COMUNICAREA IN MASA.

EFECTELE COMUNICARII MEDIATICE

Definiții ale comunicării de masă
Caracteristici ale comunicării de masă
Mijloacele de comunicare în masă
Canalul de transmitere
Publicul
Conținutul
Efectele comunicării mediatice

Definiții ale comunicării de masă

În viziunea lui Lasswell care a pornit de la ideea că în orice acțiune de

comunicare trebuie să avem în vedere cele cinci întrebări fundamentale: cine
spune? ce spune? prin ce canal? cui? cu ce efect? , modelul comunicării de
masă se poate rezuma la formula cineva spune ceva cuiva.
J. Lazar apreciază astfel: „Comunicarea de masă este un proces social organizat.
Cei care lucrează pentru media, fie că este vorba de ziar sau de un canal TV, fac
parte dintr-o mare întreprindere care este reglementată și organizată ca orice altă
întreprindere din societate. Imaginea ziaristului independent, izolat în fata
mașinii sale de scris, este la ora actuală depășită. Fiecare jurnalist, fie că
lucrează pentru un cotidian, pentru radio sau TV, aparține unui ansamblu de
salariați din întreprinderea respectivă și execută o muncă bine definită în sensul
unei echipe".
În procesul comunicării sociale se pot instala două mari tipuri de relații:
- Relații directe – comunicarea se realizează între două sau mai multe persoane,
aflate în poziții de proximitate; ele interacționează și se influențeze una pe alta
în cadrul acestui proces – comunicare interpersonală.
- Relații indirecte – comunicarea dintre persoane este mijlocită de un instrument
care permite transferul mesajului de la emițător la receptor – comunicare
mediată.
Comunicarea mediată poate fi:
- mediată tehnologic – e-mail, telefon, discursuri publice amplificate prin
instalații de sonorizare, concerte, spectacole;
- comunicare de masă – între emițător și receptor se interpun utilaje complexe,
și, mai ales instituții sofisticate.
Caracteristici ale comunicării de masă
1. Emițătorul este un profesionist al comunicării, un jurnalist sau o organizație
de comunicare, un post de radio, un canal de televiziune, un ziar. Aceasta este de
fapt și prima dintre caracteristicile comunicării de masă: emițătorul, o
„persoană instituționalizată", care reprezintă, de obicei, un grup de persoane,
este un mare producător de mesaje.
2. Prin comparație, în toate celelalte modalități de comunicare (directă,
indirectă, multiplă) emițătorul de mesaje este unul singur. Destinatarii
comunicării formează grupuri largi, colectivități umane, fapt care constituie
socializarea audienței (a receptării). Se poate spune, cu alte cuvinte, că „presa
de masă reprezintă conversația tuturor cu toți și a fiecăruia cu celălalt.
4. O altă caracteristică vizează caracterul unidirecțional și mediat al
comunicării. Emițătorii și receptorii de mesaje sunt separați spațial și temporal,
iar informațiile se transmit prin intermediul unei tehnologii moderne, specifice
„erei electronice”.
5. În fine, o nouă trăsătură a comunicării de masă este dată de faptul că reacția
grupului receptor de mesaje fată de grupul emițător (feedback-lu) este lentă,
chiar de indiferență. Când ea se produce, receptorii devin, la rândul lor, purtători
ai unor noi mesaje.

Mijloacele de comunicare în masă

Alvan Toffer distinge trei valuri, adică trei moduri diferite de comunicare:
I – transmiterea informațiilor din gură în gură;
al II-lea – apariția oficiului poștal, telegrafului, telefonului, ziarelor, revistelor,
filmelor, radioului și televiziunii – capabile să transmită același mesaj simultan
către milioane de receptori;
al III-lea – specializarea produselor imagistice și transmiterea de imagini, idei și
simboluri diferite unor segmente de populație, categorii de vârste și profesiuni,
grupări etnice.
Apariția calculatorului – permite ca informațiile să poată fi prelucrate în diferite
moduri cu o maximă rapiditate. Mediul de comunicare devine unul specializat,
destinat doar cunoscătorilor, fapt care provoacă anumite inegalități în procesul
de comunicare. Se impune și tendința de mondializare a contextului
comunicării, ceea ce înseamnă integrarea comunicării într-o industrie a
comunicării, care conduce la asigurarea accesibilității ei.
Canalul de transmitere
Mesajele create în comunicarea în masă sunt distribuite publicului cu ajutorul
unui ansamblu de tehnologii. Suma mijloacelor tehnice de transmitere, a
modalităților de expresie utilizate în transmitere și a instituțiilor aferente
constituie „mediile”. Există trei tipuri de medii:
- Mediile autonome – suportul de transmitere poartă în el mesajul – cărți,
reviste, ziare, afișe, televiziune, radio, casetofon;
- Mediile de difuzare – suportul are misiunea de a transmite un mesaj – releele,
cablu, satelitul;
- Mediile de comunicare – suportul permite realizarea dialogului la distanta –
telefonul, e-mailul.
Mediile pot să asigure permanenta sau non-permanenta mesajelor și de aici
deosebirile fundamentale între presa scrisă și audiovizuală.
Canalul de transmitere influențează elaborarea mesajului prin „traducerea” lui
din forma inițială într-o alta, marcată de caracteristicile tehnice ale mediilor.
Aceste influențe pot modifica structura inițială a mesajului, imprimând-i o
seama de trăsături independente de intențiile emițătorului. Tocmai de aceea
specialiștii in comunicare de masa sunt obligați sa-si adapteze mesajul la
caracteristicile canalului.
Publicul – cuprinde milioane de oameni care nu se cunosc între ei, nu trăiesc în
același spațiu și nu împărtășesc o limbă comună sau cultură sau religie. Singurul
lucru care îi leagă este consumul unor mesaje mass-media identice și trăirea
unor stări, în general, asemănătoare.
Comunicare de masă este afectată de două forme de noncomunicare :
Receptorii nu pot comunica direct cu emițătorii. Cititorul unei publicații nu are
cum să influențeze scrierea unui articol și nici nu poate da o replică imediată
autorului său dacă este vizat nemijlocit; în aceeași situație se află și ascultătorul
unei emisiuni radio sau cel ce privește un program TV, chiar dacă în ultima
perioadă se extind emisiunile interactive. Cum poate totuși omul din public să-și
manifeste dorința de participare la dialog și să încerce să-și impună propriul
punct de vedere? El are la dispoziție două modalități de acțiune, diametral
opuse: prin selecție, oprind comunicarea și inaugurând un nou canal de
comunicare cu alt emițător, ori prin chemarea la dialog, caz în care el alege
drumul anevoios al apelului la comunicare și transmite scrisori sau dă telefon în
redacții. În prezent, majoritatea instituțiilor mass media încurajează aceste forme
de comunicare și oferă periodic un spațiu aparte pentru publicarea opiniilor
primite de la audiență; mai mult decât atât, în domeniul audiovizualului,
avantajele tehnologiei permit deschiderea unor „ferestre" de comunicare în
cadrul unor emisiuni de dialog cu publicul, fie apropiat, adus în studio, fie
îndepărtat, dar accesibil prin intermediul telefonului. Cu toate acestea,
reprezentantul publicului nu poate decât să observe că această comunicare este
lentă, greoaie, indirectă și cu efect improbabil: scrisorile apar după articolul
respectiv și oricum nu au puterea și prestigiul mesajului jurnalistic. Vocile
participanților la talk-show sunt slabe (în raport cu cea a vedetei) și sunt filtrate
de regiile tehnice.
Totodată mai poate fi întâlnit și fenomenul în care jurnaliștii și cercetătorii
constată că persoanele cu care intră în contact nu sunt reprezentative pentru
publicul lor, fiind, de fapt, persoane care au timp să comunice cu instituțiile
mass media
Consumatorii mesajelor mass media nu pot să dialogheze nici măcar între ei; la
nivelul unor audiențe ce se măsoară de la zeci de mii de oameni în sus, este
evident că aceștia nu au cum să interacționeze. Desigur însă că la nivelul
microgrupurilor (familie, vecini, prieteni), în cazul unui consum comunitar de
mesaje mass media, există forme de dialog prin care conținuturile receptate sunt
comentate, înțelese și redimensionate.
Conținutul
Un produs mass media este o marfă sau un serviciu, vândut unor consumatori
potențiali, în concurență cu alte produse mass media.
La modul general, oferta mass media cuprinde următoarele tipuri de mesaje:
- informații - acestea pot fi atât sub forma datelor brute, neprelucrate (rezultate
sportive, cotații bursiere, buletin meteo etc), cât și sub forma datelor prelucrate
(știrile și jurnalele de actualități, reportajele, anchetele sa.).
- divertisment - în prezent mass media este cea mai mare furnizoare de
divertisment, atât prin programele TV, cât și prin conținutul distribuit prin radio
sau presa scrisă;
- idei și opinii - prin contactul cu presa, oamenii pot afla care sunt părerile unor
semeni de-ai lor, fie ei specialiști în diferite domenii, editorialiști cu experiență
sau reprezentanți ai publicului.
Efectele comunicării mediatice
Presa oferă un bagaj de idei și imagini care depășește barierele sociale și
geografice. În urma și prin intermediul expunerii la acțiunea mass-mediei,
același mesaj este receptat diferit și exercită efecte diferite, în funcție de tipul și
de caracteristicile specifice canalului de presă. Studiile privind efectele mass-
media au urmărit atent interacțiunea receptorilor cu mesajele primite, modul în
care, aceștia filtrează și interpretează conținuturile difuzate de presă.
După McQuail mass-media poate acționa asupra:
1. Indivizilor
2. Grupurilor
3. Instituțiilor
4. Întregii societăți

Totodată mas-media poate afecta:

1. Dimensiunea cognitivă – schimbarea imaginii despre lume
2. Dimensiunea afectivă – crearea sau modificarea unor atitudini și sentimente
3. Dimensiunea comportamentală – schimbări ale modului de acțiune a
indivizilor
Influența mass-mediei se poate produce într-un interval scurt de timp sau mai
amplu. Efectele presei pot crea schimbări dorite sau schimbări nedorite; ele pot
fi rezultatul unui proces controlat, sau al unor ocurențe neașteptate.
În bibliografia de specialitate se consideră că influenta mass-mediei poate să
conducă, la nivelul receptorilor individuali ,la realizarea acordului, identificării
sau internalizări valorilor ori a sensurilor transmise prin presă.
Acordul definește acceptarea conștientă a influenței unui mesaj. Individul aderă
în chip rațional la conținutul acestuia.
Mediatizarea excesivă a unei personalități poate crea un efect contrar celui dorit,
ducând la iritarea, plictisirea și dezinteresul publicului – efectul bumerang
Identificarea presupune asumarea valorilor promovate și imitarea
comportamentului promovat.
Internalizarea implică asimilarea valorilor difuzate de mass-media și topirea
lor în valorile care constituie concepția despre lume și în modul de
comportament al indivizilor.
TEORIILE EFECTEOR PUTERNICE

I. Modelul stimul-răspuns
Relația dintre mesajele presei și public este una de tip stimul-răspuns astfel,
factorul rațional este aproape eliminat. De îndată ce mesajul atinge receptorul,
declanșează o reacție uniformă, la fel cum un stimul extern declanșează în
corpul omenesc reacții senzoriale spontane, motiv pentru care această concepție
mai este numită și teoria acului hipodermic, ce subliniază iluzia că:
1. Mesajele presei penetrează conștiința receptorului cu ușurința cu care un ac
străpunge pielea
2. Ele generează un răspuns imediat, rapid și necontrolat rațional, analog celui
provocat de o înțepătură
O altă sintagmă, teoria glonțului magic, propusa de Melvin De Fleur scoate în
evidență ideea că, pătrunzând atât de ușor în conștiințe, mesajul ar putea fi un
instrument vrăjit pentru modelarea opiniei publice. Teoria glonțului magic apare
ca un model care consideră că mass-media injectează valori, idei și informații, în
mod direct, în indivizi pasivi, producând un efect direct și imediat.
Există 2 situații care favorizează aplicarea acestui model:
- Dezordine socială: catastrofe, panică, terorism
- Campanii de influențare a publicului
II. Modelul hegemonic
Clasele dominante își exprimă puterea folosindu-se de sistemul educativ și de
canalele de informare în masă, impunându-și ideologia în forma unor adevăruri
generale, universal valabile.
Clasele dominate asimilează această reprezentare, părtinitoare și în ultimă
instanță defavorabilă lor, ca și cum ar fi una naturală, inevitabilă, eternă și
indiscutabilă. Puterea hegemonică nu este altceva decât reversul pasivității
audienței – un public activ și critic nu ar asimila imediat valorile și nu ar deveni
atât de ușor prizonierul unei ideologii străine de propriile sale interese și valori.
III. Modelul dependenței
Oamenii au nevoie de mass-media pentru că trăiesc în diferite sisteme (instituții,
fabrici, viața politică), care la rândul lor nu pot funcționa fără datele oferite prin
ansamblul comunicării de masă. Atunci când presa rămâne unicul sistem de
distribuire a informației, potențialul mesajelor mass-media de a avea efecte
variate, crește. Cu cât societățile sunt mai industrializate, urbanizate, complexe,
cu atât crește dependența indivizilor de mass-media
IV. Modelul spiralei tăcerii a fost lansata de Elisabeth Noelle-Neumann
Oamenii cred că presa exprimă valorile majorității și, în consecință, își
raportează ideile și atitudinile la acest termen de referință. Cei care nu își
regăsesc punctele de vedere în conținuturile transmise de presă vor avea tendința
să se retragă din dezbaterea publică, de teama că, mergând contra curentului, vor
fi marginalizați. Ei vor tăcea și cu cât opiniile transmise de mass-media vor fi
mai diferite de părerile proprii, cu atât vor fi mai tăcuți, mai absenți din
dezbaterea publică, alunecând astfel pe o spirală a tăcerii..
În concluzie, modelul spiralei tăcerii susține că atunci când teme controversate
se află în dezbatere, direcția pe care o urmează opinia publică este în chip
decisiv modelată de presă.
TEORIILE EFECTELOR LIMITATE
De la glonțul magic, cu efect radical, trece la o ploaie de schije, cu efect limitat
și incert. Această concluzie nu anulează ideea influenței mass-mediei asupra
indivizilor, dar atrage atenția asupra faptului că efectele nu apar ca rezultat al
unei relații simple, izolate (presă-public), ci ca produs al unor ansambluri
complicate de relații care leagă publicul și presa de structura socială, de tradiția
și valorile culturale, de reacțiile cognitive, afective etc.
I. Modelul fluxului în 2 pași
În drumul său către public, mesajul presei este filtrat de un factor intermediar,
liderul de opinie.
Modelul fluxului în 2 pași subliniază câteva caracteristici:
1. Audiența nu este unitară și amorfă, ci diferențiată și posesoare a unor grile
culturale proprii
2. Receptorii nu sunt pasivi, ci activi; ei nu reacționează irațional, ci rațional
3. Mesajele presei nu ating direct indivizii, ci trec printr-un sistem complex de
medieri
4. Conținutul difuzat de mass-media nu deține monopolul asupra semnificațiilor.
Sensul unui mesaj este rezultatul unui proces de filtrare și interpretare, adică al
interacțiunii simbolic dintre emițător și receptor.
În concluzie, mass-media nu poate exercita o influență imediată, uniformă și
totală: efectele acțiunii sale asupra receptorilor sunt parțiale, ating publicul
treptat și cunosc o mare varietate de forme.
II. Modelul cultivării
Influența mass-mediei este foarte vizibilă în cazul heavy viewers, în opoziție cu
cei light viewers.Marii consumatori de televiziune au o viziune asupra lumii care
tinde sa o reflecte pe cea difuzata de mass media . Ion Drăgan afirma ca
televiziunea este considerata o „arma absoluta” a lumii contemporane, capabila
de a influenta pe termen lung percepția individului asupra realității printr-un
proces subtil numit „cultivation. Pe de alta parte, studiile asupra socializării au
pus baza pe măsurarea efectului televiziunii asupra copiilor si adolescenților in
special, in materie de violenta. Aceste studii arata ca doar in cazuri rare exista o
influenta directa si puternica asupra copiilor.
III. Modelul agendei
Modelul agendei conduce la câteva concluzii:
1. Presa exercită o influență lentă, afectând îndeosebi reprezentările publicului
despre lume, ierarhiile tematice prin care el analizează mediul ambiant.
2. Prioritățile presei nu corespund întotdeauna cu prioritățile sociale. Frecvent,
presa prezintă și impune care teme majore aspecte marginale ale vieții. În
schimb, este posibil ca unele chestiuni minore, supradimensionate de discursul
jurnaliștilor, să consume timpul și energia publicului
3. Jurnalistul se vede confruntat cu problemele grave ale responsabilității
sociale. Etichetele pe care le lipește unor anumite evenimente, felul cum
prezintă o temă, cum ignoră alte teme, cum descrie diferite personalități totul
poate declanșa prin acumulare efecte și contra-efecte imprevizibile.
TEORIILE EFECTELOR SLABE
Orice analiză a efectelor mass-mediei are ca obiect publicul. Studiile care
urmăresc evidențierea autonomiei relative a publicului alcătuiesc un al
treilea câmp al cercetărilor consacrate capacității presei de a influența receptorii,
câmp numi teoriile efectelor slabe. Dezvoltarea acestor modalități de cercetare a
relației dintre presă și public este strâns legată de apariția și generalizarea
tehnicilor moderne de distribuire a mesajelor din audiovizual
Acestea au condus la pierderea monopolului exercitat de un singur tip de media,
dând receptorilor posibilitatea alegerii între multiple oferte. Publicul, considerat
multă vreme o entitate pasivă în relațiile de comunicare, devine acum factorul
decisiv. Identificarea publicului-țintă, atragerea și fidelizarea lui devin
obiectivele majore ale strategiilor de comunicare mediatică.
Modelul uses and gratifications utilizării si recompenselor
Se întemeiază pe 2 premise:
1. Publicul este activ: atunci când face apel la sistemul comunicării de masă, el
urmărește obiective clare
2. În dialogul cu presa, reprezentanții publicului caută să-și rezolve anumite
nevoi și să obțină anumite satisfacții.
Nevoile satisfăcute de mass-media pot fi de natură:
1. Cognitivă – dobândirea de informații, cunoaștere, opinii
2. Afectivă – dobândirea de experiențe emoționale
3. Socio-integrativă – întărirea contactelor cu ceilalți
4. Personal-integrativă - întărirea încrederii în sine
5. Scădere a tensiunii – escapism
O parte dintre ele pot fi interpretate ca și recompense, ca modalități de
dobândire, prin consumul de mesaje mass-media
Analiza receptării.
Lectura negociată Publicul nu primește pasiv mesajele, ci negociază semnificația
acestora, atât prin posibilitățile pe care le are de a alege un tip sau altul de
produs, cât și prin capacitatea de a refuza lectura preferențială fie în favoare unei
lecturi negociate sau în cod opus.
Lectura în cod opus este cea care aduce o interpretare radicală, deoarece derivă
dintr-un sistem de valori și interese alternative sau în totală opoziție cu cel
propus de versiunea hegemonică. Publicul este independent în raport cu
mesajele presei, el poate negocia, modela și chiar schimba semnificațiile
sugerate de textele mediatice.
Caracterul aplicat al acestor studii, valoarea lor de adevăr, cantonată doar
în anumite momente ale vieții, în anumite contexte sociale și în anumite
conjuncturi culturale, precum și caracterul eterogen al metodelor folosite au
creat o situație paradoxală: ele au produs surpriză și entuziasm în momentul
apariției lor, dar nu au putut crea un curent științific omogen, o școală de
gândire și o teorie cu mare putere de generalizare. Dar, așa cum observă
Dominique Pasquier, -chiar dacă cercetarea receptării nu reprezintă un curent
unitar, ea se impune prin câteva studii de vârf și prin individualitățile ei.

Rolul mass media in societate.

Funcțiile mass-media. IEDIL
La baza mass media stă informația, produsul pe care îl vând este informația.
Plecând de la afirmația „cunoașterea însemnă putere” și completată de Bill
Gates –’important este nu să ai informația ci felul in care o folosești”- instituțiile
mass media au preluat și profitat la maxim de rolul pe care îl dețin. In cazul
nostru, funcție = sarcină, rol, destinație1.
De-a lungul timpului mulți teoreticieni au analizat rolul pe care mass media îl
are in societate și modul cum aceasta funcție influențează publicul.
De-a lungul timpului mulți teoreticieni au avut ample subiecte de discuție legate
de rolul și importanța mijloacelor de informare in masa. Diferite cercetări au dus
la identificarea mai multor funcții ale instituțiilor de presa. Din punctul de
vedere al profesorului Ioan Drăgan in cursul „Sociologia comunicării în masă”
2
cea mai amplă descriere a funcțiilor și disfuncțiilor sistemului mass media este
făcută de Charles R. Wright. Acesta subliniază existența a patru funcții ale
presei:
1.funcția de supraveghere
2.funcția de punere în relație a comportamentelor
3. funcția de transmitere culturala
4.funcția de loisir.
Unanim acceptă, în mediile academice este clasificare făcută de Unesco
(Comisia internațională de studiere a problemelor comunicării) in 1978 Raportul
interimar asupra problemelor comunicării in societatea modernă. Sunt
prezentate cinci funcții de baza ale mass media:
1
https://dexonline.ro
2
Ion Drăgan – Sociologia comunicării in masă, curs SNSPA sursa https://pdfslide.tips/documents/ioan-dragan-
sociologia-comunicarii-in-masa.html?page=6
 I. Funcția de informare - rolul jurnalismului de informare este de a transmite
informații noi și inedite din toate domeniile. M. Coman clasifica aceste
informații in generale, instrumentale si de prevenire.
Informațiile generale sunt descrise ca „știrile privitoare la o lovitură de stat
dintr-o țară aflată la mii de kilometri depărtare, la moartea unui mare scriitor
dintr-o zonă lingvistică inaccesibilă, la descoperirea unei noi planete sau la
rezultatele unei regate de iahting„ 3este drept ,toate aceste nu ne afectează in
luarea deciziilor de zi cu zi dar duc la ”crearea concepției despre lume „
Informațiile instrumentale aici sunt incluse informații de proximitate spațiala si
sunt văzute de același autor ca informații de imediată utilitate și fac referire la
starea vremii, mersul mijloacelor în comun etc adică tot ce are legătură și
influențează viața de zi cu zi a publicului. „Aceste rubrici ale ziarelor, privite în
mod obișnuit cu dispreț de către ziariști, constituie, în fapt, o zona prioritară de
interes pentru public. Gratie unor asemenea știri, oamenii se orientează în
jungla marilor orașe, dobândesc instrumentele informaționale prin care
controlează mediul imediat și pe baza cărora își organizează viața de zi
cu zi”.4
Informațiile de prevenire. Un loc important îl ocupa aici prevenirea si
pregătirea publicului în cazul unor calamitați, accidente, crize. ” În mod
normal, informațiile de prevenire ar trebui să permită mobilizarea colectivității
și evitarea sau (măcar) limitarea daunelor: anunțați din timp, în cunoștință de
cauză, oamenii ar trebui să-și schimbe comportamentul, să ia măsuri de
protecție, să evite unele activități și să se concentreze asupra altora” 5
Toate aceste informații sunt transmise de mass media prin genuri jurnalistice
specifice. Principalele genuri folosite în jurnalismul de informare sunt știrea,
interviul si reportajul. Nu trebuie trecuta cu vederea însă, o anomalie a acestei
funcții numită și disfuncție și anume dezinformarea. In cazul acțiunii de
informare vedem adesea luând locul acțiune de dezinformare care poate fi
rezultatul fie neverificării celor trei surse, fie din omiterea voită a unor
informații sau scoaterea lor din context.
II. Funcția de interpretare sau de analiza- prin aceasta funcție sunt transmise
puncte de vedere diferite, sunt analizate situații, comportamente. Daca in prima
funcție s-a transmis informația, prin analiză, mass media vine să aducă lumina,
să lămurească, să discute. Presa își propune să vină în fața publicului să dezbată
anumite probleme, situații prin care să înțeleagă și să-și formeze o opinie
personală. Toate acestea dau impresia sau, de ce nu, șansa cetățenilor de-a se
implica în rezolvarea problemelor cu care se confruntă societatea. Principalele

3
Mihai Coman- Introducere in sistemul mass media, ediția a III-a, editura Polirom, 2007 pg 111
4
Mihai Coman- Introducere in sistemul mass media, ediția a III-a, editura Polirom,
5
Mihai Coman- Introducere in sistemul mass media, ediția a III-a, editura Polirom, 2007, p114
genuri jurnalistice specifice acestei funcții sunt
-Comentariul
-Editorialul
-Analiza
-Dezbatere
„Evident, mass-media trebuie să-și ducă la îndeplinire misiunea de interpretare
a realității cu maximă onestitate, obiectivitate, în centrul atenției sale fiind
publicul și binele său, și nu interese de ordin financiar sau de alt gen, care ar
putea duce la manipularea, la inducerea în eroare a cetățenilor” 6
Ajungând în acest punct apare o alta disfuncție a sistemului mass media și
anume manipularea. Mass-media, prezentând imagini incomplete și deformate
despre lume, pot induce la modificarea anumitor comportamente care au drept
rezultat repercusiuni grave in societate.
III. Funcția de legătură. Individul nu poate trăi izolat. Prin funcția de
socializare mass media vine să pună în legătură indivizi care la prima vedere nu
au nimic in comun sunt din diferite parți ale globului, au trăirii și obiceiuri
diferite dar totuși găsesc subiecte de discuție. Fie că se discută despre un serial
sau o campanie de binefacere „presa răspunde nevoii indivizilor de
comunicare, de inserție în comunitate și de identificare cu o temă, o cauză, un
subiect comun. Mai mult decât atât, oferind acest liant, acest conținut cultural
comun, presa le permite oamenilor să-si afirme apartenența și participarea la
un grup …”
Mobilizarea opiniei publice prin articole publicate în presă în favoarea și
împotriva unei situații, unei cauze, unei persoane etc fac mass media să își
îndeplinească funcția de socializare prin campaniile mediatice. Fie ca sunt
campanii de binefacere, de contracararea unor vicii, de promovarea unor valori
toate oferă subiecte de discuție și legă indivizi.
Ca și celelalte funcții tratate pana acum folosirea jurnalismului de socializare
trebuie făcut cu atenție întrucât poate duce la instituirea șabloanelor,
prejudecăților.
IV. Funcția de educare sau de culturalizare-„constă în transmiterea valorilor și
normelor sociale de la grupurile sociale către indivizi, de la o generație la alta,
ceea ce are drept consecință: creșterea coeziunii sociale, întărirea integrării
sociale a indivizilor, reducerea anonim, standardizarea normelor culturale”7
Denumit și jurnalism de artă acesta este îmbinarea jurnalismului cu cultura.
Rolul primordial al acestui tip de jurnalism este de a transmite informația pentru
a familiariza publicul cu procesele si produsele culturale. Acesta include

6
Florin Stoica – Funcțiile mass media-curs
7
Ioan Drăgan – Sociologia comunicării in masă, curs SNSPA sursa https://pdfslide.tips/documents/ioan-dragan-
sociologia-comunicarii-in-masa.html?page=6
recenzii de cărți, piese de teatru, cronica, eseu, portret, analiza literara, critica,
nota culturala.
Posturile comerciale, „împinse de concurența tot mai acerbă din piața media,
sunt mult mai dispuse să promoveze orice proiect, orice produs media care
atrage un public numeros. Nu contează că sunt exacerbate violența,
sexualitatea sau comportamentele deviante. Pe rețeta comercială orice emisiune
este una de succes, dacă are o audiență mare. Publicul atras este scopul final, și
mai puțin conținutul media furnizat”.8Astfel, ia naștere anomalia acestei funcții
și anume difuzarea și promovarea nonvalorilor. În încercarea de a limita această
disfuncție CNA a impus o serie de norme care împiedica instituțiile media de a
difuza orice, oricând și oricum. Nu este cenzura doar prin aceste norme se
urmărește protejarea acelei parți vulnerabile a societății.
V Funcția de divertisment- funcția de loisir 9. În societatea de astăzi funcția de
divertisment alături de funcția de informare sunt considerate cele mai importante
funcții ale mass media din perspectiva publicului. Televizorul se deschide pentru
informare și pentru destindere. Funcția de divertisment răspunde necesității
indivizilor de a se relaxa, de a evada din cotidian într-o lume imaginară. Aici se
încadrează emisiunile de divertisment, filmele .”Prin accesibilitate, cost si
cantitate, mass-media se impune drept cea mai importantă furnizoare de
divertisment în societatea modernă.”10
Charles R. Wright, considera ca latura negativă a acestei funcții duce la izolarea
individului, pasivitate socială și diminuează valorile estetice.
Așadar, analizând aceste funcții observam că instituțiile de presă fie comerciale
sau de stat vin să satisfacă interesele și necesitățile maselor. Într-un regim
democratic se dorește participarea la viața publică a cât mai multor segmente din
populație. Transformarea funcțiilor in disfuncții se datorează în mare parte
activității mass media care nu își îndeplinește atribuțiile sale firești de a servi
publicul și servesc unor anumite categorii de interese sau puterii.

8
Florin Stoica – Funcțiile mass media-curs
9
Ioan Drăgan – Sociologia comunicării in masă, curs SNSPA sursa https://pdfslide.tips/documents/ioan-dragan-
sociologia-comunicarii-in-masa.html?page=6
10
Mihai Coman- Introducere in sistemul mass media, ediția a III-a, editura Polirom, 2007