisă, 2007, Editura Polirom
SEMINARUL nr. 6
Tematica curs: ANALIZA ȘI REDACTARE ŞTIRI DE AGENŢIE
Concepte de bază / cuvinte cheie: ştiri de agenţie
61
1. Analizați știrile în funcție de standardele unei agenții de presă.
2. Explicați diferențele între o știre de agenție și știrile din radio, TV sau presa tipărită.
5. Primiți sarcina sa rescrieți următorul text: Ieri, 21 ianuarie o6, la Roma a avut loc o
vibrantă întâlnire de suflet. Președintele României, care își continuă vizita în Italia, a
discutat, într-o atmosferă de mare sinceritate și căldură umană, cu reprezentanții
diasporei românești din peninsulă. Am asistat la scene emoționante, mulți l-au îmbrățișat
cu lacrimi în ochi, într-o efuziune spontană de sentimente, expresie a dorului lor
fierbinte de Țară, de acasă.
6. De ce trebuie să rescrieți acest text, adaptându-l la regulile standard de redactare a știrilor
de agenție?
A) este prea lung;
B) abunda în informații secundare;
7. C) încalcă regulile conciziei și lizibilității;
d) folosește termeni ca „azi”, ieri”etc
A) B+C+D
B) A+B+C
C) A+C
Răspuns corect: A
SEMINARUL nr. 7
Tematica: DECUPAREA EVENIMENTELOR
Concepte de bază / cuvinte cheie: decupare, evenimente calde, evenimente așteptate, flash,
buletin, urgență, știre obișnuită.
1. Explicați ce este decuparea evenimentului în jurnalismul de agenție.

2. Identificați tipurile de știri din perspectiva decupajului.
3. Argumentați nevoia materialelor de context.
4. Decupați un eveniment cald, realizând tipuri de știri cu prioritatea 1, 2, 3 și 4.
5. Unde și cine elaborează materialele de tip 2 sau de context, care însoțesc orice transmisie
fragmentată, cum sunt documentarul expres, biografia și bio-portretul, cronologia, fisa
tehnica, punctele principale, reacțiile etc.?
A) pe teren, de către corespondenții sau trimișii speciali ai agenției
B) în redacții sau în desk-uri, de către redactorii din agenție
62
C) în birouri, de către editori
Răspuns corect: B
6. Cum se numește materialul care acoperă evenimente ce se desfășoară într-un interval scurt
de timp, de la câteva ore la câteva zile, ca de exemplu declanșarea unui conflict armat?
A) filmul
B) cronologia
C) fișa tehnică
Răspuns corect: A
Coman, Mihai, Manual de jurnalism, Volumul 1, Ed. Polirom, 2006.
David Randall, Jurnalistul universal-ghid practic pentru presa scrisă, 2007, Editura Polirom.
SEMINARUL nr. 8
Tematica: FORMATUL GENERAL AL INFORMAȚIILOR DE AGENȚIE
Concepte de bază / cuvinte cheie: coduri, formate, linia de comandă, linia de instrucțiuni,
cheia.
1. Stabiliți legăturile între dezvoltarea informaticii și constituirea unui format standard

al informațiilor de agenție.
2. Explicați rolul codurilor și formatelor în jurnalismul de agenție.
3. Descrieți pre-antetul, liniile de comandă și liniile de instrucțiuni.
4. Estimați rolul cheii ca unul dintre codurile depeșelor de agenție.
5. Analizați o știre de agenție prin prisma respectării codurilor și formatelor.
1. Nichițelea, Pamfil, Standardizare şi obiectivitate în jurnalismul de agenţie, Analele

Universității „Spiru Haret”, anul III, nr. 3, 2002.
SEMINARUL nr. 9
Tematica: EXPRIMAREA AGENȚIILOR DE PRESĂ
63
Concepte de bază / cuvinte cheie: semnături, titrare, limbaj, stil, gramatica, vocabular.
1. Explicați rolul normelor de prezentare a textului de agenție.

2. Stabiliți legăturile între format și modul de exprimare a agențiilor de presă.
3. Demonstrați specificitatea punctuației și a altor reguli gramaticale într-un text de
agenție.
4. Descrieți stilul și limbajul agenților de presă.
Carmen Ionescu, Agenţiile de presă din România, Ed. Tritonic, Bucureşti, 2007.
SEMINARUL nr. 10
Tematica curs: REALIZAREA ȘI PREZENTAREA ŞTIRILOR DE AGENŢIE
Concepte de bază / cuvinte cheie: ştiri de agenţie
1. Analizați o știre de agenție în conformitate cu standardele de exprimare ale agențiilor de

presă.
2. Realizați o știre în conformitate cu regulile de prezentare a materialelor de agenție.
David Randall, Jurnalistul universal-ghid practic pentru presa scrisă, 2007, Ed. Polirom
64

Jurnalism Agentie Suport Curs

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Jurnalism Agentie Suport Curs

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE JURNALISM ȘI ȘTIINȚE ALE COMUNICĂRII

I. Rolul și locul agențiilor de presă în contextul mass-media……….……...4

II. Apariția și evoluția jurnalismului de agenție ...…….. 9

III. Tipologia agențiilor de presă …………….........…….17

IV. Organizarea și funcționarea agențiilor de știri ……………….........……...…… 28

V. Știrea de agenție. Calități și tehnici de redactare …...………...… 33

VI. Decuparea evenimentelor …………………………..…...…….. 39

VII. Formatul general al informațiilor de agenție ...…... 48

VIII. Exprimarea agențiilor de presă………..56

• Jurnalistul este creator de evenimente.

• Informaţia este cantitatea de originalitate şi imprevizibil pe care îl aduce un mesaj.

• Mesajul este vehiculul informaţiei.

• Proba calităţii în mass-media este imparţialitatea informaţiei.

• Nu există evenimente în afara ştirii.

• Ştirea este un enunţ echidistant asamblat din informaţii.

• Comentariul descoperă sensurile ascunse sau nevăzute ale ştirii.

• Obiectivitatea și exactitatea sunt noțiuni și atitudini identice.

• Ştirile şi comentariile au aceeaşi origine, dar trăiesc separat.

• Presa nu reflectă, ci reconstruieşte simbolic realitatea dintr-un unghi de abordare ales de

• Rostul jurnalismului este supravegherea lumii în care locuieşte omul.

• Mass-media şi puterea sunt într-o relaţie de rivalitate naturală.

• Publicistica de calitate, precum şi cea de proastă calitate, sunt ipostaze autobiografice.

• Jurnalistul este mai mult detectiv decât filolog.

• Presa există doar în democraţie. Sub dictatură ea degenerează numaidecât în propagandă.

• Cum întrebarea vină n-are, jurnalistul poate exprima orice interogaţii.

• Logica şi limbajul sunt pentru jurnalist instrumentele meseriei sale.

• Informaţia este pentru jurnalist materialul muncii sale.

• Din punct de vedere economic, produsul mass-media este o marfă perisabilă.

• Presa are o dublă ipostază: de serviciu public şi de afacere.

• O afacere profitabilă în mass-media este incompatibilă cu partizanatul politic.

• Jurnalismul informează, deoarece informaţia are valoare.

• Mass-media distrează pentru a detensiona spiritele.

• Mass-media educă pentru a avea un public civilizat.

• Presa este dependentă de public, întrucât fără el sălbătăceşte.

1. Stabilirea esenței jurnalismului de agenție prin plasarea lui în contextul mass-media

Abonații agențiilor de presă primesc relatarea pe un computer. În aceste condiții, canalele TV și

Esența jurnalismului de agenție

Cu alte cuvinte, evenimentul capătă o relevanță publică în momentul în care reporterul le

Particularitățile serviciilor prestate de agențiile de presă

Trăsăturile fundamentale ale agențiilor de presă. Rolul lor central în difuzarea

Cu toate că astăzi nu dispun de un monopol ca altădată, agențiile de presă reprezintă și în prezent

Agențiile de știri prestează concomitent o multitudine de servicii, printre care:

a) alertarea clientelei asupra evenimentelor așteptate;

În al treilea rând, agențiile de presă au un acces prioritar la informațiile oficiale. În urma

În al cincilea rând, diversitatea de abonați, care au interese, convingeri și uzanțe diferite,

În al șaselea rând, nevoia de a fi ”mereu primii” încurajează perfecționarea continuă a

II. APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA AGENȚIILOR DE PRESĂ

1. Stabilirea legăturilor dintre expansiunea capitalismului și conceptul de agenție telegrafică

1. spațiul ecleziastic în sânul Bisericii Catolice;

Agenția Havas și primii ei imitatori

Începuturile jurnalismului de agenție în România

Prima agenție românească modernă

La 12 martie 1925, printr-o hotărâre a Consiliului de miniştri semnată de I. C. Brătianu,

Agenţia naţională de presă Agerpres

Agențiile de presă din Republica Moldova

5. Jeanneny, Jean-Noel Jeanneny, O istorie a mijloacelor de comunicare de la origini și până astăzi,

2. Vișinescu, Victor. O istorie a presei românești, București, Editura Victor, 2000.

III. TIPOLOGIA AGENȚIILOR DE PRESĂ

1. Definirea funcțiilor agențiilor de presă.

Criteriile de clasificare a agențiilor de presă

TELEGRAFNOIE AGENTSVO SOVIETSKAVO SOYUSA (TASS), continuatoare a primei

Agenții generaliste și agenții specializate