6 martie 2012 De fcut lucrare de seminar Reportajul ntr-o agenie 4 pagini de scris. Numai la sfrit de semestru.

u. (cu o sptmn nainte de sesiune) 1 punct pentru 5 lucrari intermediare lucrari de seminar. De la un seminar la altul ne d o tem de maxim 2 pagini. 0,2 x 5 . Le predm de la un seminar la altul. Acest punct e 1 punct din nota de examen. Examenul n sine e doar 4 pucte. Nu poi promova doar cu cele 6 puncte de seminar, ci trebuie i la examenul scris. 1 punct este pentru bonus de prezen integral la seminarii. 3 puncte pentru lucrarea individual. 1 punct pentru activitatea n cadrul seminarului. Ptr seminarul colectiv trebuie toi s ne informm, dar avem numa notie, nu tre s scriem gen referat. De cutat RGM PRESS I DEKA PRESS. istoric, structur etc (de cerut la fete cele 5 teme pe astea 2 agenii de pres) 0745 88 29 13 Petrovai

Agentii de presa Actorii in media, distributia rolurilor, agentiile mondiale de informare sunt actorii determinanti in productia de stiri livrate de catre media. Cu toate ca fac parte din universul mediatic importanta lor ramane totusi necunoscuta. Utilizatorii diverselor medii de info au o cunoastere definitiva deoarece nu au raporturi directe cu acestea. Timp de mai mult de un secol singura sursa de presa a descoperit activitatea mondiala si nationala pe seama clasei exclusive. Astazi activitatea lor s-a schimbat odata cu multiplicarea mijloacelor mass-media si evolutia cererii de informatii care nu mai tranziteaza in mod neclar prin acesti actori situati intre ele si lectori, auditori sau telespectatori. Datorita capacitatii retelelor in asigurare, acoperirea actualitatii in orice punct al tarii, ele intereseaza o clientela exterioara media, in special aceea a decidentilor lumii politice, econimice, financiare. Principiul urgentei guverneaza modalitatile de functionare, iar specificul sau este rapiditatea. Din momentul aparitiei mass media electronice (radio, tv) regula si exclusivitatea unei informatii nu mai sunt apanajul agentiilor de presa. In ciuda diversificarii prestatiilor in functie de client constituie in baza mijloacelor de informare, agentiile de presa au continuat productia in presa scrisa. In zilele noastre trei dintre ele influenteaza aproape intreaga populatie in mod direct sau indirect prin agentii nationale sau de stat cum este cazul multor tari in curs de dezvoltare sau tari din blocul est. Aceste agentii sunt FRANCE PRESS CAFP urmasul agentiei Havas, REUTERS de origine britanica si ASSOCIATED PRESS CAP nascuta in SUA. Ele se constituie ca fiind cele mai mari retele de colectie si distributie din lume. Pana in 1894 erau 5 agentii: UNITED PRESS si agentia sovietica TASS. Prima a devenit marginala, cea de-a doua prezenta in blocurile de est si in tarile din lumea a 3-a. Pierzandu-si functia de referinta pentru ag nationale ale statelor sociale ea si-a schimbat numele de la 22 ianuarie 1992,devenind Agentia Telegrafica de Inf a Rusiei ITARTAS, ea are inca relatii delicate cu guvernul, avand inca statutul de intreprindere de stat. Daca agentiile de mai sus, cele 3 au avut dimensiuni internationale in anii care au urmat intinderii lor , ele depasind aceasta dimensiune, asigurandu-si prezenta in lumea intreaga. In zilele noastre ele sunt interlocutoarele majoritatii agentiilor internationale prezente, dar si a agentiilor de stat ale caror stiri sunt controlate de guvern. O agentie de presa nu este mondiala datorita feptului ca este reprezentata in fiecare capitala de reporteri. Din aceasta perspectiva ar fi putut fi considerata o agentie mondiala. Este o agentie mondiala atunci cand este peste tot nu doar pentru a colecta info ci pentru a o vinde si nu a o distribui (Henri Pigeat. Noua dezordine mondiala a inf. Ed. 7. Paris, 1887). In multe tari in curs de dezvoltare ag nationale sunt oficii ale guvernului, dotate cu diferite mijloace. Ele utilizeaza ag mondiale pentru difuzarea dupa selectia oferita propriilor ziare, canale. Dintr-un total de 130 de ag de inf de factura nationala si internationala avem 35 in Africa Subsahariana, 25 in tarile arabe, in jur de 30 in Asia si Pacific, 15 in America Latina. Anumite ag nationale europene au de asemenea vocatie internationala care nu atinge dimensiunea primelor 3 (AFF ag italiana ANSA) si una si cealalta au o prezenta notabila in America Latina. Cea de-a 2-a datorita emigratiei italiene care a construit

minoritati dincolo de Atlantic este mai serioasa. Ag germana Deutch Press Agentur a aparut dupa al 2-lea razboi mondial. Acelasi parcurs pentru ag japoneze si Fiji Press din Extremul Orient si Pacific. Aceste ag raspund in majoritatea definitiilor date de UNESCO inca din 1953. O ag de informare este intreprinderea care are ca principal scop, oricare ar fi forma sa juridica, cautarea de stiri si de o maniera mai generala de documente de actualitate care au ca obiect exclusiv exprimarea sau reproducerea faptelor si distribuirea lor unui ansamblu de societati de inf si exceptional particularilor, in societati asigurarii contra platii unui abonament si in conditiile conform legilor a unui serviciu de inf cat mai complet si impartial posibil. Aceasta definitie generala fara valoare juridica acopera realitati foarte diverse. Daca ar fi sa tinem cont aici de numeroasele ag avand vocatii specializate in raporturile comerciale cu mass media, datele statistice ar fi mult mai imp. In aceasta categorie gasim ag fotografice si de imagine, ag de reprezentare, produse specializate (sport, stiinta etc), produse ludice sau divertisment (cumparaturile, cuvinte incrucisate, horoscop, romane foileton), ag de informatie sonora care s-au dezvoltat prin multiplicarea radiourilor private, de proximitate. In Franta de exemplu numaram 220 de ag de acest tip, a caror talie economica este foarte redusa in comparatie cu cea a ag nationale, internationale, mondiale. In urma ordonantei din 2 noiembrie 1945 sunt considerate ca ag de presa organismele private care furnizeaza jurnalelor si periodicelor articole, info, reportaje, fotografii, alte elemente de redactare si care isi au sursa de subzistenta in aceasta furnizare. Motivul primar de a fi o agentie mondiala si internationala consta in acoperirea actualitatii straine in contul media sau mass media si datorita prezentei permanente pe care o stabileste in ansamblul lumii locuite. Datorita diversitatii clientelei care are incredere in aceste ag, acestea au interesul sa se pazeasca de influente din partea guvernelor si grupurilor sociale. Marile ag internationale au fost conduse la o atare conceptie reluata in definitia UNESCO, deoarece nu puteau altfel sa castige si sa conserve locul lor pe piata presei si apoi a mijloacelor de comunicare de masa in general. O astfel de conceptie a fost confruntata inca de la oricine cu acceptiunea oficiala a inf in anumite tari. Noul context geo-politc nascut din caderea Zidului Berlinului la 9 noiembrie 1989 si in special desfacerea Uniunii Sovietice si a intregului bloc de est a intarit conceptia liberala a inf aparata de state. Aceasta conceptie nu este universal impartita, de aceea ag trebuie sa fie distinse intre cele care nu afiseaza nici o dorinta doctrinica si cele care apara o alegere ideologica dupa modelul repr de 70 de agentii TASS. Pana in 1991 ag TASS raporta direct consiliului de ministri ai URSS. De atunci referinta acestei conceptii doctrinare a inf s-a deplasat catre ambitia de a fi o ag internationala care vizeaza tarile Asiei si cele in curs de dezvoltare. In campul evenimentelor pe care il constituie lumea vasta, ag colecteaza info pe care le pune intr-o anumita forma si le difuzeaza mediilor. Demersul sau se bazeaza pe experienta cererii clientilor. Tine apoi de acestia reluarea informatiilor, tratarea si prezentarea dupa propriile lor criterii si sa le difuzeze catre un public specific a carei caracteristica majora este inca legata de teritoriu national, regional sau local. Diferitele mesaje primite se inscriu prin acumulare, mai apoi prin sedimentare in cultura comuna a poporului, in permanenta noutatea fundamentala plecand de la evenimente pure

sau evenimente provocate sau constituite, apropiate sau indepartate in raport cu clientii sai, dar cu siguranta de interes pentru un mare numar de indivizi. 1.Functii teoretice In schimbul pretului unui abonament ag permite mediilor abonate de a urmari evenimentele indepartate si de a se consacra faptelor apropiate in functie de politica editoriala specifica. In raport cu acestia ea exercita o functie vicariala de observare a evenimentelor remarcabile. Ea este substitutul lor pentru actualitatea indepartata. Presa cotidiana regionala constituie exemplul tipic de impartire a sarcinilor in acoperirea actualitatii, astfel acest principiu conduce aceasta categorie. In media se privilegiaza actualitatea locala prezentand lectorilor evenimentele internationale si nationale majore. Pe piata media ea exercita asadar, intr-o anumita masura, dubla sarcina de receptie a informatiei si de distributie masiva a acesteia. Dar pentru a duce la bun sfarsit, ea trebuie sa asigur functia de filtru, care este caracteristica. SCHEMA 1 Selectia informatiei se face plecand de la obiectiv, reguli si principii care concura la satisfacerea media ca si client de ag. Aceasta verifica in fiecare zi cantitatea de info pe care clientii au utilizat-o. Media isi exprima cererile generale si particulare de unde si notiunea de filtru, comanda care semnifica clar ca ag nu selecteaza informatiile la intamplare. Regula sa de productie este determinata in plan tehnic de capacitatea canalelor de transmisie utilizate 9cantitatea de depese, cuvinte si viteza, de transmiterea catre abonati) si asupra continutului prin satisfacerea cererii abonatilor insisi. Cand AP sau AFP reproduc respectiv 12 sau 1 milion de cuvinte pe zi pe retelele lor, ele primesc cel putin de 2-3 ori aceasta cantitate. Productia livrata rezulta dintr-o selectie profesionala validata de redactia sediului lor numit Desk Central. Activitatea ag ca si pentru orice mijloc de comunicare in masa releva operatiuni succesive unde info produsa este in mod evident contrara selectiei la intampinare. Ag isi fundamenteaza activitatea pe criterii de alegere permanenta care o fac sa acopere anumite evenimente sau sa difuzeze un anumit tip de inf. Ca si filtrul comandat, ag este o structura care nu difuzeaza orice si nu retine orice. Ea are o politica editoriala, redactionala, cunoscuta de principalele sale surse ca si guvernul sau alte institutii. La sediul de redactie depesele (intrari) sunt examinate si evaluate in ceea ce priveste continutul, interesul pentru intreprinderile mediatice cliente. Toate depesele primite nu sunt redistribuite intocmai in reteaua de abonati. Ele trebuie sa fie recitite, repuse intr-o alta forma, rescrise, in special atunci cand provin dintr-o limba straina. Aceasta etapa de selectie generala se inscrie intr-un proces secvential bine pus la punct. Aceasta consta in adaptarea continutului depeselor asteptarilor media, asigura uneori, in functie de clienti, prestatii corespunzatoare naturii si specificitatii produselor redactionale, bineinteles si cu componenta prestarii exclusive.

Diversificarea prestaiilor i a clienilor Lrgirea serviciilor n plus furnizri de servicii i produse precum reportajele, dosarele, articolele, fotografiile, desenele infografice pentru ziare, dar de asemenea band sonor sau flashuri informative pentru staiile de radio, produsele video pentru televiziuni, ageniile de pres sunt capabile s propun n media o asisten operaional direct. Asta nseamn c trimisul ageniei de pres pe even respectiv va fi n fapt trimisul postului de tv, radio respectiv. Este n special cazul materialului de construcie al ziarelor, graie conexiunilor informatice ale calculatoarelor cu antreprizele sau cu instituiile de pres. Pentru audiovizual n materie de prestare de serviciu scris putem nelege cu uurin c o staie radio sau un canal de tv nu au acelai volum redacional i n detaliu ca un cotidian de informaii generale. n cele mai multe dintre cazuri aceste instituii nu pot s prezinte materialul dect ntr-un timp limitat tiind foarte bine c fiecare depe conserv n interiorul su funcia de alert asupra unui eveniment pe care media poate s-l exploateze cum dorete. Bineneles, aprovizionai n permanen de un flux mai mare sau mai mic sau constat de tiri, media abonat reia sau nu depeele primite n funcie de propria alegere redacional. Pot s le relucreze, s reduc volumul lor sau s le integreze ntr-un ansamblu redacional mai vast. Din punctul de vedere al clientului principiul este c depea i aparine. Nu trebuie s plteasc drepturi de autor ptr informaia pe care o ia deoarece el a pltit deja dreptul de a face uz de aceast informaie. Acest lucru semnific faptul c instituiile mediatice, destinatare ale depeelor ageniilor le reproduc n funcie de necesitile lor i mai ales n funcie de periodicitate, care este determinat la rndul su de activitatea informaiei oferit publicului. Aceti clieni, uneori instituii comerciale, funcioneaz asemenea unor filtre, se supun principiilor, regulilor i valorilor care sunt relevante pentru politica redacional. Altfel spus, ei sunt cei care concep finalitatea aciunii lor de a informa publicul i societatea. Ali clieni. n marea majoritate a cazurilor abonaii ageniilor de informaie sunt n principiu toate media. Acetia pot s fie chiar i agenii naionale care, la rndul lor, i asum distribuirea n media din ara lor. Totui, ageniile nglobeaz organisme publice sau private printre clienii lor. Guvernele, departamentele ministeriale, marile instituii sau marie ntreprinderi comerciale sau financiare, au din ce n ce mai mare interes de a fi infromate cu privire la evenimentele care le privesc, fr a mai atepta publicarea acestor informaii de ctre presa scris sau media audiovizual. Nu exist o banc serioas ep aceast planet care s nu fie abonat la serviciul financiar pe care Roiter l-a dezvoltat din 1964. Acest tip de clientel eterogen care a crescut odat cu apariia primelor agenii de informaie a cunoscut i particulariti conferite de interese geo-politice al aciunii unor state n anumite regiuni ale planetei i datorit mondializrii economiei. Aceti abonai au de asemenea anumite exigene care pot s interfereze cu ateptrile sau nevoile media. Diversitatea aciunilor i serviciilor ageniilor de pres crete, la fel ca i adaptabilitatea necesitilor specifice a clienilor lor, fie c sunt media, fie c sunt organisme instituionale. Cifra de afaceri pe categorie de client a France press 1995 Din strintate 22,5%

Pres francez 13,6 % Radio sau tv 8,2 % Radio local 1% Diveri 6,2% Servicii de stat 48,5% Ali clieni vin s solicite informaie de la agenii. n sfrit, multiplicarea bazelor de date, dat de diversitatea alianelor reelelor de telecomunicaie i capacitilor de transport ridicate a info, datorit tehnicilor electronice, reelelor terestre i satelitare. Dar, vulgarizarea internetului accesul oriuci oricnd, ine s estompeze diferena ntre productor i consumator, fapt care poate s modifice raporturile ageniei cu clientela sa tradiional. Serverele informatice prezente pe reelele naionale sau modiale i accesul publicului la baze de date actualizate n timp real conduc la transformarea cadrului general al pieei inforemaiei i de asemenea la transformarea modalitilor de concuren, astfel nct primele agenii care au devenit rapid de dimensiune internaional, datorit conjuncturi vremii respective, au definit ele nsele acest cadru i aceste reguli, de foarte mult vreme. n competiie cele 3 agenii modiale contemporane Roiter, Asociated Press i Agentie France Press, nu sunt singurii actori determinani ai pieei de informaie. Reducerea timpului. Rapiditatea transmisiei info a crescut odat cu evoluia tehnicii n general. Ageniile mondiale se definesc ca i productori de informaie care pot s acopere evenimente n timp real. Mutaiile comunicaiei electronice i tehnicile noi de transmisie i de compresie a datelor au modificat profund economia informaiei, n special n audiovizual. Rolul media audiovizuale n timpul rzb din Golf n 1991 a fost semnificativ pentru aceast nou realitate i anume CNN s-a dovedit a fi prima agenie de pres din lume care a avut direct i exclusivitate n acelai timp. O agenie de informaie ar fi explicaia la aceast schem. Ea este o structur centralizat ctre care converge ntreg ansamblul su de reele. Informaia pe care jurnalitii i corespondenii o colecteaz i o trateaz din diverse locuri din lume este trimis sub form de depe la redacia seriu (desk central), care are drept sarcin principal i capital de a valida. eful de birou ocup o poziie esenial n acest lan redacional. El este singurul jurnalist care are o viziune global a mesajelor sau a intrrilor. n fluxul permanent el selecioneaz cele care sunt de reinut, de completat i respinge ceea ce este superflu i n msura n care faptele pe care redactorii nu le cunosc acolo unde se afl. Apoi le transmite i le indic redactorilor nsrcinai care, la rndul lor, trateaz n funcie de directive. Copia validat este apoi nregistrat de ctre calculator nainte s ias n reeaua de distribuie. Dac ageniile de pres joac un rol determinant n sistemul general construit n jurul gestiunii activitii, trebuie s convenim asupra faptului c contextul politic i economic le-a coordonat nc de la origini. Primele temeri: 1. Nscut cu primele agenii de pres, "mitul jurnalului unic" dac toate ageniile funcioneaz ceas, beneficiarii preiau info perfect construit, teoretic ar trebui s avem un singur jurnal de tiri peste tot. Acest mit a pus nc de la nceput n

discuie teama de uniformizare i recuren a informaiei n cadrul ageniilor de informaie. n istoria media un astfel de mit s-a concretizat chiar n regimurile totalitare trecute sau nc actuale. Evident c i-a pierdut pregnana n rile liberale datorit multiplicrii media, care a exersat mult vreme o funcie dinamic, care a permis presei i altor media s-i orienteze eforturile ntr-un sens contrar acestui mit. Concentrarea media este o realitate de luat n considerare la fel ca utilizarea informaiei de ctre cei care difuzeaz, datorit automatizrii procedurilor informatice i a produselor gata de publicat. Datorit economiei sau din mimetism (imitare) mass media ine s fac alegeri identice i s reproduc depeele aa cum au fost ele difuzate. Astfel, contribuie la uniformizarea coninutului, al prezentrii i ierarhizrii informaiei i ntrein ele nsele acest mit al jurnalului unic, n acest proces ciclic de amplificare social a informaiei care este legat de media de mas i de publicul diferit. Ne ndoim de situaia ageniilor mondiale de informaie i de locul lor n ansamblul sistemului social, iar ntrebrile pe care le suscit acest statut rezult din parcursul istoric.

Primele agenii de pres Iniiativ lui Charles Havas. O afacere de familie n august 1832 (offrecord) un bancher i comerciant ruinat de btlia de la Waterloo, dar poliglot, cu 17 ani de colaborare la un ziar liberar "Constituionalul", dornic s se redreseze, nchiriaz un local ntr-un vechi imobil n cartierul Imprimeriilor i jurnalelor, la Paris. Charles Havas, atunci n vrst de 49 de ani, deschide biroul su de traducere a jurnalelor strine, n curtea unui hotel aproape de sediul potei i al bursei de comer. Astfel, biroul traduce i ajunge s vnd reviste de pres, plecnd de la ziare engleze, germane, spaniole sau italiene. Clienii si cteva ziare pariziene, dar mai ales ambasadele i ministere. Deviza sa repede i bine. Pentru a-i dezvolta activitatea ntr-o epoc n care deplasarea se fcea nc pe cal, Havas ntreprinde cltorii pentru a-i stabili reeaua de coresponden. ntreprinderea sa absoarbe mai multe societi pariziene care au aceeai activitate. Pnetru aceasta, Havas schimb titulatura biroului su la sfritul lui 1835 n "Agenie de foi politice, coresponden general" (Agenia Havas). Servind cotidienelor pariziene, bancherilor i oamenilor de afaceri, acest "jurnal la-ndemna jurnalelor" se va afirma progresiv ca i prima agenie de informaie internaional din lume. Cu Havas avem o concepie nou a jurnalelor, care vizeaz ntreg publicul. El se opune presei de opinie i polemic centrat pe viaa politic. Accentul este pus pe informaie. Formula ar fi "publicitatea faptelor i nu polemica ideilor". Succesul lui Havas asupra jurnalelor pariziene i apoi din provincie este strns legat de eforturile sale personale. El dezvolt agenia n jurul a 3 axe: 1.Acoperirea cea mai larg a actualitii strine 2.Transmiterea cea mai rapid a depeelor, utiliznd toate mijloacelor de transport: pota clare, telegraful optic i porumbeii cltori 3.Protejarea raporturilor privilegiate cu puterea public prin publicarea n special a informaiilor oficiale.

20.03.2013 In Franta, astfel de perspective permit Havas sa-si rafineze serviciile catre presa, in special catre cele din provincie, in ciuda acuzatiilor recurente de monopol care privesc agentia. In ciuda unor reticente, ea este acceptata de catre aceste jurnale, in special cele mai putin bogate, pe motivul chestiunii economice a anunturilor, dar in aceeasi masura si datorita naturii serviciilor asigurate. Presa cotidiana, fie ca este din Paris sau din provincie, editeaza jurnale care, in ansamblul lor, nu depasesc 4 pagini. In majoritatea cazurilor, informatia furnizata de catre Havas le este suficienta. Sosirea unui outsider Dalziel Agentiile aliate nu au cunoscut pana acum concurenti care sa le puna in discutie achizitiile. In 1890 pot sa vada o agentie care debarca pe continentul european provenind din SUA via Londra. In Europa, in acel moment, presa traverseaza o perioada economica dificila. Aceasta perioada dificila are consecinte atat asupra bugetului Havas, cat si asupra bugetului Reuter care, la sfaturile aliatului francez, se lanseaza pe piata anunturilor, care devine imediat mai putin rentabila. Contextul politic nu este nici el sanatos datorita bulversarii provocate de catre tripla alianta pusa la cale de Bismark cu Austria, Ungaria si Italia impotriva Frantei, care se apropie de Rusia. In acest context agentia newyorkeza a lui Davison Alexander Dalziel ajunge la Londra. Times se aboneaza si sustine activ si datorita unui episod tensionat pe care il are cu Reuter. In deceniul precedent in presa britanica activitatea Reuter rivalizeaza cu cea a Foreign office-ului. Aducand informatii din SUA si Canada, in special in domeniul faptului divers pe care il exploateaza cu prioritate, agentia Dalziel castiga rapid un loc la Londra prin abonamentul facut de ziarele populare interesate de practica pe care o adopta in materie de jurnalism. In fata acestui succes amenintator la adresa pozitiei lor, cele 2 aliate se lanseaza de asemenea in faptul divers. Reuter reactioneaza si creeaza datorita acestui efect, la sf anului 1890, un serviciu special cu Associated Press. In cursul anului 1891 agentia Dalziel se scufunda incet incet

si Reuter isi recastiga abonamentele pierdute. Succesul Dalziel in informatia rapida (vocala, la telefon) si nu numai scrisa ( depesa telegrafica), care nu este transmisa la ora fixa ci pe masura ce este disponibila scoate la iveala o serie de raporturi incorecte cu presa si puterea publica si cu sursele oficiale sau autorizate. Legata de relatii institutionale, demersul jurnalistic francez depinde intr-o mare masura si uneori in mod exclusiv, de sursele oficiale. Agentia Dalziel, incercand sa cultive intrarea in ministere si in administratie, se intereseaza doar de cadre sau angajati subalterni. Avantajul este cel al alertei si a unui castig temporal. Daca agentiile aliate au stiut sa dezvolte o noua conceptie asupra informatiei si jurnalismului, Dalziel le da o lectie de dinamism intr-un parcurs totusi scurt. Ea va cunoaste totusi dificultati in special in registru politic. Absenta transparentei financiare este in vizor in primul rand. Nimeni nu stie sa evalueze mijloacele de care dispune agentia. Alianta Havas-Reuter a supravietuit acestor evenimente. Avertismentul fusese serios in ceea ce priveste coordonarea propriilor retele de telecomunicatie, capacitatii de anticipare a manipularilor directe sau indirecte care veneau atat din partea guvernelor, din partea puterilor straine, dar in aceeasi masura si din partea actorilor economici. Aceasta afacere a intarit acordurile lor contractuale si datorita necesitatii intaririi acestora, datorata multiplicarii micilor agentii. Aceasta chestiune a facut ca Havas sa se antreneze in economii drastice si in redefinirea politicii sale redactionale in domeniul actualitatii economice si financiare unde avea mari slabiciuni in raport cu Reuter. Niciodata aceste agentii nu au putut sa reactioneze sau sa faca abstractie de realitatile politice si de jocurile internationale in care uneori au reprezentat una dintre parti. Afirmandu-si permanent libertatea de actiune, ele raman totusi legate de tara lor de origine. Intr-una dintre scrisorile catre corespondentii sai, directorul agentiei Havas precizeaza: Nu uitati niciodata ca noi servim pentru totdeauna cel mai bine politica franceza. Daca raporturile cordiale intre Paris si Londra amelioreaza raporturile existente intre Havas si Reuter, nu acelasi lucru se intampla cu o agentie ca si Continental. Ea este plasata sub coordonarea reich-ului si nu accepta sa distribuie depesele sale celorlalte 2. La Roma si la Madrid agentiile Stephanie si Fabra fac obiectul interpelarilor asupra independentei in raport cu Havas. In iulie 1909 un nou contract intre cele 3 mari agentii europene se pecetluieste pentru 10 ani. Agentia Continental obtine dupa negocieri dificile clauza prin care fiecarei agentii i se interzice sa aiba clientela pe teritoriul alteia. Totusi, pretul pe care il plateste Havas si Reuter se refera de facto la introducerea propagandei germane si accesul agentiei continental catre alte tari, in special din America Latina. Orice telegrama care tranziteaza firul agentiei Continental este precedata de cuvantul tractatus care desemneaza initiativa guvernamentala. Sfarsitul aliantelor. Cenzura si propaganda. La inceputul ostilitatilor in zorii primului razboi mondial Havas, care numara la acel moment 350 de salariati la sediul sau si in jur de 100 in strainatate, cunoaste foarte reprede, in strainatate, o situatie dificila datorata cenzurii decise de catre autoritatile franceze. Incepand cu 2 august 1914 Ministerul Francez de Razboi creeaza un birou de presa insarcinat cu informatiile pe care ziarele vroiau sa le publice. In acelasi timp, stabileste un control al comunicatiilor telegrafice si al limitarii folosirii internationale a telefonului. Tot ceea ce jurnalistii si editorii au putut sa castige intr-un jumatate de secol

in Europa si in Franta in mod special, este sters de catre starea de razboi. In Franta spre exemplu, textele provenind dintr-o tara inamica sunt interzise la publicare. Ruptura cu Continetal odata realizata la Paris depesele Ruter se acumuleaza la oficiul de cenzura din lipsa cititorilor/lectorilor care sa stie engleza agentiile straine si ziarele nu obtin prestatii performante de la Havas, englezii controleaza cablurile atlantice, toata aceasta stare face ca Havas sa isi deplaseze serviciile catre America de Sud si de la Londra la New York. In martie 1917 cenzura in Europa este atat de puternica incat opinia publica franceza, engleza si americana afla de revolutia rusa de la Petrograd cu 5 zile intarziere si cu o zi dupa, abdicarea tarului la 15 martie. In Franta totusi, cenzura pierde teren odata cu intrarea in razboi a SUA si sosirea jurnalistilor americani dornici sa-si faca treaba. Nasterea presei moderne 1800-1917 Secolul francez Inventarea telegrafului, a motorului cu aburi si a mai multor altor ciudatenii tehnice de la sf sec al 18-lea si din sec al 19-lea a determinat nu numai o accelerare a schimburilor de informatii ci si aparitia unor noi retele de comunicatie. Franta se afla in mijlocul vartejului ce distrugea o lumea teascului si nastea o alta a rotativei si telefonului. Oamenii se distantau cu fiecare pas de capriciile vantului si apei care reprezentau pana in sec al 18-lea singurele forte care actionau motoarele rudimentare. Punerea in serviciu a aburului si apoi a electricitatii ca principii dinamice pentru motoare a provocat intr-adevar o revolutie. Intelectualii romani au intrat in contact cu aceste inovatii foarte rapid. Sec al 19-lea este cunoscut in cultura romana drept sec francez. Dupa 1800 si mai ales dupa 1830 un nr considerabil de tineri valahi si moldoveni au plecat in Franta pentru a face studii universitare. Tot capitala luminilor a fost pentru multi dintre tinerii revolutionari pasoptisti si un loc de exil. Oricare ar fi fost statutul lor, romanii au intrat plini de entuziasm in cercurile pariziene si s-au impregnat de spiritul vremii. Ei au fondat la Paris organisme ca Societatea pentru instructia poporului roman (1839) devenita apoi Societatea studentilor romani la Paris (1845) si Biblioteca romana la Paris (1846). De asemena, au editat in capitala franceza publicatiile Romania viitoare, Junimea romana si Republica romana, care, in ciuda efemeritatii lor (maxim 3 numere) au reusit sa creeze o stare de spirit. Atmosfera acestor ani este evocata de scriitorul si istoricul Alexandru Odobescu A fost un moment in care noi, tinerii studenti in strainatate, am fost fericiti sa ne regasim la Paris, mai ales pentru ca aici gaseam mai multa libertate de a ne iubi fara teama patria pentru a invata cu ardoare istoria si limba sa, pentru a taia si adapta pe masura toate cunostintele. Influenta franceza s-a insinuat in Principatele Romane in sec al 19-lea in toate domeniile: cultural, politic si economic. In ce priveste cultura sa remarcam intai importul masiv de cuvinte freanceze. Astfel, majoritatea neologismelor romane sunt imprumutate din lb franceza. In literatura pionierii s-au incercat in traduceri franceze sau in imitarea unor scrieri fraceze. Nr de traduceri franceze era atat de ridicat, iar interferentele in operele asa-zis originale erau atat de numeroase incat marele critic literar Titu Maiorescu avertiza: Traductii;e nu fac o literatura. Agentiile telegrafice de informatii Zorii unei noi ere de comunicatii sosesc defapt la finele sec al 18-lea in timpul perioadei revolutionare din hexagon din Franta, odata cu instalarea aici a primului sistem de

telecomunicatii intre Paris si Lille in 1793. Prima linie telegrafica aeriana 1790 consta in transmiterea de semnale mecanice utilizand impulsurile optice si in repetarea lor din posta in posta. Impulsurile electrice au fost introduse in 1830. Aceasta descoperire a lui Claude Chappe a fost folosita multa vreme in scopuri militare in Franta. Bulversarile tehnice operate in mijloacele de comunicare in sec al 19-lea au condus si la o schimbare radicala a statutului informatiei. Oamenii constientizau ca nu este vorba doar de un nevinovat produs al spiritului, o arta pentru arta, ci de o marfa care se poate vinde cu un pret neasteptat de bun. Aceasta gandire comunicationala a pregatit aparitia agentiilor de informatii. Fenomenul modern de agentie de informatii se inscrie intr-o serie de progrese majore in comunicatii, care au permis diversele descoperiri tehnice de la mijlocul sec al 19-lea. Ca si calea ferata, ea a invins barierele spatio-temporale care opreau circulatia materiilor prime, a produselor manufacturiere si a indivizilor. Produsul, marfa pe care o difuza o agentie devenea sinecvanon comert international. Nu conta faptul ca era vorba de relatari privind evenimente politice sau de cursuri de bursa, toate acestea erau tot atatea date de care aveau nevoie cei care detineau sau care vroiau sa detina o putere oarecare. Pentru a organiza colectarea, transmiterea sau distribuirea acestui tip de informatie era nevoie de un surub care face parte integranta din structurile capitalismului si ale lumii industriale. Ideea crearii acestui tip de media se naste in mintea unui francez intreprinzator Charles Havas. Bun cunoscator de limbi straine, Havas isi propune sa traiasca din traduceri si din vanzarea unor informatii financiare, insa aceste expediente nu il multumeau deloc. A mizat pe mizarea informatiilor realizand ca unei pulblicatii ii este imposibil sa isi asume financiar intreaga responsabilitate a cautarii de stiri in tara si in strainatate. Clientii sai erau nu numai ziarele pariziene ci si persoane particulare sau institutii publice. Guvernul de exp primea cu cea mai mare promptitudine buletinele Havas alcatuite din stiri monitorizate din principalele publictii franceze dar si din corespondente originale expediate de un personal angajat in strainatate. Havas se bucura de un real succes, ceea ce ii determina pe 2 dintre angajatii sai germani Bernard Wolf si Iulius Reuter sa creeze la randul lor agentia de presa Wolf in Germania si respectiv Reuters in Anglia. Cele 3 agentii semnau in 1859 un acord de colaborare prin care isi partajau defapt piata de informatii mondiala. Istoria agentiilor de presa din Romania incepe la 1 august 1854 in timpul domniei printului Barbu Dimitrie Stirbei cand, sub autoritatea statului, telegraful transmite prima telegrama de la Bucuresti la Viena. Ea a fost expediata pe linia Ploiesti-Brasov-Sighisoara-Cluj-Timisoara-Viena si avea ca subiect operatiunile militare din razboiul din Crimea. In cele 2 provincii romane Tara Romaneasca si Moldova instalarea primelor linii telegrafice se realizeaza in stransa legatura cu conflictul din Crimea. Franta, Anglia, Regatul Sardiniei si Turcia au declarat razboi Rusiei ca urmare a ascutirii divergentelor anglo-franco-ruse in problema orientala, defapt a neintelegerilor create de impartirea posesiunilor Imperiului Otoman, aflat in declin. Astfel, aliatii s-au dizlocat initial in Dobrogea, unele unitati franceze au trecut apoi Dunarea, stabilindu-se la Ruse, dar diferitele baze de operatiuni aveau nevoie de o circulatie rapida si sigura a informatiilor. Astfel o companie franceza de geniu comandata de capitanul Lamy se deplaseaza la Bucuresti unde incepe in 1854 construirea liniei telegrafice Bucuresti-Giurgiu prelungita printr-un cablu subfluvial pana la Ruse. De aici linia telegrafica ajungea la Varna pe teritoriul Bulgar si apoi in Crimeea printr-un cablu submarin. In regiune se aflau trupe franceze debarcate la Sevastopol si engleze la Balaklava. Linia telegrafica de pe teritoriul romanesc a fost dezvoltata din toamna anului

1854 cu sprijinul trupelor austriece care ocupasera o parte din provinciile romane ca urmare a unui tratat incheiat cu turcii. Astfel, sunt construite liniile Giurgiu - Bucuresti si Bucuresti-Ploiesti-Predeal cu jonctiune spre Brasov. Initiativa austriecilor trebuie pusa in legatura cu instalarea liniilor telegrafice din Transilvania (aflata sub dominatie austroungara) constructiile demarand aici in 1850. In 1853 se inaugura Oficiul telegrafic Sibiu ce exploata linia Timisoara-Sibiu-Brasov prin care se putea comunica la Viena. La conducerea oficiului telegrafului din Bucuresti a fost numit Eduard Hinterholzer, fost sef al oficiului Sibiu, recomandat de austrieci ca o persoana cu mare experienta. El este cel care a dezvoltat reteaua telegrafica munteana incepand cu 1855 prin noi linii BucurestiPitesti-Craiova-Turnu Severin, Bucuresti-Ploiesti-Buzau-Ramnicu Sarat-Focsani, Ploiesti-Targoviste, Targoviste-Pitesti, Pitesti-Campulung. Domnitorul Tarii Romanesti a autorizat aceasta constructie dar a impus o clauza: dupa inaugurare, linia telegrafica urma sa fie pusa sub autoritatea si controlul responsabililor romani, iar austriecii trebuiau sa fondeze o scoala romaneasca de telegrafie. Aceasta scoala incepe sa functioneze in noiembrie 1854 cu 7 elevi romani. In Moldova are loc acelasi fenomen, realizandu-se linii telegrafice ca Ceranuti-Suceava-Falticeni-Iasi-Vaslui-Barlad-Tecuci-Galati cu racord intre Focsani si Tecuci, Iasi-Dorohoi, Iasi-targufrumos-Targu neam. In urma unor negociei intre cele 2 provincii romane, retelele muntene si cele moldivene sunt racordate intre Braila-Galati si prin Focsani. Evenimentele politice, in special unirea celor 2 provincii romanesti de la 24 ianuarie 1859 au determinat modificari si in perisajul comunicational altarii. Astfelm oficiul telegrafic din Bucuresti a devenit in august 1864 printr-un decret al domnitorului AlICuza o institutie de stat unificata care avea printre atributiile sale transmiterea de info de presa cu tarif redus. Pe aceasta baza, in ianuarie 1877, este creata la Bucuresti o filiala a agentiei franceze Havas, sub numele Agentia Havas a Romaniei. Este prima agentie de presa pe teritoriu roman. Coincidenta sau nu, aceasta se naste tot in preajma unui conflict, in 1877 principatele unite isi obtineau independenta ca urmare a unui razboi cu Turcia. Implantarea Havas la Bucuresti este pregatita cu foarte mare atentie. Corespondentul sau L Pognon soseste in capitala in toamna lui 1876 unde negociaza in deosebi cu Kogalniceanu importanta personalitate a lumii culturale romanesti care in 1877-1878 a detinut functia de ministru de externe. Fara indoiala jurnalistul francez gasise interlocutorul potrivit. Francofon, cu studii la Paris, primul ministru al Moldovei si apoi al Romaniei, el insusi intemeietor de publicatii, Kogalniceanu a realizat imediat importanta acestui proiect. Detaliile acestui proiect le aflam dintr-o scisoare aministrului roman de externe adresdata directorului Havas: Am primit scrisoarea pe care mi-ati expediat-o la 17 ianuarie 1877 continand oferta de a ne face timp de un an un serviciu telegrafic de stiri din toate tarile, avand fie un interes general, fie un interes special pentru Romania scria Kogalniceanu. Va fi platita agentiei Havas pentru serviciul telegrafic de stiri o suma de 12 mii franci in bani lichizi la fiecare 30 sau 31 ale lunii cate 1000 de franci. Agentia Havas acorda gratuitate depeselor sale in interiorul Ro si va avea in conditii ce vor fi desemnate in mod special dreptul de exclusivitate pentru publicarea unor anunturi privind societati si produse franceze in Monitorul Oficial. Prezentul abonament se va incheia la 31 decembrie 1877. Agentia Havas se angajeaza ca pana la acea data sa aiba o sucursala in orasul Bucuresti. Reprezentantul agentiei va distribui depesele la domiciliul oficial din capitala Ro nu numai domnului ministru si domnului secretar al afacerilor externe, ci si altetei sale printul domnitor ,fiecaruia dintre domnii ministri si presedintilor celor 2 camere. Aceste

distributii vor avea loc de 4 ori pe zi la orele 9, 12, 16 si 20. Havas isi pastreaza dreptul integral de proprietate asupra publicarii depeselor sale. Prin rpezentul abonament aea nu face decat sa concesioneze pur si simplu comunicarea individuala persoanelor desemnate mai sus, fara ca acestea sa le poata utiliza, distribui, comunica sau publica in asa maniera incat sa prejudicieze exploatarea pe care agentia Havas si-o rezerva atat ptr Bucuresti cat si pentru restul Romaniei. Monitorul Oficial al Ro va primi de asemena depesele Havas doar prin grija reprezentantului sau si va putea sa le publice citand sursa. Filiala se infiinteaza, comertul de stiri pare ca merge f bine, chiar daca uneori corespondentul Havas se plange de dificultatea intreprinderii sale sau de tentative ale directiunii telegrafului sau administratiei de a-i retine depesele mai delicate. In orice caz, autoritatilor capitalei le place acest tip de presa si, mai mult, isi dau seama de avantajul enorm de a detine o agentie telegrafica proprie. Pe de alta parte, Havas nu avea in nici un caz de gand sa renunte la acest bastion din Europa indepartata cu atat mai putin la subventia pe care o primea din partea Ministerului Roman de Externe. Din aceasta cauza, romanii demareaza negocieri secrete la nivel diplomatic cu agentia oficiala austriaca Correspondenz Burreau si chiar cu engleza Reuter, in incercarea de disociere de tutela franceza. Astfel, in 1889 se naste Agentia Telegrafica Romana Roumanagence care beneficiaza de subventia ministerului roman al afacerilor externe, dar intra sub o alta umbrela cea austriaca. La 28 martie 1889 ministrul afacerilor ecterne PPCarp, conservator, membru fondator al Junimii, semneaza un contract cu Eric Schaeffer, director al Correspondenz Burreau din Viena ce avea ca obiectiv crearea unei agentii telegrafice autonome. Semnatare ale acestui contract mai erau si agentiile Reuter, Havas si Continental (germana). Totusi, contractul cu agentia austriaca nu este f apreciat. Unul dintre primii directori ai Roumanagence, J.Skupievski, la 2 luni dupa investirea sa scria ministrului afacerilor externe (1895): Biroul (vienez) centralizeaza tot serviciul telegrafic pentru Romania in asa fel incat aproape nici o stire nu soseste direct de la Berlin, Paris, Londra, Petersburg, Constantinopol. Acest mod de a transmite a avut drept consecinta un soi de cenzura a Correspondenz Bureau asupra depeselor care ne sunt comunicate. (Arhivele ministerului roman de externe, problema 105, vol 3).Defapt stirile ajungeau cu mare intarziere pentru ca acest Correspondenz bureau, in scopul reducerii cheltuielilor, inchiriase un fir special in timpul noptii, cand ttransmitea serviciul sau principal de 30 de minute. Inafara faptului ca stirile importante erau intarziate pana la caderea noptii, transmisia respectiva cuprindea si multe informatii inutile. Abonatii romani, in special bancile, erau total nemultumiti de modul in care primeau depesele de bursa si cele comerciale. Sub aceasta presiune, Skupievski propune la 18 aprilie 1896 Sa organizeze agentia intr-o agentie nationala autonoma. Astfel, celelalte agentii ar putea deveni corespondenti ai agentiei romane care, pe baza de abonament, vor avea datoria de a comunica in mod direct depese din strainatate. Aceste ganduri vor ramane in stare de proiect mai bine de 20 de ani. Sfarsitul de secol se dovedea dificil pentru agentie. Problemele de credibilitate interna si externa minau aceasta institutie. In plus, haosul in care era administrata a marit impresia de precaritate, chiar de deriva. Directorul Skupievski isi prezenta demisia la 1 aprilie 1889, acceptat insa inapoi dupa 2 ani, i se atribuia aceeasi functie. Perioada in care a lipsit de la conducerea agentiei se pare ca i-a fost utila, ami exact a inteles ca un asemenea aranjament i-ar putea aduce multi bani pentru propriul buzunar desigur. In acest scop, la 4 septembrie 1901 Skupievski ii cere ministrului afacerilor externe sa il inlocuiasca pe administratorul sef al agentiei Ion

Raisler, inginer din cadrul Scolii de Poduri de la Bucuresti, ofiter artilerist in rezerva, cu favoritul sau Alexandru Ducea, fost administrator adjunct.Cei 2 barbati sunt protagonistii unui mare scandal al epocii. Ei au decis sa tina contabilitatea agentiei pe 2 registre diferite, fara a numerota paginbile si fara a aplica vreo stampila. Ducea declara in ianuarie 1905, in timpul unui control, ca nu a mostenit nici un registru de dinainte de 1901 si ca pentru perioada sa de administrare Nu le pastreaza pentru ca odata ce a incheiat toate operatiunile a crezut ca nu mai are nevoie de ele. Doar intamplarea a facut sa mai pastreze registrele din 1903 si pana in prezent. Cei 2 responsabili au fost actionati in justitie pentru abuz de incredere dar dupa 2 ani sunt achitati. Tribunalul Ilfov sectia 4 a aratat faptul ca inculpatii care au luat bani ilegal din casa agentiei si si-au insusit chiar si mobilier din dotare la plecarea din functie, nu sunt functionari publici ci functionari intr-o institutie privata care primeste o subventie din partea Ministerului Afacerilor Externe. Ptr aceasta subventie ministerul amintiti este beneficiarul unui serviciu de stiri. Concluzia ar fi ca cei 2 nu sunt deloc obligati sa raspunda interpelarilor ministerului. Inafara de aceste probleme, sursele de nemultumire privind difuzarea si receptionarea stirilor nu se sting. La 18 noiembrie 1905 legatia Ro din Germania se plange pentru ca guvernul roman finanteaza Roumanagence avem dreptul sa pretindem ca telegramele Agentiei Romane sa nu mai fie supuse unei adevarate cenzuri din partea biroului de la Viena in procesul transmiterilor catre Germania. Raspunsul Vienei este insa categoric nu exista nici un angajament intre agentiile aliate de natura a obliga sa publice dupa cum pretindeti integral depesele care ne parvin prin serviciul reciproc. Totodata insinuarile factorului politic roman au complicat si mai mult relatiile dintre agentiile aliate si agentia Romanagence. Partidul Taranesc la putere in timpul rascoalei din 1907 a impiedicat cu fermitate difuzarea rapida a unor stiri privind miscarea mentionata. Intr-un schimb de scrisori dintre Ag Romana si Havas (ianuarie-februarien1910) in care jurnalistii romani se plangeau de serviciul agentiei bulgare, resentimentul francez dupa 3 ani este inca viu ar fi mai potrivit pentru agentia romana sa nu mai incrimineze asa tare trecutul. Noi nu am uitat defapt ca in timpul agitatiei agrare atat de interesante care a avut loc in Romania acum cativa ani, nici noi nu am putut nici un moment sa obtinem din partea Bucurestiului macar un simulatum de serviciu. In timpul primului razboi mondial, dupa cei doi ani de neutralitate in care s-a mentinut Romania, cand tara intra in razboi se pare ca agentia este delocalizata la Iasi. La 14 iulie 1917 ea functiona inca dar isi va inceta in curand activitatea, acest lucru fiind afirmat intr-o scrisoare a ministerului afacerilor externe expediata la Haga la 1 septembrie 1917. Perioada dintre cele 2 razboaie mondiale. Prima repetitie a Europei Mari Primul razb mondial a reprezentat pentru Romania una dintre cele mai importante oportuniati istorice, aceea de realizare a unitatii nationale. Dupa declaratia de razboi de la 28 iulie 1914, doua zile mai tarziu aliatii Antantei informau guvernul roman ca vor accepta unirea Transilvaniei cu Romania in schimbul participarii tarii la operatiunile militare. Autoritatile au fost puse intr-o mare incurcatura. Regele Carol 1, print de Hohenzolern si conservatorul PP Carp propuneau intrarea in razboi alaturi de puterile centrale. Consiliul de coroana respinge insa aceasta propunere, tara noastra ramanand 2 ani in neutralitate. La 17 august 1916 Romania semna la Bucuresti tratatul de alianata cu Franta, Anglia, Rusia si Itali. Succesul militar conduce la unirea de la 1 decembrie 1918 cand cele 3 provincii romane se regasesc in sfarsit intre aceleasi granite. Tara noastra

intra astfel intr-una dintre cele mai faste perioade istorice. Dupa 1 rzb mondial era fondata ca societate mixta la 16 iunie 1921 prima agentie nationala de presa in acceptiunea moderna a termenului Orient Radio Rador. 2 barbati sunt actorii principali ai acestui eveniment: diplomatul Noti Constantinide secretar la Legatia romana din Paris si Sebastian Serbescu avocat in momentul respectiv, doctorand in drept la Sorbona. Constantinide a studiat la Roma 1912, a lucrat o vreme ptr ziarul Minerva si a fost chiar combatant in razboiul mondial. Dupa 1918 el intra in diplomatie, obtine postul de secretar al legatiei din Paris, apoi de consilier tehnic al delegatiei Romaniei la conferinta de pace, urmand ulterior traseul de consilier de legatie la Roma si Berlin si in final de functionar in ministerul afacerilor externe pana in 1947 cand comunistii il debarca fara menajare. Serbescu avocat de renume la Bucuresti este autorul unei carti Romania si razboiul aparuta la Paris. El a fost o vreme si secretarul privat al ambasadorului Romaniei in Franta Victor Antonesc. Cei 2 au actionat cu o foarte mare inteligenta,Constantinide la Paris in incercarea sa de a obtine sustinerea Agentiei Havas iar Serbescu se intoarce la Bucuresti si reuseste implicarea bancii Chrissoneloni, a carei actionar era, ca si a altor actionari ca Grigore Gafencu viitor diplomat si ministru de externe sau doctorul Ion Cantacuzino. Ceilalti membri fondatori ai agentiei au fost aDimitrie Ghika si Emil Sturza, descendenti ai unei familii domnitoare, avocatul Grigore Trancu si inginerul D Leonida. Cea mai impiortanta sustinere a venit insa din partea ministrului de externe Take Ionescu, care era convins de necesitatea unei ag nationale care sa faca parte din cartelul marilor aliate. Astfel, noua agentie semneaza la 25 august 1921 un contract cu ministerul afacerilor externe pe o durata de 25 de ani. In document se stipuleaza ca ministerul va subventiona cu 80 de mii de lei pe luna Rador, iar agentia va ramane apropiata de guvern si va incerca sa urmeze linia de conduita indicata, in special in problemele militare si de politica externa. Ea va incerca sa aduca toate serviciile compatibile cu modalitatea sa de functionare pentru propaganda romaneasca in strainatate. Dar inceputurile au foarte grele ptr agentie. In primii ani de razboi existau probleme de toate genurile cum ar fi cele aproape insurmontabile legate de liniile telegrafice distruse. In plus existenta birocraticului serviciu de cenzura impiedica difuzarea corecta a depeselor agentiei. La 24 iulie 1922 directorul Rador Vasile Stoica explica responsabililor Reuters nemultumiti de intarzierea unei informatii, principiul de functionare al cenzurii : telegramele sunt transportate de curieri intre biroul postei si directia de presa pentru a fi cenzurate dar nu pe masura ce ajung nu exista atatia curieri. In plus directia presei lucreaza dupa un orar mai scurt 8-19. Dupa aceasta ora activitatea de cenzura este amanata pentru a 2-a zi. Intarzierile si credibilitatea informatiilor devin niste probleme atat de presante incat se creaza un curent de opinie putin favorabil proaspetei institutii de presa. Astfel, autoritatile decid sa se implice in organizarea agentiei, avand ele insele idei divergente. Corespondetul Havas la Bucuresti Lebrun povestea la 25 februarie 1925 ca a avut lungi intrevederi cu ministrul afacerilor externe Duca. Seful diplomatiei ar fi avut intentia de a organiza o agentie oficiala sau cel putin semi-oficiala in care sa existe totusi si o parte privata in scopul de a-i oferi supletea si stabilitatea necesara. Dar nu acestea erau si intentiile ministrului de finante Vintila Bratianu care in cursul unui sejur la Paris s-a intretinut cu un reprezentant Havas pe aceasta tema. Trebuie notat faptul ca Vintila este fratele lui Ionel Bratianu influentul sef al Partidului Liberal in acel moment aflat in functia de prim-ministru. Care era deci opinia lui Vintila Bratianu unul dintre administratorii delegati ai Havas Andre

Meynot preciza intr-o scrisoare adresata corespondentului Lebrun la 5 martie 1925 detaliile conversatiei sale cu finantistul roman: subsemnatul a avut la Paris in cursul recentei vizite pe care a facut-o domnul Vintila Bratianu ocazia de a se intretine in 2 reprize cu ministrul finantelor in chestiunea agentiei Rador si, de o maniera mai generala, in problema unei agentii romane. I-am spus domnului Vintila Bratianu ca numeroasele noastre experiente ne-au demonstrat, mai ales dupa razboi, ca este dificil, daca nu imposibil unui organism strain sa se instaleze intr-o tara sub auspiciile unei agentii de informatii fara a provoca mai devreme sau mai tarziu, in presa acelei tari si in mediile politice, un curent de idei ostile agentiei straine de informatii si, in consecinta favorabile unei agentii nationale. Agentia Havas nu crede deci ca este in interesul sau si nici macar al guvernului roman ca Havas sa se substituie agentiei Rador sau oricarei alte agentii romane care s-ar putea infiinta. Dimpotriva, ea este dispusa fara rezerve, cum se intampla defapt si la ora actuala fata de Rador, sa sprijine pe cat posibil dezvoltarea agentiei romane care se bucura de increderea guvernului. I-am demonstrat ministrului ce instrument puternic si flexibil totodata este o agentie de informatii care face parte din gruparea marilor agentii aliate [...]Problema este mult mai simplu de rezolvat. Agentia Rador, dupa cum ne-ati spus defapt de multa vreme, nu a stiut sa castige increderea mediilor oficiale actuale si chiar daca ar fi sa dam crezare anumitor critici, nici oe cea a ziarelor romanesti. Guvernul roman pare sa fi tras concluzia potrivita, chiar dumneavoastra ne-ati scris ca va cumparat, daca nu a facut-o deja agentia Rador, cu scopul de a o transforma intr-o agentie oficiala. In treacat fie spus, o agentie oficioasa near placea mai mult, pentru ca ar avea o suplete mult mai mare. Aceasta noua agentie nu ar avea decat sa isi asigure dupa toate aparentele in conditiile consimtite in prezent pentru Rador de Havas si Reuters, colaborarea acestora din urma si, in consecinta, a tuturor agentiilor aliate. (arhivele nationale ale Frantei). Lebrun era incurajat sa sustina ca este in interesul Romaniei insesi de a avea o agentie nationala independenta in materie de informatii politice interne pentru ca ea trebuie sa supravietuiasca partidelor si schimbarilor politice. Lectia pare sa fi fost folositoare. La 1 aprilie 1925 ministerul afacerilor externe bate palma si cumpara majoritatea actiunilor. Ceilalti co-proprietari sunt BNR si Camera de Comert si Industrie. In 1926 Parlamentul adopta legea si statutul acestei agentii care devine astfel o institutie oficiala de stat. Agentia urma sa fie condusa de un consiliu de administratie prezidat de directorul presei din min afacerilor externe si de un director al sau intern. Rador intra astfel intr-o perioada fasta pentru ca isi castiga un acces mult mai direct spre informatii si mai putin fasta pentru ca urma sa priveasca diplomatic anumite evenimente. Oricum, agentia isi mentinea contractul de asociere cu marile agentii telegrafice din lume. Obiectul societatii era definit drept: exploatarea informatiilor telegrafice de presa din tara si de asemenea din strainatate, cu toate serviciile obisnuite cum sunt: serv de stiri telegrafice, telefonice, radiofonice de orice natura, politice, comerciale, financiare, sportive, pentru jurnale, institutii publice si private, telegrame de piata bursiera etc. Exploatarea taieturilor din jurnalele romane si straine in general tot ce priveste serviciul de publicitate in tara si in strainatate. Exploatarea info comerciale. (Monitorul oficial nr 72 din 28 martie 1926, pg4). Ca organizare, schema de personal este dezarmant de redusa, cu 26 de angajati, din care 1 director, 7 redactori, iar restul personal tehnic si de administratie. Informatiile erau primite prin telegraf fara fir. Echipa de telegrafisti lucra 20 de ore pe zi pentru a inregistra depesele. Informatiile cu specificarea urgent erau primite prin telefon si stenografiate.

Cotatiile bursiere erau receptionate prin telegrame, colationate pentru a evita orice eroare de transcriere. Principalul serviciu al agentiei Rador era cel politic in romana si in franceza. In acelasi timp agentia transmitea in strainatate orice info de interes care privea Romania, fie prin intermediul agentiei vieneze Correspondenz Bureau, fie direct in cazul unor informatii de prima pagina. Pe plan intern Rador se extinde. Exita multe filiale in provincie, la Timisoara, Arad, Oradea, Cluj, Brasov, Cernauti si Chisinau. Motivul declarat este de a dori sa impiedice publicarea unor informatii inexacte sau tendentioase. Sa revenim la impicatiile finantarii ministerului afacerilor externe ptr noua agentie adaugand faptul ca fenomenul nu este izolat. Dupa razb din 1914-1918 si semnarea pacii, guvernele ajung sa utilizeze agentiile de presa ca pe instrumente, daca nu de propaganda, cel putin de difuzare a ideilor lor in intreaga lume: Aceasta este in mod particular, sensibil in noile state din Europa de Est, unde clientela este insuficienta pentru a permite sa traiasca unei agentii sau unor birouri de presa. Sunt organisme oficiale subventionate de stat. Pe de alta parte, difuzarea stirilor prin radio, care costa mult agentiile, va face in curand iluzorie proprietatea informatiilor si exclusivitatea schimburilor(Isabelle Brot, Les Archives de lagence Havas, imprimeria nationala, Paris 1969, pg 16). Pentru Rador, in anumite momente istorice implicarea factorului politic a fost evidenta. Orice informatie considerata defavorabila puterii era, de obicei, transmisa cu mare intarziere, sau cosmetizata. Vom da un singur exemplu in acest sens. Serviciul Rador cu privire la moartea regelui Ferdinand I. Intr-o scrisoare Rador ptr Havas expediata la 5 august 1927 agentia incearca sa explice motivele intarzierii stirii privind decesul regelui: in ce priveste timpul scurs intre 21:15 ora mortii regelui si ora 7:00 ora de expediere a depeselor noastre, este de stiut: autoritatile locale, pentru motive inca necunoscute, nu au publicat stirea decesului decat catre ora 6:30 dimineata. Nu numai ca stirea nu a fost anuntata decat dimineata, dar nu a fost posibila nici o comunicare telefonica intre orasele tarii toata noapte si chiar toata ziua de 20 iulie. 03.04.2013 Intr-o scrisoare anterioara expediata la 25 iulie 1927, Rador explica pentru Reuter de ce stirea totusi se scursese: Putem sa va asiguram ca telegramele noastre au fost depuse la posta cu o ora si 30 de minute inainte de orice alta telegrama de presa pe aceasta tema, dar s-a intamplat ceva. Directiunea postelor a instituit imediat un serviciu de cenzura si a retinut toate telegramele cateva ore. Totusi, corespondentul United Press, uzand neloial de o situatie oficiala, a determinat trimiterea telegramei lui cu prioritate. Evident ca am protestat ulterior, dar era prea tarziu. Ce vroia sa spuna Rador cu aceasta situatie oficial se intelege dintr-o alta scrisoare din 17 august 1927: Corespondentul United Press in Romania este domnul E.Bercovitz, care este in acelasi timp si redactorul-sef al oficiosului Independenta Romana. Directorul acestui ziar este domnul R.Franasovici, in prezent subsecretar de stat la Interne, departament care controleaza serviciul de cenzura. Domnul E.Bercovitz a trimis depesa privind moartea regelui fara a trece prin cenzura, unde au fost aduse toate depesele, dar, dupa cate stim noi, cu o aprobare directa si speciala a domnului E.Franasovici.. In afara problemelor cu cenzura, Rador a suferit insa si de pe urma multor disfunctiuni interne spre exemplu problemele de organizare. La 19 aprilie 1930 Rador este invinsa de concurenta in ce priveste stirea potrivit careia la

Costesti, in timpul unei slujbe religioase, a izbucnit un incendiu, iar usa bisericii nu a putut fi deschisa. Directorul agentiei Vasile Stoica explica spasit 2 zile mai tarziu responsabililor Havas, ca era Vinerea Mare si redactorii s-au grabit sa isi termine editiile mai devreme. Defapt, existau foarte putini redactori ai Rador si cu toate acestea cum facea fata? Datorita faptului ca agentia se afla in proprietatea Ministerului Afacerilor Externe, atasatii de presa din cadrul ambasadelor si legatiilor Romaniei indeplineau si functia de corespondent. Avantajele erau evident de natura financiara. Se realizau astfel foarte mari economii. Dezavantajele erau insa mult mai numeroase. Inafara posibilei lipse de incredere, agentiile aliate erau total nemultumite din cauza expedierii de catre Rador a unor telegrame cu adresa dubla, adica institutiilor de presa similare si ambasadei. Atasatii de presa aveau propria lor retea de distributie si, uneori, stirea pleca prin intermediul acestora mult mai devreme decat reuseau sa reactioneze agentiile aliate. Spre exemplu, agentia italiana Stephani scria la 21 ianuarie 1928 directorului Rador ca dubla expediere a telegramelor provoaca intarzieri in receptia stirilor(arhivele nationale ale Ro, fondul ministerului propagandei nationale, agentii de presa, dosar 1). Pe de alta parte si agentiile aliate aveau anumite asteptari, dorind un timp si un tip specific de informatii, iar Rador incerca sa puna lucrurile la punct: Noi profitam de ocazie pentru a atrage atentia agentiilor care solicita doar un serviciu de stiri senzationale ca Romania a fost mereu si ramane si astazi o tara unde aceste evenimente sunt, din fericire, foarte rare. In ciuda situatiei sale, dintr-un loc unde se asteapta mereu stiri senzationale, poporul nostru ramane pacifist si consiliant. In ultimul timp s-a vrut sa se creada in Europa Occidentala ca ne aflam intr-o situatie tulbure. Aceasta este, spunem cu fermitate, lipsita de orice fundament, fiind contrara oricarei realitati. Se gaseste aici, in cateva cuvinte, tema moderna a unui razboi mediatic dirijat impotriva Romaniei. In timpul perioadei interbelice Rador a fost insa un mesager oficial recunoscut in tara si in strainatate, relatiile sale cu agentiile aliate determinand un tranzit important de stiri. Istoria sa de pana in 1947 s-a derulat intre constrangerile impuse de putere si dorinta de independenta a unor responsabili ai agentiei, intre ambitia de suprematie pe piata informatiilor si disfunctiunile interne, intre dificultatile financiare si costurile ridicate ale transmisiilor. Intre cele doua razboaie, in Romania au funstionat si alte agentii, dar cu o viata scurta precum: Serviciul Presei 1929 sau Serviciul Gazetelor 1935. Agentia Serviciul Presei, agentie internationala de presa si publicitate, avand ca directori pe E.Samuila si B.Stana propuneau Havas o colaborare la 20 februarie 1929, aratand ca poseda un serviciu special de presa cu ramificatii in Iugoslavia si Bulgaria. In scrisoarea de intentie i se propune agentiei franceze un serviciu gratuit de o saptamana. Havas spune nu pentru ca informatiile sale primite de la Rador erau urmatoarele: Serviciul Presei este o organizatie fictiva si pana acum necunoscuta. Este vorba evident de activitatea personala a domnului Samoila, colaborator extern al ziarului Adevarul si secretar al corespondentului agentiei Europa Press. Defapt domnul Samoila are, in interesul ziarului mentionat si al Europa Press, conversatii cotidiene cu Belgradul si Sofia, dar este vorba despre un serviciu concurent. Probabil ca domnul Samoila doreste sa faca un joc dublu. Serviciul Gazetelor, agentie organizata sub conducerea lui Paul Donici, se autointitula Agentie Internationala de Presa si de Publicitate. Ea asigura Havas ca de la 1 ianuarie 1935 a organizat un serviciu ce merge ca pe roate, fiind in legatura stransa cu toate cercurile politice si diplomatice din tara. Cum arata Serviciul de stiri: Dispunem de

numeroase informatii actuale foarte interesante, ca si de diverse date statistice in toate directiile de activitate pentru care abonatii dumneavoastra pot avea un mare interes. Va rog sa ne permiteti sa va expediem cat de curand posibil, regulat, asemenea informatii in limba franceza. Havas raspunde nu. Agentia franceza era legata prin contract de Rador, document care bloca ascensiunea oricarei alte agentii intene pentru ca aceasta nu putea colabora cu Havas si deci nu putea dispune de serviciul de informatii al agentiilor aliate imbatabil in acea epoca. De altfel, Rador nu creionase un tablou tocmai fericit noiivenite: Serviciul Presei creat recent este condus de doi fosti jurnalisti domnii Donici si Samoila, activitatea ei la Bucuresti este limitata la un serviciu de revista a presei. E nu are un serviciu de informatii si nici legaturi cu vreo redactie. Credem ca nu are nici o sansa de supravietuire. Alte agentii interbelice Culanta de Damian, Danubian Press, Moldova press, Oriente, Sud-Est (agentie romana cu sediu la Paris), Telor etc. Schimbarile istorice dupa cel de-al 2-lea razboi mondial au bulversat Agentia Nationala de presa.Astfel, dupa instaurarea comunismului in martie 1948 decretul 217 din 20 mai 1949 consfinteste crearea Agerpress si totodata abroga legea de functionare a Rador. Defapt agentia incepuse sa intre pe mainile comunistilor odata cu venirea inflacaratei Ana Pauker in fruntea ministerului de externe. Aceasta era suficent de abila pentru a intelege ce putere ii putea oferi detinerea unui important canal media ideal pentru propaganda dorita. De aceea, ea numeste in consiliul de administratie al Rador in functia de comisar al guvernului pe Ion Popescu Puturi. Acesta avea numeroase obiectii, inclusiv privind modul de gestiune al Rador realizat de directorul sau social-democratul Somuz. El va reusi concedierea directorului si curatarea personalului de elementele dusmane si inutile. Decretul comunistilor nu va lua deci prin surprindere pe nimeni, iar primele depese ale Agerpress apar in ziua de 24 mai 1949 alaturi de cele semnate Rador. In decretul de infiintare se preciza ca Agerpress va fi o institutie centrala pe lanag Consiliul de Ministri, condusa de un director general si doi adjuncti numiti de acelasi consiliu de ministri. Sediul agentiei se mentinea la Bucuresti, noutatea fiind ca, printre corespondentii permanenti din diferite tari europene aparea si un jurnalist permanent trimis in Republica Chineza. Reteaua de difuzare a stirilor Agerperss era la randul ei legiferata, agentia urmand sa-si transmita serviciul de stiri (aproximativ 30 de mii de cuvinte pe zi) pentru 150 de ziare sau canale de radio. Serviciul pentru strainatate urma sa cuprinda 7500 de cuvinte pe zi cu transmitere in rusa, franceza, engleza, germana si romana. Agerpres mentinea legaturile cu Reuter, Associated Press, ca si cu fosta Havas, devenita dupa razboi AFP, dar in prim-plan aparea agentia moscovita Tass. Alte agentii partenere: Xinhua Petin, Ata Tirana, And Berlin, CTK Praga, MTI Budapesta, PAP Varsovia, ANP Haga, Tanjug Belgrad, Men Cairo, Agence dAthene Atena, Pres Trust of India New Delhi. Totodata trebuie sa mai remarcam cresterea numarului persoanlului redactional la 92 de angajati dintr-un raport redactat in 1957 aflam ca 85% dintre acestia aveau studii superioare daca sub aspectul compozitiei sociale, desi situatia s-a mai imbunatatit, ea nu este inca satisfacatoare. In sectorul redactional si translatie elementele de origine mic-

burgheza reprezinta 60-80%. Aceasta se reflecta si in conducerea redactiilor. (Neagu Udroiu Angrosisti in piata informatiei, Ed. Niculescu, Bucuresti 1999, p 287). Agerpress era organizata in 4 sectii principale: stiri interne, stiri externe, buletine si articole pentru strainatate, foto. Agerpress va functiona in acest mod pana in 1977 cand, prin decretul 474 al Consiliului de Stat publicat la 24 decembrie 1977, agentia isi imbogateste atributiile. Astfel, aceasta contribuie prin intreaga sa activitate la infaptuirea politicii interne si externe a partidului, la aplicarea legilor, a hotararilor de partid si de stat din domeniul sau de activitate. Agerpress organ de partid si de stat trebuia sa asigure informarea prin presa si radio-televiziune a opiniei publice din tara si din strainatate asupra politicii interne si internationale a partidului si statului, a realitatilor vietii politice, economice si sociale, stiintifice si cultural-artistice din Romania, precum si difuzarea in tara a stirilor din strainatate. Agerpres urma sa fie organizata in urmatoarele redactii: stiri interne, stiri externe, materiale informative (transmitea materiale in sistem inchis responsabililor de rang inalt), stiri pentru agentiile straine de presa, publicatiile pentrun strainatate facand parte dintr-un corpus numit Romania. Redactia de stiri interne transmitea aprox 80 de stiri zilnic, iar cea de externe aprox 100 de materiale, acest departament edita si un buletin saptamanal care se numea Meridiane. Sectiunea materiale informative edita evenimentele zilei transmis abonatilor din 2 in 2 ore, precum si un cotidian File, un bisaptamanal Stiri economice externe si mai multe saptamanale: pe teme internationale, buletin tehnico-stiintific, energia si combustibilii in lume, saptamana internationala, un bilunar Buletin economic, lunare Miscarea comunista si muncitoreasca inter-nationala, Tari socialiste, Africa, America Latina, Buletin cultural. Redactia de stiri pentru agentii straine de presa emitea zilnic in 4 limbi: rusa, engleza, franceza si spaniola, aproximativ 42 de mii de randuri care, insumate, alcatuiesc in jur de 34 de ore. Redactia publicatiilor pentru strainatate Romania edita revistele lunare sau trimestriale destinate propagandei in strainatate ca de exemplu: Romania azi ce aparea din 1953 in engleza, franceza, germana, spaniola 64 de pagini tiraj lunar. In 1989 10 mii de exemplare. Romania aparea din 1950 in rusa, 48 de pagini, tiraj de 57 de mii de exemplare. Romania din 1958 in chineza 44 de pagini, 2000 de exemplare. Agerpres isis pastra relatiile privilegiate cu agentii din tarile socialiste transmitand la Moscova, Sofia, Belgrad, Budapesta, Varsovia, Praga, Berlin, Havana. Ceea ce este interesant de remarcat este serviciul mediat prin intermediul agentiei Apa din Viena pentru marile agentii internationale capitaliste AFP, Reuters, Associated Press si DPA. Sa ne amintim ca acest model de transmitere prin intermediul unei agentii vieneze a fost utilizat si de prima agentie romaneasca Roumanagence, dar atunci din cu totul alte motive capitaliste economii la difuzare. Aceasta structura a Agerpress se naruie la 2 ianuarie 1990 dupa revolutia anti-comunista din decembrie 1989.

17 aprilie 2013-04-17 Era independentei. Razboiul cald, razboiul ideologic. Controlul statelor europene. In anii care au urmat sfarsitului primului razboi mondial toate acordurile intre grupul de aliati Havas-Reuter-Associated press si alte agentii, capata o dimensiune politica si nu doar una economica sau comerciala. Statele europene ocupa prin agentiile nationale si prin organizarea retelelor de schimb de informatie telegrafica un joc al independentei, al afirmarii identitare sau a luptei lor ideologice, in special cand este vorba despre dictaturi precum in Turcia, Italia sau Polonia. Sucursala Havas-Reuter din Istambul este cedata in 1922 noii agentii nationale Anatolia. Agentia Stephanie din Italia cade sub jugul lui Musolinni in 1924 si in 1926 in Spania Primo de rivera cumpara Faura proprietatea Havas din 1742. Tendinta este de autonomizare a agentiilor nationale in raport cu ag internationale care, prin definitie sunt straine. Pozitiile castigate de aliati nu tin multa vreme, radiotelegrafia vine sa demonstreze ca se pot trece cabluri submarine si sa se dezvolte activitati ale agentiilor plecand de la acest mod de comunicare. Pana la inventarea radioteleimprimantelor permitand receptia clara era necesara dubla operatiune de codare-decodare a impulsurilor morse traduse pe banda de hartie perforata. Radiotelegrafia ia amploare si face sa apara o serie de noi societati, acestea difuzand informatii economice si bursiere si fac concurenta agentiilor care inchiriaza liniile telegrafice societatilor nationale. Agentiile europene se inteleg intr-o reuniune generala la Paris in 1924 asupra organizarii si protectiei serviciilor lor de catre radiotlegrafie. Aceasta intalnire este prima dintr-o serie care se va opri la 1 an inainte de cel de-al 2-lea razboi mondial. Utilizarea radiofoniei, tehnica de comunicare recenta, contribuie la progresul activitatii agentiilor. Primele experiente publice au avut loc la inceputul anilor 1920, inaugurarea emisiunilor zilnice a postului Radiola la Paris si a BBC la Londra dateaza din noiembrie 1922. Dezvoltarea statiilor de radio se face in anii 1930. Havas si Reuter nu vor exploata sub nici o forma acest tip nou de clientela, oferind altfel de servicii, altele decat cele destinate presei. In schimb, ag americane profita de aceasta proliferare care este urmata de o expansiune a ziarelor si revistelor pentru a oferi prestatii din ce in ce mai adaptate diferitelor categorii media. In 1930 avem in jur de un jumatate de receproate radio in Franta si 5 milioane si jumatate in 1939, dar nu se numara decat 26 de statii emitatoare si datorita unei limitari voite a statului. In 1939 numaram 26 milioane receptori in SUA, 8,4 milioane in Germania si 8,3 milioane in Marea Britanie. In 1924 la Londra Jones reuseste sa-si consolideze societatea sa cu participarea editorilor de jurnale. El convinsese editorii din provincie regrupati in sanul Press Association si cei din Londra membri ai Newspaper Publisher Association, dar de asemenea a celor din Australia si Noua Zeelanda sa participe la capitalul Reuter cu conditia ca agentia, fiind o institutie legata de Imperiul Britanic, sa poata sa-si pastreze independenta politica. Aceste grupari de presa detin controlul direct al societatii pana la mijlocul anilor 1980. In 1925 la NY Melville Stone ii da intreaga putere asistentului sau Kent Cooper, care prezideaza timp de 20 de ani expansiunea mondiala a agentiei, vorbind despre faptul ca ceea ce este bun pentru Associated Press este la fel si pentru SUA. Associated Press considera ca nu este necesara viziunea europeana asupra actualitatii impusa de catre Havas si Reuter. Foarte

puternica pe piata americana a presei unde isi asigura un echilibru economic confortabil, Associated Press depaseste frontierele. Sub acoperirea revendicarii accesului liber la informatie peste tot in lume si opozitiei oricarei interventii guvernamentale in activitatea agentiilor, AP este de asemenea si in serviciul propriilor ambitii si interese. In 1934 ea denunta oficial tratatul din 1871 si Cartelul European desi nu are nici un client pe batranul continent. Aceasta decizie nu este tocmai de o puritate absoluta, iar Cooper, afisand revendicarea liberei circulatii a informatiei, reactioneaza in acelasi ritm cu guvernul Statelor Unite, mai exact cu departamentul de stat, al carui suport il obtine pentru a deschide birouri in strainatate. Urmarindu-si expansiunea, AP contribuie la promovarea intereselor americane in lume. Isi consolideaza pozitia in tara sa si prezinta Reuter ca si pe o agentie legata de interesul Imperiului Britanic, iar Havasul ca o agentie guvernamentala. Aceasta agentie vorbeste despre doctrina liberala a informatiei, exprimata in special de catre presedintele Wilson in discursul de la conferinta de la Paris. Pentru acesta, inradacinarea valorilor democratice presupune libera circulatie a informatiei in lume si in special a depeselor agentiilor. Sfarsitul agentiei Continental Deja compromisa sub guvernul imperial, supravietuitoare a epocii de cucerire a ag anterioare, ag Continetal devine definiti afara din joc dupa tratatul de la Versailles. Ea vegeteaza sub republica de la Veimar si dispare dupa sosirea lui Hitler la putere. In noiembrie 1933 ea este absorbita in agentia nazista Deutsches Nachrichtenburo (DNB), dirijata de Goelbles. Nazismul, la fel ca si orice forma de fascism sau alte dictaturi europene, nu poate sa accepte o presa libera si o agentie care doreste sa isi protejeze autonomia fata de guvern. Cu aceasta unealta de comunicare si in ciuda oricaror acorduri trecute pe care le-a avut fosta Agentie Continental, DNB serveste ca radiodifuziune in plina expansiune a celui de-al 3-lea reich si inunda lumea cu propaganda nazista. Neputand sa isi asigure sarcinile, corespondentii agentiilor europene parasesc Germania, iar populatia nu cunoaste decat adevarurile oficiale. Agentia comunista TASS In Rusia, agentia bolsevica Rosta, creata in martie 1918, ii succeda agentiei Telegrafice din Sankt Petersburg. Aceasta este creata in 1904 prin fuziunea dorita de Nicolas al II-lea din Agentia Telegrafica Rusa creata in 1894 si din Ag Telegrafica Comerciala stabilita de ministerul de finante in 1902. Ea nu are aproape nici un contact cu agentiile din tarile democratice care isi exprima suspiciunea datorita regimului politic caruia ii apartine. Daca tarile aliate din 1918 intarzie sa recunoasca URSS, Havas, Reuter si AP fac la fel cu agentia Rosta care, in serviciul ideologiei marxist-leniniste este o unealta de propaganda politica. Incepand cu octombrie 1917, sovieticii suprima toate ziarele si in iulie 1918 titlurile altele decat cele ale partidului dispar. Incepand cu recunoasterea URSS de catre Anglia si Franta in 1924 Havas este recontactata de catre Rosta. Semneaza in 28 martie la Paris cu un reprezentat Reuter un raport anual. Pana in 1934 au fost semnate 4 tratate. La 10 iulie 1925 agentia TASS ii succede agentiei Rosta. Ea reuneste sub autorirtatea sa toate agentiile republicilor din URSS. Plasata sub controlul administrativ al guvernului ea este coordonata si condusa de catre secretarul departamentului de propaganda a comitetului central al partidului comunist, dar cu TASS o noua conceptie a informatiei

jurnalistice se impune. Ea depaseste cea fondata pe principiul adevarului oficial ales de catre autoritati. Ea consta exclusiv in a fi in serviciul unui partid si ideologiei sale, altfel spus intr-o batalie politica in vederea construrii socialismului. In 1901 Lenin isi construise conceptia asupra presei: Rolul jurnalului nu se reduce la difuzarea ideilor, a educatiei politice si la recrutarea aliatilor politici; ziarul nu este doar un propagandist si un agitator colectiv, el este de asemenea un organizator colectiv. Devenita doctrina de stat, aceasta conceptie a venit sa bulverseze sensul informatiei si rolul jurnalistului in serviciul faptelor si adevarului pe care agentiile au reusit sa il dezvolte. In acest cadru ideologic Tass, presa si radioul sunt instrumente de lupta ideologica folosite de URSS in Europa si apoi in lume. Propaganda internationala al carei actor-cheie a fost, va avea ca scop deturnarea opiniilor publice occidentale sau tulburarea si fragilizarea guvernelor din tarile capitaliste. Agentia va avea o durata care va apartine si se va identifica cu durata imperiului sovietic, fiind in acelasi timp in centrul unor confruntari in lume cu privire la rolul mijloacelor de comunicare in masa si in special al agentiilor. O astfel de conceptie afirma incompatibilitatea acesteia cu cea a marilor agentii de vocatie mondiala care cauta sa se protejeze de orice influenta provenind de la autoritatile politice. TASS devine organizatoarea continutului intregului ansamblu al presei sovietice. In raport cu exteriorul ea este deopotriva o arma de lupta impotriva capitalismului, democratiilor burgheze si imperialismului si o referinta pentru alte partide comuniste nationale care apar in lume. Guvernul sovietic doteaza cu mijloace economice importante pentru ca sa devina agentia ideologica care sa fie capabila sa se opuna marilor agentii internationale. Ea dezvolta toate tehnicile propagandei de la publicitate pana la psihologie colectiva. O noua ordine pentru informatia mondiala.Noile agentii La sf celui de-al 2-lea razb mondial acoperirea actualitatii indepartate din care agentiile si-au facut o marca si o specializare are ca si context noua ordine planetara nascuta la Yalta. Agentiile tarilor invinse au disparut. Este cazul agentiilor Domei, Stephani si DNB care, in zonele lor de influenta inaintea razboiului au capatat o dimensiune superioara oricarei agentii natiopnale europene. Cele 2 ag americane AP si United Press ocupa pozitii dominante. AP in special isi intinde activitatile pe ruinele imperiilor coloniale francez si britanic. Tin cont totusi de Reuter si ea prezenta, desi suferise f mult dpdv economic. Aceste 3 agentii in competitie comerciala se vor uni ptr a contracara o alta forma de afront si anume concurenta ideologica. Pe masura ce URSS isi intinde imperiul asupra tarilor europene centrale si sosirea la putere a comunistilor, TASS isi mareste forta. Ag sovietica isi afirma conceptia asupra informatiei jurnalistice si functia de agentie mama in raport cu agentiile nationale cazute sub puterea Moscovei. Aceste ag devin monopoluri de stat la ordinele partidului comunist, la fel ca vechea ag ungara MTI sau Tanjung in Yugoslavia, tara in care guvernul maresalului Tito va lua rapid distanta in raport cu URSS. In asia Republica Populara Chineza proclamata in 1949 reactioneaza dupa aceleasi principii. Ag sa China Noua serveste propaganda politica prin functia de purtator de cuvant a autoritatilor partidului comunist chinez in lucru. Ea este de asemenea o referinta ptr tarile din S-E asiatic care vor avea un regim politic analog precum Coreea de N, N Viet=namului si mai tarziu Cambogia in vremea cmerilor rosii. In ciuda noului spirit de pace in lume dorit de catre democratiile occidentale prin crearea ONU in 1945, un bloc ideologic mai mult sau mai putin puternic se stabilea in fata formelor celor 2 imperii totalitare cu dimensiuni necunoscute. Pentru o parte a lumii, Declaratia

Universala a Drepturilor Omului adoptata la 10 decembrie 1948 era deja fara obiect, in special art 19: orice individ are dreptul la libertatea opinie si expresiei, ceea ce implica dreptul de a nu fi ingrijorat ptr parerile/opiniile sale si cel de a cauta, a primi si a raspandi fara considerare de frontiere info si ideile prin orice mijloc de expresie. Lagencie Francepress Vechea bransa informatie a Havas devine un mostenitor moral. In ciuda perioadei de ocupatie, continuitatea va fi asigurata cu o noua titulatura a vechilor Havas informatie, membri ai rezistentei, dar de asemenea prin elemente ale agentiei franceze independente (AFI) creata la Londra in 1940 si a agentiei France-Afrique fondata la Alger in 1942. Aceste organizatii sunt reunite la 1 iulie 1944 intr-o singura entitate Agentia Franceza de Presa. Aceasta rtebuia in principiu sa devina o cooperativa girata de catre editorii de presa. La 20 august 1944 8 oameni inarmati din care 6 fosti jurnalisti ai Havas intra in sediul bursei la ora 8 dimineata. Ei obtin sustinerea personalului, iar prima depesa semnata AFP este expediata la 11:30. In serviciul tuturor jurnalelor libere AFP va asigura cu obiectivitate stricta, care este datoria unui organism de informare, difuziunea stirilor scurupulos controlate si retaiate. (Huteau Ullmann asupra originilor si circumstantelor creatiei AFP, pg 13-14). Modul in care ia nastere AFP nu a fost exceptional. Spiritul eliberarii consta in a face tabula rasa presa si de a o fundamenta pe o presa libera. AFP trebuia sa participe la aceasta reforma de profunzime. Primul sau director general Leon Rollin, fostul sef de serviciu strainatate al Havas, sta aproape 2 luni la postul sau. Apare inevitabil o dezbatere intre mica/marea agentie, iar redactia inclina pentru o agentie continuatoare a Havas, in ciuda concurentei Reuter, AP, UP. Martial Bourgeun i-a succedat lui Rollin la 22 octombrie 1944, dar ca si predecesorul sau, el are cateva ciocniri cu generalul De Goles si guvernul sau, care sunt iritati de revgendicarile de independenta politica ale agentiei. Seful Frantei Libere nu intelesese ca jurnalistii refuzau conceptia unei agentii oficiale aparata de guvern. In sfarsit, definit printr-o ordonanta din 30 septembrie 1944, statutul AFP este provizoriu si este statutul unui stabiliment public-administrativ. 24 aprilie 2013-04-24 Kyodo si Jiji press Japonia Aceste 2 agentii sunt in mod indirect mostenitoare ale agentiei Domei. Principiile lor profesionale au fost intr-o mare masura influentate de catre agentiile americane in primii ani de dupa razboiul mondial, dar Domei avand o dubla activitate intocmai Havas, bransa de publicitate a trebuit sa isi ia autonomie pentru a deveni Dentsu principala agentie de publicitate din lume. Atat Dentsu cat si Havas sunt singurele grupuri de comunicare din lume care reunesc in interiorul lor regii publicitare, media si agentii de publicitate. Daca Kyodo are un statut de cooperativa de presa trebuind sa satisfaca in mod prioritar necesitatile membrilor sai, Jiji press este o societate anonima, cu tinta comerciala si care cultiva o clientela media dar si inafara media. Ele ocupa din plin piata interioara, insa nu reusesc sa se impuna in ceea ce priveste clientela internationala in ciuda birourilor si corespondentilor din lumea-ntreaga.

In aceasta parte a Asiei si a tarilor din oceanul Pacific Kyodo este puternic solicitata de catre Associated press, Reuter si Agence Francepress care realizeaza un acord cu Jiji press pentru a vinde informatie in Japonia. EFE Agentia EFE este mostenitoarea Fabra. Agentie de stat creata in 1939 ea a jucat un rol politic important sub regimul generalului Franco. Pastrandu-si legaturile privilegiate cu puterile publice ea a beneficiat de democratizarea tarii odata cu urcarea pe tron a regelui Juan Carlos. Statutul sau este cel al unei societati anonime cu capital public 98%. Conducatorii sai sunt totusi numiti de catre guvern. In ciuda acestei situatii, credibilitatea sa creste in tarile hispanice, in special in America Latina unde ea este prezenta in toate capitalele. In sfarsit, dupa liberalizarea regimului la sf anilor 70 EFE nu mai detine monopolul intern al informatiilor internationale datorita intrarii puternice a agentiilor straine precum Associated Press, Reuter si Agence Francepress. Situatia interna spaniola, in special crearea de comunitati autonome, a antrenat o miscare puternica in media, jurnale, radiouri si televiziuni private, care a generat o crestere constanta a cererii de informatie. Agentia are legaturi si in strainatate dar este cu precadere reprezentata in America Latina. Actiunea sa ramane totusi legata de politica externa a statului. Ea insoteste permanent investitiile intreprinderilor spaniole in tarile de limba si cultura spaniola. UPI United Press International din SUA, construita la New York. Perioada de dupa razboi este marcata de nasterea unei mari agentii internationale de presa care, timp de 25 de ani, va fi principalul competitor al Reuter, Associated Press si Agence Francepress. In 1958 UPI se naste in SUA prin absorbtia INS de catre UP, doua agentii aparute la inceputul secolului pentru a contracara pozitiile de monopol ale AP in principalele orase ale tarii. Aceste 2 agentii total diferite isi fac loc pe piata informatiei telegrafice. INS, in ciuda vocatiei sale internationale nu reuseste sa atinga nivelul economic al rivalelor sale. Dezvoltand o activitate redactionala atractiva pentru clientii sai (in jur de 900 in 1940) erorile repetate pe care le face ii pun la indoiala credibilitatea. UP se ridica in special prin dezvoltarea informatiilor personalizate si comentate, diferite de rigoarea obiectivitatii AP. Isi extinde activitatea in exterior, insa in acelasi timp isi consolideaza piata sa interna intre cele 2 razboaie mondiale. Presa este dinamica si foarte multe statii de radiodifuziune noi prolifereaza in intreg teritoriul SUA. Serviciile sale sunt difuzate in aproape 48 de limbi, in mai mult de 100 de tari. La inceputul anilor 50 UP porneste cucerirea statiilor de televiziune. Absorbtia mai degraba decat fuziunea INS permite UPI cresterea taliei sale care se apropie de cea a primei agentii mondiale care era AP. Ea se angajeaza intr-o diversificare foarte puternica a serviciilor sale la inceputul anilor 70, atunci cand Reuter are foarte multe dificultati si isi creste capacitatile de transmisie (in jur de 1200 de cuvinte pe minut)gratie calculatoarelor foarte performante pe care le utilizeaza in postura de pionier.

Mai toate prestatiile utile mediei producatoare de informatie generala sau specializata sunt foarte bine asigurate de catre UPI (info economicam servicii regionalizate, bursa, sport, fotografie, prestari audio sau audio-vizuale pentru statiile de radio si tv. Prezenta in toate locurile de criza din lume sau acoperind toate evenimentele majore ale actualitatii internationale, UPI si concurenta sa AP au devenit cei mai mari 2 producatori privati de info din lume si o referinta in acest domeniu de activitate. In 1970 in moment de glorie printre cei 6700 de abonati in lume, are in portofoliu 1200 de ziare, 3665 de statii radio si tv, apropiata de AP care detine 1265 de ziare si 3400 de statii radio si tv. Intreprindere infloritoare pana in 1976 UPI incepe apoi sa piarda sume importante de bani si sa fie obiectul unui proiect de restructurare care reuneste activitatile de presa, radio si tv in sanul grupului Scripps, indoielnic din punct de vedere al rentabilitatii,. Urmeaza 3 ani in care este antrenata intr-o scufundare financiara. In iunie 1982 doi antreprenori media William Egeissler si Douglas Fruhe cumpara UPI prin intermediul societatilor Media News Corporation. Nu implica nici un fond financiar propriu ci imprumuta intre 3 si 4,8 milioane de dolari de la 2 institutii mari financiare. In varsta de 35 si 37 de ani mai putin ortodocsi in modul de a actiona si de a gandi si necunoscuti in mediile de afaceri apropiate media, suscita o oarecare euforie in sanul agentiei. Sunt foarte ambitiosi si incearca sa ajunga pe prima pozitie a pietei. Peste 20 de birouri noi se deschid in toata lumea. UPI angajeaza personal reporteri de teren, jurnalisti specializati in domenii stiintifice si economice, creste salariile, ofera mijloace suplimentare de acoperire a evenimentelor si creste contractarile a caror valoare atinge suma de 16 milioane de dolari in 1983, dupa o dublare in anul precedent. Aceasta suma va fi dublata de asemenea in 1984. In toata aceasta efervescenta a activitatilor incepand cu sfarsitul anului 1982 societatea pierde 1 milion de dolari pe luna. Desi avertizati, cei doi proprietari pare-se ca sunt lipsiti total de realism. Mutarea sediului de la NY la Washington in 1984 este o operatiune care o ruineaza. UPI vinde Reuter pentru 5, 76 milioane de dolari departamentul international de fotografie, de cealalta parte AFP isi reorganizeaza acest serviciu de presa. Aceasta decizie slabeste valoarea de piata a UPI, ea servind doar plata personalului. In ciuda masurilor mai mult sau mai putin incoerente, UPI depune bilantul in 28 aprilie 1985, declarand un pasiv de 45 de milioane de dolari. Se observa la acel moment ca societatea conservase sume destinate fiscului, organismelor de colectare pentru fonduri sociale si a clientilor si ca Geissler si Fruhe care nu investisera nimic in UPI isi remunerasera propriile societati de gestiune cu 2,3 milioane de dolari. Agentia inregistreaza de atunci o pierdere importanta de clientela in favoarea AP. In iunie anul urmator proprietarul grupului de presa mexican El Sol, Mario Vasquez Rana cumpara UPI pentru suma de 40 de milioane de dolari si anume 22 de milioane pentru societate si 18 milioane pentru rambursarea datoriilor. O salveaza de la falimentul total. Acest eveniment provoaca un soc in SUA. O agentie mondiala a trecut sub conducerea unui grup de presa dintr-o tara in curs de dezvoltare. Marea parte a ziarelor americane isi reziliaza contractele. Din nou, exact in momentul falimentului, UPI este obiectul mai multor vanzari incepand cu 1982, moment in care intra in proprietatea Christian Broadcasting Network (CBN) care nu era altceva decat o corporatie animata de un teleevanghelist. Ultimul sau cumparator este Middle East Broadcasting Center care nu este altceva decat proprietarul unui canal de televiziune arabofon cu capital saudit si cu sediu la Londra.

UPI nu mai are nici un fel de pozitie dominanta pe piata agentiilor de info. In 1985 ea avea 200 de birouri in 50 de tari si in jur de 1800 de angajati. Marginalizata in raport cu concurenta noua societate UPI nu numar decat 250 de salariati. AP este in mod evident marele beneficiar al caderii UPI. Abonatii acesteia acorda incredere totala primei agentii mondiale de informatie. AP a stiut sa se pastreze departe de vicisitudinile economice si datorita asociatilor americani care sunt proprietari vigilenti. Agentiile in confruntarea Est-Vest. Razboiul rece In evolutia lor, marile agentii internationale de presa occidentale au capatat in mod progresiv o dimensiune mondiala. Ele nu mai cunosc limitari geografice fundamentate pe o repartitie convenita a teritoriilor. Exista totusi o exceptie in prezenta lor pentru a colecta info in tarile blocului estic sau a celora care au regimuri comuniste. Exista regimuri autoritare pe toate continentele si in special in tari in curs de dezvoltare, lucruri care nu impiedica doar existenta de partide politice ci si conditioneaza si limiteaza timp de aproape jumate de secol activitatea agentiilor mondiale de informatie. Contextul razboiului rece este bogat in tensiuni si amenintari. Inchiderea frontierelor tarilor din blocul sovietic in Europa (cortina de fier), riscurile unui razboi nuclear, conflicte periferice ca si cele din Coreea, Indochina, Vietnam, invazia Ungariei, construirea zidului Berlinului, criza rachetelor din Cuba etc. Luptele de influenta E-V in lumea a 3-a au contribuit la marcarea opozitiei deja semnalata a celor doua moduri de a informa pubicul. Agentiile occidentale vor participa la aceasta tensiune internationala permanenta care va dura pana in 1963. Ruptura ideologica intre China si URSS se consuma in chiar acest an. SUA si URSS semneaza acordul de la Moscova, care pune capat acestui razboi rece. Coexistenta pasnica nu opreste contradictia doctrinara cu care agentiile de informatie sunt confruntate inca de la dezvoltarea agentiei TASS si a altor agentii in alte tari exceptand URSS care au impartasit acelasi traseu ideologic. Confruntate cu cele 2 doctrine ireconciliabile, agentiile sunt plasate pe scena actualitatii in Cadrul dezbaterilor care isi vor gasi in mod special un ecou la UNESCO. Libertatea de a informa ca si joc mondial In elanul lor de dupa razboi, tarile invingatoare si-au transpus dorinta de a construi o pace durabila intr-o noua organizare mondiala. Referindu-se la libertatile fundamentale pe care le citeaza, Charta Natiunilor Unite nu mentioneaza in mod expres libertatea de informare dar, in 1948 ONU convoaca la Geneva o conferinta pe aceasta tema, care vizeaza un nr de dispozitii si 3 proiecte in acest scop. Primul priveste accesul la info si la libertatea de transmitere dintr-o tara in alta. In functie de acest text, tarile se angajeaza sa faciliteze intrarea si iesirea corespondentilor straini pe teritoriul lor, deplasarea si sederea, dar mai important, acestia nu puteau fi expulzati pentru ca si-au facut munca de jurnalisti. Totusi, corespondentii ag internationale nu pot sa se sustraga legilor tarii care isi asigura securitatea. Al 2-lea proiect se refera la dreptul statelor la rectificare in materie de info internationala, in special cand este vorba despre o info falsa sau susceptibila sa aduca prejudicii relatiei lor cu unul sau mai multe state. Cel de-al 3-lea priveste libertatea de informare garantata de toate statele semnatare ale conventiei. Altfel spus, este vorba despre libertatea de a transmite si de a primi info si

opinii sub forma orala, scrisa, imprimata, sonora sau vizuala. Nimeni nu trebuie sa reglementeze sau sa controleze una sau alta din aceste forme de comunicare. Privind istoria, putem lesne observa ca recunoasterea internationala a libertatii informarii nu a avut permanent rezultatele asteptate. Tarile comuniste, la fel ca si regimurile autoritare, au franat permanent aceasta conceptie liberala asupra informatiei. Actul final al conferintei de la Helsinki asupra securitatii si cooperarii semnat la 1 august 1975 de catre 35 de state reia foarte multe din aceste dispozitii destinate facilitarii difuzarii celei mai libere si mai largi in legatura cu info de orice natura si ameliorarea conditiilor de munca ale jurnalistilor straini. Asemenea precizari si clarificari, fara ca sa aiba o valoare juridica, erau asteptate de toate agentiile mondiale. Dupa aceste circumstante ale tensiunii E-V foarte multe agentii au fost impiedicate sau deranjate in munca lor chiar expulzati jurnalistii si fara posibilitatea de a obtine viza. Agentiile in confruntarea NORD-SUD. O a treia conceptie asupra informatiei? Intre aceste 2 conceptii opuse asupra info se interpune o a 3-a in anii 70. Provenind de la tinerele state ale lumii a 3-a ea are in vedere reorganizarea canalelor de comunicatie existente si aduce in discutie in mod special ag mondiale de info acuzate ca intretin o ordine inegala asupra informatiei. Alte media - presa radio tv, nu sunt deloc ingrijorate, deoarece ele erau nationale la acel moment. Dezbaterea se generalizeaza la UNESCO, organizatia ONU pentru stiinta, educatie si cultura devine Forumul de dezbatere al tarilor devaforizate sau in curs de dezvoltare. Acest curent contribuie la un real afront asupra conceptiilor, sensului informatiei, asupra rolului, obligatiilor si drepturilor jurnalistului si asupra mijloacelor de comunicare in masa in evolutia tarilor lumii. Sustinerea URSS accentueaza dificultatile dezbaterii care nu poate sa faca abstractie de luptele ideologice si politice ale acestei perioade a istoriei. Tarile acestui al 3-lea curent tolereaza foarte rau organizarea injusta a comunicatiei internationale impusa de marile puteri industriale. Aceste tari sunt plasate in situatia de dependenta. Cele 4 mari agentii mondiale ale epocii AP, UPI, AFP si Reuter sunt primele tinte deoarece ele sunt originea fluxului de info care provine din tarile industriale. Tarile din lumea intraga primesc 80% din stiri via Londra, NY si Paris. Agentiile mondiale nu constata decat de la 10 pana la 30 % depeselor catre tarile in curs de dezvoltare. Colecta, ca si difuzarea informatiei, au ca scop principal satisfacerea clientelei din tarile dezvoltate si nu se preocupa deloc de info din tarile sarace. Ele ofera clientilor media o img conforma propriilor interese, in special mercantile, sau convingerilor tarilor unde isi au sediul. Tarile din lumea a 3-a isi aduc revendicarile asupra a 3 concepte: alienarea culturala, civilizatia importata si nu in ultimul rand, repersonalizarea informatiei produsa asupra lor insisi. Dar tarile neutre sau in curs de dezvoltare nu sunt chiar toate animate de cele mai bune intentii in raport cu obiectivele colective sus mentionate. Regimurile lor nu sunt toate democratii liberale, dimpotriva sunt pe alocuri dictaturi redutabile. Un mare nr dintre ele au construit agentii nationale de informatie controlate de guvern. Chestiunea echilibrului sau echitatii info mondiale este aceea a dorintei mai mult sau mai putin discreta sau ferma de control asupra informatiei.

15 mai 2013 La cea de-a 9-a conferinta generala a UNESCO la Nairobi in 1976 s-a admis faptul ca cea mai inalta prioritate trebuie acordata masurilor care vizeaza reducerea ecartului existent in domeniul informatiei intre tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare si ca scop final atingerea unui nivel ridicat al circulatiei internationale a informatiei, o informatie mai libera si mai echilibrata si ca este necesar faptul de a analiza in totalitate problemele de comunicare ale societatii moderne. Pentru a evita o confruntare directa intre tarile occidentale si tarile lumii a 3-a in legatura cu proiectul rezolutiei URSS care recunostea guvernelor responsabilitatea lor in legatura cu media nationala s-a creat o comisie internationala pentru studiul problemelor comunicatiei. Scopul sau era de analiza si inventariere a intregului ansamblu de probleme ale comunicarii in lume si de a face recomandari comunitatii internationale. Presedentia a fost incredintata lui Sean McBride fondatorul Amnesty International, fost ministru al afacerilor externe al Irlandei, dar de asemenea cu valoare simbolica importanta laureat al premiului Nobel pentru pace si al premiului Lenin al pacii. Comisia prezinta un raport intermediar la a 20-a conferinta UNEASCO care se tine la Paris in 1978. Neemitand inca concluzii clare, ea obtine un mandat complementar si anume de a analiza si de a propune masuri concrete si practici care sa conduca la instaurarea unei noi ordini mondiale a informatiei, mai justa si mai eficace. Comisia este alcatuita din 16 persoane: Hubert Beuve-Mery fondatorul jurnalului Le Monde, Serghei Losev directorul agentiei Tass la acel moment, Elie Abel profesor la universitatea americana Stanford, Gabriel Garcia Marquez scriitor columbian, ministrul tunisian Mustafa Masmoudi la acel moment presedinte al consiliului interguvernamental de coordonare a informatiei a tarilor nealiniate dar si reprezentanti din India, Indonezia, Japonia, Canada, Chile, Olanda, Iugoslavia, Nigeria, Egipt, Zair. La conferinta de la Paris din 1978 se incearca punerea in aplicare a unui program international pentru dezvoltarea comunicarii la propunerea SUA. Punerea in practica este plasata sub controlul direct al guvernelor beneficiare, fapt care creste nemultumirea statelor occidentale si care isi reduc sustinerea. Acest program este sortit astfel esecului. Statele africane creaza in 1979 la Dakar o agentie regionala Pan-African-News-Agency (PANA) care centralizeaza si difuzeaza informatii provenind din 39 de tari de pe continent. Viitorul agentiei PANA nu va fi de lunga durata, datorita investitiilor insuficiente care erau impartite intre state. Dezbaterea UNESCO si consecintele Comisia intocmeste un raport final in februarie 1980, raport care a fost publicat sub titlul Voci multiple, o singura lume. Comunicare si societate astazi si maine. Spre o noua ordine mondiala a informatiei si a comunicatiei mai justa si mai eficace. Pentru McBride acest lucru reprezinta mai mult un proces decat un ansamblu de conditii si practici. Aspectele acestui proces se vor modifica constant insa obiectivele majore vor ramane aceleasi mai multa justitie, mai multa echitate, mai multa reciprocitate in schimburile de informatie, mai putina dependenta in ceea ce priveste curentele de comunicare, mai puntina difuzare de mesaje de sus in jos, mai multa autosuficienta si entitate culturala, mai multe avantaje pentru umanitatea intreaga. Raportul a fost mai ales o constientizare a problemelor pe care le pune comunicarea in lume si mai ales a modului

ei de functionare economica, politica, sociala si culturala. Prezinta 82 de recomandari precedate de argumente prioritare care le motiveaza. Ele se refera la: 1. Intarirea independentei si autodezvoltarii cu prioritate asupra elaborarii de politici nationale de comunicare si o repartitie mai echitabila a mijloacelor si resurselor. 2. Consecinte sociale si sarcini sociale care protejeaza in mod special identitatile culturale favorizand comunicarea orizontala mai degraba decat verticala si reducand comercializarea comunicatiei. 3. Normele de integritate profesionala in care se cauta intarirea misiunii jurnalistului in lumea contemporana si protectia acestuia in sarcina pe care o are de facut, liber acces la surse si libertate in practicarea meseriei. 4. Democratizarea comunicatiei, cu referinta la drepturile omului si la masurile necesare pentru concentrarea media si favorizarea transparentei economice si financiare. 5. Promovarea cooperarii internationale, in special cu tarile sarace, realizandu-se astfel o legatura stransa intre noua ordine economica internationala si noua ordine mondiala a informatiei si a comunicatiei. Datorita polemicilor suscitate de catre democratiile liberale in special SUA si Marea Britanie, raportul nu a fost prezentat in aceasta forma la cea de-a 21-a conferinta UNESCO la Belgrad in octombrie 1980, dispozitiile principale insa fiind adoptate cu unanimitate totala. Daca democratiile occidentale accepta principiul reechilibrarii fluxului informatiei si cooperarea cu tarile defavorizate, raman totusi ostile oricarei masuri susceptibile de a aduce atingere libertatii informatiei si actiunii guvernelor care limiteaza accesul la surse si restrang circulatia informatiei dincolo de frontierele nationale. Anglosaxonii apara liberalismul total pentru ziarele ca si pentru agentiile de presa devenite principalele tinte ale raportului. Conceptia liberala a informatiei a rezistat unei acceptiuni dirijiste sau autoritare care a proiectat crearea unei comisii internationale de control a informatiei. In 1984 SUA parasesc organizatia sub pretextul bugetului sau prea ridicat, apoi Singapore si Marea Britanie in 1985. Problema fluxului informational care circula la scara planetara prin intermediul agentiilor mondiale ramane o problema nerezolvata atat din punctul de vedere al inegalitatii originilor acestor agentii, cat si din punctul de vedere al destinatiei si al amplificarii pe care agentiile le permit sau nu asupra anumitor evenimente care se produc aleatoriu in lume. Acest lucru dovedeste deopotriva o ecologie teritoriala a comunicarii care priveste amenajari de teritorii reale sau virtuale si o economie a ofertei adaptate tarilor sarace sau in curs de dezvoltare. Avand in vedere dezvoltare audio-vizualului si a retelelor de internet, agentiile mondiale de informatie nu mai sunt singurul suport comunicational.

CONCURENTA GENERALIZATA Mondializarea informatiei Concurenta a fost intotdeauna prezenta in activitatea marilor agentii. Organizata la inceputuri in cadrul unui cartel (Havas-Wolf-Reuters-Associated Press) protejandu-si pietele interne si o parte din piata externa (teritorii sau zone de influenta) aceasta concurenta a evoluat dintr-o situatie de asteptare interesata catre o independenta foarte putin dorita, dar aceasta independenta era relativ respectuoasa cu influentele anterioare recunoscute. Spatiul planetar era inca de castigat si modalitatile de comunicare electrica carora agentiile le erau tributare nu le permiteau sa fie ofensive intre ele. Situatia s-a schimbat la sf sec XX-lea. Noutatea rezida de o parte in deplasarea concurentei de pe teren ideologic, simbolizata de caderea zidului Berlinului catre una exclusiv economica. De alta parte, mutatiile tehnologice au antrenat conexiunea retelelor electronice si digitale care la randul lor au accelerat si amplificat circulatia fluxului de informatie la nivel planetar. Concurenta s-a generalizat. La sf anilor 70 aceste mutatii erau deja in perspectiva, iar altele erau previzibile. Expansiunea imaginilor audio-vizuale se angaja in dezvoltarea canalelor de televiziune din lume, primele programe satelitare si primele tehnici de cablaj erau in plina dezvoltare. Aceste mutatii au modificat comportamentul clientelei agentiilor a caror informatizare a favorizat diversificarea serviciilor pana la nivelul unui serviciu general. Inca din 1964 Reuter angajase prestari economice si financiare in baza retelelor de transmisie de date. Totodata aceasta perioada marcheaza definitiv trecerea agentiilor de presa internationale catre statutul lor de agentii mondiale de informatie. Acesta rezulta din dublul efect al mondializarii informatiei prin dezvoltarea efectiva si prin disparitia frontierelor in acest domeniu. Sigura China protejeaza inca o frontiera ideologica in scopul de a-si apara regimul politic si economic. Estul teritori de cucerit Agentia Itartas cunoaste o situatie delicata. Instrument esential al propagandei tarii lider a blocului comunist, dispunea de mijloace de lucru considerabile, fiind intr-o constanta negociere cu statul rus. In scopul de a-si asigura finantarea isi cauta locul in mediul mondial al concurentei comerciale, care nu o menajeaza. Ea utilizeaza in jur de 3000 de persoane. Efectivele sale sunt insa diminuate in urma inchiderii a numeroase birouri in strainatate. Nu raman decat 57 in intreaga lume in 1955. Principala sa prestare ramane serviciul general care este criticat insa de catre abonati, datorita dependentei fata de Kremlin. Dificultatile presei in Rusia si in general in fostele tari din Est au adus atingeri majore agentiei in special serviciului foto care a trebuit sa isi reduca activitatile. In plus, Itartas are serioase intarzieri din punct de vedere tehnic fata de alte agentii mondiale. Serviciul sau de televiziune creat in 1990 produce adesea emisiuni in contul guvernului, neexistand o reala activitate de agentie care sa raspunda cererilor unei clientele clare. Dupa ce a investit in piata informatiei economice, agentia Interfax, principalul sau competitor, utilizeaza deja 400 de jurnalisti.

Concurenta mondiala De la marginalizarea UPI la competitia mondiala nu se rezuma decat la Reuter, AP si France Press. Cele 3 sunt totusi in concurenta directa cu alte 3 agentii mondiale mici: DPA, FE si ANSA. Competitia joaca un rol important in teritorii ca Europa Centrala si Orientala. Pe piata mondiala etichetarea ca agentie latina data agentiei France Press in opozitie cu concurentele sale alnglosaxone a devenit pentru aceasta un mare avantaj deoarece competitia se joaca si pe terenul culturii si limbii. Agentiile mondiale se pozitioneaza in functie de zone geografice de influenta (lingvistice sau culturale in sensul larg al cuvantului). Datorita acestui fapt ele au propus tratamente diferentiate ale informatiei. In cazul agentiei FP diferenta trece in special prin francofonie. Agentia franceza este de exemplu prima in Africa, dar o astfel de alegere nu exclude necesitatea dezvoltarii de servicii in limba engleza, in special pentru informatia economica si financiara. In dezvoltarea prestarii de servicii economice si financiare, grupul Reuter nu cunoaste limite nici geografice, nici culturale, nici politice. Totusi, are o concurenta din ce in ce mai importanta. In principalele tari europene agentiile de informatie nationala constituie un sector economic modest dar foarte bine concentrat. In fiecare tara piata nationala a informatiei este dominata de un singur actor DPA in Germania, Press Association in Marea Britanie, ANSA in Italia, EFE in Spania si Pelga in Belgia. Intr-o maniera generala, cele 3 mari agentii mondiale au stranse legaturi cu agentiile nationale din majoritatea tarilor lumii. Ele se folosesc de schimbul de servicii care le permite sa beneficieze de o alerta cu privire la evenimentele locale, beneficiind in acelasi timp si de un suport comercial indirect. Contrar practicilor existente la sf sec 19, agentiile suprima in mod progresiv acordurile de exclusivitate consfintite de agentiile nationale in scopul distribuirii paralel si mai exact direct a anumitor servicii. Evolutia contractualizarii intre agentiile mondiale si cele nationale este in special marcata de progresul democratic in anumite regiuni de pe glob. 22 mai 2013 20 IUNIE EXAMEN ORA 10 SALA T39 RESTANTA 28 IUNIE ORA 10 SALA T39