III.

ZIARUL – EXPRESIE CURENTĂ A PRESEI TIPĂRITE (4 ore)

1. Să relateze despre tipurile de ziare și caracteristicile lor

2. Să determine criteriile de clasificare ale ziarelor
3. Să estimeze corelaţia funcţională dintre structura externă şi cea internă a ziarului

Tipologia ziarelor
Ziarul este cea mai răspândită categorie de presă tipărită. Ziarul domină piaţa periodicelor. În
general, conţinutul lor este universal, de tip "magazin", adică o publicaţie enciclopedică. Universalitatea
este elementul de bază al unui cotidian, iar intenţia lui este de a cuprinde maximal întreaga dimensiune a
realităţii şi de a răspunde tuturor dorinţelor unui cititor.
Deşi ziarul se confundă în limbajul comun cu presa tipărită, totuşi, cel mai adesea, publicul face
diferenţa dintre un ziar şi o revistă sau orice altă tipăritură periodică prezentată sub forma unui ziar.
Definiţia ziarului este, în mod obişnuit, următoarea: Orice produs mediatic, tipărit pe un suport de
hârtie( de calitate joasă), cu o frecvenţă exactă, nu mai mare decât odată pe lună, este realizat de o
echipă de profesionişti şi este destinat unui public larg, în general, non-profesionist se numeşte ziar.
Evoluţia calitativă şi cantitativă a ziarelor a condus la o diversificare enormă a publicaţiilor periodice
cotidiene, fapt care a impus necesitatea elaborării unor mecanisme de tipologizare a acestora. Orice
tipologie poate fi realizată doar în baza unor criterii anumite. În literatura de specialitate întâlnim mai
multe criterii de clasificare ale gazetelor, cele mai frecvente fiind echivalente cu caracteristicile de bază
ale ziarelor, între acestea:
Aria de distribuire,
Apartenenţa la un editor,
Diapazonul tematic,
Periodicitatea cotidiană,
Formatul,
Momentul apariţiei,
Principiului fiziologic/caracterul auditoriului,
Limba în care se editează ziarele,
Natura demersului,
Prezentarea grafică sau cromatica.
Vom insista asupra câtorva din ele.
Aria de distribuire/răspândire a ziarelor, în acest context deosebim ziare:
Internaționale – publicaţii periodice care se distribuie pe teritoriul a mai multor state. Preocuparea
acestei categorii de ziare nu este de a face obligatoriu lectura actualităţii din ţările unde este distribuită.
 transnaţionale – publicaţii periodice care depășesc granițele unei țări. În cele mai dese cazuri este
mediatizată atât realitatea internaţională, cât şi cea din ţara „de baştină” a ziarului transnaţional. Pentru ca
ziarul să obţină statutul de transnaţional sunt necesare obiective comune la care ar nutri şi care ar interesa
mai multe popoare. De obicei, aceste obiective sunt determinate de anumite condiţii obiective, precum: un
trecut istoric comun, elemente de cultură comună, posedarea limbii în care se editează ziarul, interese
strategice politice sau economice etc. („Adevărul”, „Ziarul Naţional”, „Evenimentul Zilei”
„Komsomoliskaya pravda v Moldove”, „AiF v Moldove”, „Trud v Moldove”etc.). Astăzi în Republica
Moldova nu există ziare autohtone, care s-ar încadra în această categorie, dar pe piaţa noastră
informaţională circulă mai multe ziare de acest fel, majoritatea dintre ele avându-şi obârşia în Federaţia
Rusă.
naţionale – publicaţii periodice care se distribuie pe întreg teritoriul unei ţări. Cotidianul naţional
oferă o perspectivă largă asupra realităţii şi urmăreşte scopul de a pune la curent publicul cu realitatea
naţională şi internaţională,
locale – 1. Presa locală reprezintă totalitatea publicațiilor periodice dintr-o anumită regiune/zonă,
care acoperă, sub aspect mediatic, arealul acesteia și valorifică masivul informațional potențial din acest
spațiu, al cărei diapazon tematic este axat prioritar pe dimensiunea socioculturală a realității de aici și se
adresează unui public concret. Aceste particularități conturează obiectivele, rolurile, funcțiile, tendințele
de dezvoltare și opțiunile ei de creație etc., din care rezultă specificitatea presei locale ca element mediatic
cu identitate distinctă. Imperativul proximităţii, care reprezintă mai fidel interesele şi problemele unei
comunităţi, este caracteristica de bată a presei locale. Ziarul local oferă ştiri utilitare cu caracter local,
comentarii şi note despre o realitate apropiată, „localizabil”. Tot din aceste considerente, dar şi datorită
reformei administrativ-teritoriale care a fost iniţiată în 1998 şi a funcţionat până în 2001, şi avut la bază
judeţele ca unitate administrativ-teritorială primară, şi-au făcut apariţia şi ziarele care se distribuie pe
teritoriul unor regiuni (ziarul Unghiul, care mediatizează realitatea şi se distribuie pe teritoriul raioanelor
Ungheni, Călăraşi, Nisporeni; Business-info azi Gazeta de Sud – Cimişlia, Hanceşti, Leova ș.a.). Viitorul
pare a fi însă acela al presei locale sau regionale. Pe de altă parte, localizarea se poate produce în acelaşi
timp cu o internaţionalizare a reţelelor mediatice: ziarele pot fi şi locale şi internaţionale, cu relativ puţine
schimbări, în ce priveşte structura, paginaţia, orientarea editorială şi chiar conţinutul.
Următoarea clasificare va avea la bază criteriul apartenenţa la un editor. Din această perspectivă,
ziarele pot fi divizate în:
oficiale sau de stat. – sunt ziarele care au în postură de fondatori diverse organizaţii de stat:
departamente, instituţii, etc. (departamentale: „Scutul Legii”, instituţionale „Academia”);
publice – sunt ziarele care au în postură de fondatori administraţia publică locală (ziarele
administraţiei publice locale: raionale)
 private – sunt ziarele care au în postură de fondatori una sau mai multe persoane private („Timpul”,
„Jurnal de Chişinău”, Ziarul de Garda, Makler, Молдавские Ведомости, Коммерсант PLUS, Труд7,
Expresul de Ungheni, Комсомольская правда).
În această categorie se mai înscriu ziare ale:
partidelor şi formaţiunilor politice („Comunistul”,„ Socialiștii”);
organizaţiilor obşteşti („Vocea poporului”ș.a.);
organizaţiilor profesionale („Făclia” ș.a)
uniunilor de creaţie, fundaţiilor culturale („Literatura şi arta”, „Lanterna magică”);
confesiunilor religioase („Curierul ortodox”, „Altarul credinţei”).
Conform criteriului diapazonul tematic ziarele se împart în două grupe principale: generaliste şi
specializate. În general, presa cotidiană s-a dezvoltat ca un sistem de difuzare de informaţii generale.
Presa generalistă se caracterizează prin aceea că pune în circuitul informaţional informaţii dintr-o arie cât
mai largă de domenii, în principiu nici un aspect al realităţii nefiind exclus. Mai mult, unele ziare
generaliste încearcă să satisfacă interesele informaţionale atât ale publicului matur, cât şi ale tinerilor sau
ale copiilor. Cu acest scop, multe publicaţii periodice introduc pagini specializate, dedicate cititorilor de
diverse categorii de vârstă, lărgindu-şi, astfel, publicul ţintă. În acelaşi timp, nu se poate ignora faptul că
primul ziar generalist de factura moderna, „The Times”, a avut la origine un ziar de anunţuri comerciale.
Cotidienele specializate au apărut odată cu evoluţia interesului pentru anumite domenii, mai cu
seamă cele care privesc sistemul loisirului şi cel al economiei. Rubricile sale paginile specializate din
corpul unor ziare generaliste n-au mai asigurat explozia cererii de asemenea produse jurnalistice. Apariţia
presei specializate este efectul extinderii societăţii de consum. Pe de o parte, un public interesat în
problematica economică, după ce ideea de capitalism popular a devenit un fapt curent, iar pe de alta,
tematica sportivă, care a monopolizat un segment important al industriei de divertisment. Deosebim ziare
specializate în diverse domenii, aşa precum: economie, sport, turism, medicină, învăţământ, domeniul
militar, etc.
O distincţie adesea operată în limbajul comun este aceea dintre presa populară şi presa serioasă.
Cotidianul popular s-a născut la mijlocul secolului XIX odată cu apariţia ziarului de 5 centime, „Le Petit
Journal”. El conţinea multă informaţie de fapt divers, redactată alert, puţine comentarii şi nu avea o
culoare politică definită. Preţul acestor publicaţii era mult redus în raport cu restul cotidienelor şi ele au
câştigat un public popular, ignorat până atunci de presa obişnuită.
Cu timpul, distincţia s-a mai atenuat în unele ţări, cum este Franţa, unde cotidianul popular nu mai
are astăzi un mare succes („France-Soir”, unul din puţinele sale expresii, se află într-un declin financiar
prelungit), dar continuă să fie relevantă în ţări ca Statele Unite, Germania sau Marea Britanic. Cel puţin în
Germania, diferenţa între presa populară (Boulevardprese), exploatând faptul divers, senzaţionalismul sau
tematica sportivă, şi presa serioasă este netă.
 Sub forma tabloidelor, cotidianele populare şi-au găsit un nou suflu. Formatul lor redus, paginaţia
simplă, titlurile imense, paginile abundent ilustrate, conţinând texte condensate, urmărind senzaţionalul
atrage un public larga. Aceste ziare sînt preocupate mai mult să provoace emoţie decît să pună probleme
serioase. Depolitizate, în general, ele vizează un public eterogen, depăşind liniile de front de motivaţie
politică tradiţionale, deşi uneori manifestă simpatii de stânga, cum sunt cele britanice ("The Sun", în
special), populiste şi autoritar-etatiste. Reţeta lor este extrem de simplă, bazată pe exploatarea celor 4S
(sport, scandal, senzaţionalism, sex).(Apropo magazin)
În Germania, forma sa cea mai puţin ortodoxă, numită Boulevardpresse, care reprezintă peste un
sfert din piaţa cotidienelor, ca şi multe dintre tabloidele britanice, la fel de populare („The Sun” a atins în
1990 aproape patru milioane de exemplare vândute, mai precis: 3 936 de mii!), sunt la limita vulgarităţii.
în România, ea a fost demult depăşită, fără a exista o contrapondere în presa serioasă.
Generaliste – „Jurnali de Chişinău”, „Săptămâna”, „Moldova Suverană”, „Timpul”, ziarele publice,
etc.
Specializate – „Făclia”, „Makler”, „Literatura şi Arta”, „Altarul Credinţei”, Ziarul de Gardă, ziarele
departamentale, ale organizaţiilor profesionale, TV Programe, Şans, Sport curier, etc).
Următorul criteriu este şi periodicitatea cotidiană. Un ziar este în primul rând un cotidian, de unde
şi numele său, de altfel. Din perspectiva periodicităţii presei deosebim următoarele tipuri de ziare:
- cotidiene – ziare care apar în fiecare zi. Periodicitatea cotidiană presupune apariţia zilnică a
ziarului, însă şi produsele mediatice care apar mai mult de trei ori pe săptămână, de asemenea se
încadrează în categoria cotidienelor.
- săptămânale – ziare care apar o dată pe săptămână. Este tipul de ziare care, graţie diapazonului
tematic, naturii demersului, genurilor ziaristice, machetării, volumului, etc, se apropie de reviste.
- bisăptămânale – ziare care apar de două ori pe săptămână.
- lunare – ziare care apar o dată pe lună.
- bilunare – ziare care apar de două ori pe lună.
- trimestriale – ziare care apar o dată la câteva luni. Deşi aceste ziare pot să nu aibă o apariţie
regulată, în unele cazuri ele sunt percepute ca având funcţia unui ziar. Este vorba îndeosebi de periodicele
unor comunităţi restrânse.
Formatul, care a devenit în ultimul timp foarte variabil, de asemenea poate constitui criteriu de
clasificare a ziarelor. În baza criteriului respectiv, ziarele pot fi clasificate în două mari categorii: ziare de
format standard şi ziare de format tabloid. Formatul standard include următoarele tipuri:
- A2 – formatul mare, care astăzi tot mai rar poate fi întâlnit pe piaţa noastră informaţională. E
cazul ziarului Literatura şi Arta, Moldova Suverană.
- A3 – semiformatul, dimensiunile căruia reprezintă o reducere la jumătate din formatul mare.
Este cel mai frecvent format utilizat de ziarele din Moldova.
 - A4 – dimensiunea paginii constituie o pătrime din formatul mare şi este folosit cu precădere
de ziarele cu circulaţie închisă: şcolăreşti, comunitare, ale ONG-urilor, etc.
Astăzi, găsim formate noi, aşa-numitele tabloide, care sunt între două formate. Ele sunt utilizate, de
către presa de divertisment.
În lume există şi alte tipuri de formate. În Germania, de exemplu, sunt încetăţenite următoarele
formate:
- nordic – cel mai mare dintre formatele de ziare germane
- renan – formatul mediu, care este utilizat, în general, de ziarele de prânz sau de cele cu o
circulaţie locală.
- berlinez – cel mai mic format de cotidiene.
Fiecare dintre aceste formate are avantajele şi dezavantajele sale. Formatul mare, încetăţenit abia la
mijlocul secolului XIX, are avantajul unei expuneri rapide şi cvasi-complete a sumarului chiar pe prima
pagină. Dar el este greu maniabil la lectură şi dificil de paginat. Semiformatul, în schimb, este uşor de
lecturat, oferă avantajul unei clarităţi sporite şi a unei prezentări şi puneri în pagină mai simplificate, dar
nu asigură însă şi varietatea punerii în pagină.
După momentul apariţiei avem ziare de dimineaţă, de zi şi de seară. Primele sunt cele mai extinse,
în timp ce ziarele de seară par a fi peste tot în declin, suferind cel mai mult de pe urma concurenţei mediei
electronice. Ziarul de dimineaţă are încă privilegiul de a răspunde unor reflexe sociale. Ziarele de
dimineaţă fac lectura zilei anterioare. Ele sînt tipărite în timpul zilei şi difuzate dimineaţa devreme. Ele pot
concura încă cu mediile electronice, prin calitatea lor de a fi pe piaţă la prima oră a dimineţii. În plus,
acestea au privilegiul consistenţei, fie pentru că pot fi analizate mai cu atenţie, fie pentru că discursul lor
este mai reflexiv.
Ziarele de seară, care apar de fapt, puţin după prânz, sunt specifice marilor aglomeraţii urbane. Ele
trebuie să fie rapid difuzate, întrucât au un timp mai scurt pentru a fi expuse la vânzare. Evoluţia lor este
contradictorie, în funcţie de ţară şi de cutumele fiecăreia. În timp ce, în Europa continentală, ziarele de
seară pierd teren, în Japonia şi SUA au încă o pondere însemnată. Există ziare care au două ediţii în
aceeaşi zi, dar această practică nu este foarte răspândită. La momentul actual, pe piaţa informaţională
autohtonă nu este înregistrat niciun ziar de seară, toate publicaţiile cotidiene fiind, în exclusivitate, de
dimineaţă.
Conform principiului diapazonului fiziologic pot apărea ziare pentru: a) copii Florile dalbe, b)
adolescenţi, c) tineret, d) maturi, e) pensionari. Tot în această categorie se înscriu şi ziarele pentru femei şi
cele pentru bărbaţi.
Un alt criteriu de clasificare poate servi şi limba în care se editează ziarele. În Republica Moldova
avem ziare care apar în limbile: română, rusă, ucraineană, găgăuză, bulgară, idiş. Unele publicaţii
cotidiene apar atât în limba română, cât şi în rusă. De la 90 încoace s-au înregistrat mai multe încercări de
a edita ziare bilingve. Aceste tentative însă nu au avut succes, practica ziarelor bilingve aproape dispărând.
Cu toate acestea, astăzi în Republica Moldova mai există ziare bilingve, toate acestea, fără excepţie, fiind
publicitare.
Un alt criteriu este natura demersului. În general, ziarul are un conţinut specific, care este destinat
unui public larg, de cele mai multe ori nespecializat. Această caracteristică a ziarului solicită materiale de
o mărime rezonabilă, scrise într-un stil accesibil. Natura demersului unui ziar reiese din preocuparea
acestuia de a face lectura actualităţii, indiferent care ar fi aceasta. Evident, în felul în care reproduc
actualitatea imediată, se disting demersurile jurnalistice şi se construieşte identitatea unui ziar.
Există ziare care acordă o importanţă principală micii actualităţi: faptului divers de diverse feluri,
informaţiilor utilitare, evenimentelor mărunte etc. Această preocupare este specifică îndeosebi ziarelor
locale şi presei populare. Demersul jurnalistic este caracterizat de prezenţa articolelor de mici dimensiuni,
informative, cu puţine comentarii.
Există ziare care îşi construiesc demersul în jurul marii actualităţi. Este vorba îndeosebi de marile
afaceri politice naţionale sau internaţionale. O presă mai reflexivă, în care articolele de analiză şi opinie au
o pondere semnificativă. De asemenea, articolele informative sunt naraţiuni mai extinse şi elaborate.
O caracteristică esenţială a unui ziar, dar şi criteriu de tipologizare (atât în raport cu alte categorii de
periodice, cât şi în raport cu alte produsele similare) este prezentarea grafică sau cromatica. De-a lungul
anilor, prezentarea grafică nu s-a schimbat în mod esenţial, atât că, graţie progresului tehnologic, a fost
posibilă diversificarea acesteia prin introducere design-ului color. Elementele vizuale care disting un ziar
în raport cu ale categorii de periodice, sunt: capul sau titlul ziarului cu toate atributele necesare (motto,
siglă, date biografice ale ziarului, etc), paginaţia, machetarea, corpul literelor, tiparul, iconografia, titrajul,
tipul de hîrtie etc.

Structura ziarelor
În ciuda a ceea ce se crede de obicei, ziarul are o structură internă foarte riguroasă, fiind organizat pe
pagini şi rubrici. Există o ierarhie a paginilor, indiferent aproape de intenţiile redacţionale. In cazul
ziarului clasic, coperţile, respectiv, pagina întâi şi pagina ultimă, sînt întotdeauna paginile cele mai
importante.
La rândul ei, prima pagină, ceea ce în engleză se numeşte front page, este organizată de o manieră
extrem de precisă. Există câteva tipuri de structurare a primei pagini a ziarelor:
1. Clasică,
2. Tabloidă,
3. Informativă
Întotdeauna, prima pagină, numită în jargonul presei anglo-saxone front page, cuprinde mai întâi
capul sau titlul ziarului. Trebuie remarcată priza la eveniment a paginii. Front page este pagina care se
face ultima, cu titlurile cele mai mari şi agresive, adesea în culori. Există de altfel astăzi o tendinţă foarte
apăsată către aglomerarea primei pagini şi către un ton provocator. Faptul arată rolul publicitar ale
acesteia: prima pagină oferă imaginea ziarului.
Conceptul clasic al primei pagină impune câteva reguli tradiţionale. Orice ziar acordă o mare
importanţă articolului de deschidere a numărului, plasat cel mai adesea imediat sub capul ziarului, în
stânga sau în centru. Sumarul ziarului ocupă de asemenea un spaţiu privilegiat, alături de articolul care
deschide numărul. Prima pagină mai conţine de asemenea o fotografie, foarte expresivă, fie în raport cu
articolul de deschidere, fie exprimând o temă de mare actualitate. Apoi, prima pagină mai poate conţine
informaţiile de o anumită importanţă, care au venit la redacţie în ultimele momente, cu puţin înaintea
închiderii ediţiei şi care n-au putut fi amînate. În unele cazuri, prima pagină mai conţine o grafică, pe teme
de actualitate, şi o tabletă, foarte scurtă, de mare efect. La fel, în multe cazuri, deasupra titlului ziarului, în
aşa-numita manşetă, sunt trecute titlurile articolelor cele mai importante din interiorul ziarului.
Conceptul tabloidelor este de natură publicitară şi are menirea să „atragă ochiul”: multe fotografii
mari cu mici legende care intrigă. Este o tendinţă de apropiere cu revistele de divertisment.
Conceptul informativ utilizează prima pagină la fel ca şi pe celelalte.
Cealaltă copertă a ziarului, ultima pagină, este cu mult mai puţin riguros alcătuită. Rolul său este
acela de pagină pentru ultimele evenimente, de reportaje sau de ştiri externe. Uneori, această pagină este
neglijată şi nu are o identitate clară.
Interiorul ziarului este organizat tematic, în funcţie de pagini şi rubrici. Cuprinde pagini de
actualităţi, pagini de analize (feature) şi pagini editoriale. Tendinţa de astăzi de a de-rubriciza paginile, în
favoarea evenimentului.
Indiferent de ziar sau de rubricaţie, orice pagină de ziar are câteva câmpuri de forţă: fondul paginii,
în stânga, sus, contra-pagina., rubricaţia. întotdeauna, rubricile focalizează atenţia, fie că sînt rubrici
redacţionale sau de autor. Cele ale redacţiei au menirea de a distribui informaţiile de o anumită natură, de
obicei, redactate sub forma unor ştiri scurte. Rubricile de autor însă reprezintă dorinţa redacţiei de a
semnaliza un articol care se diferenţiază de restul paginii prin numele autorului.

Bibliografie recomandată:
1. Bertrand Claude-Jean. O introducere în presa scrisă şi vorbită. Iaşi, 2001.
2. Cernat Mihai. Conceperea şi elaborarea ziarului. Bucureşti, 2002
3. Gorincioi Gheorghe. Sistemul mass media din Republica Moldova. Chişinău, 2014.
4. Păunescu Andrei. Jurnalism thematic. Bucureşti, 2005.