Pirju Ionel Sergiu Campania de relații publice

2. CAMPANIA DE RELAȚII PUBLICE

Comunicarea publică
Strategii de negociere în campania de relații publice
Managementul campaniei de relații publice
Obiectivele specifice unităţii de învăţare
Teste de autoevaluare
Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare
Lucrare de verificare

Bibliografie minimală

Obiective specifice:

La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:

- să defineşti rolul comunicării publice în
strategiile de management contemporane ;

- să identifici şi să explicit strategiile de negociere

în Campania de relații publice;
- să cunoști metodologia realizării unui
management de relații publice.

Managementul Relațiilor Publice

Pirju Ionel Sergiu Campania de relații publice

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 4 ore

2.1. Comunicarea Publică

Prima dintre cele 4 axiome ale comunicarii ale lui Paul Watzlawick (Scoala de
la Palo Alto) ne spune ca: „Orice comunicare prezinta doua aspecte: continutul si
relatia, in asa fel incit cel de-al doilea il include pe primul si, ca urmare, este o
metacomunicare.” Ceea ce numim comunicare nu se limiteaza prin urmare la
transmiterea unei informatii; ea implica intotdeauna o relatie. Sensul termenului
de comunicare, utilizat de la sfirsitul sec. al XII-lea – asa cum ne sugereaza
radacina sa latina munus – priveste intilnirile intre indivizi, schimbul,
impartasirea.
A comunica inseamna a fi in relatie; originea comunicarii se afla in necesitatea de
a relationa oamenii, de a-i face sa coopereze in vederea unor scopuri comune.
Comunicarea apare pentru a permite oamenilor sa-si coordoneze actiunile in
vederea unor scopuri generale comune. In viata sociala nu se poate obtine nimic
fara comunicare (Henri Lefebvre). Informatia e de fapt doar o ultima etapa a
evolutiei comunicarii, deloc. Oricum, in comunicare, relatia influenteaza
continutul, se plaseaza la nivel superior, este metacomunicare. Iar scopul ultim al
comunicarii este tocmai metacomunicarea, construirea de relatii interpersonale.
Ca relatie, comunicarea se poate stabili intre doua persoane, intre o persoana si
un grup si intre grupuri de diferite dimensiuni. In principiu putem deci diferentia
domeniul comunicarii interpersonale de domeniul comunicarii publice. Marea
diferentiere in domeniul vast al comunicarii generalizate este cel dintre
comunicarea interpersonala si publica. Desigur, multe dintre principiile, tehnicile
si procedurile comunicarii interpersonale functioneaza si in comunicarea publica,
diferitele forme ale comunicarii putind fi la fel de bine privite si dinspre persoane
si dinspre public publicuri). Daca detaliem conceptual de comunicare generalizata
avem pe linga interpersonala cu formele ei detaliate diverse, comunicarea publica
ce poate lua forma comunicarii institutionale, politice, mediatice sau comerciale.
Comunicarea publica se diferentiaza apoi in ceea ce se numeste pe de o parte
relatii publice, respective comunicare institutionala si politica, pe de alta
publicitate si marketing, respective comunicare comerciala, totul scufundat in
mediul insasi alcomuncarii postmoderne care este comunicarea mediatica.
Din punctul de vedere almass-mediilor, comunicarea generalizata rezolva
problema moderna a parcelarii prin specializare a cunoasterii. Desigur, nu poti
cunoaste la fel ca specialistul, dar poti sa te

Managementul Relațiilor Publice

Pirju Ionel Sergiu Campania de relații publice

intilnesti cu el intr-o reprezentare a cunoasterii lui. Comunicarea inseamna atunci

ceea ce vechea pretentie elitista de cunoastere numea vulgarizare.
Confuzia terminologica cea mai raspindita pentru centrul si estul Europei –unde
abia se infiripa chiar relatiile cu publicul (penurie, absenta
personalului,masivitatea cererilor etc.) - este cea dintre relatiile publice si relatii
cu publicul. De, Europa in general nu este scutita de aceasta confuzie pentru ca
termenul este de origine americana si isi hraneste semnificatiile dintr-un anumit
context socio-politicoeconomicsi general uman. Pentru Europa de vest, regalista
si centralista „relatiile publice” au fost relatii cu publicul in sensul ca deciziile
luate de autoritatile regale superioare aflate la centru erau comunicate masei
supusilor care le executau. Prin urmare „relatiile publice” se reduceau la
comunicarea unilaterala cu publicul.
Serviciile publice din tarile europene, universale in sensul centralismului regal
traditional, au continuat sa practice acest gen de relatii cu publicul si au fost in
general urmate ca model de restul institutiilor si chiar de firmele si intreprinderile
comercialeconomice in stilul comunicarii comerciale (marketing si publicitate) ale
acestora. In America si, in general, in lumea anglo-saxona, comunicarea publica
primeste sens de relatii publice, adica grupurile comunica public unele cu altele in
numele impunerii propriilor interese si isi promoveaza propria imagine. In
principiu, Declaratia drepturilor omului de la 1789, prin art. 11: "Libera
comunicare a gindurilor si opiniilor este unul din drepturile cele mai pretioase ale
oamenilor." Ne spune ca spatiul public este deschis tuturor. El defineste chiar
aceasta deschidere spre toti acomunicarii, care e folosita insa de diferitele puteri
sau sisteme in interesul lor.

Sarcina de lucru 1
Identificaţi într—un text de maxim 10 rânduri, care sunt principalele
deosebiri dintre comunicarea publică și relațiile cu publicul.

Desi relatiile publice sunt un fenomen comunicational al secolului XX radacinile

acestei activitati sunt la fel de vechi ca si comunicarea. Istoria lor nu este istoria
perfectionarii si autonomizarii managementului si tehnicilor acestei activitati
comunicative.
Am putea spune spre ex. ca Iulius Cesar si-a promovat imaginea personala prin
astfel de tehnici, ca in Roma antica existau campanii electorale, ca Jocurilor
Olimpice antice li se facea publicitate, ca in Anglia sec. XVIIlea mesaje

Managementul Relațiilor Publice

Pirju Ionel Sergiu Campania de relații publice

publicitare: si quis – daca cineva doreste, mesaje prin care indivizii isifaceau
cunoscute capacitatile, iar cine dorea sa ii foloseasca le raspundeau etc.
Probabil ca evenimentul ce caracterizeaza cel mai bine sensul actual al relatiilor
publice este Revolutia americana. Aici intilnim organizatii care modeleaza opinia
publica, utilizarea diferitelor simboluri, producerea de evenimente inscenate
(afacerea ceaiului de la Boston), difuzarea rapida a propriei versiuni asupra
evenimentului, utilizarea a cit mai multe canale de comunicare, campanie
sustinuta care satureaza publicul cu mesaje.
Aceasta perioada, mai ales cea dintre 1600 si 1799, este preliminara, intrucit
infrastructura, canalele de comunicare si tehnicile relatiilor publice abia se creaza
si se dezvolta. Agentiile de presa, primele practicante autonome ale relatiilor
publice apar tot in America la inceputul sec. XIX-lea, odata cu aparitia presei
ieftine. Aceste Agentii produceau povestiri si relatari despre evenimente
neobisnuite, dupa care erau ahtiati oamenii simpli si prin intermediul lor
promovau intereselor unei persoane, firme sau institutii.Unul dintre cei mai
remarcate figuri a fost Phineas T. Barnum, creator al unui circ despre personajele
caruia a lansat in presa povestiri senzationale (Fratii siamezi, „doica” lui
Washington).
Este totodata intre primii care a organizat pseudoevenimente, intimplari anume
construite pentru a fi difuzate de presa. Etapa „agentului de presa”, intre 1800-
1899, se caracterizeaza prin comunicare prin actiune, comunicare intr-un singur
sens, de la agent spre public, fara a tine seama de valorile si interesele publicului,
informatia distribuita era cel mai adesea incompleta, exagerata sau chiar falsa, cu
scopul de a controla publicul si de a obtine cit mai multa publicitate, de a cistiga
faima pentru client.
Sub presiunea revendicarilor sociale, restrictiilor guvernamentale si atacurilor
presei, aceasta practica a fost inlocuita de aceea a birourilor de publicitate.
Comunicarea ramine tot unidirectionata, dar informatiile sunt in general corecte si
adevarate, iar munca relationistilor este similara celei a ziaristilor. Henri Ford a
formulat in cadrul propriei firme doua tehnici de relatii publice: pozitionarea: cine
intra primul in atentia publicului obtine recunoasterea; accesibilitatea: cu cit e mai
accesibil, cu cit ajunge mai repede la presa, cu atit numele va deveni mai popular.
Woodrow Wilson a fost primul presedinte american care a folosit agentiile care se
ocupau cu reclama in persuasiunea guvernamentala si in efortul de razboi
(Comitetul Creel). Cei care au lucrat sub conducerea jurnalistului Creel si-au
infiintat dupa razboi firme de relatii publice.
Edward T. Bernays, nepotul lui Freud, a predat primul curs de relatii publice, a
conceput intre primii consilierea ca o „inginerie a consimtamintului”,
concentrindu-se asupra mijloacelor psihanalizei in prelucrarea simbolica a
imaginilor. El a schimbat orientarea relatiilor publice de la informarea publicului
la intelegerea publicului. Inaceasta etapa modelul este al comunicarii bilaterale,
dar asimetrice, pentru ca urmareste numai transformarea publicului, nu si a

Managementul Relațiilor Publice

Pirju Ionel Sergiu Campania de relații publice

organizatiei. Este o perioada in carese practica cercetarea, prevenirea si

planificarea, iar relationistul este un manager alcomunicarii.

fundamentelor naturale amintite: Carpaţi, Dunărea şi Marea Neagră.

Sarcina de lucru 2
Explică într-un text de 5-10 rânduri care sunt caracteristicile presei
ieftine.

Comunicarea publica este o comunicare formala legata de punerea in actiune pe care le stabileste
societatea: "...comunicarea publica este comunicarea formala, care tinde catre schimbul si
impartasirea de informatii de utilitatea publica si spre mentinerea liantului social, a caror
responsabilitate revine institutiilor publice."

Domeniul ei este interesul general: comunicarea publica "insoteste orice aplicare

a regulii, desfasurarea oricarei proceduri, luarea oricarei hotariri publice. Mesajele
sint in mod teoretic emise, primite, tratate de catre institutiile publice >in numele
poporului<, asa cum sunt votate legile sau promulgate hotaririle judecatoresti."
Comunicarea si difuzarea informatiei sunt o obligatie, accesul la informatie un
drept (existenta unor motive de secret trebuie notificata).
"Daca finalitatile comunicarii publice nu sunt in mod real disociate de cele ale
institutiilor publice, functiile sale sunt acelea de a informa (a aduce la cunostinta,
a da seama si a pune in valoare), de a asculta (asteptarile, intrebarile si dezbaterea
publica), de a contribui la asigurarea relationarii sociale (sentimentul de
apartenenta colectiva, luarea in considerare a cetateanului in calitate de actor) si
de a insoti schimbarile comportamentelor si pe cele ale organizarii sociale."
Mesajele comunicarii publicecontribuie la:
a) reglementare (se refera la legalitate, informeaza despre oportunitatea unui
demers, procedurile de urmat, documentele de intocmit; aminteste interesul
general si neajunsurile si sanctiunile incalcarii lui);
b) protectia (bunurilor, persoanelor);
c) anticiparea, pregatirea viitorului (Mesajul nu poate fi concret fara iluzia unor
promisiuni).
Comunicarea publica se bazeaza pe respectarea gradului de consens social
inglobat de mesaj. Diferenta dintre comunicare publica si comunicare politica
rezida in termenul lung sau termenul scurt. Comunicarea publica este o

Managementul Relațiilor Publice

Pirju Ionel Sergiu Campania de relații publice

comunicare strategica, pe termen lung, comunicarea politica este o comunicare

tactica (in raport direct si stric cu scopul urmarit, puterea politica), pe termen
scurt. In functie de gradele diferite ale consensului avem de a face in aceasta
comunicare cu:
- informare si explicitare,
- promovare sau valorizare,
- discutare sau propunere.
Campanii de informare de interes general
Comunicarea institutionala: prezentarea institutiei, activitatilor, afirmarea
identitatii si imaginii, acompanierea politicii institutiei. Implicit sau explicit este
prealabila celorlalte forme de comunicare publica. Cimpul ei contine patru cercuri
concentrice: 1. interior, al personalului, 2. operational, utilizatorii, 3. sectorial,
partenerii, 4.general. Are trei aspecte: 1. strategie (misiune, valoare adaugata), 2.
structuri, 3.identitate. Imaginarul organizational este fundamentat pe trei imagini:
1. cea a institutiei, pentru cei care lucreaza in ea, 2. cea a calitatilor ideale, etice si
profesionale, presupuse de vocatia si misiunea sa, 3. cea a grupurilor influente
interne sau externe, care intruchipeaza legitimitatea si pot propune devenirea.
Identitatea se manifesta in stilul productiilor simbolice, istoria, miturile subiectele
tabu, dar exista o cultura organizationala evidenta in recrutarea personalului.
Comunicarea interna
- ascultare (canale clasice, cutii de sugestii, anchete conduse de altcineva)
- scrisori de informare, jurnale interne, reviste magazin.
Obligatie de principiu: membrii institutiei sa fie primii informati.
Comunicarea externa - Relatiile serviciilor publice cu utilizatorii:
- Primirea
- Ascultarea (individuala, colectiva, sondaje, anchete calitative, convorbirile de
profunzime)
- Dialogul (problema reprezentarii beneficiarilor; asociatii ale beneficiarilor
grupuri de presiune, Mediator institutionalizat)
crescinda a societatilor noastre. "Comunicarea publica faciliteaza cautarea
interesului general care rezulta din dificilele arbitraje intre interesele individuale
si celecategoriale."
Ea raspunde de asemenea cautarii de semnificatie si nevoii de relatie.
Institutiile publice "emitatoare" sunt multiple si diverse: intre centralitatea statului
si descentralizarea si localismul administratiei. Nu mai exista transmitere
piramidala, dar exista specificitati si complementaritati prost afirmate iar
repartizarea competentelor
si responsabilitatilor este neclara. Statul european accepta sa coboare de pe soclu,
sa vorbeasca, sa asculte sau chiar sa dialogheze cu cetatenii. Ideea este ca

Managementul Relațiilor Publice

Pirju Ionel Sergiu Campania de relații publice

cetateanul trebuie tratat ca si client al serviciului public. Totusi nu este o autentica

relatie clientfurnizor:
- nu exista alti furnizori,
- nu a fost ales in mod liber de catre client,
- ca si client, cetateanul contribuabil si alegator, ar trebui considerat client
actionar si abonat. El achita costul unui serviciu printr-o completare a pretului si
detine o parte din puterea de decizie ce revine furnizorului. (De aici ambivalenta:
atasament si atitudine critica. Caracterul activ, interactiv, defineste comunicarea;
pasivitatea - fascinatia, hipnoza propagandei sau manipularii).
Persuasiunea este comunicarea bazata pe prezenta constiintei si argumentarii.
Persuasiunea poate functiona si negativ, impotriva unor convingeri si atitudini,
pentru a le indeparta si se numeste atunci disuasiune. Disuasiunea este
persuasiunea negativa, care urmareste sa combata o convingere, o atitudine
instalata sau gata sa se instaleze in mintea noastra.
Retorica aristotelica distinge trei moduri ale persuasiunii: ethos-ul, logos-ul si
pathosul, care pot fi ratasate la trei elemente de baza ale schemei comunicarii
(Jakobson): mesajul, destinatorul (emitatorul) si destinatarul (receptorul).
􀀀 ethos-ul (etica) - modul de persuasiune propriu destinatorului (emitatorului),
important acolo unde acesta se pune direct in scena, unde, ca orator, cauta sa
cistige bunavointa publicului prin comportamentul sau si prin ceea ce se stie
despre caracterul si trecutul sau (argumentul autoritatii ca argument etic) care il
favorizeaza in sustinerea discursului.
Daca nu inspirati incredere si integritate, nimeni nu va fi dispus sa va creada,
indiferent cit de perfectionate ar fi tehnicile voastre. Este posibil sa exersati
crearea unei aparente de sinceritate si onestitate (escrocii se bazeaza pe o
asemenea aparenta), dar nici o actiune de persuasiune pe termen lung nu a fost
construita pe fundamente nesincere (neoneste) (Poti insela un om tot timpul,
potiinsela mai multi oameni o parte din timp, dar nu poti insela toti oamenii tot
timpul.)
Procedee - efecte persuasive de urmarit in functie de cele trei strategii
alepersuasiunii, ethos-ul, logos-ul:
A. ethos-ul:
- Efectul de exemplaritate - se obtine prin a te da de exemplu ca gindire sau
comportament, pentru ceea ce urmeaza a fi facut.
- Efectul de buna credinta - se obtine prin aceea ca oratorul se arata a fi cel care
a suferit pentru ceea ce propune, sau prin invocarea celui care a suferit si este
cunoscut de auditoriu.
- Efectul de purtator de cuvint - se obtine prin aceea ca vorbitorul isi atribuie
rolul de a vorbi in numele altora, ideilor, valorilor, globalului, generalului.

Managementul Relațiilor Publice

Pirju Ionel Sergiu Campania de relații publice

B. logos-ul:
- Efectul demonstrativ - se obtine prin folosirea bunei reputatii a gindirii logice;
trebuie spus ceea ce ai se spus rar, cu aplomb, subliniind cuvintele de legatura.
- Efectul de metoda - se obtine prin a clarifica, a face ordine, a crea tipologii. Da
credibilitate.
- Efectul de principiu - se obtine prin stabilirea prealabila a anumitor reguli si
conveniente ale discursului. Rigidizeaza si formalizeaza schimbul de idei si
mesaje
subliminale impunind un control. Principiul trebuie sa emane din valori si sa fie
evident.

Sarcina de lucru 3
Cum caracterizati procesul de comunicare externă în societatea
contemporană.

2.2 Strategii de negociere.

Negocierea este procesul prin care reusim sa obtinem ce vrem de la cei care vor
ceva de la noi. in inima oricarei negocieri exista ideea: „Da-mi ceva din ce vreau
eu in schimbul a ceva din ce vrei tu”.
Potrivit principiului dupa care doresti ceea ce nu ai si ai ceea ce nu doresti, atit tu,
cit si celalalt negociator oferiti lucruri care au mai mica valoare pentru ei pentru a
obtine lucruri care au o mai mare valoare. Din acest punct de vedere putem spune
ca la sfirsitul unei bune negocieri ambele parti sunt in cistig pentru ca au obtinut
prin ea ceea ce au vrut.

Negocierea este esentialmente o comunicare. Cite dintre urmatoarele caracteristici

ale unui bun negociator asa cum este portretizat de Peter Fleming (manager

Managementul Relațiilor Publice

Pirju Ionel Sergiu Campania de relații publice

asociat la firma de consultanta PFA International) nu sunt valabile pentru un bun

comunicator? Ele sunt atit deasemanatoare incit putem schimba negociator cu
comunicator:
- Negociatorii (comunicatorii) experimentati isi controleaza si coordoneaza cu
atentie (comunicarea);
- Ii atrag cu rabdare pe oponentii incapatInati la masa negocierilor (Ii atrag in
procesul comunicarii pe cei care se feresc sa participe la el);
- Evita rundele de negocieri (comunicare) nepregatite;
- Isi pregatesc cazul cu multa atentie;
- Analizeaza ceea ce s-ar putea afla pe agenda oponentilor de negociere
(comunicare);
- Isi cunosc propriile limite si pe cele ale oponentilor.

Doar ca este o comunicare in care partile sunt mai active si mai directe in ceea ce
priveste interesele lor si ca asteapta anumite hotariri urmate de consecinte. Prin
urmare trebuie procedat ca in cazul oricarei comunicari: e bine sa incepem cu
construirea unei atmosphere favorabile acestui tip de comunicare. De aceea prima
problema este aceea a propriei atitudini fata de acest proces de comunicare care
este negocierea.

Atit pregatirea cit si lipsa de pregatire devin repede vizibile in negociere. Lipsa de
pregatire in negociere devine vizibila in faptul ca cel nepregatit reactioneaza doar
la evenimente si nu este capabil de a conduce miscarea de negociere, adica este
reactiv, nu proactiv in negociere. Pregatire inseamna construirea unei pozitii
constructive si nu inghetarea intr-o pozitie oarecare sau dezvoltarea unei atitudini
agresive. Trebuie sa hotarasti mai intii ce vrei sa obtii si sa faci o ordine a
prioritatilor in dorintele tale. Ceea ce vrem sa obtinem prin negociere se numeste
obiectiv, iar gradul lui de importanta se numeste miza. Negociezi pentru a obtine
ceea ce doresti de aceea trebuie sa te intrebi: ce vreau sa obtin in urma
acesteinegocieri? Desigur, negocierea consta in schimbarea acestor dorinte in
functie de dorintele celuilalt negociator si aspecte sau elemente ce pareau sigure
pot deveni negociabile si nesigure. Pentru a stabili propriile obiective trebuie sa
poti lua in considerare obiectivele celeilalte parti precum si metoda folosita in
realizarea lor. Asteptarile celeilalte parti se inscriu pe un teren determinat de
probleme - obstacolele cu care se confrunta intr-o situatie data -, de nevoi -
celeactuale, explicite sunt cele care conteaza intr-o tranzactie, dar nu trebuie uitat
ca exista insa si nevoi ascunse si nevoi viitoare -, si dorinte - care pot fi
descoperite prin discutii asupra preocuparilor sale.
Empatia, capacitatea de a privi situatia din perspectiva celeilalte parti este
deosebit de importanta atit in pregatirea cit si in derularea negocierii. Dorintele
celeilalte parti trebuie insa avute in vedere mai ales in raport cu metoda folosita
pentru realizarea lor si in raport cu propriile dorinte pentru ca ele sunt importante
numai in masura in care afecteaza realizarea
propriilor dorinte. Negocierea iti ingaduie sa iti realizezi dorintele in termenii
celeilalte parti, sau ca cealalta parte sa-si realizeze dorintele in termenii tai, sau ca
ambele parti sa-si realizeze ceea ce doresc in conditiile ambelor parti. Negocierile

Managementul Relațiilor Publice

Pirju Ionel Sergiu Campania de relații publice

sunt un tip de comunicare care influenteaza comportamentul si aspiratiile

participantilor, tipologia problemelor si aria posibilelor rezolvari. Prin
comunicarea in negociere solutiile problemelor devin decizii ale partilor in
vederea incheierii unui acord. Ceea ce doresti sunt hotaririle la care vrei sa ajungi
in urma adaptarii la dorintele celeilalte parti. In ordinea de prioritati a dorintelor
tale trebuie sa notezi la fiecare punct ceea ce doresti sa obtii mai mult sau mai
putin explicit si indiferent de dorintele celeilalte parti.

Pozitia de intrare si pozitia de iesire

Indiferent de unde pornesti, in negociere vei ajunge altundeva. Negocierea va
incepe cu o pozitie de intrare in negociere si se va finaliza cu o pozitie de iesire.
Regula ce urmeaza de aici este ca nu trebuie sa accepti niciodata prima oferta a
negociatorului, pentru ca exista o a doua oferta a celeilalte parti, mult mai buna
pentru voi, la care se poate ajunge prin negociere.
O astfel de scala de posibilitati iti asigura o flexibilitate mai mare si o sansa mai
mare de aajunge la un acord.
- Punctul de intrare in negocieri
Cerintele cu care intri in negocieri si pe care cealalta parte le accepta in negocieri
nu reprezinta si pozitia finala. Punctul de intrare in negocieri reprezinta ceea ce
este sustenabil in fata celeilalte parti. Este recomandabil ca obiectivele sa nu fie
supraevaluate – nerealist sau ambitios -, intrucit supraevaluarea ar determina o
reactie similara din partea celeilalte parti. E bine sa aveti in minte doua oferte din
care una ar trebui sa tina seama de nevoile si motivatiile
majore, iar a doua ar trebui sa le adauge pe cele secundare si viitoare.
- Punctul de iesire depinde de limitele avute in vedere pina la care se poate ajunge
la un acord.
Relatia dintre punctul de intrare ti punctul de iesire depinde de optiunile pe care le
ai si de fortele tale.
In aceasta faza a pregatirii este important sa nu gresesti:
- renuntind sa hotarasti dinainte ceea ce vrei
- asteptind sa vezi ceea ce pretinde partenerul
- sa nu ai o ordine a prioritatilor in dorintele tale
- sa nu ai o gradare a dorintelor tale.

Managementul Relațiilor Publice

Pirju Ionel Sergiu Campania de relații publice

Sarcina de lucru 4
Explică şi argumentează într-un text de 5-10 rânduri, importanța
alegerii locului de comunicare

Crearea atmosferei de negociere

Negocierea nu este o disputa aprinsa cu oponentii nici o comunicare

conventionala.
Succesul in negocieri este dependent de abilitatea noastra de a-i persuada pe
ceilalti. In comunicarea de fiecare zi folosim mai multe stiluri
- stilul necomunicativ, care iese de la inceput din discutie;
- stilul extrovertit, care, invocind o multime de informatii si fapte, incearca sa
forteze o persoana in directia unei anumite atitudini.
Adevarul este ca nu exista stil perfect in sine si ca el trebuie adaptat
imprejurarilor. Un negociator bun este flexibil si poate trece cu destula usurinta de
la un stil la altul in functie de atitudinea oponentului. Ceea ce este important este
ca relatia sa ramina functionala iar stilul adoptat sa nu fie in contradictie cu
contextul cultural local. De aceea este important sa puteti cunoaste personalitatea
oponentului vostru, eventual folosind ca si grila piramida psihologului Abrahan
Maslow: necesitati fiziologice (apa si hrana), adapost (locuinta), socializare
(relatii interpersonale), conditia sociala (aprecierea de catre ceilalti si aprecierea
de sine), autorealizarea. Poate ca o masa buna, sau simboluri ale status-ului social,
sau nevoia de a invinge (caz in care e bine sa pastrati o mica rezerva pentru a
procura oponentului aceastasenzatie finala!).
O parte din timpul initial poate fi alocata crearii unei atmosfere de incredere
reciproca, indeosebi daca actorii nu s-au intilnit niciodata. incepInd cu salutul
chiar se poatestabili o relatie buna daca:
- stringerea de mina are o fermitate normala
- este respectata distanta interpersonala
- se saluta clar si in conformitate cu tonalitatea ambiantei
- expresia faciala si zimbetul exprima sinceritate
- contactul vizual este direct, deschis si calm
- imbracamintea este adecvata contextului

Managementul Relațiilor Publice

Pirju Ionel Sergiu Campania de relații publice

Desigur, este mult mai confortabil psihologic sa negociezi cu cineva pe care l-ai
mai intilnit.
Dar si in acest caz e bine sa incepeti prin a va informa politicos asupra a ceea ce s-
a intimplat de la ultima voastra intilnire, atit in viata personala, cit si, mai ales, in
afaceri.
Pe parcursul negocierii ascultarea activa devine foarte importanta:
- cind vorbeste oponentul priviti-i buzele iar cind vorbiti voi priviti-i ochii
- fiti atenti la sensul general nu la semnificatiile separate ale cuvintelor
- luati notite pentru a retine mai bine informatiile si a va spori concentrarea
- lasati orice formulare exclusiv in grija oponentului, nu o completati si nu ii tineti
isonul
- clasificati formularile oponentului in: intrebare, concluzie sau propunere si
formulate raspunsuri adecvate.
Ca in cazul oricarui joc de comunicare negocierea se realizeaza intr-un spatiu
determinat, caracterizat de prezenta a doua arii specifice: zonele de divergenta si
zona de convergenta. Spatiul de joc comunicational al negocierii este cuprins intre
zonele de divergenta si zona de convergenta. Zonele de divergenta cuprind
punctele de dezacord actuale si potentiale dintre negociatori si in interiorul lor se
pot afla zone interzise, variabile, in functie de sistemul de valori al actorilor, iar
zona de convergenta cuprinde punctele de accord ale partilor. Arta negocierii
consta in largirea zonei de convergenta in detrimentul zonelor de divergenta. Zona
interzisa e foarte dificil, daca nu chiar imposibil de schimbat, dar trebuie sa ii
acordam atentie pentru a nu-i permite sa blocheze celelalte schimbari posibile.
Ca forma de comunicare, dezbaterea este forma insasi a negocierii prin care te
prezinti si in care reactionezi la opozant. Negociabile sunt propunerile si o
dezbatere eficienta ii informeaza reciproc pe negociatori despre ce vor ceilalti.
Dezbaterea este cea care promoveaza acordul.
Dupa ce ti-ai fixat propriul punct de vedere si ai anticipat opiniile , in dezbatere
ai ocazia sa ti le verifici. incurajeaza pe celalalt negociator sa isi propriile opinii
care vor reprezenta pozitia lui de intrare, dupa care vor urma pozitiile si, in final,
pozitia de iesire. Prin intrebari si clarificari se pot afla mai multe informatii despre
cit de mult este legat celalalt negociator de pozitia de intrare si spre ce pozitie de
iesire este pregatit sa se indrepte. Dezbaterea ofera sansa de a-ti testa
presupunerile proprii dar si onestitatea celuilalt negociator. Dezbaterea poate lua
forma disputei distructive daca partile sunt furioase sau prea tematoare sa-si
evidentieze prea in detaliu pozitiile de deschidere.
Intreruperile discursului celeilalte parti si pendularea intre invinuire si atac
conduc la dispute distructive. Astfel de dispute sunt apanajul negociatorilor care
merg exclusiv pe cistig. De acea trebuie evitate in comunicare:
- Lipsa de respect, sarcasmul sau orice fel de insulte

Managementul Relațiilor Publice

Pirju Ionel Sergiu Campania de relații publice

- Incercarea de a cistiga mereu, de „a inscrie puncte in mod repetat”

- Atacarea sau invinuirea cuiva in raport cu o problema, ori descoperirea
ulterioara a unor motive ascunse.
Oricum, tensiunea este adesea prezenta la debutul negocierilor fie din pricina
trecutului intilnirilor dintre cele doua parti, fie din cauza importantei mizei.
Trebuie in primul rind evitatca tensiunea sa se transforme in ostilitate. E necesar
sa eviti tonul furios, dar fara sa adopti un ton servil, excesiv de prietenos,
sacrificindu-ti propriile deziderate. E suficient sa arati si sa pretinzi respect si sa te
incadrezi in standardele ale amabilitatilor si conversatiei de intimpinare, conform
stilului asertiv, adica pozitiv – fara exagerari si insistente -, afirmativ si hotarit.
Reactiile emotionale trebuie tinute in friu. E preferabil sa folosim pronumele
plural noi in locul lui eu, pentru a evita opozitia instinctiva la ceea ce va fi simtit
ca egocentrism.
Oponentul trebui sa aiba partea lui de timp pentru a vorbi. Chiar daca
supraliciteaza si este necooperant e bine sa va pastrati controlul si sa nu recurgeti
la un limbaj retoric provocator.
Exprimati clar si inteligibil ceea ce doriti sa comunicati si rezolvati orice
neclaritate imediat. Urmatoarea problema este stabilirea unui program care sa
structureze intrevederea. Acest program poate fi formulat in scris, formal si,
eventual, prealabil, sau poate fi formulat oral, la debutul intilnirii propriu-zise de
negocieri.
Principalele atitudini strategice ce pot apare intr-o negociere sunt:
1. Cooperarea – situatie frecvent intilnita intre negociatori care au traditia unor
relatii
bazate pe incredere si avantaj reciproc. Prezenta de obicei in marile afaceri unde
interesele majore sunt reciproc avantajoase.
2. Conflictul – situatie contrara cooperarii, in care negocierile se desfasoara intr-o
atmosfera de neincredere si suspiciune reciproca. Ostilitatea apare atunci cind
ambeleparti isi doresc o pozitie dominanta in procesul negocierii.
3. Dominatie – situatia in care una din parti are mai multe optiuni. in modernitatea
aceasta pozitie era ocupata mai ales de oferta. Astazi in contextul postmodern al
globalizarii aceasta pozitie este, de regula, cea a cumparatorului.
4. Pasivitate – unul din parteneri il lasa pe celalalt sa-si cheltuie in gol
argumentatie, neparticipind, documentindu-se doar.
Tipuri de parteneri si tipuri de strategii de comunicare in negocierea cu ei
Actorii negocierii se diferentiaza dupa comportamentul sau conduita lor. in
spatele acestei diferentieri stau sistemele lor de valori, convingerile si principiile
lor. Valorile la care se raporteaza negociatorii buni sunt: onestitate, punctualitate,
rigurozitate, disciplina,

Managementul Relațiilor Publice

Pirju Ionel Sergiu Campania de relații publice

respectul pentru ceilalti si pentru obiectivele lor, toleranta si lipsa de prejudecati.

Majoritatea conflictelor si dezacordurilor se nasc pe fondul divergentei dintre
convingeri. Cum se schimba o convingere? Mai intii acceptati convingerea, apoi
chestionati-l asupra motivului ei. In aceasta a doua faza incercati sa atacati
cauzele convingerii. Totodata, convingerile oponentului pot fi folosite pentru a-l
persuada.

Sarcina de lucru 5
Identifică, in trei fraze, câteva din aptitudinile strategice necesare în
negociere.

3.3 Managementul campaniei de relații publice

Ideile pentru campaniile de relații publice nu trebuie să se bazeze doar pe ce am

văzut odată într-un manual sau într-o companie mai mare, ci ele trebuie să
izvorască pornind de la realitățile companiei pe care o reprezentăm.
De aceea, este foarte important pentru un om de comunicare să cunoască în
detaliu toate fațetele organizației în numele căreia va vorbi și ale industriei în care
aceasta activează. Adică tot ce ține de produse, servicii, angajați, istoric, evoluții,
relații interne, relațiile cu media, producție și distribuție, legislație, trenduri și așa
mai departe. Cu alte cuvinte, nimic nu trebuie să scape urechilor unui bun PR.
Analiza poate urma punctele unei analize S.W.O.T. (Strenghts – Puncte forte,
Weaknesses – Puncte slabe, Opportunities – Oportunități, Threats – Amenințări),
pentru a surprinde atât elementele de natură internă (care țin de companie), cât și
cele de natură externă (care țin de mediu, fie el politic, social, economic etc.).
Cercetarea este în această etapă cuvântul cheie, dar mai multe despre această
activitate într-un articol viitor.
Acest demers de abordare critică și obiectivă a activității unei companii ajută PR-
ul să dobândească o perspectivă globală asupra companiei, să identifice
problemele cu care aceasta se confruntă și eventualele cauze ale acestora.

2. Stabilirea obiectivelor
Obiectivele unei campanii de relații publice trebuie să se bazeze pe analiza
situației deja realizată și trebuie să se refere la probleme depistate în etapa
anterioară. Spre exemplu, dacă în urma cercetării a reieșit că relațiile dintre

Managementul Relațiilor Publice

Pirju Ionel Sergiu Campania de relații publice

acționarii companiei sunt precare, iar acest lucru afectează productivitatea

angajaților și percepția publicului asupra companiei, atunci obiectivele vor trebui
să vizeze aceste două mari direcții: îmbunătățirea comunicării interne pe de-o
parte și redresarea imaginii publice, pe de cealaltă parte.
Obiectivele sunt, în fapt, reacțiile pe care le așteptăm de la publicul avut în
vedere, astfel că trebuie formulate cât mai concret și specific, pentru a putea fi
ulterior măsurate. Așadar, dacă am observat că un produs al companiei nu este
suficient de cunoscut, nu ne vom propune, la modul vag, creșterea notorietății
acestuia, ci vom specifica de la cine așteptăm această reacție, în cât timp și în ce
proporție.
Dacă este formulat corect, obiectivul va sugera și metoda de evaluare potrivită,
bazată pe indicatori calitativi ori cantitativi. Așadar, dacă ceea ce v-ați propus să
realizați pare complicat de măsurat, reformulați-vă obiectivele sau divizați-le în
obiective mai mărunte și mai particulare.

3. Stabilirea mesajului campaniei

Mesajul unei campanii este ideea principală a tuturor textelor care vor fi
vehiculate în cadrul unei campanii, fie că este vorba despre scriptul unor spoturi,
articole publicate pe blog sau mesaje de pe Facebook. El trebuie să fie dinamic și
să cheme la acțiune, să fie personalizat, umanizat și puternic încărcat valoric.
Formularea mesajului trebuie să țină cont de obiective, profilul companiei și
caracteristicile publicului țintă, dar și de elemente cu caracter mai general, precum
cultura ori tradițiile unei anume comunități.
Dacă mesajul va fi interpretat greșit sau, mai grav, va fi considerat sfidător la
adresa unui simbol sacru ori unei minorități, întreaga campanie va fi compromisă.
De aceea este atât de importantă faza de cercetare necesară analizei situației.

4. Stabilirea strategiei și tacticilor

Pentru că se întâmplă foarte des ca strategia să fie confundată cu tacticile, o să
încerc o definiție a acesteia:
Strategia reprezintă un plan general de implementare, o direcție de atac cu
caracter de ansamblu, din care se vor desprinde mijloacele concrete de acțiune
(tacticile).Spre exemplu, într-o campanie socială, de informare cu privire la
cancerul de sân, strategia ar fi educarea interactivă a publicului tânăr, iar posibile
tactici ar putea fi realizarea de quizz-uri, stimularea conversațiilor pe blog etc.
Strategia folosită într-o campanie de relații publice va fi stabilită în funcție de
informațiile obținute în urma cercetării inițiale, profilul publicului țintă și
obiectivele campaniei.
Tacticile sunt mijloacele concrete de acțiune care vor duce la atingerea
obiectivelor.În planul unei campanii, e bine ca tacticile să fie redactate sub forma
unor mini-proiecte și să cuprindă următoarele trei elemente:

Managementul Relațiilor Publice

Pirju Ionel Sergiu Campania de relații publice

•Conținutul tacticii (ce trebuie făcut, mediul de propagare);

•Responsabilul cu implementarea (cine trebuie să facă);
•Deadline-ul (până când trebuie să facă).
Spre exemplu, dacă tactica aleasă este realizarea unei broșuri de informare, într-
un plan de comunicare aceasta ar putea fi introdusă ca o intrare într-un tabel,
precum cea de mai jos:
Există o multitudine de tactici specifice relațiilor publice online, de la cele mai
banale, precum revigorarea unui logo ori crearea unui blog, la unele mai
complexe precum realizarea unui site interactiv cu scop informativ.

Sarcina de lucru 6
Enumeră şi descrie caracteristicile mesajului campaniei de relații publice

Campaniile de relatii publice sunt eforturi ample, coordonate si orientate catre

realizarea unor obiective specifice sau a unor ansambluri de obiective corelate,
care vor permite unei organizatii sa isi atinga telurile fixate ca declaratie de
principii (Coman, Cristina, 2001)
• Telurile (scopurile) sunt definite ca rezultate globale pe care o organizatie spera
sa le obtina prin activitatea ei.
• Obiectivele sunt reprezentate de actiuni si etape specifice ce masoara progresul
facut in atingerea scopurilor.
• Declaratia de principii este constituita de un text scurt in care se prezinta
valorile majore ale unei organizatii, scopurile ei, locul si responsabilitatea ei intre
celelalte organizatii asemanatoare. Ea contine angajamente publice referitoare la
obligatiile civice si responsabilitatile sociale. Declaratia de principii face
organizatia vizibila si transparenta pentru societate si faciliteaza procesele de
comunicare.
Un plan este un proiect elaborat, ce presupune un sir ordonat de operatii destinate
sa duca la atingerea unui anumit scop. In limbaj economic, un plan este ansamblul
deciziilor stabilite in vederea executarii unui proiect.

Managementul Relațiilor Publice

Pirju Ionel Sergiu Campania de relații publice

In timp ce planificarea se refera la analiza, strategia defineste abordarea, iar planul

propune actiunile. Daca planul e realizat conform regulilor teoriei, el va insemna
pentru organizatie un instrument de management important, deoarece propune
rezultate ce trebuie atinse, caile pentru a face acest lucru si ofera motivatii ce
justifica respectivele obiective.
Un plan de campanie de relatii publice trebuie sa tina seama de planurile
superioare ale organizatiei. Intr-un an de zile se pot concepe pâna la 50-100
planuri de campanie. Esential este insa ca toate acestea sa sustina conjugat
atingerea obiectelor organizatiei.
Planurile de actiune ale unei organizatii sunt urmatoarele:
• panul general al organizatiei ce va preciza misiunea acesteia, coordonatele
principale ale dezvoltarii, obiectivele globale de atins si modalitatii prin care se
ajunge la ele, etc.;
• planurile specifice ale fiecarei unitati administrative trebuie sa tinda spre
punerea in practica a planului general in fiecare din sectoarele respective;

planul de marketing, unul dintre planurile specifice, defineste produsul sau

serviciul vândut sau oferit, determinând pretul si sistemul de distributie. Relatiile
publice vor veni, in final, pentru a face cunoscute elementele de marketing;
• planurile de relatii cu publicul, cu presa, relatiile de sponsorizare, de publicitate
vor completa planul unei campanii de relatii publice.

Planul campaniei de relatii publice este instrumentul ce face legatura intre

organizatie si publicul acesteia. El este primul care are ca misiune sa se adreseze
exteriorului organizatiei, celelalte servind la punerea in practica a marilor
orientari ale organizatiei, la definirea si fabricarea produselor sale, produse care
trebuie sa fie si vândute. Planul campaniei de relatii publice este deci interfata
dintre activitatile interne ale organizatiei si publicul sau. El va propune actiuni
concrete ce trebuie realizate pentru atingerea obiectivelor, printr-o succesiune
ordonata de operatiuni efectuate pentru gasirea solutiilor de comunicare in functie
de preocuparile organizatiei; incepe cu o analiza si continua cu un studiu, o
planificare, o faza de executie si una de control (Millo; Niculescu – Mayer, 1998).
Pagina de garda a unui plan de relatii publice trebuie sa contina cel putin 5
elemente, dupa cum urmeaza:
1. Titlul ”PLAN DE CAMPANIE DE RELATII PUBLICE”
2. Tema ”Enel România lansează aplicaţia mobilă Myenel - serviciul dedicat
clienţilor, acum pe tabletă şi smartphone”
3. Numele Organizatiei ”Pregatit pentru ENEL Romania”
4. Autorul Planului Realizat de catre “x Communication” sau Realizat de “Andrei
POPESCU”

Managementul Relațiilor Publice

Pirju Ionel Sergiu Campania de relații publice

5. Data ”12 decembrie 2011”

Pentru realizarea concreta a unui plan de campanie de relatii publice trebuie
urmate urmatoarele etape, fiecare dintre ele nesolicitând acelasi nivel de efort,
totul depinzând de importanta problemei sau crizei ce trebuie rezolvata:
1. descrierea problemei;
2. analiza situatiei;
3. definirea obiectivelor;
4. precizarea publicului tinta;
Orice plan de campanii incepe prin definirea problemei, adica prin exprimarea
unei preocupari a organizatiei: cresterea cifrei de afacere, imbunatatirea imaginii,
combaterea concurentei, infruntarea unei provocari. Problema rezulta din
sesizarea unei dificultati care trebuie rezolvat, a unei piedici ce trebuie
surmontata.
Inainte de a realiza un plan de campanii de relatii publice, este nevoie ca o
persoana din interiorul organizatiei sa resimta necesitatea lui si sa impuna
exacutarea acestei activitati. Originea logica necesitatii de a realiza un plan de
campanii de relatii publice deriva din planificarea strategica. Organizatia si-a
stabilit orientarile generale, si-a fixat obiectivele, a indentificat caile de
dezvoltare. La polul opus planificarii se gasesc toate situatiile de urgenta, in care
organizatie trebuie sa reactioneze rapid intr-o anumita situatie. Aceasta reprezinta
gestionarea crizei prin intermediul relatiilor publice (Stancu, Stoica, 1997).
Intre aceste doua extreme, cea previzibilului si cea a imprevizibilului se afla o
serie de situatii in care o observare atenta a mediului permite necesitatea apelarii
la un plan de campanie de relatii publice. Aceasta orbservare constituie o forma
de feed-back continuu asupra mediului (prin folosirea sondajelor de opinie,prin
analizarea presei cotidiene, prin constatarea reclamatiilor si solicitarilor de
informatii).
In anumite conditii, o organizatie va recurge la o analiza de fond a situatie
sale.Aceasta se numeste audit si implica angajarea unei firme de consiliere, pentru
a studia personalitatea organizatiei si perceptia publicului intern si extern cu
privire la respectiva organizatie. Ca urmare a acestui studiu, va fi definita nevoia
unei strategii adecvate pentru a rectifica atitudinea organizatiei daca este cazul.
Definirea problemei se refera la intentia de a:
• face cunoscute un produs, un serviciu, o idee, o politica;
• preveni o criza;
• imbunatati imaginea organizatiei;

combate un adeversar;
• creste cota la bursa;

Managementul Relațiilor Publice

Pirju Ionel Sergiu Campania de relații publice

• pregati o fuziune.
Pagina privitoare la definirea problemei va trebui sa contina urmatoarele
elemente:
 titlul;
 numele celui ce adreseaza solicitarea;
 numele celui care o va realiza;
 obiectivul global al campaniei;
 bugetul propus;
 publicul Tinta ce trebuie atins;
 intervalul de timp care este acordat.

Analiza situatiei
Este etapa care trebuie parcursa dupa ce firma sau departamentul de relatii publice
primeste misiunea de a concepe si desfasura o campanie de relatii publice. Prima
actiune nu va fi aceea de a pune in discutie problema sau oportunitatea
incredintata spre rezolvare sau valorificare, din perspectiva unui specialist in
relatii publice, deoarece nimic nu dovedeste ca problema sau oportunitatea a fost
identificata de organizatie dupa o profunda cercetare. De fapt, intreaga etapa de
analiza a situaTiei va furniza datele unui dosar de informare.
Etapa analizei situatiei constituie deci pivotul central al unui plan de campanie.
Scopul principal nu este ca aceasta campanie sa fie remarcabila si excelenta, ci
una care sa rezolve o problema a organizatiei sau sa raspunda unei oportunitati.
Analiza situatiei permite examinarea faptelor si datelor, identificarea punctelor
forte si a celor slabe ale organizaTiei, definirea situatiei actuale si a cauzelor ei,
precum si sugerarea principalelor elemente ale unei viitoare situatii imbunatatite.
Cercetarile si zvonurile, datele obtinute prin sondaje, studierea dosarelor de presa
si intuitiile partenerilor organizatiei constituie tot atâtea piste demne de luat in
considerare.
Obiectivul acestui demers este repozitionarea situatiei organizatiei intr-un context
mai general, pentru a putea sesiza mai bine problema sau circumstantele carora
trebuie sa le faca fata organizatia. Acest lucru inseamna studierea, analizarea,
intelgerea si cunoasterea organizatiei, a produselor ei, a publicului si mediului sau
de activitate, putând evalua corect situatia ei si a pune unui diagnostic corect.
La finalul etapei, specialistul in relatii publice va poseda toate informatiile
necesare pentru a confirma problema definita initial sau pentru a formula o noua
problema care sa corespunda mai bine realitatii investigate (Şerb, Stancu, 1999).
Aceasta va trebui inteleasa si acceptata de organizatie, adica sa se bazeze pe un
studiu solid si riguros.
Analiza situatiei trebuie sa permita urmatoarele:

Managementul Relațiilor Publice

Pirju Ionel Sergiu Campania de relații publice

 gasirea elementului pe care se va baza campania;

 formularea unui diagnostic precis care sa dea ocazia propunerii de obiective
clare si cuantificabile, care sa dea nastere unor strategii corespunzatoare.
Dupa ce a fost stabilit diagnosticul, acesta trebuie tradus in obiective operationale.
Organizatia trebuie sa neaparat sa aiba o idee clara despre ceea ce vrea sa obtina
prin activitatile de relatii publice.
Trebuie facuta diferenta dintre scop si obiectiv. Scopul reprezinta o intentie si o
orientare generala, in timp ce obiectivul se refera la rezultatul precis pe care
organizatia cauta sa il obtina.

Sarcina de lucru 7
Argumentaţi într-un text de 5-10 importanța identificării punctelor forte
și a celor slabe dintr-o organizație.

Rezumat
Ideile pentru campaniile de relații publice nu trebuie să se bazeze doar pe ce
am văzut odată într-un manual sau într-o companie mai mare, ci ele trebuie să
izvorască pornind de la realitățile companiei pe care o reprezentăm.
De aceea, este foarte important pentru un om de comunicare să cunoască în
detaliu toate fațetele organizației în numele căreia va vorbi și ale industriei în
care aceasta activează. Adică tot ce ține de produse, servicii, angajați, istoric,
evoluții, relații interne, relațiile cu media, producție și distribuție, legislație,
trenduri și așa mai departe. Cu alte cuvinte, nimic nu trebuie să scape
urechilor unui bun PR.
Analiza poate urma punctele unei analize S.W.O.T. (Strenghts – Puncte forte,
Weaknesses – Puncte slabe, Opportunities – Oportunități, Threats –
Amenințări), pentru a surprinde atât elementele de natură internă (care țin de
companie), cât și cele de natură externă (care țin de mediu, fie el politic,
social, economic etc.). Cercetarea este în această etapă cuvântul cheie, dar mai
multe despre această activitate într-un articol viitor.
Acest demers de abordare critică și obiectivă a activității unei companii ajută
PR-ul să dobândească o perspectivă globală asupra companiei, să identifice
problemele cu care aceasta se confruntă și eventualele cauze ale acestora.

Managementul Relațiilor Publice

Pirju Ionel Sergiu Campania de relații publice

Teste de autoevaluare

1. Obiectivele unei campanii de relații publice trebuie să se bazeze pe:

a. Instictul echipei de PR
b. analiza situației deja realizată și trebuie să se refere la probleme depistate în etapa
anterioară
c. obținerea unei colaborări mixte

2. Mesajul unei campanii este:

a. Intotdeauna susținut de publicitate TV
b. ideea principală a tuturor textelor care vor fi vehiculate în cadrul unei campanii
c. are un grup țintă elitist

3. Auditul implică:
a. angajarea unei firme de consiliere
b. compromis cu sindicatele
c. bilanț obligatoriu cincinal

4. Care din afirmaţiile de mai jos este cea adevărată:

a. STRENGHTS este acronimul engez pentru amenințări
b. STRENGHTS este acronimul engez pentru oportunități
c. STRENGHTS este acronimul engez pentru puncte tari

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare

1. b; 2. b; 3. a; 4. c;

Lucrare de verificare aferentă capitolelor 1 şi 2

Identifică şi descrie într-un eseu de 10 pagini, următoarele:

Managementul Relațiilor Publice

Pirju Ionel Sergiu Campania de relații publice

Planurile de acțiune ale unei organizatii

Departamentele de relații publice
Demersul comunicării publice
Planificarea activităților
Compară şi explică apoi prin frazare (câte 5 fraze pentru fiecare componentă) care
sunt atuurile negocierii în relațiile publice.

Nota bene. Lucrarea va fi transmisă tutorelui în termen de 7 zile

de la data anunţului de executare a ei, iar rezultatul evaluării îţi va
fi comunicat prin acesta sau prin platforma eLearning.

Bibliografie minimală

Bordean, I. Managementul public,Galați, Editura Fundației Academice Danubius, 2007

Bordean, I. Marketing politic, Editura Fundației Academice Danubius, 2007
Bourn, C. – Public Sector Management, Brookfield, 1995
Miroiu, V. wordpres.com https://valentinmiroiu.files.wordpress.com/2014/03/campania-
de-relatii-publice.pdf, 2014
Cole, G. A. – Managementul personalului, Editura Codecs, Bucureşti 1997
Coman, C. Relațiile publice. Principii și strategii, Iași, Editura Polirom, 2001
Coman, C. Comunicarea de criză. Tehnici şi strategii, Iaşi: Editura „Polirom“, 2009

Managementul Relațiilor Publice