Societatea cucerita de comunicare- B.

Miege Capitolul 4 - Noi incursiuni in spatiul public (I) Jurgen Habermas crede ca principiul Publicitatii s-a opus de-a lungul timpului practicii secretului promovate de statul monarhic si sustinut de burghezii cultivati si rationali; in acest mod, s-a creat un spatiu de mediere intre societatea civila si stat. Acesta este locul unde s-a format opinia publica, critica rationala si discursul argumentativ stand la baza opiniei publice, ea devenind un fel de arbitraj intre opinii si interese particulare. (Principiul publicitii impune regula, potrivit creia dezbaterile n edinele Curii Constituionale sunt publice, cu excepia cazurilor n care publicitatea poate duna securitii statului i ordinii publice.) Comunicarea politica: o dezvoltare rapida. Atunci cand se face referire la comunicarea politica in Franta, autorul identifica anumite elemente problematice care se regasesc in literatura de specialitate si in presa : controlarea media audio-vizuale de catre puterea politica, dezvoltarea marketingului politic, influenta crescatoare a consilierilor de comunicare, rolul hotarator al televiziunii in alegereapersonalului politic, tirania sondajelor, efectele televiziunii asuprea vietii politice curente:personalizare, transformari ale discursului politic si ultimul, dar nu cel din urma: este televiziunea cea care decide rezultatul alegerilor? Potrivit acestei scheme, comunicarea politica se limiteaza la relatiile reciproce pe care le-ar intretine in timpul pregatirii alegerilor politice, concentrandu-le in forma unei triade: lideri politici-mari ziaristi din audio/vizual-comunicatori. Astfel, liderii politici de dreapta par sa fie cei mai interesati de comunicarea politica, de care au ajuns sa se foloseasca foarte mult, comparativ cu perioada in care acest concept si-a facut aparitia in media, pe la mijlocul anilor 60. In ceea ce-i priveste pe specialistii in publicitate, acestia se multumesc sa contribuie doar la influentarea alegatorilor ezitanti sau nehotarati, incercand sa fie napartinitori in consilierea politica. Sunt scoase in evidenta 3 elemente cu puternice legaturi reciproce: -necesitatea ca puterea politica, intr-o societate democratica precum Franta, sa isi innoiasca in permanenta elementele de reprezentare, astfel incat sa-si confere o mai buna vizibilitate. -obligativitatea identificarii locurilor si ocaziilor in care autoritatea discursului public se poate exprima fara ajutorul corpurilor intermediare. -consolidarea pe scena politica a competitiei electorale si a confruntarii opiniilor politice. Modelul comunicarii politice moderne (intrebuintarea marketingului politic) este probabil modelul cel mai dominant insa, pe langa acesta, mai pot fi identificate alte doua. Modelul dialogic se bazeaza pe contactul si schimbul de idei cu alegatorul, iar modelul propagandistic are la baza lungi discursuri convingatoare, menite sa seduca auditoriul. Comunicarea publica: rafinarea obiectivelor Aparitia comunicarii publice este descrisa drept apelarea din ce in ce mai clara si mai organizata din partea administratiilor de stat la mijloacele publicitare si la relatiile publice. Comunicarea publica nu este comunicare politica si nici institutional (numita asa deseori pentru a se diferentia de promovarea de produse). Exista 4 categorii de efecte ale actiunilor/campaniilor ce tin de comunicarea publica: 1.Modernizarea functionarii administratiilor, imbunatatind dispozitivele de relatii publice si transmitere a informatiilor. Exemplu, campania TUC (munca in serviciul public) din Marsilia, unde primaria (prin diferite materiale de informare, relatiilor cu presa, etc.) a atins ansamblul serviciilor municipale, al asociatiilor, al institutiilor publice, al tinerilor, pastrand in acelasi timp relatii stranse cu marile structuri administrative(prefectura, consiliul general) si cu grupurile de presiune ale opiniei publice formate de presa. Prin acest ansamblu de retele, campania a putut sa se ramifice si sa se diversifice, comunicarea publica la nivel guvernamental fiind un atu major. 2.Schimbari de comportament, precum sunt campaniile pentru siguranta in trafic. 3.Asigurarea unei imagini moderne 4.Cautarea adeziunii cetatenilor. Comunicarea locala: in cautarea unei identitati Comunicarea locala este comunicarea dezvoltata la initiativa comunitatilor teritoriale (orase, departamente, judete, regiuni). La ora actuala, cateva tendinte marcheaza actiunile de comunicare ale oraselor:

1.Comunicarea ste realizata de profesionisti,adica echipe de specialisti policalificati sau chiar agentii de consiliere in publicitate. 2.Comunicarea joaca un rol in schimbarea de imagine a orasului si pozitionarea sa economica. 3.Comunicarea cauta sa se modernizeze si la nivelul noilor media. 4.Comunicarea municipal ia parte la definirea si intarirea pozitiilor primarilor. Un rol important il au relatiile cu presa si materialele informationale. 5.Comunicarea totala. Exemplu, campania din 1983 din Grenoble, unde echipa primarului a avut grija sa schimbe sigla , sa organizeze expozitii municipale intr-un cadru modern, sa editeze peste 50 de brosuri ilustrate, sa realizeze saptamanal afise informative, publicarea unui city magazine, demararea unor campanii de sensibilizare.