UNIVERSITATEA ”DIMITRIE CANTEMIR”

TÂRGU MUREȘ

COMUNICAREA ORGANIZAȚIONALĂ ȘI
RELAȚIILE PUBLICE
~ MASS-MEDIA ȘI RELAȚIILE PUBLICE~

Masterand: Matei Maria-Alexandra

Conf. univ. dr. David Doina
 MASS-MEDIA ȘI RELAȚIILE PUBLICE

„Mass-media nu constituie un scop în sine și nu dau vitalitatea unui grup; ele servesc
drept suport pentru acțiunea unui grup care posedă propria sa vitalitate.”1

Provenind din latinescul massa – cantitate mare de entități agregate – și latinescul

medium – mijloc de transmitere – mass media este un termen care desemnează totalitatea
mijloacelor și tehnicilor de informare și de influențare a maselor. Termenul a luat amploare în
ultimele decenii, fiind consacrat mai întâi în limba engleză, și împrumutat ulterior și altor limbi,
inclusiv limbii române. „Într-un sens preponderent comunicațional, termenul mass media indică
seturi de tehnici și metode de transmitere, de către furnizorii centralizați a unor mesaje unei
audiențe largi, eterogene și dispersate geografic.” 2 Un moment semnificativ pentru mass-media l-
a reprezentat inventarea tiparului mobil, la mijlocul secolului al XV-lea, însă revoluția tiparului
capătă proporții de masă abia între cele două războaie mondiale. Odată cu fenomenul penny
press, tradus ca ieftinirea presei, a crescut audiența și s-a modificat totodată și orientarea
publicațiilor tipărite, adresându-se tot mai des și cu precădere oamenilor obișnuiți. Evoluția
explozivă a mass-media s-a produs în momentul în care a apărut și s-a dezvoltat mass-media
audiovizuală.
Comunicarea prin mass-media se adresează unui public larg, constituind o comunicare în
masă, informațiile fiind dispersate cu rapiditate. Acest tip de comunicare se realizează doar într-o
singură direcție și aceasta tocmai datorită faptului că membrii ce formează audiența nu reușesc să
își transmită mesajele proprii prin intermediul mass-mediei, iar feed-back-ul nu este unul
imediat.
Presa se diferențiază în funcție de suportul pe care este transmis mesajul, remarcându-se
astfel 3 tipuri de presă: scrisă, audiovizuală și cea online. Presa scrisă se distinge de celelalte
tipuri de presă prin faptul că odată tipărite, cuvintele se păstrează pentru o perioadă nelimitată,
putând fi recitite oricând. Unul dintre criteriile de clasificare a presei scrise este reprezentat de
ritmul de apariție, distigându-se astfel publicațiile zilnice, săptămânale, lunare, trimestriale,
semestriale și anuale. O altă clasificare împarte publicațiile în naționale, regionale și locale din
1
Bernard Dagenais, Campania de relații publice, Editura Polirom, Iași, 2003, p. 277
2
Dumitru Iacob, Diana-Maria Cismaru, Relații publice. Eficiență prin comunicare, Editura Comunicare.ro,
București, 2003, p. 67
punct de vedere al ariei de acoperire. Conținutul publicațiilor poate fi generalist sau specializat în
funcție de specializarea jurnaliștilor pe diferite domenii: politic, sportiv, economic, religios și
cultural.
Pentru specialiștii în relații publice, ziarele constituie instrumente esențiale în ceea ce
privește informarea, datorită caracteristicilor specifice: flexibilitatea temporală, spațială,
editorială și geografică, flexibilitatea din punctul de vedere al costurilor, publicul atent, efectul
vizual și valoarea de catalog. Ziarele, numite și cotidiene, reprezintă canalul de comunicare cu o
mare putere de pătrundere, sunt palpabile și se păstrează vreme îndelungată putând fi citite
oricând.
Revistele, numite și periodice, se diferențiază de ziare atât prin conținut și periodicitate,
cât și prin metodele de operare și diversitatea tematică, având caracteristici precum: un public
țintă mai clar delimitat și cu educație superioară, o calitate sporită și informații de profunzime,
dar și o durată de viață mai lungă. În opoziție cu ziarele, care presupun termene limită, revistele
apar săptămânal, lunar sau trimestrial, întrucât subiectele acestora presupun profunzime și o
muncă mai îndelungată din partea redactorilor de reviste.
Presa audiovizuală, la fel ca cea scrisă, se clasifică după aria de difuzare, posturile
fiind locale, regionale, naționale și uneori și internaționale, dar și în funcție de conținutul
posturilor: generalist sau specializat.
Radioul capătă unicitate între canalele media prin prisma vitezei și mobilității sale,
putând fi ascultat oriunde și de către oricine. Radioul îl putem asculta în dormitor sau în timpul
mesei, în mașină, în drumul nostru spre serviciu și înapoi acasă, în vacanțe, la plajă, la munte, la
pescuit, devenind un mijloc de comunicare cu o flexibilitate de neegalat, folosită de toate
categoriile de cetățeni. Conform unor statistici realizate de Scott M. Cutlip și colaboratorii săi,
„timpul petrecut cu ascultarea programelor difuzare la radio rămâne relativ constant: aproape trei
ore pe zi, sau aproximativ 21 de ore pe săptămână. Aproape jumătate dintre ascultători deschid
radioul în mașină (46%), următorul segment ca mărime ascultând radioul acasă (36%). Zilnic,
deschid radioul 75% dintre cei cu vârste de 12 ani și mai mari, iar mai mult de 95% îl ascultă
săptămânal.”3
Specialiștii în relații publice cataloghează televiziunea drept cea mai importantă
modalitate prin care își pot transmite mesajele tocmai datorită faptului că televiziunea are un
3
Scott M. Cutlip, Allen H. Center, Glen M. Broom, Relații publice eficiente, Editura Comunicare.ro, București,
2010, p. 285
puternic impact asupra vieții noastre, întregând orice alt canal media. Televiziunea este calificată
drept un instrument de difuzare a informațiilor cu largă acoperire, atingând simultan mase de
indivizi prin diferitele forme de conținut: știri, sport, filme, divertisment. „Televiziunea
acaparează, săptămânal, o medie de aproximativ 25 de ore de atenție din partea unei persoane,
constituind principalul mijloc de informare a majorității oamenilor” 4, dar și o modalitate de
mobilizare și de atragere a populației. Televiziunea reunește cuvântul scris și cel rostit, imaginile,
culorile, muzica și efectele de sunet, devenind cel mai intim mijloc de difuzare în masă a
informației.
În ceea ce privește presa online, cel mai utilizat instrument este computerul, fiind folosit
și de specialiștii în relații publice în vederea transmiterii informațiilor. Prin intermediul paginilor
web, al reclamelor de pe site-uri, dar și al vânzărilot prin internet se încearcă atragerea unui nou
public țintă. O formă a relațiilor publice în spațiu cibernetic o constituie paginile de internet care
cuprind fotografii, clipuri video și audio prin intermediul cărora este posibilă comunicarea
directă dintre un specialist în relații publice și un public. Companiile, organizațiile nonprofit,
ziarele, posturile de televiziune și cele de radio dețin propriile pagini web prin intermediul cărora
utilizatorii pot obține informații.
Așadar mass-media foloseşte acele mijloace și instrumente ale comunicării bazate pe
tehnologie, realizându-se astfel o punte între cel care comunică informația şi cel care
recepţionează mesajul.
Din punct de vedere conceptual, noile media „se referă la rezultatul convergenței dintre
sistemul mediatic tradițional (televiziune, radio, presă scrisă), telecomunicații, tehnologia
digitală și sistemele informatice computerizate”. 5 Lev Manovich, în lucrarea sa The Language of
New Media, definește conceptul de new media ca fiind „convergența a două traiectorii istorice
separate: tehnologiile de calcul și tehnologiile media”6, precizând faptul că ambele iau naștere în
anii 1830 odată cu motorul analitic a lui Babbage și dagherotipul lui Daguerre. Așadar rezultatul
acestor două traiectorii istorice este însăși new media care include computerele personale,
teletextul, sistemul de înregistrare video, videotextul, televiziunea prin cablu, sateliții de
4
Bernard Dagenais, Campania de relații publice, Editura Polirom, Iași, 2003, p. 282
5
Ileana Rotaru, Comunicarea virtuală, Editura Tritonic, București, 2010, p. 99
6
Delia Cristina Balaban, Ioana Iancu, Radu Meza, PR, publicitate și new-media, Editura Tritonic, București, 2009,
p. 114
tecomunicații, sistemele de conferință și teleconferință, mesageria vocală, sistemul de
transmitere prin fax, telefonia mobilă, CD-ROM-ul, DVD-ul și inteligența artificială.
Internetul a fost cel care a influențat apariția noilor media întrucât s-a constat
faptul că studiile cu privire la noile media s-au dezvoltat și au sporit odată cu apariția Internetul
și a computerelor în viața individului. Dacă în anii ’90 Internetul era folosit exclusiv pentru
schimbul de informații științifice, astăzi reprezintă un instrument al comunicării globale. Fiind
considerat drept cel mai surprinzător dintre mijloacele new media prin faptul că a modificat
comunicarea în masă, internetul furnizează mijloace inovatoare pentru domeniul relațiilor
publice, constituindu-se într-un canal prin care se primesc rapid știri, idei, fișiere video și audio.
Lumea digitală a modificat procesul de comunicare din cadrul organizațiilor, cât și dintre
acestea și publicurile lor, schimbând modul în care comunicarea este produsă, difuzată, afișată și
depozitată.

BIBLIOGRAFIE
1. BALABAN, Delia Cristina, IANCU, Ioana, MEZA, Radu, PR, publicitate și new-media,
Editura Tritonic, București, 2009
2. CUTLIP, M. Scott, CENTER, H. Allen , BROOM, M. Glen, Relații publice eficiente,
Editura Comunicare.ro, București, 2010
3. DAGENAIS, Bernard, Campania de relații publice, Editura Polirom, Iași, 2003
4. IACOB, Dumitru, CISMARU, Diana-Maria, Relații publice. Eficiență prin comunicare,
Editura Comunicare.ro, București, 2003
5. ROTARU, Ileana, Comunicarea virtuală, Editura Tritonic, București, 2010