Sunteți pe pagina 1din 16

COMU NIC A TE L E DE M A S A

E FF E CT UA T LU NGU MIHA IL
A
SOCIOLOGIE GR. 3.6
Cuprins:
1. CONCEPTUL DE COMUNICARE DE MASA
2. CARACTERISTICI ALE COMUNICARII DE MASA
3. DEFINITII ALE COMUNICARII DE MASA
4. CANALUL DE TRANSMITERE
5. PUBLICUL
6. CONTINUTUL
7. ROLUL SI FUNCTIILE MASS-MEDIA IN SOCIETATE
8. REZUMAT
1. CONCEPTUL DE COMUNICARE DE MASA

„Termenul medium (la plural media) este un cuvant de origine latina, transplantat intr-un
ansamblu anglo-saxon. El desemneaza in principiu procesele de mediere, mijloacele de
comunicare si se traduce, in general, cu expresia comunicatiile de masa (…).

Deci: media = mijloace de comunicare; mass-media = mijloace


de comunicare pentru un mare public, un public de masa,
inventate si utilizate in civilizatiile moderne si avand drept
caracteristica esentiala marea lor forta, putere, vasta lor raza de
actiune.
Nu exista nici o indoiala ca trebuie sa se inscrie in
aceasta categorie
radiodifuziunea si televiziunea (…).
Cinematograful se inscrie in aceeasi categorie (…).
Presa, pentru aceleasi motive, este considerata ca
fiind unul dintre principalele mass-media (…).
Cartea (…),
discursurile, benzile, casetele sau videocasetele
pot, de asemenea, sa fie incadrate in categoria
massmedia. De asemenea, afisul publicitar.

Se poate considera, asa cum pe buna dreptate procedeaza Marshall


McLuhan, ca si cuvantul, telefonul, telegraful, scrisul sunt mijloace de
comunicare… Chiar daca ele servesc mai curand la stabilirea de relatii
interpersonale decat ca emitatori catre marele public”(Jean Cazeneuve,
La societé de l’ubicuité)
Astfel, o celebra definitie,
data de sociologul francez
Armand Cuvillier
comunicarii de masa
„ansamblul procedeelor -;
presa, radio, televiziune,
cinema etc. -; prin care se
realizeaza informarea,
propaganda si actiunea
asupra opiniei publice”
este, din acest punct de
vedere, lipsita de precizie
si poate fi amendata.
Caracteristici ale comunicarii de masa

1. Nu putem defini conceptul de comunicare de masa fara sa tinem cont de faptul


ca este vorba despre un ansamblu de fenomene socio-culturale strans legate de
evolutiile in domeniul stiintei si tehnologiei, ceea ce implica unele trasaturi
specifice. Emitatorul, o „persoana institutionalizata”, care reprezinta, de obicei,
un grup de persoane, este un mare producator de mesaje.
2. „presa de masa, reprezinta conversatia tuturor cu toti si a fiecaruia cu celalalt”,
asa cum afirma cercetatorul francez Bernard Voyenne (La presse dans la société
contemporaine)
3. O alta caracteristica a conceptului analizat vizeaza caracterul unidirectional si
mediat al comunicarii. Emitatorii si receptorii de mesaje sunt separati spatial si
temporal, iar informatiile se transmit prin intermediul unei tehnologii moderne,
specifice „erei electronice”.
4. In fine, o noua trasatura a comunicarii de masa este data de faptul ca reactia
grupului receptor de mesaje fata de grupul emitator (feed-back-ul) este lenta,
chiar de indiferenta. Cand ea se produce, receptorii devin, la randul lor,
purtatori ai unor noi mesaje.
Pe marginea acestui subiect Bernard Voyenne vorbeste de trei caracteristici ale
comunicarii sociale prin intermediul presei, care o diferentiaza de toate celelalte
forme ale comunicarii:

• caracterul instantaneu
• permanenta
• caracterul universal

Un alt cercetator, Rogers Clausse (Brevès considerations sur la terminologie et la


méthodologie de la communication), defineste presa drept un tip de comunicare
sociala si considera ca aceasta indeplineste urmatoarele conditii:
• periodicitatea pregnanta
• consum imediat, fara intarziere
• eterogenitatea continuturilor efemere si varietatea incoerenta a
functiilor
• grija pentru actualitate, dominanta si coplesitoare
• productie
Definitii ale comunicarii de masa

Cercetatorul american H.D. Lasswell, in lucrarea sa Structura si functia comunicarii in


societate, a determinat directiile majore ale cercetarii comunicarii de masa, pornind
de la ideea ca in orice actiune de comunicare trebuie sa avem in vedere cele cinci
intrebari fundamentale: cine spune? ce spune? prin ce canal? cui? cu ce efect?

In viziunea lui Lasswell, modelul comunicarii de masa se poate rezuma la formula


someone says something on somebody (cineva spune ceva cuiva).

J. Lazar apreciaza astfel: „Comunicarea de masa este un proces social organizat. Cei
care lucreaza pentru media, fie ca este vorba de ziar sau de un canal TV, fac parte
dintr-o mare intreprindere care este reglementata si organizata ca orice alta
intreprindere din societate.
Marshall McLuhan reduce paradigma comunicarii de masa la doi termeni: ce se
spune? (mesaj + mijloc de comunicare) si cine? (producator + receptor). In acest
sens el afirma: „Societatile se deosebesc intre ele mai mult prin natura mijloacelor
prin care comunica oamenii decat prin continutul comunicarii” (Medias et societé).
CANALUL DE TRANSMITERE

Mesajele create in comunicarea de masa sunt distribuite


publicului cu ajutorul unui ansamblu de tehnologii. Potrivit
lui Fr. Balle suma mijloacelor tehnice de transmitere, a
modalitatilor de expresie utilizate in transmitere si a
institutiilor aferente constituie „mediile” ( Medias et societé).

In opinia autorului Fr. Balle exista trei tipuri de medii:


• Medii autonome
• Medii de difuzare
• Medii de comunicare
PUBLICUL

In acest fel, in comunicarea de masa receptorul cuprinde o


multitudine de indivizi risipiti pe o larga arie geografica si
eterogeni din punct de vedere socio-profesional. Aceasta
realitate ii determina pe comunicatori sa fie in permanenta
preocupati de trezirea si mentinerea atentiei unui public atat de
numeros si de variat.

Efectul consta in faptul ca mesajele devin din ce in ce mai putin


personale, mai putin contextuale, mai putin specializate, deoarece
ele trebuie sa fie accesibile si atractive pentru o audienta care se
distinge prin eterogenitate, adica printr-o formidabila varietate de
tipuri umane si de conditionari socio-culturale.
CONTINUTUL

Cea mai importanta caracteristica a continuturilor vehiculate in


comunicarea de masa provine din faptul ca ele sunt oferite spre
consum: „Un produs mass-media este o marfa sau un serviciu,
vandut unor consumatori potentiali, in concurenta cu alte produse
massmedia” (Denis McQuail, op. cit.).

La modul general, oferta mass-media cuprinde urmatoarele tipuri


de mesaje:
• Informatii
• Divertisment
• Idei si opinii
ROLUL SI FUNCTIILE MASS-MEDIA IN SOCIETATE

Mass-media sunt active in diverse sectoare ale vietii sociale si pot


indeplini, intr-un domeniu sau altul, mai multe sau doar una din functiile
specifice:
• Functia informative
• Functia interpretativa
• Functia expresiva
• Functia critica
• Functia instructiv-culturalizatoare
• Functia de liant social
• Functia de divertisment
Dincolo de controversele privind rolul si functiile mass-media in societate, o concluzie este evidenta: imposibilitatea de a le
contesta sau ignora. Dimpotriva, se impune constatarea ca, oricate critici le-am aduce, oricat de vehement le-am nega, ele se
impun in viata cotidiana a fiecarui individ, iar viitorul ramane deschis pentru orice surprize. In fond, pentru receptor, totul nu
este decat o chestiune de optiune, in functie de experienta sa de viata, de exigentele sale intelectuale si morale. Mijloacele de
comunicare de masa se adreseaza oamenilor pentru a-i informa, pentru a le influenta judecata si aprecierea asupra
fenomenului de actualitate, pentru a le orienta atitudinile si conduitele.
Indeplinirea acestor principale functii mediatice depinde de interactiunea dintre massmedia, public si autoritati. In cadrul
acestui joc de interferente, fiecare dintre cei trei parteneri trebuie sa-si asume responsabilitatile ce decurg din rolul pe care il
are de jucat: mass-media ar trebui sa-si asume responsabilitatea de factor de influenta pe care o detine fata de public, publicul
ar trebui sa se distanteze si sa sesizeze neajunsurile mass-media, iar autoritatile ar trebui sa previna pe cale juridica abuzurile
care se fac in numele libertatii de expresie.
REZUMAT

Viata omului contemporan se caracterizeaza, printre altele, prin bombardamentul


informational zilnic la care este supus. Prin cantitatea, frecventa si simplitatea lor, mesajele
mass-media ne-au devenit tot atat de familiare ca si hrana, lucrurile din locuinta sau prietenii.
Inapoia acestui flux continuu de imagini, sunete si semne functioneaza un sistem socio-
profesional a carui complexitate si anvergura sunt nebanuite publicului larg si care este cu
atat mai subtil cu cat vizibilitatea produselor sale da iluzia transparentei. Inaugurat in secolul
al XV-lea, prin aparitia tiparului, acest sistem a cunoscut o dezvoltare reala in secolul al XIX-
lea, pentru ca in ultimul veac al mileniului actual sa aiba un caracter realmente exploziv,
adevaratele sale resurse fiind evidentiate abia in ultimii 50 de ani, odata cu generalizarea
audio-vizualului. Pen tru a-i intelege mecanismele si legitatile care-l guverneaza, numeroase
stiinte „clasice”, intre care economia, lingvistica, psihologia, sociologia, istoria si antropologia
culturala, cu ramurile lor moderne cum sunt marketingul, semiotica, psiho sociologia,
imagologia, etnometodologia etc. si-au conjugat eforturile realizand o sinteza care, la capatul
unui secol de evolutie, a conturat un camp teoretic nou: acela al stiintelor comunicarii de
masa.
Bibliografie

1. Irina Stănciugelu, Raluca Tudor, Adriana Tran, Vasile Tran - TEORIA COMUNICĂRII
2. Mihai Coman - Introducere în sistemul mass media
3. Ioan Dragan - Paradigme Ale Comunicarii de Masa

S-ar putea să vă placă și