O introducere in presa scrisa si vorbita

CLAUDE-JEAN BERTRAND

-recenzie-

Elaborat-Donica Olga J131

Prefata de Claude-Jean Bertrand, traducere coordonata de Mirela Lazar, Editura Polirom, Colectia Collegium. Media, Iasi, 2001, 264 p., f.p.

Claude-Jean Bertrand - doctor si profesor emerit la Institutul Francez de Presa. A predat la universitatile din Strasbourg si Nanterre si la multe facultati americane de jurnalism. Printre cartile pe care le-a scris sau coordonat, amintim: The British Press (1969), Les Medias aux Etats-Unis (1974, editia a V-a in 1997), Les Etats-Unis et leur television(1989), La Deontologie des medias (1997, tradus in Statele Unite si in Brazilia), Les Medias en GrandeBretagne (1998),LArsenal de la democratie (1999).

Aceasta carte este un manual , util ca imagine de ansamblu asupra mijloacelor de informare de masa, conceput in termeni accesibili si cumuleaza o mare diversitate de informatie. Concizia si utilitatea sint punctele forte ale cartii, care nu li se adreseaza strict jurnalistilor, ci si cititorilor obisnuiti..Astfel,am ales aceasta carte fiindca reprezinta ,in opinia mea, un ghid practic in insusirea mijloacelor de cumunicare de masa.Ceea ce mi-a placut la aceasta carte este faptul ca este una scurta , usor de citit si bogata in informatie. Cartea este impartita in patru parti..Prima parte este impartita in patru capitole:(Comunicare si mass-media; Industria mass-media; Societate si mass-media; Profesii si pregatire), cumuland in total 15 capitole. Prima parte a volumului este conceptuala, limitindu-se la explicarea termenilor sau la clasificarea diverselor problematici ale comunicarii si ale mass-media. Spre exemplu, primul capitol-Notiuni si Modele, semnat de Remy Rieffel, defineste notiunile-cheie ale domeniului: - comunicarea(este ceea ce permite stabilirea unei relatii intre persoane,intre obiecte sau persoane si obiecte) - mass-media(mijloace de comunicare care servesc la transmiterea mesajelor intre o serie de profesionisti ai comunicarii si o audienta larga) - informatia(stoc de date mesaje ,semnale,siboluri,care permit fiintei umane sa creeze noi semnificatii ,sa interpreteze mesajele si sa transforme ideile si cunostintele prin dialogul cu semenii) Un capitolul foarte important in prima parte a cartii este cel ce descrie Functiile mass-mediei ce explica intr-un mod complex, rolul pe care-l detine mass-media in societate: promovarea consumului, stimularea distractiei, transmiterea culturii, ipostaza de tribuna de dezbatere, prezentarea unei imagini despre lume, supravegherea mediului inconjurator.Prin acest capitol,autorul le permite cititorilor sa construiasca metodic un ansamblu de concepte,pentru a intelege mai bine mecanismele care guverneaza informatia si comunicarea in societatea noastra. Se afirma adesea ca mass-media au trei functii: sa informeze, sa educe si sa distreze. Este putin prea sumar,mai ales la sfarsitul secolului XX. Mass-media, din ce in ce mai numeroase, ocupa in lumea noastra un loc tot mai important: din moment ce nu putem vorbi despre mass-media in afara unei societati de masa, nici societatea de masa nu poate exista fara mass-media. Mass-media isi asums roluri numeroase si extrem de diverse, care variaza i primul rand in functie de mediul politic. In capitolul doi intitulat Functiile mass-media,regimuri actori si roluri,Claude Jean Bertrand discerne regimurile de presa si functiile mass-media din cadrul democratiei liberale. Exista patru regimuri de presa, doua despotice si doua democratice. Fiecare se bazeaza pe o conceptie proprie asupra universului si a omului. Meritul autorului este de a nu comenta in termeni exclusivi, ci de a urmari interferenta unor aspecte ale regimurilor despotice in regimurile democratice si invers. In al doilea rind, autorul grupeaza functiile massmedia in sase categorii, desi granitele dintre acestea nu sint propuse drept definitive. Forumul mediatic joaca un rol politic crucial. Ca intermediari intre cetateni si guvernanti, mass-media se transforma in institutii centrale, in piloni ai democratiei. Guvernantii isi fac cunoscute realizarile si proiectele. Politicienii cauta sa se foloseasca de mass-media pentru a-si convinge electoratul. Cei ce dirijeaza economia se servesc si ei de mass-media, intr-o maniera mai discreta, dar mai eficace. Iata de ce un eminent observator cum este Jacques Ellul considera ca functia esentiala a mass-media este propaganda. Urmatorul capitol, Tipologia mijloacelor de informare de masa, ii apartine lui Claude-Jean Bertrand. Sint analizate aici asemanarile sau constantele observabile in evolutia, structurile si tendintele unui mijloc de informare de masa, precum si deosebirile unor modele de baza in functie de mediul in care mass-media se manifesta. Expresia mijloc de informare de masa denumeste in egala masura un sector al comunicarii

sociale (presa scrisa, radioteleviziunea), un sub-sector (cotidienele, revistele, radioul in FM, televiziunea prin cablu) sau un organ anume (un ziar, o revista, un post de radio sau de televiziune). In acceptiunea folosita aici, un mijloc de informare de masa este o intreprindere care, prin mijloace tehnice specifice, difuzeaza, simultan sau aproape simultan, un acelasi produs, informativ sau distractiv, unui ansamblu de indivizi raspanditi in diverse zone.In acest fel,cel de-al treilea capitol al partii I regasim date privind evolutia, tipologia si cei mai importanti decsriptori ai principalelor mijloace de informare in masa - ziarele, revistele si magazinele, radioul, televiziunea. Noi sau vechi, cu toate ca fiecare dintre mijloacele de informare de masa isi asuma diverse functii, primordiala, dintotdeauna, a fost functia de informare. Responasabiliatea jurnalistilor, explica Bertrand, consta in filtrarea informatiei. Bertrand identifica mai multe tipuri de jurnalism si anume: jurnalismul de opinie militant(jurnalistul nu vrea sa inventeze ci sa convinga); jurnalismul literar*(obiectivul jurnalistului este de a face realitatea nu inteleasa,ci simtita;el reda detalii pentru a crea o atmosfera); jurnalism de reportaj(jurnalistul trebuie sa raspunda la intrebarile cine? Ce? Unde? Cind? Cum? De ce?); jurnalism de ancheta(jurnalistul trebuie sa mearga si sa caute informatii in zonele obscure ,pe care anumite persoane vor sa le pastreze secrete sau departe de actualitate); jurnalism de interpretare, de comentariu(jurnalistul explica faptul prezentindu-i originele,contextul si posibilele urmari); jurnalism de serviciu (utilitar)(furnizeaza publicului informatii utile de zi cu zi); jurnalism institutional(presei ii sunt furnizate informatii de catre o firma sau institutii,informatii utile sau interesante,de ex.comunicatele de presa); jurnalism popular(scopul jurnalistului nu este de a informa ,ci de a amuza,a provoca cititorii iubitori de senzatie).

Capitolul patru ,al primei parti

Mass-media din Franta : situatia actuala, se face o ampla descriere a particularitatilor franceze ale mass-mediei.Sistemul mediatic francez detine putine recorduri, dar este unul dintre putinele sisteme din lume care isi ajunge siesi:

Franta are una dintre cele trei agentii mondiale de presa - AFP, cea mai veche (1832), singura care nu este anglo-americana si cele mai importante agentii fotografice: Sygma si Gamma. Este al patrulea producator de lung metraje al planetei (peste o suta de filme pe an dupa India, SUA si Japonia) si primul producator european de desene animate; Este al treilea producator de fictiune televizata din Europa, dupa Germania si Marea Britanie, dar primul exportator mondial de programe neanglofone. in sfarsit, cele mai mari doua agentii de publicitate din Franta, Havas Advertising (cuprinzand EuroRSCG) si Publicis sunt nationale, ceea ce nu se intampla in celelalte tari occidentale (in afara de Japonia si de Marea Britanie). Partea a doua a cartii este focalizata asupra industriei mass-media. In cadrul acesteia sint analizate noi tehnologii ale comunicarii de masa de la televiziunea prin cablu la Internet din punct de vedere sociopolitic (Thierry Vedel). Studiul acestor noi tehnologii ale comunicarii (NTC) nu poate, totusi, sa se reduca la studiul intrebuintarilor si al efectelor lor, pozitive sau negative, asupra sistemelor mediatice sau asupra societatii. Aparitia NTC nu este numai rezultatul unui progres stiintific de necontestat, ci si expresia unor politici publice sau strategii economice. Cum ne-a obisnuit deja, autorul ofera o documenteare teoretica privind principiile tehnice si instrumentele de transmitere a informatiilor (codarea informatiei codare analogical, codare digitala si comprimarea informatiei digitale), suporturile de stocare a informatiilor (suporturi traditionale, suporturi optice, suporturi de transmisie unda hertziana, retelele terestre si prin satelit, retelele prin cablu; echipamente de receptie terminalele actuale radiouri, televizoare, telefoane etc. Cea mai productiva, bogata in informatii si raspandita retea, expresie a modernismului contemporan este internetul.In conceptia autorului internetul se poate defini ca o retea a retelelor de calculatoare ce folosesc un protocol de comunicare comun (Internet Protocol sau IP). Fiecare utilizator de internet este conectat la un server local, care poate fi gestionat fie de un provider (in acest caz este necesar un abonament), fie de o universitate, o institutie sau o firma. Acest server este legat la alte servere prin retele publice sau particulare, ele insele legate unele de altele. Ca urmare a acestei organizari, accesul la un calculator de pe internet permite, din aproape in aproape, accesul la ansamblul celorlalte calculatoare.Internetul ofera cinci tipuri de aplicatii: - Consultarea de informatiei sub forma de texte, fotografii, scurte secvente video sau sunete;

- Mesageria, care poate avea mai multe forme: posta electronica de la persoana la persoana (e-mail); - Servicii tranzactionale cu ajutorul carora este posibil sa comanzi un produs; - Accesul la calculatoare departate: aplicatia Telnet, cu ajutorul careia un utilizator se poate conecta la un calculator mai puternic, ca si cum calculatorul sau nu ar fi decat un simplu terminal - de exemplu, pentru a face calcule complexe sau pentru a lucra in paralel cu alti utilizatori. - Editarea si difuzarea de informatii: utilizatorii internetului pot sa editeze si sa puna la dispozitia celorlalti utilizatori texte, sunete, sau imagini, creandu-si pagini personale; In cea ce-a treia parte a cartii Societate si mass-media majoritatea subiectelor de discutie o detine evaluarea influentei mass-media asupra indivizilor in societate, fapt ce constituie, fara indoiala, de mai multe decenii, o preocupare majora a cercetatorilor in stiintele comunicarii. Dezbaterea privind efectele mass-media a cunoscut trei faze succesive: o prima faza, in jurul anilor 20-30, in cursul careia s-a crezut mai ales in atotputernicia radioului si a cinematografiei; o a doua, intre sfarsitul anilor 30 si inceputul anilor 60, cand s-a pus accentul pe efectele limitate ale mass-media; in fine, a treia faza, care incepe spre mijlocul anilor 60, cu un reviriment al teoriilor care vorbesc despre efectele puternice ale mass-media. Mesajele transmise prin mass-media nu ating decat in mica masura indivizii .Un telespectator care asista la o confruntare intre doi politicieni pe micul ecran nu-si va modifica deloc intentia de vot la sfarsitul acestei dezbateri, in afara de cazul in care el apartine grupului indecisilor. In acest sens, numerosi cercetatori au dezvoltat studii de specialitate urmarind diferite laturi ale modului de influentare a mass-mediei. Bertrand aminteste de studiile asupra efectelor ideologice, teoriile determinismului tehnologic, teoria spiralei tacerii, studii privind functia de agenda.Dreptul si mijloacele de comunicare de masa (suporturi ale informatiei si comunicarii) sunt nu numai elemente necesare, ci si constitutive ale oricarei societati organizate. Puterile si regimurile politice autoritare nu tin cont de regulile de drept pentru a controla informatia. Dreptul mass-media se defineste mai curand prin obiectul sau decat prin natura regulilor sale. El apare, in continut, ca fiind un element constitutiv si caracteristic esential al unui sistem politic. Astfel,as putea spune ca mass-media ocupa un loc din ce in ce mai important in viata cotidiana. Luate separat, citirea presei , ascultarea readioului sau urmarirea televiziunii, diferentiaza publicul intr-o mica masura.Modul in care indivizii percep si asimileaza aceste informatii le determina imaginea realitatii,formindu-le valori civice,culturale si profesionale. In fine,in partea a patra a cartii Profesii si pregatire se analizeaza diferite moduri in care jurnalistul actioneaza in domeniul sau de aplicatie informationala (Christine Leteinturier). Daca meseria cea mai cunoscuta din domeniul mass-media este, incontestabil, aceea de jurnalist, pentru ca este cea mai vizibila, nu trebuie neglijati ceilalti profesionisti, cu competente si activitati foarte diverse, care intervin de-a lungul procesului de realizare si apoi de difuzare a produselor mediatice. Fie ca este redactor in presa scrisa, in audiovizual sau in domeniul telematicii, fie ca este cameraman sau fotograf, ziaristul utilizeaza proceduri comune de-a lungul celor trei etape care ii caracterizeaza demersul profesional: colectarea, selectia si prelucrarea informatiei. Pe parcursul acestor etape, el intra in relatie cu alti profesionisti din domeniul informatiei si comunicarii.

Profesia de jurnalist si evolutia ei in Franta

In 1998, Franta numara 30 000 de jurnalisti profesionisti. Numarul lor a cunoscut o progresie constanta: 10 000 in 1965, 16 600 in 1980, 26 600 in 1990; 27 939 in 1993. Salariile jurnalistilor variaza dupa functiile pe care le ocupa si dupa responsabilitatile pe care le au, dar si dupa categoriile mass-media. Respectivele salarii reprezinta de fapt baze de negociere la care trebuie adaugate anumite criterii: vechime, renume, succesul publicatiei. Munca intr-o institutie de presa este una colectiva, de echipa si ca, in timp ce redactia
reprezinta punctul central al unei intreprinderi de presa sau al directiei de informatie dintr-un post de radio ori de televiziune, ansamblul personalului tehnic joaca un rol la fel de important, chiar daca mai putin cunoscut, fiind mai putin vizibil pentru marele public. Interactiunea dintre cele doua medii este destul de redusa, pentru un tehnician fiind foarte dificil sa treaca in redactie. in schimb, jurnalistii si responsabilii cu comunicarea si cu relatiile publice constituie medii destul de apropiate, avand capacitatea de trecerea de la o profesie la cealalta.

Avand in vedere continutul prezentei lucrari, pot concluziona si in acelasi timp fiind in consens cu autorul/autorii, faptul ca reda vaste informatii modele, principii, studii - ca un potential manual, selectate, prelucrate si transmise intr-un mod profesionist si in acelasti timp captivand, intrucat imbina date privind cultura internationala.Ca viitor specialist in domeniul jurnalismului,aceasta carte mi-a servit drept un ghid in formarea competentelor profesionale pentru viitor.Autorul ne transmite un concept primordial care trebuieste abordat de un jurnalist profesional si anume ca jurnalistul trebuie sa-si adapteze imperativele profesionale la noua tehnologie,apoi sa obtina increderea si sprijinul publicului prin competenta de care dau dovada in prelucrarea informatiei,iar pentru aceasta ,este nevoie de o excelenta pregatire deontologica.