Mediile traditionale si „noile media”

-eseu realizat in contextul politic al Romaniei in perioada comunismului si pana in

prezent-

Fiecare perioada a dezvoltarii societatii de-a lungul timpului a fost caracterizata de cate
un mijloc esential de comunicare, care a reprezentat la acel moment elementul principal de
informare a publicului. Mijloacele traditionale de comunicare au cunoscut o evolutie
semnificativa Incepand de la publicatiile tiparite ca modalitate substantiala de a comunica
informatia, continuand cu aparitia radioului si a televiziunii, indreptandu-se astfel catre formarea
unui sistem ce cuprinde toate aceste mijloace de comunicare strans unite intre ele. „Deşi
începuturile comunicării de masă pot fi situate în secolul al XV-lea datorită inventării tiparului,
aceasta este pregnanta în secolul XX, după prima conflagraţie mondială, o dată cu dezvoltarea
mijloacelor tehnice în domeniul audio-vizualului.” (Vasile Tran, Patologii si terapii
comunicationale)

Consider ca, in fiecare etapa a acestei evolutii, mijloacele de comunicare mentionate

anterior au fost rand pe rand de maxima importanta in masura in care, pentru oamenii care luau
parte la aparitia lor, acestea reprezentau calea cea mai usoara, dar si cea mai noua la acel
moment de a fi la curent cu informatiile. In acest sens, pentru oamenii ce au cunoscut doar
perioada mijloacelor tiparite, aceasta era modalitatea pe care ei o considerau esentiala si normala
pentru dobandirea de noi informatii, insa pe masura ce tehnologia a evoluat, generatiile care luau
parte la noile aparitii catalogau radioul, si ulterior televiziunea drept schimbari majore eficiente
in transmiterea de mesaje,urmand ca acestea sa fie absolut normale pentru cei ce s-au nascut
dupa ce ele aparusera deja. Astfel, pe masura trecerii timpului, toate acestea au fost alipite, fara
sa dispara vreunul dintre mijloace, ci doar sa fie centrata atentia in principal asupra unora dintre
ele.

Sunt de parere ca acele persoane care au cunoscut inca din copilarie acest sistem cu o
gama variata de transmitere a mesajelor, au avut astfel posibilitatea de a fi inclusi inca de la
inceput in aceasta perioada in care media se dezvoltase deja. Ei au reusit/reusesc sa isi faca o
parere clara si sa poata alege dintre toate modalitatile oferite,ceea ce li se pare mai util si mai
important, spre deosebire de generatiile din trecut, care nu au apucat sa cunoasca toate
schimbarile aparute, fiind obisnuiti cu ceea ce li se oferea in perioada respeciva. Dar sistemul
mass media nu s-a oprit aici, un aspect important in evolutia sa fiind reprezentat de aparitia
„noilor media”, axate pe internet ,pe formele digitale de transmitere a informatiei. Iar situatia
referitoare la schimbarea opiniei generatiilor de-a lungul timpului este valabila si in acest caz,
deoarece, in prezent tine de „normalitate” ca toate aceste mijloace de comunicare in masa sa
coexiste, desi pana sa apara noile media, publicul era obisnuit doar cu sistemul traditional.

Consider ca, din acest punct de vedere, mass media a cunoscut o evolutie semnificativa,
devenind pe parcursul anilor din ce in ce mai puternica si mai vasta. In contextul contemporan
accentul este pus in mare parte pe cresterea interactiunii cu utilizatorii in ceea ce priveste mediul
online. Acestia nu sunt doar receptori ai mesajului, precum se intampla de exemplu in cazul
vizionarii unui buletin de stiri la tv sau citirii unui articol dintr-un ziar, ci devin participanti
directi la cresterea nivelului de interactiune, prin propriul feedback, prin posibilitatea de a isi
impartasi opinia in mod public.

In continuare, voi discuta despre mediile traditionale si cele noi, in contextul social
politic al Romaniei din timpul comunismului pana in prezent.

In perioada regimului comunist, in Romania se utiliza ca principal mijloc de comunicare

in masa presa scrisa, fapt ce dovedeste axarea pe un sistem traditional. Acest sistem era insa
destul de limitat, mai ales dupa 1971, nu numai din cauza faptului ca televiziunea si radioul,
medii traditionale de asemenea ,nu dispuneau de deplina libertate, ci si din cauza cenzurii
existente in ceea ce privea publicatiile. Mass media traditionala, desi exista si s-ar fi putut
dezvolta in alte circumstante, nu asigura astfel in acea perioada libertate de consum, din cauza
partidului axat pe indoctrinarea poporului. Se urmarea astfel, prin mijlocul de comunicare in
masa caracteristic acelei perioade, si anume presa scrisa, tiparirea unor articole bazate pe
ideologia specifica perioadei comuniste. Acest fapt ducea la o adevarata propaganda politica,
precum si la o multitudine de idei ce erau expuse in scopul intiparirii lor in mintea poporului
drept „adevaruri generale”.
 In acest context, al mediei traditionale in timpul comunismului, ceea ce publicul primea
prin mijloacele de comunicare in masa se baza pe a face referire la importanta partidului, a
conducatorului si a ideologiei reprezentative, fapt ce se putea observa incepand chiar de la
revistele destinate copiilor.

Mentionez ca, „dupa datele oficiale, in luna decembrie 1989, în România se tipareau 495
de publicatii, fie ca era vorba de ziare nationale Scânteia, România liberă, Libertatea, fie de
reviste de profil Flacăra, Femeia, Sportul, Munca, fie de reviste culturale, România literară,
Contemporanul, Săptămîna culturală, Luceafarul, Cinema, Teatrul, Amfiteatru, Vatra, Viața
Studențească din Iași, Ateneu din Bacau,etc.” (Ilie Rad, Incursiuni în istoria presei românești,
Editura Accent, Cluj-Napoca, 2008)

Voi alege sa vorbesc pentru inceput despre revista Arici Pogonici, pentru a surprinde
cateva aspecte politice a caror accentuare in diferiti ani ai comunismului se putea observa din ce
in ce mai mult. Sub forma de album ce cuprindea diverse benzi desenate si ilustratii pentru
prescolari si scolari, periodicul Arici Pogonici a aparut in 1957, editat de catre Consiliul National
al Organizatiei Pionierilor. A acoperit o mare parte a comunismului, fiind o revista nu tocmai
puternic ideologizata, precum erau altele din aceasta categorie, insa, cu toate acestea, facand
trimiteri prin anumite texte la importanta partidului si educand copiii in spiritul formarii omului
nou. „Mai puțin agresivă politic decât alte publicații pentru copii, revista conținea totuși în
fiecare ediție un număr de texte închinate partidului, prieteniei dintre popoarele comuniste, vieții
înfloritoare de zi cu zi.” (Simona Preda, revista online Literatura de azi, 2016) Modul in care
acest periodic a evoluat a fost unul concentrat pe o puternica dorinta de politizare, fapt dovedit
de aparitia in paginile acestuia, in anul 1974 a unor imagini cu Ceausescu si sotia sa. Catre
sfarsitul anilor 70 se putea observa din ce in ce mai mult tendinta de indoctrinare, prin cresterea
numarului de lecturi ideologice, urmand ca in anul 1980 revista „Soimii patriei” sa ii ia locul.

Accentul pus pe temele referitoare la partid a inceput astfel sa fie prezent din ce in ce mai
mult, nu numai in cadrul exemplelor mentionate, ci si in privinta celorlate publicatii periodice.
Mentionez faptul ca, in acea perioada, in ceea ce priveste media traditionala, influenta politica a
inceput sa isi faca simtita prezenta treptat, in cazul publicatiilor ajungand ca temele specifice
copilariei sa fie inlocuite in principal de subiecte ideologice, exprimate intr-o maniera accesibila
copiilor, prin intermediul textelor jucause, a ghicitorilor sau a jocurilor. Acesta schimbare a putut
fi observata prin prisma acestor aspecte, precum si a faptului ca s-a ajuns treptat la promovarea
imaginii lui Ceausescu si a sotiei chiar si in revistele destinate copiilor, ca principale modele in
vietile cetatenilor.

Consider acest exemplu semnificativ pentru a intelege nuantele oferite sistemului mass
media traditional in contextul unui regim comunist. In acest sens, presa scrisa, ca principala cale
de obtinere a informatiilor in acei ani, era puternic imbinata cu ideologia din acele timpuri.

Din punctul meu de vedere, acest lucru, precum si cenzura existenta in cadrul
numeroaselor publicatii, dar si ulterior, in cadrul televiziunii si emisiunilor difuzate,
demonstreaza ca desi societatea avea parte de mijloace de comunicare ce s-au extins cu timpul de
la presa scrisa la radio/tv, totusi, comunicarea se baza pe propaganda politica, fapt ce a
semnificat o incetinire a dezvoltarii mediei, avand in vedere reducerea libertatii presei intr-un
context politic nefavorabil. Comunismul „ a reprezentat pentru gazetarii români o îngrădire a
libertății de exprimare." (Suntem toti victimele inertiilor lingvistice. 2006,Jurnalul National.)

Tot in ceea ce priveste media traditionala, insa referitor la celelalte mijloace de

comunicare, in anul 1985 au fost desfiintate studiourile regionale, iar pentru programele
Televiziunii Romane exista acces doar 2 ore pe zi. „Pe măsură ce dictatura se intensifică, aveau
loc transformări în acest sens atât la radio, cât și la televiziune. Televiziunea devine un pilon
principal al strategiei de represiune, urmată de Radiodifuziune. Erau foarte bine puși în valoare
soții Ceaușescu. Majoritatea emisiunilor vorbeau numai despre „iubitul conducător” și despre
soția sa. Televiziunea publică [...] se baza pe supravegherea strictă a canalelor de comunicare. La
Radioul național informațiile erau dirijate în aceeași direcție. Programul de emisie era însă, mai
generos, stațiile începând activitatea doar pe timpul nopții.” ( Ionescu, 2003, p. 65) In urma
acestui exemplu,se confirma faptul ca, nu doar presa scrisa era supusa unei perioade dificile, ci si
celelalte medii traditionale, precum radioul si televiziune.

Consider relevante cele mentionate, deoarece in acest eseu mi-am propus tocmai
aducerea la cunostinta a transformarilor media in societatea romaneasca, de la mijloacele
traditionale de comunicare existente in Romania in perioada comunismului, pana la surprinderea
aspectelor ce au urmat in ceea ce priveste media traditionala si „noile media” .