Universitatea Transilvania din Brașov

Facultatea de Sociologie și Comunicare

Specializarea Comunicare și Relații Publice

SFERA POLITICĂ, MASS-MEDIA ȘI POPORUL

Student(ă):Baciu Daniela Lavinia

Grupa:16LF391
Coordonator:Lector dr. Mihai Burlacu

SEPTEMBRIE, 2020
 CUPRINS

1.INTRODUCERE............................................................................................. 2
2.TEMA ARTICOLULUI .................................................................................. 3
2.1 PREZENTAREA TEMEI ȘI DACĂ PLASAREA EI ÎN CONTEXTUL
ARTICOLULUI ESTE SEMNIFICATIVĂ...........................................................................3
2.2 ORIGINALITATEA ARGUMENTĂRII.........................................................................4
2.3 PREZENTAREA ARTICOLULUI, ÎNCADRARE ÎNTRE CLAR SI AMBIGUU ........ 6
3. INSTRUMENTE DE CERCETARE .............................................................. 7
3.1 INVENTARIEREA INSTRUMENTELOR DE CERCETARE FOLOSITE ÎN
ARTICOL .................................................................................................................................... 7
3.2 REZULTATELE OBȚINUTE ÎN URMA FOLOSIRII INSTRUMENTELOR DE
CERCETARE .............................................................................................................................. 8
4.EVITAREA PLAGIATULUI .......................................................................... 8
4.1 PREZENTAREA METODELOR PRIN CARE ARTICOLUL STUDIAT EVITĂ
PLAGIATUL ............................................................................................................................... 8
5.REZULTATELE CERCETĂRII ................................................................... 11
5.1 REZULTATELE OBȚINUTE ȘI APLICAREA LOR ÎN CONTEXTUL ACTUAL ... 11
6. CONCLUZII ................................................................................................ 12
7. BIBLIOGRAFIE .......................................................................................... 14

1
 SFERA POLITICĂ, MASS-MEDIA ȘI POPORUL

1. INTRODUCERE

Relațiile publice au fost introduse în atenția noastră, ca fiind elementul esențial în

funcționarea democrației, ca promotor al unei comunicări etice și eficient, contribuind la
înțelegerea reciprocă dintre grupuri și instituții. Se dorește formarea unui popor implicat,
instruit și liber în exprimarea opiniilor.
Lansarea relațiilor publice, căreia ulterior i s-a mai adăugat un factor important,
mass-media, a creat un mediul prielnic pentru sfera politică, astfel propulsând politicianul
prin strategii precum: publicitate, show-business, ca personaj pozitiv.Această imagine
pozitivă a fost furnizată publicului nu prin ideologii, ci cu imagini și pseudorealități.
Dezvoltarea și impactul produs de mass-media asupra poporului pune actorii politici într-o
lumină nefavorabilă, poporul conștientizând realitatea politică ducând astfel la o evoluție
democratică.
Relațiile publice au fost considerate mereu elementul principal și necesar al societății
democratice moderne și deschise. Practica relațiilor publice poate fi demonstrată prin câteva
moduri, în primul rând, cetățeni ar trebui informați despre acțiunile care se realizează în
societate și aceleași acțiuni ar trebui să fie justificate în fața poporului, astfel oferind
credibilitate. În al doilea rând, este necesar să existe un flux continuu între cetățeni și cei aleți
să-i conducă, așa încât deciziile să fie luate în cunoștiință de cauză.
Construirea unui echilibru social necesar s-a realizat prin cea mai importantă regulă a
democrației și anume transparența, care aduce cu sine prezentarea informațiilor veridice
cetățenilor, determinând astfel cetățeanul la participarea procesului de comunicare politică, de
această dată fiind un cetățean educat, implicat și liber .

2
 2. TEMA ARTICOLULUI

2.1 PREZENTAREA TEMEI ȘI DACĂ PLASAREA EI ÎN CONTEXTUL

ARTICOLULUI ESTE SEMNIFICATIVĂ

Tema articolului scris de Lucia Grosu, cercetător ștințific la Institutul de Integrare și

Științe Politice al AȘM este reprezentată de rolul relațiilor publice în societatea democratică.
Preluând ideilor unor autori precum Harwood L. Childs, Rex F. Harlow, Edward L. Bernays,
James E. Grunig, Todd Hunt, Scott M. Cutlip, Dennis L. Wilcox, Fraser P. Seitel autoarea
conturează o definire a relațiilor publice moderne, echilibrate și dezinteresate în care publicul
este un partener de lucru și nu un simplu privitor din exterior.
Autoarea preia de la cercetătorul englez Brain McNair viziunea asupra democrație,
conform căreia aceasta reprezintă un stat deschis în care oamenii participă la luarea deciziilor
politice, au acces la mijloacele de informare unde pot urmări anumite situații sau poziții
politice.
Lansarea relațiilor publice a fost decisivă în sfera politică: pentru unii a însemnat un
pas important în democrație, iar pentru alții a însemnat coruperea acesteia. Lucia Grosu trece
în revistă și cele mai importante reguli ale democrației, în viziunea sa.
Plasarea temei în contextul articolului este semnificativă, întrucât autoarea, bazându -
se pe o amplă documentare își dorește o clarificare a rolului pe care centralizarea crescândă a
opiniilor publice poate însemna coordonarea opiniilor în mod profesionalîntr-un context
informațional complex sau, dimpotrivă , se va ajunge la manipularea acestora? Autoarea își
propune aflarea unui răspuns la întrebarea: “Contribuie sau împiedică relațiile publice
funcționarea eficientă a democrației?” În acest sens se bazează pe o largă documentare și
argumentare solidă.

2.2 ORIGINALITATEA ARGUMENTĂRII

În încercarea de a argumenta rolul important al relațiilor publice în democrație

autoarea articolului alege o strategie “fair-play”.

3
 Inițial prezintă modurile în care poate fi justificată practica relațiilor publice în
democrație:
a) Fluxul informațional trebuie să circule în amble sensuri, astfel
încât cetățenii și politicienii să decidă în cunoștiință de cauză.
b) Responsabilitatea guvernării față de cetățeni afișată prin
justificarea acțiunilor întreprinse.
c) Dreptul cetățenilor de a fi informați în legătură cu acțiunea și
activitatea celor care îi conduc, în măsura în care nu sunt afectate problemele de
siguranță națională sau intimitatea individuală.
Mass-media a reprezentat încă de la început sursă de imformare și de analiză,
influențând deciziile și atitudinile politice. Politicienii au înțeles rapid rolul decisiv al opiniei
publice în dezvoltarea potențialului unei societăți democratice veritabile.
Autoarea trece în revistă și locurile publice care începând cu secolul al XVII-lea în
Europa devin spațiul de exprimare a conștiinței individuale: cafenele literale, saloane, cluburi,
academii. Oamenii își dezvoltă astfel abilitatea de a discuta o problemă, de a socializa, de a
găsi calea împreună spre rezolvarea unor probleme. Astfel că democrația este inevitabil
asociată cu schimbul de opinii, de idei, de argumente, cu acceptarea unor critici, cu ajungerea
la un anumit comun.
Autoarea prezintă opinii care se integrează în curentul pesimist al rolului relațiilor
publice în democrație:
a) Jurgen Habermas este de părere că dezvoltarea mass-media și implicit a activității
relațiilor publice a dus la spectacol și consum, transformând statutul de bază al
acestora, acela de formare a dezbaterilor raționale. Același autor susține că
dezvoltarea mass-media a transformat presa într-o afacere de succes care servește
intereselor personale. Așadar spectacolul politic a devenit mai important decât
esența politicii. Presa are rol manipulativ. În completarea ideilor lui Habermas,
Lucia Grosu susține că privatizarea sferei publice a dus la administrarea opiniei
publice și nu a mai contat servirea acesteia. Prin mass-media politicienii ajung
mai repede în fața oamenilor cu drept de vot, așadar șansele de manipulare cresc.
b) Nicholas Garnham este de părere că dezvoltarea relațiilor publice înseamnă
control asupra fluxului de informații publice în scopul manipulării, cetățenilor.
Acest autor susține că a crescut sfera managementului de opinie, că sfera
relațiilor publice este compusă din mijloace de informare dominate de interese

4
 proprii, iar profesioniștii în relații publice sunt “oribili”, ceea ce ne spulberă
speranța unei reale democrații.
Pentru o prezentare corectă a temei abordate, autoarea expune și opinii care se
înscriu în curentul optimist:
a) J. Pimlott spune că practica relațiilor publice este esențială într-o societate
democratică. Relațiile publice sunt o garanție a adaptării la schimbări și rezolvă
conflictele dintre idei, atitudini, persoane.
b) Harold Burson consideră că relațiile publice au rol în societățile libere și
democratice.
c) Cristina Coman crede că relațiile publice sprijină democrația, asigură
transparența și comunicarea corectă.
d) Asociația Americană de Relații Publice, într-o declarație oficială, susține că
relațiile publice ajută societatea noastră să funcționeza mai eficient, că acestea
reprezintă o “valvă a democrației”.
e) Stanley Kelley susține că dezvoltarea relațiilor publice în politică reprezintă o
consecință inevitabilă a procesului în care mass-media a devenit extrem de
important în luarea deciziilor și în formularea opiniilor.
f) Alții autori precum J. E. Grunig, Todd Hunt, Dennis L. Wilcox, Philip H. Ault
sau Warren K. Agee sunt de acord că relațiile publice sunt un garant al
democrației, un factor active în schimbarea mentalității, în transformările sociale
și înnoirea practicilor cultural.
Ambele tipuri de opinii converg ideii că mediatizarea a schimbat natura discursului
politic. Au fost adoptate tehnici de comunicaționale care transform condiția politicianului.
Politicianul a devenit un actor, un personaj, o prezentă în imaginarul social. El este imediat
recognoscibil, apare ca o persaonă ideală care “poate” sau “care vrea să”…așadar are o ofertă
îndreptată spre “zonele” disponibile să o accepte.
Potrivit politicianului care este “cineva ” cu o “ofertă” este definiția original. Însă
“oferta”, chiar și în versiunea accentuată prin discursuri și mesaje poate fi refuzată, întrucât
publicul, electoratul nu mai este ușor manipulabil de acest model american. Un argument în
acest sens este faptul că în SUA, în ultimii zece ani, participarea la vot este în jur de 45%.
Comunicarea politică americanizată are și minusuri: monologul omului politic este
imediat analizat și evaluat de ziariști, iar politicianul riscă în acest context, ca acțiunile sale să
nu aibă rezultatele așteptate. Politicienii trebuie să își schimbe acțiunile în funcție de

5
intervenția mass-media și a sondajelor de opinie, strategiile de comunicare și acțiunea
politică- ele ar putea fi prețul pentru dezvoltarea unei mentalități democratice.
În finalul articolului autoarea expune o opinie conform căreia comunicarea politică,
ce se instituie ca o practică publică și nu o practică subordonată politicului reprezintă cea mai
clară și importantă contribuție a modelului american de comunicare politică pentru evoluția
democrației.
Jean Baudrillard are o poziție definită față de acest aspect spunând că democrația
liberală este un simbol al puterii poporului, dar departe de realitate. Oamenii privesc politicul
ca pe un spectacol la care ei pot hotărî să nu participe.
Argumentarea autoarei este originală prin punerea în oglindă a unor opinii împotriva
rolului important al relațiilor publice în democrație și a unora ce susțin rolul esențial al
acestora într-o societate democratică.

2.3PREZENTAREA ARTICOLULUI, ÎNCADRAREA ÎNTRE CLAR ȘI

AMBIGUU

Autoarea preia de la cercetătorul englez Brain McNair viziunea asupra democrației,

conform căreia aceasta reprezintă un stat deschis în care oamenii participă la luarea deciziilor
politice, au acces la mijloacele de informare, unde pot urmări anumite situații sau poziții
politice.
Lansarea relațiilor publice a fost decisivă în sfera politică: pentru unii a însemnat un
pas important în democrație, iar pentru alții a însemnat coruperea acesteia. Lucia Grosu trece
în revistă și cele mai importante reguli ale democrației, în viziunea sa.
Plasarea temei în contextul articolului este semnificativă, întrucât autoarea, bazându -
se pe o amplă documentare își dorește clarificarea rolului pe care centralizarea crescândă a
opiniilor publice poate însemna coordonarea opiniilor în mod profesional într-un context
informațional complex sau, dimpotrivă, se va ajunge la manipularea acestora? Autoarea își
propune aflarea unui răspuns la întrebarea: “Contribuie sau împiedică relațiile publice
funcționarea eficientă a democrației? ” În acest sens se bazează pe o largă documentare și
argumentare solidă.
Autoarea Lucia Grosu în articolul “Relațiile publice și procesele democratice” ,
folosește termeni clari, preciși, termenii au sensul denotativ de bază, rolul textului este de a
6
informa și a prezenta un punct de vedere asupra rolului relațiilor publice în societatea
democratică. Aceasta folosește un limbaj clar, simplu, accesibil tuturor, folosind termeni de
specialitate ( democrație, relații publice, sferă politică ). Argumentele prezentate sunt clare și
au scopul de a ne arăta impactul dezvoltării relațiilor publice în democrație, dar și rolul
manipulativ al mass-mediei în „spectacolul politic”. Pe lângă argumentele aduse autoare
folosește mai multe surse și opinii astfel încât, informația să ajungă cât mai curată si clară.

3.INSTRUMENTE DE CERCETARE

3.1INVENTARIEREA INSTRUMENTELOR DE CERCETARE

Instrumentul principal folosit în articolul “Relațiile publice și procesele

democratice”, de autoarea, Lucia Grosu este documentarea asupra temei propuse. Aceasta
apelează la mai multe surse atât pentru încadrarea temei cât mai clar și concis, dar și pentru
prezentarea unor idei cât mai obiective. Printre sursele folosite de autoare se numară:
“Cristalizarea opiniei publice”, de Bernays Edward, “Mass-media vs politica”, de Moraru
Victor, “Introducere în comunicare politică“, de McNair Brian.
Cercetarea sa se bazează pe cărțile de specialitate pe care le-a utilizat și pe autorii
care au scris despre tema prezentată în articolul nostrum de-a lungul timpului.
Aceasta a adus mai multe puncte de vedere în atenția cititorului, atât pro: ”Asociația
Americană de Relații Publice, într-o declarație oficială, susține că relațiile publice ajută
societatea noastră să funcționeze mai eficient, că acestea reprezintă o ”valvă a democrației ”.
Stanley Kelley susține că dezvoltarea relațiilor publice în politică reprezintă o consecință
inevitabilă a procesului în care mass-media a devenit extrem de importantă în luarea deciziilor
și în formularea opiniilor.
Alții autori precum J. E. Grunig, Todd Hunt, Dennis L. Wilcox, Philip H. Ault sau
Warren K. Agee sunt de acord că relațiile publice sunt un garant al democrației, un factor
activ în schimbarea mentalității, în transformările sociale și înnoirea precticilor culturale”; cât
și contra: “Jurgen Habermas este de părere că dezvoltarea mass-media și implicit a activității
relațiilor publice a dus la spectacol și consum, transformând statutul de bază al acestora, acela

7
de formare a dezbaterilor raționale. Același autor susține că dezvoltarea mass-media a
transformat presa într-o afacere de succes care servește intereselor personale. Așadar
spectacolul politic a devenit mai important decât esența politicii. Presa are rol manipulativ”.

3.2 REZULTATELE OBȚINUTE ÎN URMA FOLOSIRII

INSTRUMENTELOR DE CERCETARE

În urma folosirii instrumentelor de cercetare, Lucia Grosu obține o viziune complexă,

de ansamblu asupra rolului opiniei publice în viața politică. Pe de o parte dezvoltarea mass-
media presupune spectacol politic și consum și sevește unor interese personale, având scop
manipulativ imediat.
Pe de altă parte, relațiile publice sunt fundamentale pentru dezvoltarea unei societăți
democratice care înseamnă transparență informațională, prezentarea unor informații reale
cetățenilor despre activitate politică.
Mass-media a devenit foarte importantă în transmiterea mesajelor politice unui
public cât mai larg, în formarea opiniilor, a atitudinii, dar și în schimbarea mentalității.
Comunicarea publică trebuie concepută în așa fel încât dreptul cetățeanului la libera
exprimaresă fie respectat.

4.EVITATEA PLAGIATULUI

4.1 PREZENTAREA METODELOR PRIN CARE ARTICOLUL STUDIAT

EVITĂ PLAGIATUL

Plagiatul este un furt de idei sau folosirea acestora fără acordul sau menționarea
sursei utilizate în documentare.

8
 Acest aspect este un act penal care constă în încălcarea regulilor de proprietate
intelectuală. Plagiatul se manifestă prin copierea muncii altei persoane fără acordul său,
falsificarea citatelor în vederea ascunderii sursei de informare sau documentare. A plagia
înseamnă a minți, a copia, a sfida și a ignora. Este imoral să nu respecți demnitatea
adevăratului autor. “Rolul” său este acela de a asigura primirea unor merite pe nedrept.
Plagiatul este o infracțiune.
Autoarea articolului “Relațiile publice și procesele democratice”, cercetător științif
Lucia Grosu cunoaște legea plagiatului. Pe de o parte cercetătorul științic știe faptul că oricine
poate folosi în lucrările sale cunoștiințele commune care au intrat în patrimonial științei și că
drepturile de autor trebuie respectate.
Domnia sa folosește multiple surse de informare în scopul susținerii argumentări sale
referitoare la relațiile publice și procesele democratice.
Metoda de lucru care predomină în articol este aceea că autoarea preia ideile din
studiile sau operele altor cercetători, dar le reproduce în cuvinte proprii și menționează sursa
folosită.
În acest mod procedează în exemplul următor: “Cercetătorul englez Brian McNair
abordează utilitatea relațiilor publice într-o societate democratic pornind de la analiza
specificului democrației. În opinia acestuia, democrația presupune un stat deschis în care
oamenilor li se permite să participe la procesul de luare a deciziilor și li se oferă accesul la
mijloacele de comunicare și la alte rețele informative prin intermediul cărora sunt susținute
diverse poziții politice. Ea presupune, de asemenea, un public suficient de educat și informat
pentru a folosi în mod rațional și eficient de informația vehiculată în sfera politică[4, p. 41]”.
Autoarea menționează așadar sursa, dar și pagina lucrării respective unde oricine
poate verifica informația prezentată. Un alt exemplu este următorul:” În opinia lui
Baudrillard, democrația liberală este doar un simbol ce semnifică puterea poporului, dar fără a
fi aproape de realitate. Oamenii își dau seama de acest lucru și rezistă integrării în ritualul
participării politice, pe care îl privesc ca pe un spectacol. În ciuda celor mai mari eforturi de a
comunica mesajul politic (prin reclamă, relații publice ș.a. ) prin „injectarea lor cu informații”,
masele își exercită singura putere reală pe care o au : puterea de anu participa și astfel de a
priva sistemul de legitimitate [apud,7, p. 124]”.
Așa cum se observă pe parcursul articolului, cercetătoarea nu citează, ci preferă
“prelucrarea” ideilor altor cercetători, acest lucru dovedind faptul că și-a acordat timp pentru
cercetare și pentru asimilarea informațiilor din sursele de documentare. Iar acestea au fost

9
numeroase: Rex F. Harlow, Edward L. Bernays, James E. Grunig, Todd Hunt, Scott M.
Cutlip, Dennis L. Wilcox, Fraser P. Seitel.
Un asemenea articol cere studii aprofundate, implicare, seriozitate și binînțeles multă
muncă. Acest aspect este susținut și de modul în care autoarea își argumentează ideile, punând
față în față opinii pro și contra, unii cercetătoti și-au expus teoriile referitoare la rolul
relațiilor publice în democrație într-o manieră pesimistă, iar alții , optimiști, s-au exprimat pro
relațiilor publice în democrație, considerându-le un promotor și o garanție a democrației.
Folosind o arie largă de informare, autoarea a vrut să păstreze un echilibru ideatic
referitor la subiectul tratat, care, evident, a constituit o provocare și pentru sine.
Pe de altă parte, cercetătoarea Lucia Grosu utilizează și note de subsol pentru
completarea anumitor informații cum ar fi cea de la pagina 178: “ Pentru exemplificarea:
președintele W. Wilson a înființat un Comitet Federal de informare publică pentru a controla
opinia publică în timpul Primului Război Mondia; în 1928, democrații, primii au înființat un
birou permanent de relații publice; republicanii i-au urmat în 1932. În 1933, Campaigns
Incorporated a devenit primul birou de consultanță poltică în relațiile publice etc”.
Pentru a respecta în totalitate drepturile de proprietate intelectuală, în mod corect, în
finalalul articolului, autoarea prezintă bibliografia folosită de aceasta în redactarea și scrierea
articolului:” Relațiile publice și procesele democratice”.

5. REZULTATELE CERCETĂRII

5.1 REZULTATELE OBȚINUTE ȘI APLICAREA LOR ÎN CONTEXTUL

ACTUALT

Prin articolul publicat în “Revista de Filozofie, Sociologie și Științe Politice”,

autoarea a oferit o imagine de ansamblu, corectă și justificată asupra rolului relațiilor publice
în procesul democratic. Plasarea temei în contextul articolului este semnificativă, întrucât
autoarea, bazându-se pe o amplă documentare își dorește o clarificare a rolului pe care
centralizarea crescândă a opiniilor publice poate însemna coordonarea opiniilor în mod
profesionalîntr-un context informațional complex.

10
 Lansarea relațiilor publice a fost decisivă în sfera politică: pentru unii a însemnat un
pas important în democrație, iar pentru alții a însemnat coruperea acesteia. Lucia Grosu trece
în revistă și cele mai importante reguli ale democrației, în viziunea sa.
Orice cititor observă poziția democrată a autoarei față de tema abordată, evident prin
modul de prezentare a perspectivelor pro și contra:” J. Pimlott spune că practica relațiilor
publice este esențială într-o societate democratică. Relațiile publice sunt o garanție a adaptării
la schimbări și rezolvă conflictele dintre idei, atitudini, persoane./ Nicholas Garnham este de
părere că dezvoltarea relațiilor publice înseamnă control asupra fluxului de informații publice
în scopul manipulării, cetățenilor. Acest autor susține că a crescut sfera managementului de
opinie, că sfera relațiilor publice este compusă din mijloace de informare dominate de interese
proprii, iar profesioniștii în relații publice sunt “oribili”, ceea ce ne spulberă speranța unei
reale democrații.” Ea se aproprie în acest sens de Jean Baudrillard care este de părere că
democrația este un simbol al puterii poporului care și-o poate manifesta prin refuzul de a
participa la spectacolul politic și de a-l priva astfel prin legitimitate. Poziția lui Jean
Baudrillard este una de mijloc, așa cum spune autoarea, nici pesimistă.
Concluziile doamnei Lucia Grosu ar fi următoarele:
 Cea mai importantă regulă a democrației este transparența.
 Informația transmisă publicului despre activitatea politică trebuie să fie
veridică.
 Respectarea dreptului cetățeanului la libera informare nu trebuie afectat.
 Comunicarea și relațiile publice pot fi constituienții esențiali în construirea
echilibrului social.
 Practica relațiilor publice poate fi una dintre cele mai stimulatoare meserii,
inclusiv în politică.
 Modelul actual de comunicare politică se întemeiază pe evaluarea efectuată
de către mijloacele de informare și electorat.
 Modelul american de comunicare politică a devenit o practică publică și nu
una poltică.

11
 6. CONCLUZII

Articolul impresionează prin mai multe aspecte: tema abordată, sursa bogată de
documentare și informare, originalitatea argumentării și perspectiva personală asupra
problemei tratate.
La început informațiile despre acțiunile politice erau accesibile unor grupuri de
indivizi cum ar fi reprezentanții burgheziei pentru ca în timp să apară cafenele, cluburile și
academiile, iar oamenii să aibă dreptul la liberă exprimare a opiniei. Este important faptul că
autoarea atrage atenția că mass-media a devenit instrumentul principal al politicii prin care
„actorii” urmăresc obținerea de capital electoral pe o rază cât mai largă.
Însă oamenii nu sunt atât de ușor manipulabili, ceea ce se vede în faptul că în SUA
prezența la vot, a scăzut în ultimii ani ajungându-se acum la 45%. De asemenea, punctează,
argumentează și distinge importanța și scopul lansării relațiilor publice în sfera politică:
pentru unii a însemnat un pas important în democrație, iar pentru alții a însemnat coruperea
acesteia. Lucia Grosu trece în revistă și cele mai importante reguli ale democrației, în viziunea
sa.
Este de remarcat pertinența ideilor sale despre democrație și anume că aceasta
trebuie să fie transparentă, că oamenii au dreptul la informare liberă și corectă în legătură cu
tot ceea ce se petrece pe scena politică. Pentru păstrarea echilibrului social este nevoie și de
comunicare corectă în relațiile publice: ” Una dintre regulile cele mai importante ale
democraţiei este transparenţa informaţională a politicului, prezentarea informaţiei veridice
cetăţenilor despre activitatea politică. Transparenţa informaţională, la rândul ei, determină
participarea cetăţenilor la procesul de comunicare politică. În acest sens, pentru a respecta
regulile ”jocului” democratic, comunicarea publică trebuie concepută în aşa fel, încât dreptul
cetăţeanului la libera informare să nu fie prejudiciat, iar comunicarea, în general, şi relaţiile
publice, în particular, pot fi, în consecință, constituenţi indispensabili în construirea unui
echilibru social necesar. Or, aşa cum remarcă cercetătorul român Remus Pricopie, practica
relaţiilor publice, atunci când este bine înţeleasă şi aplicată, poate fi una dintre cele mai
stimulatoare meserii, inclusiv în domeniul politic [8, p. 12].”
În concluzie, articolul “Relațiile publice și procesele democratice”, de Lucia Grosu
prezintă și clarifică probleme existente, acestea fiind susținute prin argumente clare, iar în cele
din urmă punctează cea mai importantă regulă a democrației, transparența informațională.

12
 7. BIBLIOGRAFIE

1.Chelcea, S. (2000). „Cum să redactăm în domeniul științelor socioumane”. București:

Comunicare.ro.

2.Graff, G., & Birkenstein, C. (2015). „Manual pentru scriere academică: Ei spun/ Eu
spun”. Pitești: Paralela 45.

3.Grosu, L. (2010). „Relațiile publice și procesele democratice”. Chișinău: Revista de

filozofie, sociologie și științe politice.

4. Șerbănescu, A. (2000). “Cum se scrie un text”. Iași: Polirum.

13