TEMA 1: Rolul si locul agențiilor de presă în contextul Mass Media

Instituții media care prestează servicii pentru alte instituții media și le definește drept entități media. Agențiile joacă
rolul de intermediar, cum ar f întreprinderile angro, care vând marfă în cantități mari pentru alte întreprinderi
comerciale (de presă). Tipul de jurnalism practicat de agențiile de presă,care la rândul lor sunt instituții media, dar care
se află în serviciul altor instituții media. Ele există din mijloacele altor instituții media ori datorită faptului că sunt
emanația unor cooperative de presă, cum ar fi Associated Press, fondată de 6 ziare americane. O altă formă este prin
abonamente , ziarele, tv, radio cumpără informațiile de presă prin faptul că se abonează contra cost.

"Inventarea agentiilor de stiri a fost un act de cea mai mare importanta in dezvoltarea industriei presei din anii 1880, la
fel de semnificativa ca si presa rotativa", considera Anthony Smith.

Primele agentii, HAVAS, REUTERS si WOLFF si-au impartit lumea in sfere de activitate in mod similar cu
diviziunea operata de marile imperii multinationale in timpul celui de-al doilea razboi mondial la nivelul teritoriilor.

In 1869, cele mai importante agentii au semnat un "Tratat de alianta". REUTERS primea Imperiul Britanic si toata
regiunea Estului indepartat, HAVAS o agentie franceza, era gratulata cu Italia, Franta, Spania si Imperiul Portughez,
la acea vreme, in timp ce agentiei germane WOLFF ii reveneau Austria, Scandinavia si Rusia. SUA erau impartite
intre primele doua.
Pentru J. Watson si A. Hill, ca si pentru multi alti cercetatori, cele mai mari agentii de presa sunt: Associated Press
(AP), Press Association (PA), creata in 1868, Reuters si United Press International (UPI). In evolutia lor, aceste
institutii si-au dezvoltat, din ratiuni economico-financiare, pe langa traditionalele servicii pentru presa scrisa, si
servicii aditionale, oferite noilor forme mass-media (radio, televiziune, Internet). De exemplu, REUTERS detine acum
Visnews (destinat televiziunii), iar UPI e proprietara WNT (Worlwide Television News).

Interesul general s-a focalizat insa pe capacitatea agentiilor internationale de stiri de a oferi un ansamblu cat mai bogat
si complet de informatii despre subiecte cat mai variate, care sa acopere, pe cat posibil, intreaga gama de cerinte a
publicului, mereu mai devizat, mai ne-omogen, mai specializat.
J. Tunstall argumenteaza in lucrarile sale ca, dintre cele patru agentii care domina fluxul international de informatii,
cea britanica si cele americane "au dobandit legitimitate internationala", datorita perceptiilor mult mai neutre si
prezentarii mult mai precise a evenimentelor.

Potrivit aceluiasi autor, "aceste agentii au modelat forma de prezentare a stirilor internationale in toate tarile lumii;
astazi, ele nu numai ca joaca un rol esential in stabilirea agendei politice, dar fac acest lucru de mai bine de o suta de
ani. Adica, de o suta de ani, ele sunt principalii creatori ai definitiei valorilor stirii (news value)", stabilind ce anume
devine stire si ce nu. Incercarea de a oferi ambele variante ale unui eveniment reprezinta o confirmare a valorilor
pluraliste, specifice societatilor occidentale capitaliste, care duce, insa, si la eliminarea posibilitatii de a desprinde
perspective ideologice nepotrivite din acestea, pentru ca, se stie, aceeasi stire poate fi utilizata in mii de feluri pentru a
ilustra intelesuri profund diferite.
Angrosisti pe piata mediatica, agentiile de presa au o tripla functie: de corelare, de tratare si de distribuire a
informatiilor.

O clasificare simpla a acestor furnizori de servicii informationale se poate face adoptand drept criteriu gradul de
acoperire teritoriala:
- agentii nationale, cum sunt: Rompres si Mediafax - Romania, Jiji Press (intreprindere particulara) - Japonia, Kyodo
News Service - Japonia, FIDES - Vatican, Deutsche Press Agentur (DPA)- Germania, Prensa Latina - Cuba, MENA -
Egipt, EPE - Spania, ANSA - Italia, SANA - Siria, AAP - Australia, APA - Austria, BTA - Bulgaria, ZANA - Zambia,
TT - Suedia;
- agentii internationale, din care categorie fac parte si un numar de agentii nationale, alaturi de: ANSA - Italia, Lusa -
Portugalia, Itar Tass - Rusia;
- agentii mondiale: AFP - Franta, REUTERS - Anglia, AP si UPI - SUA.
Charles Louis Havas organizeaza prima agentie de presa: L'AGENCE DES FEUILLES POLITIQUES -
correspondence générale (1832-1835).
Agentia a fost conceputa initial ca un birou de traduceri din presa straina. Ulterior, folosind o retea de corespondenti,
Havas va vinde informatiile ziarelor interesate. Pentru gestionarea publicitatii, va infiinta "Societatea Generala de
Agentii", propunand ziarelor, ca plata pentru datele furnizate, spatiu publicitar. Acesta era apoi revandut agentilor
comerciali interesati; procedeul aducea venituri importante. Metoda va fi aplicata pana in 1940, cand se va produce
disocierea functiilor de informatie si de publicitate, prima fiind preluata de Agence France Press.

Serviciul de stiri urgente al lui Havas se va dezvolta mai ales dupa 1844, cand apare prima linie telegrafica, datorita lui
Morse. Punctul culminant al evolutie este atins in 1858 de catre Auguste Havas, fiul lui Ch. Havas, care creaza
sistemul depeselor fractionate.

AGENCE FRANCE PRESS, mostenitoare a Agentiei Havas, va prelua, dupa razboi, rolul acesteia, fiind declarata in
1945 serviciu public autonom financiar. In 1957, obtine o relativa autonomie in raport cu puterea politica, aceasta
ramanand totusi clientul sau principal. Totodata, se va lansa pe piata internationala prin practicarea de preturi foarte
mici la abonamentele sale.

Agentia e prezenta in 129 de tari si are un personal de 2500 de oameni, dintre care aprox. 1000 sunt jurnalisti,
jumatate din ei in strainatate. Are ca abonati peste 1000 de retele media. AFP ofera servicii generale in limbile
franceza, engleza, spaniola, portugheza, germana si araba si servicii specializate economice, sportive, hipice,
religioase, fotografice, stiintifice. Din 1981 are o banca proprie de date, Agora, iar in 1985 a lansat un serviciu de
telefotografie modern.

Desi isi diversifica permanent serviciile (in 1986 - AFP Finances, in 1988 deschide un birou la Nicosia) si opereaza in
toata lumea prin centrele din Paris, Washington, Hong Kong, Nicosia si Montevideo, situatia sa financiara e instabila
si AFP are probleme in a-si urma concurentele anglo-saxone, in ciuda declaratiei de principiu: calitate superioara a
serviciilor internationale croite pentru nevoile specifice fiecarei regiuni.
Statutul AFP a fost adoptat de catre Parlament la 10 ianuarie 1957, cand a primit si o noua structura legala. Astfel,
agentia are 25 de birouri provinciale, 59 de birouri de supraveghere si corespondenti in 116 tari, distribuind stiri in 73
de tari.
L'AGENCE CENTRALE DE PRESS este agentia cu care in 1971, renuntand la contractul anterior cu AFP, Reuters va
semna un contract privitor la cedarea unei parti din informatiile ei si care va fi preluata in proportie de 66,8% de catre
Maxwell.

3. Agentii americane

ASSOCIATED PRESS apare in 1848, datorita lui D. Hale de la Jurnalul Comercial din NY, care va aduce 5 dintre
ziarele concurente la o discutie ce se va incheia cu decizia unirii eforturilor in colectarea stirilor pentru reducerea
cheltuielilor. Conceptia lui Hale se va materializa in crearea New Harbour Association, devenita apoi Associated
Press. AP este o societate non-lucrativa, cu 4000 de angajati in cele 147 de birouri din SUA si in cele 95 din
strainatate. Serviciul sau foto e ireprosabil, iar din 1967 a creat un serviciu economic si financiar, Dow-Jones. AP a
trebuit sa se supuna si hotararii Curtii Supreme din SUA, prin care i se interzicea refuzul de a-si vinde serviciile unui
ziar. Astazi, cu un personal de 3374 de persoane, AP este a doua agentie din lume ca marime. AP a obtinut 46 de
premii Pulitzer, mai multe decat orice alta agentie rivala.

UNITED PRESS INTERNATIONAL a luat nastere in 1958 prin fuziunea dintre United Press si International News
Service si a fost mult timp rivala pentru AP. Agentia a deschis drumul serviciilor de stiri in unele zone cheie de
acoperire mediatica, inclusiv in privinta transmiterii fotografiilor ce insoteau stirile. E.W. Scripps a reunit, in 1907,
sub comanda proprie, trei servicii regionale, cu intentie de a vinde stiri in toata lumea, eliminand caracterul
discretionar practicat de AP. In scurt timp, IPA isi deschide birouri in toate capitalele europene.
Un varf al activitatii sale se inregistreaza in timpul primei conflagratii mondiale, cand agentia ofera informatii tarilor
din America Latina. Un punct esential l-a constituit atentia acordata de agentie informatilor de interes uman, pentru
care a dezvoltat chiar un serviciu special, United Features. Deficitara din 1961, datorita cresterii mai rapide a
costurilor de productie in raport cu profitul, ajunge la faliment in aprilie 1985, cand este rascumparata de
MarioVasquez Rana pentru 25 milioane dolari. Intre 1969 -1979, UPI isi suspenda serviciile in limbile franceza si
germana si nu le mai pastreaza decat pe cele in portugheza si spaniola, pentru America de Sud.

4. Agentii anglo-saxone

Agentia REUTERS a fost fondata la Aachen, in Germania, in 1849, de Paul Julius Reuter, imitator norocos al lui
Havas, altfel, functionar la o mica banca. Dupa aparitia cablului transoceanic, Reuters creaza primul birou la Londra.
Cincisprezece ani mai tarziu, din cauza problemelor financiare, se va retrage din Germania si isi va continua
activitatea numai in Anglia. In 1859, Reuter obtine autorizatia de a avea reprezentanti la toate cartierele generale ale
armatelor franceze si austriece, in timpul razboiului din Italia.

Cele 3 mari agentii din epoca, Havas, Reuters si Wolff vor semna, in 1870, un acord tripartit prin care isi impart
teritoriile straine, despre care am amintit chiar in prima parte a acestui capitol. Astfel, Reuters primeste Imperiul
Britanic si Extremul Orient, Havas - Imperiul Francez, Europa de Sud si America Latina, iar Wolff - Scandinavia si
Rusia.

Dupa primul razboi, Reuters va domina piata prin retragerea lui Wolff din spatiul german si specializarea lui Havas in
publicitate. Din 1941, este organizata in 4 sub-asociatii: News Paper Proprietors Association (ziare britanice
nationale), Press Association (ziare britanice de provincie), Australian Associated Press si New Weeland Press
Association. Actiunile sale au fost lansate pe piata bursiera in 1983. Serviciul sau economic, cel mai rapid din lume,
deserveste peste 60 de tari, ca si serviciul foto. Veniturile sale provin 90% din afaceri si doar 6% din activitatea
agentiilor de presa. In prezent, Reuters este o agentie internationala, cu 17 000 de angajati (deservind 98 de tari si 215
orase), de patru ori mai mult decat AP si de 6,5 ori mai mult decat AFP.

Informatiile sunt adunate si editate in 24 de limbi. Succesul sau are la baza o buna reputatie, castigata prin rapiditatea,
acuratetea, integritatea si impartialitatea stirilor oferite. Grupul Reuters este centrat pe trei domenii de afaceri: Reuters
Financial (subdivizat in Reuters Informational si Reuters Trading Solutions), Reuterspace (are ca obiect de activitate
colectarea si difuzarea stirilor, fiind specializata in domeniul media, dar mai cuprinde: Reuters Enterprise, Reuters
Personal, Reuters Mobile, Reuters Greenhouse Found, Reuters Parteners) si Instinet.

PRESS ASSOCIATION, agentia nationala de stiri a Marii Britanii si a Irlandei, livreaza in flux continuu stiri,
fotografii, atentionari si date catre principalele ziare, canale de televiziune si radio si catre publicatiile electronice.
Informatiile merg de la stiri pana la noutati sportive, divertisment.
Agentia WOLFF a fost creata in 1849 de dr. Bernhard Wolff, la cincisprezece luni dupa utilizarea, in beneficiul
publicului, a telegrafului. Reunificarea Germaniei face ca aceasta sa devina agentie nationala, in momentul de fata
fiind una dintre promotoarele tehnologiilor de ultima ora (multimedia, inforute).
Agenția de presă în România

Prima agenție de presă românească a fost înființată la 30 martie 1889, la București, sub numele de „Agence
Telegraphique de Roumanie” - Roumagence. «Știm data exactă dintr-o notă trimisă ministrului de externe la 31 mai
1889 de M. Brăneanu, primul director al agenției, în care se spunea: „ieri am expediat prima telegramă” (Arhiva
MAE, Fond Arhivă istorică, vol. 38 bis.)» Aceasta era subordonată Ministerului de Externe. Intrarea pe piață a noii
agenții a fost grea, deoarece Havas era foarte puternică. Totuși Havas este înlăturată de la monopolul știrilor oficiale
ale ministerului de externe și ca urmare, sucursala de la București este dizolvată în perioada iunie-iulie 1889. Aceasta
acceptă să cedeze toți abonații agenției române.

La 1 iulie 1905, ia naștere "serviciul comercial al Agenției Române, care editează un buletin special: prețul grânelor pe
piețele noastre, dar și pe cele mai importante piețe ale Europei și Americii. Pentru aceasta, agenția deschide sucursale
la Brăila și la Constanța și cere ministerului de externe să oblige băncile populare să se aboneze la aceste buletine."
Agenția nu este lipsită de probleme, doarece în 1907 încearcă să transmită în română pentru ziare, până acum serviciul
fiind în franceză. Ziarele reclamă acest lucru, doarece în contracte era stipulat ca știrile să fie transmise în franceză,
așa cum vin de la telegraf.

„Până la dispariția sa în 1917, Agenția Română nu mai înregistrează momente ieșite din comun. Cu serviciul său
politic contestat în continuare de ziare, care acuzau întârzieri, denaturări în conținutul știrilor și obediență față de
putere și cu buletinele sale comercial-financiare, veniturile agenției sunt totuți în creștere.”

Agenția a fost evacuată din Palatul Poștelor la sfârșitul anului 1916, în condițiile ofensivei germane. «La 27 iulie
1917, Ministerul de Externe întreabă Ministerul Cultelor dacă agenția funcționează cumva la Iași. Pe adresa sa venise
o telegramă de la legația din Paris cu această întrebare și trebuia să-i dea un răspuns. Răspunsul Ministerului Cultelor
este ironic: „Domniile voastre ați fi fost în măsura de a ști ce s-a făcut la evacuarea Bucureștilor?” (Arhiva MAE,
Problema 105, vol. III.) Probabil funcționarii ministerului au căutat agenția și n-au găsit-o, pentru că la 2 noiembrie
1917 anunță legația de la Paris că Agenția Română nu mai funcționează".

După Primul Război Mondial, era fondată ca societate mixtă, la 16 iunie 1921, prima agenție națională de presă în
accepțiune modernă: Orient Radio Rador.

Noti Constantinde, secretar la Legația română din Paris și Sebastian Șerbescu, avocat, au fost persoanejele cheie ale
înființării acestei agenții. Constantinde menționează în jurnalul său că ideea le-a venit într-o discuție banală: „Într-o zi
mi-a propus să înființăm o agenție telegrafică pentru România în genul marilor agenții internaționale Havas, Reuter
etc. Am elaborat un plan destul de detaliat și Șerbescu a plecat la București pentru a o fonda”.

Lucrurile nu au mers chiar atât de ușor, însă la 8 iulie cei doi au reușit. «Potrivit actului fondator, agenția avea
următorul obiect: „exploatarea de agenții de informații telegrafice în țară și străinătate și asocierea ei la întreprinderi
similare”» Agenția va începe să funcționeze la 1 septembrie. „Din iulie 1921, Rador intră în sindicatul agențiilor
internaționale de presă în baza unui contract semnat cu 25 de agenții naționale de presă din Europa, Asia și America
de Sud. El prevede că în aceste țări știrile Rador urmează să fie preluate de agențiile respective sub semnătura lor.”

Rador înființează mai multe sucursale în țară, în marile orașe: Cluj, Oradea, Satu-Mare, Sighetul
Marmației, Cernăuți, Chișinău, Iași, Constanța, Ploiești, etc.

La Paris, Noti Constantinde încearcă să capteze bunăvoința presei franceze. El este surprins când a primit prima
scrisoare cu antetul agenției și a văzut ca i s-a dat numele „Agence Radio-Orient” - Rador. Denumirea a dat naștere
unor interpretări ironice din partea francezilor, care îl intrebau pe Constantinde daca este o agenție „rat d'or”
(șobolanul de aur) sau „rat dort” (șobolanul doarme). Au existat și reclamații, deoarece directorul agenției franceze
„Radio” a acuzat că i s-a furat numele.

Începuturile erau foarte grele pentru noua agenție. În primii ani de după război existau probleme de toate naturile, cum
ar fi de pildă cele aproape insurmontabile legate de liniile telegrafice distruse. În plus, existența unui „vânător” de știri,
birocraticul serviciu de cenzură, împiedica difuzarea corectă a știrilor agenției. Întârzierile și credibilitatea
informațiilor devin niște probleme atât de presante, încât se creează un curent de opinie puțin favorabil proaspetei
instituții de presă.

„La 12 martie 1925, printr-o hotărâre a Consiliului de miniștri semnată de I. C. Brătianu, Ministerul de Externe
cumpără acțiunile societatii anonime «Orient Radio» devenind proprietarul exclusiv al agenției de presă”. Totuși,
statul nu a transformat agenția într-o direcție a Ministerului de Externe, ci a reorganizat-o sub forma unei societăți
comerciale cu personalitate juridică proprie. Defapt, această mișcare a fost făcută pentru ca agenția să nu fie banuită
de propagandă.

În 1934, Rador-ul este dotat cu cele mai noi aparate de transmisie: „teleimprimatoarele Siemens cu perforare de bandă.
Și tot acum se înființează un serviciu poștal al agenției, care transmite prin poșta aeriană de 2-3 ori pe săptămână
informații de ordin general, politic, economic, social și cultural în țările scandinave,
la Riga, Madrid, Tirana, Haga, Copenhaga.” În acest an, Rador lucra cu aceeași operativitate ca agențiile occidentale.
Spre exemplu, știrea asasinării regelui Alexandru al Iugoslaviei la Marsilia a fost anunțată presei românești de către
Rador, concomitent cu primirea știrii în redacțiile ziarelor pariziene. «Începand din 1943, Rador editează pe lângă
buletinele de presă și buletine cu circulație restrânsă - palatul regal, guvern, ministere, parlament, așa-numitele
„buletine confidențiale”. Ele puteau fi însă difuzate oricăror instituții sau ziare la cererea acestora, contra cost.»

Momentul 23 august 1944 reprezintă începutul decăderii agenției Rador. «La 28 decembrie 1944, regele
Mihai semnează decretul-lege 657, privind modificarea legii și statutului Societății Orient Radio. Aceasta își schimbă
denumirea în „Rador - Agentie de informații telegrafice”, iar durata de funcționare a agenției devine nelimitată. Se
precizează de asemenea, obiectul agenției:

„... exploatarea de informații telegrafice și de presă în țară și în străinătate, cu toate serviciile ce le comportă în mod
obișnuit, exploatarea inserțiilor în ziarele române și străine și, în genere tot ce privește serviciul de publicitate în țară
și în străinătate, exploatarea de informații comerciale.”

Schimbările istorice după cel de-al Doilea Război Mondial au bulversat agenția națională de presă. Astfel, după
instaurarea puterii comuniste (martie 1948), Decretul 217 din 20 mai 1949 consfințește crearea Agerpres și, totodată,
abrogă legea asupra funcționării Rador. Odată cu venirea Anei Pauker în fruntea Ministerului de Externe, ea numește
în consiliul de administrație al Rador, în funcția de comisar al guvernului, pe Ion Popescu-Puțuri. Acesta îl va
concedia pe direcorul social-democrat Șomuz, și va curăța personalul de „elementele necurate”. În decretul de
înființare se preciza că Agerpres va fi o instituție centrală, pe lângă Consiliul de Miniștri, condusă de un director
general și doi adjuncți, numiți de același consiliu. Deși menține legăturile cu Reuter, Associated Press și Agence
France Presse, în prim plan apare legătura cu agenția moscovită TASS.

Această structură a Agerpres se năruie ca un castel de nisip, la 2 ianuarie 1990, după revoluția anticomunistă din
decembrie. Ea devine printr-un decret al guvernului Agenția Națională de Presă Rompres și rămâne sub autoritatea
statului.

După 1990 se nasc și alte agenții de presă, dintre care cele mai importante sunt: Rador, agenția Societății Naționale de
Radiodifuziune, Mediafax, ce mai mare agenție privată, AR Press (închisă), AM Press și [Amos News], de asemenea
agenții private.

Agenția națională de presă Agerpres

Rompres (redevenită Agerpres) este o agenție națională care furnizează un serviciu complet despre actualitatea din
România. Ea are acorduri cu agențiile mondiale pentru a-și lărgi serviciul spre internațional. Agenția s-a născut printr-
o ordonanță emisă la 8 ianuarie de președintele Consiliuliui Frontului Salvării Naționale, Ion Iliescu, care a autorizat
fosta Agerpres să funcționeze sub numele „Agenția națională de presă Rompres”. Ordonanța dădea Rompres un statut
de instituție publică autonomă. De la 8 ianuarie 2003, Rompres are o nouă lege de organizare și funcționare. Conform
acestui act normativ, Rompres este o instituție publică autonomă de interes național, independentă din punct de vedere
editorial, aflată sub controlul Parlamentului. Fluxul de știri (intern și extern) al Rompres depășește 25.000 de cuvinte
pe zi. Agenția națională dispune de cea mai puternică arhivă, aflată în curs de informatizare.

Mediafax

Articol principal: Mediafax.

Mediafax, parte a concernului Mediapro, s-a născut în 1991, ca o componentă a concernului, devenind în 1995
societate pe acțiuni. Mediafax este unul dintre cei mai mari furnizori de informație generală și de afaceri din România,
cunoscut în general pentru fluxurile sale de știri și fotografie de presă accesate de 90% din presa scrisă centrală și 70%
dintre posturile de radio și de televiziune. Primele știri Mediafax au fost bătute la mașină și apoi trimise în plicuri către
redacțiile ziarelor centrale. Mai târziu, fluxurile de știri au început să fie trimise în întreaga țară prin fax, din oră în oră.
Echipa inițială din spatele numelui Mediafax a fost alcătuită din 12 jurnaliști. În prezent furnizează zilnic peste 600 de
știri din domeniile politic, economic, social, cultural și sportiv, fluxuri de fotografie de presă, precum și înregistrări
audio cu declarații și interviuri în exculsivitate. În afară de informație în timp real, Mediafax oferă acces la arhivă de
peste un milion de materiale jurnalistice și peste 140.000 de fotografii de eveniment, din 1994 până în prezent,
actualizată zilnic.

NewsIn
NewsIn este cea mai nouă agenție de știri națională de pe piața românească, lansată în iulie 2006, ca parte a
trustului Realitatea-Cațavencu. Ea furnizează fluxuri de știri, fotografie, video și servicii profesionale, adresate
companiilor, care acoperă sectoarele energetic, IT&C și financiar-bancar.

AM Press

AM Press a fost înregistrată la 8 martie 1991 și a transmis primele fluxuri la 18 martie același an. Este prima agenție
privată din România și a treia din Eruropa de acest tip. AM Press este o agenție națională, cu o rețea de corespondenți
și o rețea de distribuție naționale. Agenția este utilizată mai ales pentru știri de fapt divers.

Amos News

Amos News a fost lansată în 2002 ca agenție de presă independentă, fiind înfințată de jurnalistul Octavian Andronic.
În aprilie 2006 agenția a fost cumpărată de grupul Intact, care mai cuprinde Antena 1, Antena 2, Antena 3, Euforia
Lyfestyle TV, Radio Romantic, Jurnalul Național, Gazeta Sporturilor, Săptămâna Financiară, Tngia, Top Gear, 4WD,
Tipografia Intact, Intact Production și Fundația Mereu Aproape. AR Press a emis din 1992, cu flux continuu din 1994,
volumul de știri fiind de 60-70 de informații pe zi.

NewsAr.ro

NewsAr.ro este agenția de știri a județului Arad. Înființată în 2007 de ziariștii Orlando Toader și Diana Rotar, agenția
se adresează în special mass-media din județul Arad, care pot prelua știrile în limita a 500 de caractere, cu indicarea
sursei. De asemenea, se adresează cititorilor on-line, cu informații de ultimă oră, care pot fi citite la adresa
www.newsar.ro. Agenția deține mai multe ziare și reviste on-line destinate publicului din Arad și localitățile județului.

Concluzie

Agențiile de presă, ca și mass-media în general, permit oamenilor să aibă o cunoaștere a realității imposibilă în absența
acestora. O serie de evenimente, de fapte, nu ne sunt cunoscute decât prin intermediul mediei, care desenează astfel
pentru noi o realitate secundă.