Presa Scrisă Versus Presa Online

UNIVERSITATEA DE VEST TIMIȘOARA FACULTATEA DE
ŞTIINŢE POLITICE, FILOSOFIE ȘI ŞTIINŢE ALE

COMUNICĂRII
SPECIALIZAREA MEDIA DIGITALĂ
LUCRARE DE LICENȚĂ
COORDONATOR: ABSOLVENT
PROF.UNIV.SÎRB CORINA GLODEANU DARIA-OANA
TIMIȘOARA
2023
UNIVERSITATEA DE VEST TIMIȘOARA FACULTATEA DE
ŞTIINŢE POLITICE, FILOSOFIE ȘI ŞTIINŢE ALE
COMUNICĂRII
SPECIALIZAREA MEDIA DIGITALĂ
DESIGN DE REVISTĂ
COORDONATOR: ABSOLVENT
PROF.UNIV.SÎRB CORINA GLODEANU DARIA-OANA
TIMIȘOARA
2023
2
CUPRINS
Introducere……………………………………………………………………………………4
Capitolul 1. Caracteristica generală a știrii cu tematică politică în presa scrisă și cea
Electronică……………………………………………………………………….6
1.1. Elemente definitorii ale știrii cu caracter politic………………………………………..6
1.1.1. Știrea politică în presa scrisă……………………………………………………..8
1.1.2. Știrea politică în presa electronică………………………………………………...9
1.2. Știrea politică – metodă de manipulare a opiniei publice ………………...…………….10
1.3. Etica versus știrea politică……………………………………………………………….13
1.4. Rolul știrii cu tematică politică în jurnalismul tradițional și cel online………….………15
Capitolul 2. Esența știrii politice în jurnalismul online și cel clasic…………………………17
2.1. Avantajele și dezavantajele știrii electronice și celei din presa scrisă…………………...17
2.2. Similitudini și elemente distinctive ale știrii electronice și celei din presa scrisă……….20
2.3. Conceperea știrii politice din punct de vedere structural………………………………...22
2.4. Tehnici esențiale de redactare a știrii politice în presa scrisă și cea online……………...26
Capitolul 3. Prezentarea știrilor cu tematică politică în presa scrisă Renașterea Bănățeană
și cea electronică Alert din perspectivă comparativă…………………………..34
3.1. Calea parcursă de știrea până la publicare……………………………………………….34
3.2. Modalități de scriere a unei știri politice de top………………………………………….37
3.3. Știrea politică online și cea din presa scrisă între concurență și alternativă…………......37
Concluzii ………………………………………………………………………………………..48
Bibliografie………………………………………………………………………………….......51
3
INTRODUCERE
Nu voi greși dacă voi spune că domeniul politic este cel mai mediatizat, atât de presa
scrisă, audiovizual, cât și de presa online. La moment, nu putem găsi un concurent pe potrivă din
alt domeniu pentru știrile politice, care să le poate depăși la capitolul impact, influență,
vizualizări, spectacuulozitate și importanță. Situația politică din Banat, dar în special actorii
politici, interacțiunea dintre aceștia și activitatea lor individuală și colectivă reprezintă nucleul
informativ al oricărui ziar și portal online. Presa este, practic, de neconceput fără rubrica politică,
iar jurnaliștii sunt fixați mai tot timpul anume pe acest domeniu. Prin urmare, tema pe care am
ales-o să o desfășor este extrem de actuală, poate mai actuală ca niciodată, deoarece urmează să
descriu nu doar știrile politice clasice, de pe paginile ziarelor, dar și cele online, care au împânzit
spațiul virtual cu o rapiditate incredibilă, concentrând atenția unui public larg pe ceea ce se
întâmplă cu clasa politică din țară și efectele acesteia asupra societății.
Scopul principal pe care mi l-am propus în această lucrare este abordarea știrilor cu
tematică politică din presa scrisă și cea online în perspectivă comparativă. Vreau să descriu și să
argumentez faptul că, deși știrile politice vizează aceleași subiecte, utilizează tehnici
asemănătoare de prezentare a informației, totuși aceste genuri prezită câteva elemente specifice,
anume datorită canalului prin care ajung la cititor – ziarul și portalul online. Totodată, în calitate
de obiective pe care mi le propun, pot menționa: să descriu elementele definitorii ale știrlilor
politice publicate pe Internet și în presa scrisă; să deduc în ce măsură știrea cu tematică politică
poate influența opinia publică; să fixez avantajele și dezavantajele, similitudinile și diferențele pe
care le prezintă știrea politică din ziare și cea online; să pun accentul pe modul de tratare a
informației de natură politică în presa scrisă și cea electronică; să descriu tehnicile principale de
redactare a știrilor politice și știrea politică din punct de vedere structural; să fac o scurtă referire
la încălcarea normelor etice în redactarea știrilor cu tematică politică în presa scrisă și cea online;
la final, vreau să deduc dacă știrea politică online poate înlocui în totalitate știrea tradițională.
Metoda generală pe care m-am bazat în această teze este compararea. Comparării am
supus știrile politice de pe Internet și cele din ziare, pentru a deduce în ce măsură acestea diferă,
se aseamănă sau se pot înlocui una pe alta. Altă metodă eficientă este observația. În baza
propriilor observații am reușit să obțin câteva idei și argumente pe marginea cărora urmează să
mă expun. Printre metodele clasice care mi-au servit la formarea unor ipoteze se numără:
documentarea, lectura, analiza și sinteza informațiilor pe care le dețineam și a celor noi. Înainte
să purced la scrierea lucrării, în decursul câtorva săptămmâni am citit știrile politice publicate pe
diferite portaluri online și cele din ziare pentru a mă familiariza cu felul în care jurnaliștii
4
abordează evenimentele și faptele politice din Banat. De asemena, am încercat să recurg și la
teoria pe care am învățat-o în decursul anilor de studii la universitate, dar și practica de licență pe
care am făcut-o în perioada lunilor decembrie-ianuarie.
Evident, domeniul politic și articolele jurnalistice care vizează acest domeniu nu reprezintă
o temă nouă, ba aș spune că e una dintre cele mai discutate teme, la care se pare că nu avem ce
adăuga. Eu consider, însă, că indiferent de faptul cât de consumat nu ar fi un subiect întotdeauna
vom găsi ceva nou. Așa este și în cazul știrilor politice, în special acum când acestea au împânzit
mediul online și au devenit mult mai accesibile pentru cititori. În acest sens, voi incerca să
descriu: modificările pe care le-a suportat știrea politică atunci când s-a mutat pe Internet; felul
în care informațiile politice sunt abordate în prezent; măsura în care știrile politice pot forma sau
manipula opinia publică; că suferă calitatea știrilor politice atunci când presa scrisă și cea online
se află într-o relație strânsă cu reprezentanții clasei politice; felul în care știrile tradiționale și cele
online concurează între ele; tehnicile clasice și cele noi de redactare a știrilor politice și modul în
care informația este tratată în funcție de ziar și portal informațional.
Din punct de vedere structural, lucrarea este divizată în trei capitole, fiecare dintre care se
referă la o idee de bază pe care vreau să o redau La rândul său, pentru comoditate, fiecare capitol
este împărțit în cel mult patru subcapitole. La final voi veni cu o concluzie relevantă asupra celor
expuse.
În primul capitol mă voi axa pe rolul și funcțiile știrii politice, pe importanța acestea în
cadrul jurnalismului tradițional și cel clasic. Chiar din start vreai să abordez știrea cu tematică
politică ca fiind una dintre cele mai eficiente metode de formare a opiniei publice, de educare a
unei culturi politice dar și manipulare a societății. De asemena, voi descrie succint dimensiunea
etică a știrilor online și felul în care jurnaliuștii încalcă normele etice prevăzute de Codul
deontologic în momentul în care își practică meseria.
Dacă în primul capitol rolul și caracteristicile știrii politice vor fi în prim plan, atunci
capitolul doi este dedicat comparării știrilor online și a celor din ziare după principiile asemănări
și deosebiri, avantaje și dezavantaje. Totodată, îmi propun să analizez tehnicile de redactare a
știrilor politice și structura pe care o capătă informația politică în procesul de editare (părțile
componente ale unei știri).
Ultimul capitol se referă nemijlocit la tema lucrării. Este capitolul în care urmează să
descriu prezentarea știrilor cu tematică politică în presa scrisă și cea electronică. De asemenea,
voi descrie calea pe care o parcurge o știre până ajunge să fie tipărită în ziar sau publicată pe
portalul Alert, dar cel mai important, voi încerca să răspund la una dintre cele mai actuale
întrebări: pot coexista știrile politice din presa scrisă în Renașterea Bănățeană cu cele din presa
5
electronică sau între acestea există o concurență inegală care va duce într-un sfârșit la dispariția
știrilor din ziare.
CAPITOLUL I
CARACTERISTICA GENERALĂ A ȘTIRII CU TEMATICĂ POLITICĂ ÎN
PRESA SCRISĂ ȘI CEA ELECTRONICĂ
Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române Politica este ştiinţa şi practică de

guvernare a unui stat şi reprezintă sfera de activitate social-istorică ce însumează relaţiile,
orientările şi manifestările care apar între partidele politice, între diversele categorii şi grupuri
sociale, între naţiuni ş.a. în vederea emancipării conceptelor proprii, în lupta pentru putere sau
supremație ideologică etc. Politica reprezintă de asemeneaorientarea, activitatea, acţiunea
propriu-zisă a unui partid sau a unor grupări exercitată in domeniul guvernării problemelor
interne şi externe.1
De partea cealaltă se află mijloacele de informare în masă, în special presa, fie aceasta
scrisă sau electronică, care reprezintă totalitatea ziarelor, revistelor/portalurilor de știri, destinate
colectării, prelucrării și publicării informațiilor. Factorul care stă la baza interacțiunii dintre cele
două elemente – politica și presa – este cetățeanul de rând, care se transformă în public în
momentul în care au loc diferite evenimente generate de actorii politici și mediatizate de către
ziare și portaluri.
Există o atracție fatală spre politică. Pâinea cotidiană a jurnalistului e politica, nu
activitatea Parlamentului, văzută doar ca o expresie a deciziilor luate în prealabil în sediile
partidelor, remarcă cunoscutul cercetător italian Paolo Mancini. Jurnalistul, în viziunea lui, e de
fapt, mai mult politician decât jurnalist, iar jurnalismul este mai mult intervenție decât cronica
faptelor.2
1.1. Elemente definitorii ale știrii cu caracter politic

Manualele de specialitate oferă zeci de definiții pentru știre, dar în esență, indiferent de
domeniul abordat, aceasta presupune un text sau o relatare succintă în care se povestește despre
un eveniment/fapt actual, semnificativ, cu efect asupra societății.
Activitatea jurnalistului constă în transformarea evenimentelor sau a unor simple
informaţii – în ştiri prin faptul că le publică notează Gaillard. De multe ori publicul nu este
1
Zelizer B. Despre jurnalism la modul serios. Iași: Editura Polirom, 2007.
2
Moraru V. (coordonator). Mesajul și impactul informației. Chișinău: Editura C.C.R.E. Presa, 1998, P. 25.
6
interesat de eveniment, de informaţie, ci de mediatizarea acestora, de transpunerea lor în formă
jurnalistică. Prin urmare, atât ziarele cât și portalurile de știri i-au format publicului un fel de
deprindere, de a căuta și citi în permanență știri politice, pentru a fi la curent cu ultimele
informații. În prezent, știrea nu mai reprezintă un eveniment/fapt, dar mai degrabă ceea ce se
spune despre acest eveniment/fapt.
În încercarea de a da o definiție pentru știrea politică putem spune că este un gen jurnalistic
succint, care vizează domeniul politic, actorii politici și politica în toate formele sale de
manifestare, cu efecte semnificative asupra societății.
Știrea politică este una de larg consum. Cât nu am insista asupra faptului că jurnaliștii
monitorizează în egală măsură toate domenii existene (economie, societate, sport, cultură,
criminal, diverisment, tehnologii etc.) politica se bucură de cea mai mare popularitate, în mare
măsură, datorită situației politice și a celei socio-politice în care se află Timișoara la etapa
actuală. Portalurile online publică zilnic zeci de știri cu conținut politic, iar ziarele, practic, nu
pot fi concepute pără această rubrică, care să cuprindă cel puțin două pagini. În acest sens, e
nevoiă să specificăm care sunt elementele definitorii ale știrii politice: vizează activitatea
actorilor politici și a actului guvernamental; generează opinii, reacții și idei în rândurile
societății; acoperă toate formele de manifestare a politicii: conferințe de presă, campanii
electorale, alegeri, ședințe, comunicarea politică realizată prin intermediul site-urilor de partid,
rețelelor sociale, blogurilor; educă o cultură politică și familiarizează cititorii, care sunt străini de
acest domeniu, cu aspectele vieții politice din țară; are un impact colosal asupa societății, mult
mai mare decât îl au știrile sociale, economice, sportive și cele de divertisment; de obicei își au
locul în primele pagini ale zirului și în prima rubrică de pe portalurile informaționale, fapt care
denotă importanța acestora; nu include o opinie a jurnalistului și doar o constatare a faptelor.3
Nu vom greși dacă vom spune că știrea politică este cel mai vândut produs media. Așa era
în epoca jurnalismului clasic și așa este acum, în cea a jurnalismului online. Chiar dacă nu ar fi
existat platforma virtuală, aceasta ar fi fost inventată cu siguranță, doar pentru simplul motiv că
acolo pot fi răspândite cu o rapiditate incredibilă știrile, asigurând un flux continuu de
informație. Publicul vrea să știe cum aleșii săi conduc țara, ce legi, proiece și decizii au aprobat,
cum interacționează cu politicienii de acasă și cei de peste hotare. La moment, viața politică din
Timișoara este în vizorul mass-media, mai mult ca niciodată.4
Totuși, știrile nu abordează orice subiect de natură politică, deoarece nu fiecare mișcare a
actorilor politici și a vieții politice în general reprezintă un fapt socialmente semnificativ. În linii
generale, cele mai mediatizate teme din domeniul politic al țării, care devin știri, vizează de
3
Consiliul de presă. Codul deontologic al jurnalistului din Republica Moldova. Chișinău: 2011. 20 p.
4
Mocanu G. (coordonator). 100 cele mai presante probleme probleme ale Republicii Moldova în 2007. Chișinău:
Editura Bons Offices, 2007. 235 p.
7
obicei: campaniile electorale și alegerile locale/parlamentare; actvitatea partidelor politice și
interacțiunea dintre diferite formațiuni pe scena politică locală; decizii, hotărâri, acorduri,
proiecte, reforme inițiate; conflictul dintre liderii politici, ideologii și partide; activitatea
organului legislativ și a celui executiv; influența domeniului politic asupra altor domenii;
aocietatea și clasa politică.
Acestea sunt temele de bază în jurul cărora oscilează produsele media din Timișoara.
Totuși, acest fapt nu presupune că jurnaliștii se limitează doar la scrierea știrilor bazate pe
subiectele date, în special acum, când jurnalismul s-a mutat și pe Internet, platoforma care
permite, din păcate sau din fericire, o abordare mai largă și mai diversificată a domniului politic.
1.1.1. Știrea politică în presa scrisă

Puterea vine, în primul rând, din faptul că presa are acces la o audienţă (la un public) mult
mai numeroasă decât o poate face oricare alt spaţiu public (cafeneaua, teatrul, cinematograful,
stadionul, pieţele etc.). Toate celelalte puteri (pe care presa le supraveghează) îşi doresc să
comunice cu acest public, deci au nevoie de presă. Forma clasică prin care presa s-a afirmat și s-
a impus ca a patra putere în stat sau în calitate de câine de pasă al societății civile este anume
presa scrisă. Ea a apărut întâi și, prin urmare, a reușit prima să fidelizeze publicul. Deși ne-am
obișnuit să ne gândim la ziare atunci când auzim termenul presă, în această categorie se includ și
alte mijloace de informare, astfel încât, unele manuale de specialitate și surse online, identifică
presa cu mass-media.
Presa este constituită din totalitatea elementelor de mass-media care se ocupă de furnizarea
de știri. Acestea sunt ziare, reviste, radioul, televiziunea și mai nou internetul (publicații online
și bloguri). Și din această definiție putem nota că presa este fixată în special pe conceperea și
publicarea știrilor, acestea devenind cartea de vizită a oricărei publicații. 5
Nu e nevoie să răsfoiești un ziar întreg pentru a da de rubrica Politic, deoarece aceasta se
află de obicei chiar la început. Publicațiile periodice țin evenimentele de ordin politic în prim
plan, astfel încât, cititorul, atunci când deschide un ziar, fie că este sau nu interesant de aceste
subiecte, nu le va putea ignora. Din observațiile proprii, dar și din analizarea conținutului câtorva
ziare care se vând în Timișoara (Renașterea Bănățeană), pot menționa că știrile politice se află
pe pagina 3 și nu întâmplător. Anume aceasta este prima pagină asupra căreia înți cade privirea
imediat cum deschizi un ziar. Dacă în cazul știrilor electronice, jurnaliștii fac uz de imagini,
titluri intrigante pentru a determina cititorii să acceseze materialul, atunci ziarele sunt mai
reținute în această privință. Din moment ce o persoană cumpără acest ziar, nu mai e nevoie să
recurgi la diferite tehnici pentru a-l convinge să vă citească. În acest sens, publicațiile dau titluri
5
Keeble, Richard. Presa scrisă. O introducere critică. Iaşi: Editura Polirom, 2009. 382 p.
8
calme, maxim informative, și oferă mai mult text, divizat în câteva colonițe pentru a facilita
receptarea. Uneori fotografiile lipsesc, iar atunci când acestea sunt incluse, sunt imagini simbol,
sau poze care se referă nemijlocit la subiectul descris. Despre ziare, putem spune că oferă o
informație pură, pe alocuri plictisitoare chiar. Totuși, anume datorită acestui fapt, publicațiile
tipărite sunt considerate că aparțin jurnalismului clasic, dat fiind faptul că îndeplinesc rolul
primordial al prsei și anume cel de a informa, în timp ce alte canale media, pun accentul pe
spectaculozitatea evenimentelor.
Caracteristicile știrii politice din presa scrisă sunt, după cum urmează: este personalizată:
are un autor, care este specializat în jurnalismul politic; nu interpretează; pune accentul pe text,
adică pe conținut și mesaj; vizează doar cele mai actuale evenimente/fapte politice, dat fiind
faptul că spațiul limitat în ziar nu permite publicarea unui număr mare de materiale, diverse ca
subiect; are o structură bine definită: titlu, lead (inserat cu bold), paragrafe, back-ground); face
uz de intertitluri, pentru a structura textul; este amplasată în primele pagini ale ziarului și pe
pagini diferite de politica externă; răspunde în mod obligatoriu la cele șase întrebări
fundamentale: Cine? Ce? Unde? Când? Cum? De ce?; reprezintă un produs de calitată ca aspect,
conținut și mesaj.6
Un caz interesant îl constituie ziarele de partid. Aceste publicații, scriu de asemena știri
politice, însă abordează subiectele exclusiv din punctul de vedere al partidului, încecând să
creeze o imagine pozitivă a reprezentanlilor acesteia și să intimideze sau să critice activitatea
altor formaiuni, în special cele aflate în opoziție.
Știrile în astfel de ziare sunt pompoase, titlurile – promițătoare, iar fotografiile foarte
colorate. Ziarele de partid sunt distribuite gratuit, de obicei direct la locuința cetățenilor, în cutia
poștală.
1.1.2. Știrea politică în presa electronică

Având în vedere ritmul și viteza cu care evoluează tehnologia, este foarte probabil ca, în
viitorul nu foarte îndepărtat, jurnalismul online să însemne altceva decât astăzi. Actualmente
însă, prin jurnalism online se înțelege, în general, colectarea, redactarea și difuzarea de informații
prin și/sau pentru Internet. Putem spune că apariția Internetului a dat start unei noi epoci, cea a
informației și accesului nelimitat. Cu siguranță, jurnaliștii nu ar fi putut trece pe lângă acest fapt,
iar în rezultat am ajuns să vorbim despre jurnalismul virtual, care s-a dezvoltat rapid,
multilateral, oferind publicului o alternativă reală de informare. Fără a exista un consens
unilateral cu privire la definiția jurnalismului online, există, totuși, câteva abordări care
corespund unor etape în evoluția conjuncției dintre jurnalism și Internet. Astfel, la începuturile
6
Moraru V. (coordonator). Mesajul și impactul informației. Chișinău: Editura C.C.R.E. Presa, 1998. 58 p.
9
sale, legătura, timid articulată, între mediatra diţionale şi computerul conectat la reţea a dus la
definirea jurnalismului online ca jurnalism tradiţional practicat şi cu ajutorul Internetului sau
conţinut generat în mod tradiţional, publicat şi online (shovelware), pentru ca mai apoi definiţia
să primescă conotaţii suplimentare, esenţiale „conţinut original, publicat numai online (new
media). 7
Din cele menționate mai sus, putem face o tangență cu tema lucrării. Prin urmare, evoluția
noilor tehnologii a permis ca jurnaliștii să înceapă a utiliza eficient posibilitățile apărute. La
început știrile puteau fi publicate pe site-ul electronic al unui ziar pentru a spori audiența,
ulterior, unii jurnaliști s-au mutat definitiv în spațiul virtual pentru a activa doar acolo. Evident,
aceeași știre politică a suportat anumite modificări, odată cu schimbarea canalului de transmitere:
începând de la unghiul de abordare al evenimentelor politice, până la forma în care informația
ajungea la cititor. Pentru a înțelege mai bine schimbările prin care a trecut știrea clasică în
drumul ei spre știrea online, e nevoie să menționăm particularitățile celei din urmă. Așadar,
caracteristicile știrii politice de pe portalurile informaționale sunt, după cum urmează: nu
întodeauna are un autor, pentru că este publicată ca produs al portalului de știri; întotdeauna este
însoțită de o fotografie relevantă; pe lângă text, îmbină fișiere video/audio, imagini, documente,
galerii foto etc; nu are o structură unică; are un impact foarte mare; este instantanee, ceea ce
permite tipologizarea ei (Breaking new, Ultima oră, Flash etc).
Pentru a ne putea referi mai amănunțit la știrea politică predestinată platformei virtuale, e
nevoie să subliniem că portalurile informaționale pot fi de trei tipuri, și anume: portalurile
informaționale care reprezintă varianta electronică a unei insituții media. Aici vorbim despre
site-urile posturilor TV, posturilor radio și ale publicațiilor periodice. La moment, practic fiecare
instituție media are și adresă electornică, unde sunt plasate știrile. Astfel de portaluri au apărut
din necesitatea de a distribui știrile și pe Internet, dat fiind faptul că acestea deja sunt
difuzate/publicate la TV, radio și în ziare; agențiile de presă specialzate în conceperea știrilor,
care ulterior, sunt preluate de alte portaluri; portalurile informaționale care activează exclusiv pe
Internet.8
Un număr atât de mare de portaluri informaționale acoperă practic toate evenimentele
politice la zi. Anume datorită rapidității și accesibilității, știrile online au devenit atât de
populare, încât au ajuns să concureze sau chiar să le depășească pe cele din presa sctisă, dar și
audiovizual. Totodată, știrile online cu tematică poitică reprezintă un mod diferit de tratare a
informaţiei şi un mod diferit de organizare a conţinutului. Structura nonlineară, link-urile,
7
Popa D. Mass-media, astăzi. Iaşi: Editura Institutul European, 2002. 250 p.
8
Dobrescu P., Bârgăoanu A. Mass media şi societatea. Bucureşti: Editura SNSPA, Facultatea de Comunicare şi
Relaţii Publice, 2001. 298 p.
10
elementele care stimulează interactivitatea sunt câteva dintre atributele principale care disting
media online de jurnalismul tradițional.
1.2. Știrea politică – metodă de manipulare a opiniei publice

Remy Rieffel consideră în lucrarea Sociologia mass-media că opinia publică este produsul
unui auditoriu specific (un public cum este electoratul); ea este, apoi, o opinie împărtășită de un
numar mare de persoane, o opinie comună; și, în sfârșit este o opinie adusă la cunoștința tuturor
și supusă evaluarii - este facută publică. Nicolo Machiavelli este de părere că opinia publică
poate juca un rol important în ceea ce privește puterea politică, ea o poate distruge sau o poate
susține. De asemenea, Nicolo Machiavelli a fost primul care a observat că opinia publică poate
fi manipulată și a avertizat că puterea nu trebuie sa ignore forța opiniei publice. Dacă e să
rezumăm în câteva cuvinte cele menționate, atunci opinia publică poate fi tratată ca o reacție a
publicului la un eveniment sau fapt care se întâmplă în domeniul politic. Actorii politici iau
decizii, inițiază activități, publicul care află despre acestea din ziare și portaluri online generează
reacții de răspuns, își formează o opinie, adoptă un anumit comportament. În mijlocul acestui
lanț format din trei verigi – politicul, mass-media, publicul – se află anume acele ziare și
portaluri informaționale care constituie elementul cheie ce asigură legătura. La direct, actorii
politici rar pot comunica cu publicul, dar mai ales cu fiecare cititor în parte. Prin urmare, ei o fac
prin intermediul mijloacelor de informare, a știrilor publicate pe site-uri și tipărite în ziare. Iată
unde o simplă știre politică capătă un rol colosal și devine o adevărată putere, deoarece anume de
produsul media depinde cum anume va interpreta publicul o informație sau alta.9
Este posibil ca mulți dintre cititori să nu realizeze adevărata forță și influență a știrilor
asupra sa și esența binecunoscutei sintagme: Presa este puterea a patra în stat. Presa a fost
conepută pentru a fi independentă, imparțială, dar să activeze în interesele publicului. Dar ce se
întâmplă atunci când relația unor ziare/portaluri informaționale cu reprezentanții politici este
mult mai apropiată decât cu publicul? Are loc manipularea celui din urmă, în scopul obținerii
unei opinii publici dorite, dar fără a se interveni direct. Cea mai simplă definiție găsită pe
Internet pentru termenul manipulare este: acţiunea de a determina un actor social (o persoană,
un grup, o colectivitate) să gândească şi să acţioneze într-un mod compatibil cu interesele
iniţiatorului..
Puterea abolută a politicului este limitată de către cetățeni, dacă vorbim despre o țară
bazată pe principii democratice. Din acest motiv, actorii politici utilizează produsele mass-media
pentru a face societatea să interpreteze într-un mod anume activitatea lor, să-și creeze o imagine
favorabilă sau una nefavorabilă politicienilor din opoziție. Cel mai mult, publicul este supus
9
Lochard G., Boyer H. Comunicarea mediatică. Iaşi: Editura Institutul European, 1998. 120 p.
11
riscului manipulării înainte de alegerile locale/parlamentare, în capania electorală, în situația de
criză, sau cea de conflict dintre reprezentanții politici.10
Surprinzător sau nu, dar presa, atât cea scrisă cât și cea online, dispune de anumite tehnici
prin care poate modifica opinia publică: prin maniera în care este redactată o știre, prin mesajul
transmis, prin fel în care jurnaliștii vorbesc despre activitatea politicienilor, dar și prin simplu
fapt că ignoră sau exagerează cu publicarea știrilor despre o anumită persoană.
Publicitatea mascată constă în inserarea în știri a unor informații care promovează
interesele sau activitatea cuiva, fără ca acestea să poarte însemnul publicitate.
De multe ori, persuasiunea acționează asupra cititorului chiar înainte ca acesta să lectureze
o știre. E suficientă imaginea ziarului/portalului informațional care se bucură de o anumită
popularitate printre cititori și care și-a fidelizat deja publicul prin intermediul știri veridice,
obiective și foarte bune, ca să te lași convins de ceva. Chiar și în cadrul știrilor, care nu presupun
opinia autorului, jurnaliștii reușesc să conceapă un mesaj, prin evidențierea unor aspecte negative
sau pozitive, astfel încât să-l determine pe cititor să ia o decizie sau să-și formeze o opinie. În
linii generale, utilizând acest procedeu de manipulare, jurnaliștii scot în prim plan succesele unui
politician pentru a-i crea o imagine pozitivă în raport cu alți actori politici; îl victimizează;
menționează despre activitățile desfășurate în interesul societății pentru a crea sentimentul de
datorie de a-l răsplăti; publică imagini în care acest actor politic interacționează cu societatea
pentru a arăta că și politicienii sunt oameni etc.11
Dezinformarea reprezintă orice intervenţie asupra elementelor de bază ale unui proces de
comunicare, intervenţie ce modifică deliberat mesajele vehiculate cu scopul de a determina în
receptori anumite atitudini, reacţii, acţiuni dorite de un anumit agent social. Altfel spus,
dezinformarea se produce atunci când mesajul final nu corespunde cu cel inițial. Pin intervenția
jurnalistului în știre, se produc modificări ale mesajului, ale citatelor utilizate, ale efectelor
subiectului abordat. Uneori se pune accentul pe ceea ce politicianul a spus la repezeală, însă se
omit careva declarații importante. Toate astea, pentru a duce cititorul în eroare și pentru a-i
sustrage atenția de la tema de bază. Dezinformarea se bazează în fapt pe o argumentare
deturnată, voluntar travestită și falsă. Acolo unde propaganda poate câteodată să înșele cu
informații exacte, dar parțiale, dezinformarea minte sistematic cu informații deliberat inexacte.
Presa, atât cea scrisă, dar mai cu seamă cea electronică ar trebuie să abordeze în egală
măsură toate evenimentle politice și actorii politici. Uneori însă, putem observa trei, patru sau
chiar mai multe știri publicate nejustificat, care au în prim-plan aceeași persoană. În acest caz,
putem vorbi despre o anesteziere a opiniei publice. Totodată, dacă în cazurile anterioare,
jurnaliștii puteau determina publicul să gândească într-un anumit mod, atunci în cazul intoxicării
10
Preda S. Tehnici de redactare în presa scrisă. Iaşi: Editura Polirom, 2006. 224 p.
11
12
cu informații de acceași natură, dar diferită ca conținut, jurnaliștii îi determină pe cititori să
gândească și să genereze opinii referitor la ceva anume.12
Zvonurile reprezintă o tehnică utilizată pe larg în cazul știrilor online. Deși cititorii înțeleg
că informațiile nu sunt verificate, argumentate și confirmate prin intermediul unei surse, totuși
aceștia ajung să interpreteze aceste subiecte, iar unii, chiar să le trateze la modul serios.
În cotext, putem menționa și manipularea prin: imagine/fotografii/materiale video/audio; refuzul
de a aborda anumite subiecte în cadrul știrilor; publicitate electorală etc.
Manipularea se pare că a existat întotdeauna, dar odată cu apariția știrilor online, aceasta a
evoluat, astfel încât publicul este expus riscului de a citi o informație falsă mult mai des decât de
obicei. Totuși, există o metodă bună prin care cititorii se pot proteja de manipulare, chiar și fără
să se dezică de a citi știrile. În primul rând e nevoie să dezvoltăm un spirit critic, să punem la
îndoială orice informație și să nu ezităm să o verificăm sau să o comparăm cu cea din alte surse.
Există o singură metodă sigură prin care puteți rezista manipulării prin presă sau cel puțin
îi puteți diminua efectele: dezvoltarea spiritului critic. Acesta se realizează în timp și e inutilă
oferirea rețetelor, formarea lui depinzând de cultura, de educația, de obișnuința de lectură a
fiecăruia dintre noi pentru a ajunge să ne conturăm o poziție cât mai echilibrată în raport cu
avalanșa informațiilor adevărate sau mai puțin adevărate. Micile trucuri prin care putem ajunge
la un spirit critic necesar sunt cele care se aplică și în viața de zi ci zi: deprinderea capacității de
a spune NU la un moment dat, de a putea reveni asupra unei decizii, de a pune la îndoială
anumite lucruri analizându-le și cu mintea noastră.13
1.3. Etica versus știrea politică

Etica nu este doar o chestiune de coduri de conduită, sau reguli care trebuie urmate, etica
reprezintă o teorie a moralei şi presupune posedarea unui set de principii generale (pe baza
cărora se discerne binele de rău), analizarea faptelor concrete, a acţiunilor ori caracterelor, din
perspectiva acestor principii. Etica ţine de capacitatea fiecărui jurnalist în parte, de a respecta
setul de valori în diferite situaţii limită şi de a reda informaţiile ţinând cont de obiectivitate,
adevăr şi corectitudine. Etica se traduce şi în profesionalismul deciziilor luate de jurnalişti şi
poate fi considerată ca o etică a comunicării, deoarece comunicarea este esenţa sistemului media
[sizlefizle]. Ca să rezumăm, etica jurnalistică și principiile deontologice țin de limitele pe care
trebuie să le aibă această profesie. Editorii de știri își pot exercita activitatea atât timp cât această
activitate nu deranjează pe altcineva, atât persoane publice, politicieni, oameni simpli, sursele și
publicul. Regulile fundamentale ale jurnalismului sunt: echilibru, imparțialitatea, integritatea și
independența. Iar acestea, la rândul lor, vizează acuratețea, bunul-gust, decența, corectitudinea,
12
13
Roşca L. Producţia textului jurnalistic. Iaşi: Editura Polirom, 2004. 232 p.
13
dreptul la viață privată, consimțământul – principii la care un știrist trebuie să se gândească în
primul rând și nu doar atunci când redactează o știre, dar și în etapele premergătoare, în care
colectează informațiile, discută cu sursele, obține declarații, interacționează cu alți jurnaliști etc.
Jurnalistul își exercită profesia în scopul servirii ineresului public, conform propriei sale
conștiințe și în acord cu principiile prevăzute în Codul deontologic.14
Dacă e să comparăm care știri deviază cel mai des de la noreme etice, cele din presa scrisă
sau cele online, atunci balanța se înclină spre ultimele. Într-adevăr, jurnaliștii care scriu știri cu
tematică politică pentru portalurile informaționale trec uneori cu vederea principiile
deontologice. Motivul este foarte simplu. Concurența dintre site-urile de știri a devenit într-atât
de mare încât aceste au ajuns să se întreacă în publicarea materialelor. În acest sens, pentru a
veni cu ceva nou, spectaculos sau exclusiv, jurnaliștii își permit să publice informații care se
dovedesc a fi nefondate, neveridice; plagiază; dezinformează intenționat, încalcă dreptul la viață
privată. Și știrile din presa scrisă nu sunt fără de păcat, acestea fiind deseori scrise la comandă
politică. În calitate de cititor fidel al portalurilor și ziarelor, pot menționa despre câteva principii
etice și norme morale care sunt încălcate des de către jurnaliști, atunci când editează știri politice.
Publicarea unor informații incorecte sau false poate distruge credibilitatea jurnalistului și a
instituției de presă pentru care lucrează. Acuratețea este întotdeauna mai importantă decât
rapiditatea. E mai bine să fii al doilea și să dai informația corectă, decât să fii primul și să oferi o
informație greșită. Încălcarea acestui principiu presupune: publicarea unor informații politice a
căror veridicitate nu a fost demonstrată, cum sunt zvonurile, presupunerile și acele informații
provenite anonim pe adresa redacției; citarea incorectă a surselor sau lipsa totală a surselor;
existența unor forme de interpretare din partea autorului știrii.15
Jurnalistul respectă dreptul de autor. Preluarea fără cost a materialelor jurnalistice se
realizează în limită maximă de 500 de semne, dar fără a depăși jumătate din articolul sau știrea
preluată. În mod obligatoriu, în acestr cazuri, trebuie citată sursa și autorul informațieie, iar în
cazul portalurilor informaționale trebuie indicat linkul direct la sursă. Încălcarea acestui principiu
presupune: plagierea parțială sau în totalitate a știrilor fără să fie specificată sursa originală;
preluarea fotografiilor și a materialelor video fără indicarea suresei, sau scoaterea intenționată a
sursei; traducerea unor știri din altă limbă și atribuirea acestora la portalul de știri pentru care
activează jurnalistul.
Fiecare jurnalist duce cu sine un bagaj de atitudini și vederi asupra lumii. Dar cititorii
noștri așteaptă informații obiective. Ei ne citesc ziarul pornind de la premiza că informația este
de încredere. Oamenii despre care scriem au și ei dreptul să fie tratați corect. Uneori, jurnaliștii,
14
Guţu D. New media. Bucureşri: Editura Tritonic, 2008. 177 p.
15
14
chiar și neintenționat, tratează într-o manieră specială un politician sau altul, criticându-l sau
apreciindu-l indirect, prin maniera și stilul de scriere. 16
Jurnalistul respectă prezumția de nevinovăție și consideră că orice persoană este
nevinovată până la pronunțarea unei sentințe definitive și irevocabile împotriva sa (cod
deontologic). Încălcările acestui principiu presupun următoarele: jurnaliștii utilizează (din
greșeală) cuvântul inculpat sau vinovat în loc de învinuit sau acuzat” De asemenea, unii editori
de știri nu fac o distincție clar între termenii persoană suspectată, anunțată în urmărire,
condamnat, reținut, arestat preventiv, fapt care duce la interpretare greșită de către cititori a
mesajului știrii; uneori, jurnaliștii se grăbesc a spune că un politician sau altul se face vinovat de
ceva, fără să posede dovezi, o decizie judecătorească sau argumente fondate.
În general, o știre se bazează pe surse. Dacă dispunem de o singură sursă, e ca și cum nu
am avea niciuna. E de datoria jurnaliștilor de a prezenta chiar și în cea mai succintă știre online,
dar mai cu seamă în cea de ziar o informație completă, argumentată cel puțin din două surse
independente. Altfel, îi oferim publicului un produs neterminat, incomplet, deci necalitativ.
Încălcările la acest capitol includ: citarea parțială sau selectivă a surselor; utilizarea în exces a
surselor anonime; neacordarea dreptului la replică, din moment ce o sursă a lansat careva
declarații la adresa unui politician.17
În special cea a politicienilor constituie un subiect de interes major pentru jurnaliștii care se
află mereu în căutarea sanezționalului și exclusivului. Totuși, interesul jurnalistului nu
întotdeauna corespunde cu interesul public, dar de cele mai multe ori, ajunge să mai încalce și
câteva puncte din codul deontologic.
Posibil una dintre cele mai mari și mai frecvente încălcări ale principiilor Codului
deontologic. Atunci când presa este cumpărată/finanțată, afiliată sau simpatizează un lider
politic, mai mulți reprezentanți sau un partid, acea presă nu mai este independentă, obiectivă și
imparțială, deoarece din acel moment, va activa nu în interesele publicului, dar în interesele
politice, fapt care face din presă o forță puternică de influențare a societății.18
1.4. Rolul știrii cu tematică politică în jurnalismul tradițional și cel online

Am menționat anterior că știrea politică constituie un produs obligatoriu al presei, atât a
celei scrise, cât și a celei online, dat fiind faptul că cei mai mulți cititori sunt interesați anume de
acest domeniu. Dacă publicul poate ignora cu ușurință o știre socială despre restricțiile de
circulație, dar mai cu seamă una economică despre prognozele pentru anul curent, atunci este
practic imposibil să rămână necitită o știre despre desemnarea candidaților la funcția de primar
16
17
Zelizer B. Despre jurnalism la modul serios. Iași: Editura Polirom, 2007. 278 p.
18
DeFleur Melvin L., Bal-Rokeach S. Teorii ale comunicării de masă. Iaşi: Editura Polirom, 1999. 368 p.
15
general al municipiului Timișoara. Știrea politică are o importanță majoră și datorită faptului că
se poate răsfrânge asupra altor domenii, deoarece dacă bugetul de stat nu va fi aprobat de către
Parlament, atunci va apărea imediat nevoia de a scrie o știre economică despre consecințele care
ar putea urma, iar dacă în vizită în Timișoara va veni un oficial european, atunci la rubrica social
va apărea o știre despre restricțiile de circulație în capitală, în legătură cu această vizită.
Pe lângă importanța sa colosală în jurnalismul tradițional și cel virtual, știrea cu tematică
politică, are câteva roluri esențiale: de informare: aceasta este funcția de bază a mass-media în
general, dar în special a știrilor, care reprezintă nucleul jurnalismului de informare. O știre
politică va aduce la cunoștința publicului cele mai actuale evenimente/fapte de natură politică; de
a structura infromațiile colectate pentru a le face mai accesibile pentru cititori; de educare a unei
culturi politici: În funcție de știrile lecturate, societatea trebuie să înțeleagă în ce relații vrea și
trebuie să se afle cu puterea – să se supună, să participe, să fie interesată de politica națională sau
doar de cea locală; de formare a opiniei publice: În sensul bun al cuvântului, o știre trebuie să
genereze opinii, reacții și atitudini în rândurile societății; de a monitoriza activitatea liderilor
politici și a reprezentanților diferitor partide; de a familiariza publicul cu: termeni specifici
domeniului politic; denumiri de instituții; legi constituționale; de a contura un tablou al situației
politice pe plan intern; de a declanșa acțiuni sociale: mitinguri, proteste, întruniri ale societății
civile etc.19
19
16
CAPITOLUL AL II-LEA
ESENȚA ȘTIRII POLITICE ÎN JURNALISMUL ONLINE ȘI CEL CLASIC
În capitolul precedent am descris știrea politică ca fiind un puternic mijloc de formare și

influențare a opiniei publice, despre rolul și locul acesteia în cadrul jurnalismului clasic și cel
virtual. Dar pe lângă faptul că șirea politică este un gen publicistic foarte important, ba mai mult,
se bucură de o popularitate semnificativă în raport cu știrile care tratează alte domenii, întâi de
toate știrea este informație. Orice știre transmite un mesaj predestinat publicului. Iată de ce este
absolut necesar să înțelegem cu anume tratează jurnaliștii informația activând la ziare și la
portaluri de știri, prin ce diferă și prin ce se aseamnă această informație, pentru a putea, ulterior,
deduce, care mijloc media oferă cititorului un produs calitativ din toate puntele de vedere. 20
Publicul este asaltat de o enormă cantitate de mesaje venind în acelașii timp din partea
candidaților și dinspre mass-media, pe care trebuie să le trieze și să le interpreteze dacă vrea să
se poată orienta în jungla evenimentelor și în hățișul luărilor de poziții.
2.1. Avantajele și dezavantajele știrii electronice și celei din presa scrisă

Trebuie să începem de la faptul că existența unui gen jurnalistic precum știrea politică deja
reprezintă un avantaj major pentru societate, deoarece permite publicului să fie informat despre
persoanele care se află la cârma țării, despre cum aleșii poporului își exercită activitatea și care
este situația politică. În aceste condinții, când cititorul este informat despre ceea ce se întâmplă,
acesta nu rămâne un simplu spectator, dar poate participa nemijlocit în procesele politice,
manifestându-și nemulțumirea prin organizarea diferitor proteste sau încurajând și oferind
susținerea politcienilor. 21
Un lucru important îl constituie și faptul că presa scrisă și cea electronică prezintă anumite
avantaje una în raport cu cealaltă, astfel încât publicul își alege în cele din urmă un anumit mijloc
pentru a se informa. În cele ce urmează, voi menționa care sunt avantajele și dezavantajele știrii
20
21
Hartley J. Discursul ştirilor. Iaşi: Editura Polirom, 1999. 208 p.
17
scrise și ale celei online în perspectivă comparativă, pentru a deduce într-un final, care este cel
mai eficient și accesibil mijloc de informare.22
Se pare că cel mai evident plus al știrilor de pe portaluri îl reprezintă cantitatea în care
acestea apar. Internetul este un spațiu benefic pentru jurnalism, deoarece nu presupune limitarea
conținutului, astfel, jurnaliștii pot scrie atât timp cât le permite inspirația și fluxul de informație
obținut. Zilnic, zeci de portaluri publică zeci de materiale pentru fiecare rubrică, începând de la
cele mai importante evenimente, până la cele predestinate unui public limitat. De asemenea,
Internetul nu pune limite asupra spațiului. Pe lângă faptul că o știre poate să conțină o informație
descrisă cu lux de amănunte, care să să se întindă pe câteva paragrafe bune, aceste știri mai pot fi
arhivate într-o cantitate nelimitată pe același portal de știri. Tot ce trebuie să faci ca să ai acces la
articole mai vechi, este să dai un search în motorul de căutare inclus (de obuicei) în bara de
meniuri cu titlul sau cuvintele-cheie ale materialului dorit.
În ziare citim acele știri politice care ni se oferă, iar pe site-urile online citim ceea ce
dorim, ceea ce ne interesează. Anume alegerea pe care ne-o oferă știrile online este unul dintre
avantajele de bază. Acest avantaj este susținut și de diversitatea materialelor online. Jurnaliștii
care avtivează în cadrul portalurilor de știri acoperă o gamă largă de subiecte, creând un content
eterogen, pentru diferite categorii de cititotri, persoane de diferite vârste și orientări politice.
Foarte des, jurnaliștii experimentează cu știrile politice online, redându-le un aspect inedit,
cu inserarea elementelor video/foto, a unor grafice sau documente, în timp ce știrea clasică își
păstrează structura și forma tradițională, devenită deja monotonă. În acest sens, știrile online sunt
mult mai atrăgătoare vizual, iar acest fapt convinge utilizatorii Internetului să le acceseze.23
Jurnaliștii care activează pentru portalurile online conferă de multe ori informației un
caracter inteligibil, în special dacă este vorba despre informații care se supun greu explicării și
interpretării. Acesta pot apărea, spre exemplu, sub formă de tabele, grafice, infografice,
fotografii și imagini speciale prin care jurnalistul traduce informația în felul în care publicul o va
înțelege imediat. Spre exemplu, noua componență a Parlamentului, va arăta mult mai bine sub
forma unui infografic, în care apar fotografiile deputaților și alte informații importante despre
aceștia, decât sub forma de text, unde for fi doar nominalizați. La acest capitol, știrile politice
online câștigă clar.
Nu voi insista asupra acestui avantaj, însă trebuie menționat faptul că pentru știrile din ziar
cititorul trebuie să plătească, iar pentru cele online nu sunt gratuite. Mai mult, pentru a putea citi
materialele politice din presa scrisă e nevoie să mergi la chioșcul cu ziare, în timp ce presa
electronică poate fi accesată fără a părăsi locuința, evident în cazul în care cititorul are un
computer cu acces la Internet. Totodată, obișnuiesc să spun că cititorul „poate lua știrile cu el
22
Ştefănescu P. Internet şi societate. Bucureşti: Editura Ars Docendi, 2007. 240 p.
23
18
pentru a avea acess la acestea oriunde (în stradă, în transport, la serviciu, la studii) prin
intermediul tabletelor, laptop-urilor, smartphone-urilor, care îți oferă avantajul de a citi cele mai
proaspete știri. Și ziarul îl poți lua cu tine, însă acesta nu permite actualizarea știrilor.24
Posibil cel mai mare plus pentru jurnaliști este faptul că aceștia pot scrie o știre
politică,aflându-se la o conferință de presă. O vor publica pentru a face cunoscută informația de
ultimă oră, iar ulterior poate reveni în această știre deja publicată pentru a adăuga alte declarații
și date pe care a reușit să le obțină. Astfel de știri se numesc știri în desfășurare și permit
jurnalistului să editeze un singur articol referitor la un subiect în schimpul a zece articole despre
una și aceeași temă care se actualizează.
Mai mult, în cazul în care jurnalistul a greșit ceva și a dat știrea spre publicare, acesta poate
produce cu ușurință orice modificări, corectări asupra textului. Ziarele nu permit un asemenea
lux. Odată tipărită cu greșeli știrea online va imortaliza și neprofesionalismul jurnalistului.
Totodată, e nevoie să menționăm că știrile politice online pot și șterese cu ușurință dacă
jurnalistul consideră necesar acest lucru.25
Fără îndoială, impactul pe care îl au știrile online este mult mai mare decât a celor din
presa scrisă. Prin intermediul rețelelor de socializare, știrile online se răspândesc cu o rapiditate
incredibilă, acumulând zeci și chiar sute de mii de vizualizări, ceea ce rar se poate întâmpla în
cazul ziarelor.
Știrea politică online este lider la capitolul exclusivitate. De cele mai dese ori, publicul care
urmărește portalurile de știri are acces la informații unice în cantități foarte mari. Site-urile
informaționale, practic se întrec în obținerea și publicarea datelor cu caracter unic, dar și
politicienii foarte des aleg să facă declarații exclusive pentru un anumit portal de știri, care,
ulterior, este citat de restul site-urilor. În acest sens, știrile din ziare, foarte rar ajung să publice
informații despre care nu s-a auzit nimic anterior.26
Conexiunea inversă reprezintă un avantaj incontestabil al știrilor politice electornice.
Jurnalistul are posibilitatea de a citi opiniile publicului și a vedea reacția acestuia imediat după
publicarea materialului, prin intermediul comentariilor sau a aprecierilor și distribuirilor.
Fără îndoială, publicul este expus mult mai mult riscului de a fi manipulat atunci când
lecturează știrile politice pe Internet, deoarece multe știri de acest gen sunt concepute la comandă
și vizează interesul politic, dar nu cel social. Știrea din ziar reprezintă un produs calitativ în acest
sens.
24
25
Randall D. Jurnalistul universal. Iași: Editura Polirom, 1998. 261 p.
26
Mouillaud, Maurice, Tétu, Jean François. Presa cotidiană. București: Editura Tritonic, 2003. 224 p.
19
Plagiatul este un dezavantaj major al știrilor politice online, doarece unul și acelașii articol
îl putem vedea pe mai multe portaluri informaționale, în timp ce știrea dintr-un ziar este unică și
prin urmare personalizată.27
Posibil unul dintre cele mai mari dezavantaje ale știriilor politice online este faptul că
acestea, foarte des, sunt publicate conținând numeroase greșeli, începând de la titlu și terminând
cu background-ul. Evident, jurnaliștii pot să corecteze aceste greșeli, însă de multe ori, odată cu
publicarea, aceștia nu o revizualizează pentru a identifica scăpările, astfel încât materialul ajunge
să fie citit de public. Poate din acest motiv mulți cititori rămân fideli ziarelor, cel puțin acolo,
calitatea informației și a textului este la cel mai înalt nivel.
Cea mai mare problemă a știrilor politice de pe platforma virtuală cănstă în faptul că
acestea suferă din punct de vedere calitativ și prezintă de foarte multe ori informații neverificate,
anume pentru că sunt publicate în grabă, cu scopul de a fi primele care relateasă despre un
anumit eveniment. De asemenea, unii jurnaliști ajung să publice informații cu titlul scandalos
sau șocant despre politicienii sau evenimentele politice din țară doar pentru a rupe audiență și a
fi în top. Acest fapt generează o dezamăgire în rândul publicului și îi determină pe cititori să
opteze netreu știrile din ziare, care informează în conformitate cu interesul public și nu cu cel al
jurnalistului.28
2.2. Similitudini și elemente distinctive ale știrii electronice și celei din presa scrisă
Doar la prima vedere știrile din ziare și cele online reprezintă unul și acelașii lucru. De
obicei, publicul califică știrile politice ca fiind aceleași peste tot, însă așa susțin doar cititorii care
preferă un singur canal de informare, vorbim despre utilizatorii Internetului, care au acces la
nenumărate portaluri de acasă și de peste hotare printr-un simplu click și cititorii fideli ziarelor,
care s-au obișnuit să meargă la chioșc pentru a cumpăra ultimul număr al săptămânalului său
preferat. Însă publicul care se informează din ambele surse poate supune comparării și analizei
știrile politice pe care le vede în ziar și cele care apar în cantități enorme pe Internet. O simplă
analiză de acest gen aduce în prim-plan câteva elemente esențiale prin care știrile politice din
ziar se deosebesc de cele online și viceversa. Prioritar, însă, e nevoie să fixăm care sunt
asemănările dintre aceste două produse media, identice ca genuri, dar diferite ca mijloc de
difuzare.29
Știrile politice online și cele tradiționale, mai mult sau mai puțin, le putem încadra în
aceeași definiție: o relatare actuală, scurtă și obiectivă despre un subiect/eveniment/fapt de natură
politică, care prezintă interes social semnificativ.
27
28
29
20
Știrile politice din ziare și de pe portaluri îndeplinesc acelașii rol – de a relata publicului
despre cele mai noi și importante evenimente de natură politică, și aceleași funcții: de informare,
de monitorizare a vieții politice; de formare a opiniei publice; de educare a unei culturi politice
etc.30
Știrile politice se află de obicei în primele pagini ale ziarelor și în prima rubrică din cadrul
portalurilor online.
Inforația este structurată sub formă de titlu, lead, paragrafe descriptive și background,
pentru a o face mult mai accesibilă pentru citiori.
Atât știrile politice din ziare, cât și cele de pe portalurile informaționale sunt editate de
către jurnaliști specializați care sunt la curent cu toate evenimentele de pe scena politică din țară,
cunosc reprezentanții clasei politice, denumirele de partide, organizații, legislația. Un jurnalist
care nu este inițiat în acest domeniu nu poate concepe un material politic, deoarece nu poți relata
unui public larg despre lucrurile pe care nu le înțelegi singur.
De obicei, ziariștii și știriștii care activează pentru o platformă online lucrează cu aceleași
surse, sau se infoermează din surse identice: conferințe de presă, briefinguri, declarații ale
politicienilor, comunicate de presă, ședințe, anunțuri etc.
Ambele tipuri de știri vizează aceleași exigențe de redactare: acuratețea, corectitudinea,
veridicitatea, interesul social, proximitatea, actualitatea.
Este mult mai ușor să vorbim despre asemănările dintre știrea politică tradițională și cea
online, datorită faptulului că aceste asemănări se rezumă la câteva aspecte esențiale. Totuși, ceea
ce le deosebește semnificativ este canalul prin care acest produs ajunge la public și anume ziarele
și Internetul. Fie că este vorba despre două știri identice, concepute în baza aceluiași subiect și
utilizând surse similare, o știre online va fi diferită de cea timpărită anume din cauză că
materialul este predestinat pentru două canale media diferite. În acest sens, trebuie să menționăm
care sunt cele mai importante deosebiri care separă clar o știre online de una publicată în ziar.31
Așadar, elementul de bază prin care se deosebesc știrile online și cele scrise este mijlocul
de informare pentru care acestea sunt predestinate și anume publicațiile periodice și cele
electronice.
Datorită faptului că Internetul scoate limitele spațiale și temporale, știrile online se publică
în cantități foarte mari, depășind de zeci și chiar de sute de ori numărul știrilor care văd lumina
tiparului. O simplă privire în ziar și vom vedea că paginile în format A3 permit plasarea câtorva
articole, în funcție de mărimea acestora. În cazul portalurilor de știri, materialele pot fi publicate
practic în fiecare minută, deoarece acestea se arhivează. Știrile noi le înlocuiesc pe cele vechi,
30
Popescu C. F. Manual de jurnalism. București: Editura Tritonic, 2003. 234 p.
31
21
astfel încât la accesarea unui site, vom puteam citi ultimele știri, dar și cele care au fot publicate
puțin mai devreme.32
Stilul și limbajul în care sunt editate știrile online de cele mai dese ori diferă de cel utilizat
în editarea știrilor de ziar. Este vorba despre un limbaj mai relaxat, mai puțin formal, care
apelează la titluri interesante, intrigante, jucăușe, toate astea concepute pentru a oferi cititorului o
informație ușoară și accesibilă.
Practic tot timpul, știrile din ziare au un autor, în timp ce știrile politice online pot fi scrise
și din numele portalului de știri, fără ca editorul să-și lase semnătura.
Știrile din ziar au un aspect standard, alcătuit din text, titlu și o fotografie sugestivă (care,
uneori, poate să și lipsească). La acest capitol, știrile electronice au avansat semnificativ,
adăugând la textele simple și monotone galerii foto, imagini, fișiere video sau audio, documente
și alte atașări.33
Știrile online se supun unei tipologii aparte precum: Ultimă oră, Breaking news, Flash,
pentru a marca informațiile apărute recent, a căror importanță este majoră. Știrile politice din
ziare nu au o tipologie anume, fiind știri obișnuite, de larg consum, actuale, însă care nu necesită
o publicare imediată.
2.3. Conceperea știrii politice din punct de vedere structural

Unul dintre cele mai importante elemente privind prezentarea știrilor cu tematică politică
în presa scrisă și cea electronică este structura. Deși știrea este cel mai succint gen jurnalistic,
aceasta se bazează pe reguli obligatorii de structurare a informației. De fapt, ceea ce deosebește o
știre politică de un interviu politic sau un reportaj poltic este bine cunoscuta stuctură a celei
dintâi, în care datele sunt divizate în titlu (pentru că și titlul este un element de structură), lead,
câteva paragrafe și finalul. Aceste componente esențiale constituie o carcasă a știrii pe care,
ulterior, este pusă informația. Așadar, pentru ca informația să nu se transforme într-un haos total,
e nevoie de acel element care o va susține și pe care se va baza – structura. Jurnaliștii care
activează la ziare și portaluri de mai mult timp, atunci când obțin niște date, și-au format
deprinderea de a le structurează imaginar, pentru a-și ușura munca: caută informația de bază care
va constitui esența mesajului, după care caută argumente și surse care vor demonstra această
informație, fără să piardă timpul de date de prisos.34
32
33
34
22
Referitor la structura știrii politice trebuie neapărat să menționăm că întotdeuna se
bazează pe principiul piramidei inversate, acesta fiind considerat una dintre cele mai eficiente
modalități de organizare a textului. Organizarea în acest fel a materialului informațional
prezintă avantaje de necontestat. O știre redactată în această formă este asemenea șopârlei.
Poți să tot tai din coada reprilei fără ca jivina să piară. Poți reduce succesiv paragrafele de
background sau alte paragrafe de dezvoltare, mergând până la lead, singurul element
ireductibil al știrii. Așadar, de aici deducem că o știre care tratează un eveniment politic va fi
structurată după criteriul relevanţei. Prin urmare, nu vom începe un material despre dezbaterile
care au avut loc în Parlament privind reforma Procuraturii, la care au participat doar 58 de
deputați, când mesajul de bază este că proiectul de reformă a fost respins. În acest sens,
jurnaliștii o iau de la capăt, și derulează în ordine invers cronologică evenimentul, pentru a
reveni într-un final și la informația sus-menționată, că dezbaterile au avut loc doar cu
participarea a 58 de parlamentari, într-o atmosferă de maximă tensiune și replici tăiase. Este
important de reținut că, odată ce publicul s-a lăsat intrigat de titlu, acesta accesează
știrea/deschide ziarul pentru a afla informația imediat, fapt pentru care jurnaliștii nu-și pot
permite să testeze răbdarea cititorului său prin plasarea mesajului esențial la mijloc sau la sfârșit
de știre. Anume aici se impune importanța structurii știrii. Totul este conceput pentru a facilita
interpretarea informației și totodată, pentru a ușura munca jurnaliștilor. Din moment ce ai o
structură care îți cere anumite reguli, ești concentrat pe acestea și știi ce date trebuie să cauți.
Primul element structural de o importanță majoră este titlul, care reprezintă de obicei un
rezumat, o concluzie, sau o idee despre faptul descris sau un mesaj incitativ. Obiectivitatea și
calitatea informației difuzate de presă pornește, indiscutabil, de la formularea – cu impact major
asupra publicului – a titlurilor care precedă informația concretă, de la așezarea în pagină, de la
repartizarea pe pagini a titlurilor de articole, inclusiv de la alegerea caracterelor tipografice care
pot capta atenția cititorului. Trebuie să menționăm aici că titlurile știrilor politice din ziare diferă
colosal de cele ale știrilor electronice. Cele din urmă sunt concepute într-o manieră foarte
incitativă, în timp ce titlurile de ziar au rolul doar de a deschide o știre printr-o informație
relevantă. Spre exemplu, dacă în ziar știrea poate fi întitulată Noul primar al municipiului
Timișoara și-a publicat declarația pe venituri, atunci pentru o știre online un asemenea titlu ar fi
prea plictisitor, iar jurnalistul ar opta mai degrabă pentru un titlu de genul: Cu averea la vedere!
Vezi ce venituri a avut noul primar. De menționat că ziarele rar utilizează titluri duble sau prea
lungi, în timp ce pentru o știre politică online acestea sunt practic obligatorii.35
Primul paragraf al textului dezvoltă şi concretizează informaţia din titlu, răspunzând la
întrebările: Cine? Ce? Când? Unde? Cum? De ce? În lead informaţiile privind cauzele
35
23
evenimentului sunt vagi, ceea ce menţine curiozitatea cititorului; în ansamblu, însă, lead-ul oferă
suficiente informaţii pentru ca un cititor cu o strategie de lectură să decidă dacă va citi textul în
continuare sau nu. De la facultate am învățat că un lead bun și atractiv din punct de vedere vizual
este constituit dintr-o frază care nu include mai mult de două propoziții, sau 30 de cuvinte. Dacă
ar fi să alcătuim un lead pornind de la titlul menționat mai sus, respectând aceste rigori, atunci
am obține un astfel de exemplu: Cu o zi înainde de data limită, primarul Nicolae Robu și-a
declarat averea și veniturile, informație care a fost publicată și pe site-ul Guvernului.
Numărul de paragrafe variază de la o știre la alta, dar în cazul știrilor politice din presa
scrisă acesta nu este mare, din cauza spațiului limitat. Pentru știrile politice online, jurnaliștii
utilizează paragrafele de desfășuare până nu consumă subiectul. O regulă care se impune la acest
capitol este că fiecare paragraf trebuie să vizeze un singur gând, o singură idee. Rolul esențial al
paragrafelor este cel de precizare și desfășurare a mesajului cuprins în lead. Drept exemplu, la
intro-ul alcătuit mai sus, paragrafele descriptive vor viza alte informații importante din declarația
de venit a premierului care se impun atenției.
Raporturile paragraf – enunț sunt similare, la un nivel superior de organizare a textului,
ca acelea dintre cuvânt și enunț. Așa cum în enunț trebuie să apară cuvântul cheie – magnetul în
jurul căruia se ordonează celelalte cuvinte – în paragraf este necesară apariția unui enunț cheie.
El cuprinde fie ideea principală, fie elementul factual esențial al paragrafului.36
Ultimul paragraf dintr-o știre poltică, indiferent dacă acesta este publicată în ziar sau pe
un portal online, trebuie să fie unul memorabil pentru a fixa în mintea cicitorului o idee
importantă. Background-ul poate să fie constituit chiar și din mai multe paragrafe, în funcție de
multitudinea de date pe care vrem să o transmitem cititorului. Și la acest capitol, putem constata
câteva diferențe majore pentru știrea online și cea din presa scrisă. În primul rând, o știre online
practic nu poate fi concepută fără background deoarece acesta reprezintă partea care corelează
știrea de față cu o altă știre mai veche din arhivă, care se referă la subiectul descris și a cărei
informație este actuală anume în contextul știrii date. Această legătură se face prin intermediul
link-urilor (legăturilor electronice), care se diferențiază de restul textului după culoarea și
caracterul literelor. Totodată, pentru știrile online este utlizată practica background-ului grafic, în
care în loc de paragraful final apare un document, o imagine sau un tabel care conține date
importante, referitoare la subiectul vizat. În cazul de față, am putea utiliza o astfel de structură
pentru știrea privind declarația pe avere a premierului, unde în loc de background-ul text va
apărea un background sub formă de document. Până la urmă informațiile descrise și cifrele
prezentate au nevoie de un argument sau de o dovadă. Declarația pe venituri și avere va constitui
totodată o sursă veridică pentru știre și un background original. În situațiile clasice, când nu
36
Randall D. Jurnalistul universal. Iași: Editura Polirom, 1998. 261 p.
24
avem ce atașa la material, background-ul va reprezenta o scurtă informație de amintire,
actualizare, precizare a unor date referitoare la subiect.37
În cazul știrilor politice din ziar, background-ul îndeplinește același rol – de amintire și
precizare a unor detalii adăugătoare sau desfășurate anterior. Ziariștii utilizează doar
background-ul tradițional, iar în cazurile rare, când materialul este însoțit de o imagine a unui
document, atunci acesta apare ca element de structură independent. 38
Ceea ce trebuie să reținem despre structura știrilor politice din ziare și de la portalurile
online este că jurnaliștii o redau într-un mod în care s-ar putea ușor de renunțat la ultimele
paragrafe. În special acum, când publicul mai tot timpul este grăbit și nerăbdător să afle până la
cele mai mici detalii despre noile proiecte de lege, știriștii includ esența în lead și primul
paragraf, pentru ca cititorul să afle cel puțin că o atare nouă lege a fost aprobată și ce anume
acesta prevede. Interesant este că dacă am renunța la lecturarea background-ului și a
penultimului paragraf, știrea încă va avea sens, iar în cazul în care leadul nu a răspuns la
întrebările de bază, atunci am putea renunța la întregul material, ca fiind unul incomplet.39
Fotografiile și fișierele video reprezintă de asemenea un element de structură. Deși știrile
clasice sunt tipărite uneori doar ca simplu text și evident, nu pot fi însoțite de materiale video, în
cazul știrilor online, acestea sunt obligatorii. Mai mult de atât, aspectul vizual al știrilor politice
online este asigurat în cea mai mare parte de fotografiile/video-urile de la evenimentele politice,
cele care au fixat momente interesant sau semnificative care au în prim plan liderii politici și alți
reprezentanți ai clasei politice, imagini sau înregistrări de la ședințe, conferințe de presă,
briefinguri etc. Indiferent de unde au fost împrumutate aceste imagini/materiale video (sau fie ele
ale portalului de știri respectiv), jurnaliștii indică sursa originală, sau cel puțin ar trebui să o
indice, principiu ca de multe ori este ignorat. Sursa se indică în unele cazuri direct pe
fotografie/video, în alte cazuri, în josul paginii, după text. Dacă e să vorbim despre știrile din
ziar, atunci acestea și o legendă la fotografii în care sunt indicate numele persoanelor care apar în
prim-plan (cu specificarea de la dreapta la stânga sau de la stânga la dreapta, dacă în imagine
sunt mai mulți politicieni), a unor cuvinte cheie sau descrieri succinte a acțiunii prezente în
imagine. Spre exemplu: Viorica Dăncilă: Decât să vorbesc liber și să spun prostii, mai bine să
am o hârtiuță în față.40
Ceea ce trebuie memorat despre structura știrilor cu tematică politică din presa scrisă și cea
electronică este că această structură are rolul de a prezenta informația în cea mai accesibilă
formă, astfel încât publicul să-și satisfacă curiozitatea încă din lead, putând cu ușurință să
37
Popescu C. F. Manual de jurnalism. București: Editura Tritonic, 2003. 234 p.
38
39
40
https://www.pressalert.ro/2019/03/viorica-dancila-decat-sa-vorbesc-liber-si-sa-spun-prostii-mai-bine-sa-o-
hartiuta-fata/
25
renunțe chiar la restul paragrafelor. A organiza informaţiile în structura piramidei inversate
înseamnă a livra informaţia esenţială în primul paragraf, lăsându-i receptorului posibilitatea de
a alege continuarea sau renunţarea la lectură, în funcţie de starea şi de interesele sale de
moment. În felul acesta, se manifestă consideraţie faţă de receptor, stabilindu-se o relaţie bazată
pe respect şi încredere reciprocă între emiţător şi cititor.
2.4. Tehnici esențiale de redactare a știrii politice în presa scrisă și cea online
Întâi de toate știrea cu tematică politică reprezintă o informație, o constatare, o concluzie, o
relatare a unui fapt semnificativ pentru publicul larg. Iată de ce jurnaliștii de la portaluri și
ziariștii acordă o atenție deosebită felului în care această informație ajunge la cititor. Este
evindent faptul că textul jurnalistic nu oferă o informație brută așa cum o oferă, de exemplu,
procesul-verbal. Ea este în prealabil tratată ca „filtrată” de jurnalist în așa fel încât să
răspundă așteptărilor publicului. Putem spune că jurnaliștii prelucrează și filtrează o informație
prin intermediul unor tehnici esențiale de redactare. Acest fapt presupune că jurnalistul va
interveni în text pentru ai reda o formă inteligibilă și un stil aparte, însă nu va modifica sensul
mesajului inițial.
Până a vorbi despre tehnicile de redactare, e nevoie să menționăm știrile se spunun unei
tipologii speciale. Este cazul știrilor online, deoarece știrile din presa scrisă capătă de cele mai
dese ori forma știrii obișnuite, adică un material de actualitate care relatează despre un fapt
concret într-o maieră succintă/detaliată și cel a cărui importanță este de lungă durată. Niciodată
nu vom găsi în ziare o știre politică de genul Ultimă oră! Consiliul local s-a convocat în ședință
cu ușile închise. Cu detalii vom reveni în curând, aceasta este prioritatea știrilor online. Ziarele
publică doar acele știri care au o finalitate. Prin urmare, s-ar putea ca a doua zi să identificăm pe
paginile unui ziar că Prefectura a decis formarea unei comisii de anchetă privind, vineri, în
cadrul unei ședințe cu ușile închise. Aceasta se datorează faptului că ziarele se tipăresc într-un
timp stabilit, în timp ce portalurile activează practic non-stop, iar știrile pe care acestea le publică
și le distribuie diferă de multe ori după tip și felul în care informația este concepută. Așadar,
printre cele mai importante tipuri de știri cu tematică politică, care pot fi urmărite pe portalurile
informaționale se numără.41
Știrile de ultimă oră sunt numite și breaking news, adică știri imediate, care nu supărtă
amânare. De obicei, sunt materiale scurte care anunță o informațație apărută recent și care este
prea importantă pentru a aștepta alte detalii de completare. Prin urmare este un eveniment de
interes public, despre care cititorii trebuie să afle că se produce în aceste momente. Totodată, o
astfel de știre determină publicul să revină pe portal pentru a afla care este rezultatul întâlnirii și
41
26
al negocierilor. Știrile de acest tip, apr întotdeuna pe pagina principală a site-ului și sunt
distribuite în grabă pe diferite rețele de socializare.42
Știri care se defășoară la moment vizează un eveniment care se produce în timp real: o
ședință a Parlamentului, o ședință de Guvern, o conferință de presă de durată etc, la care se
discută mai multe suboecte de importanță majoră, mediatizarea cărora este practic obligatorie. În
acest sens, pentu ca jurnalistul să nu editeze mai multe materiale, acesta completează un singur
material cu ultimele informații care apar. Aceste știri sunt organizate sub forma paragrafelor de
actualizare, cu specificarea timpului ultimei actualizări, iar lead-ul în acest caz îndeplinește rolul
de background și este plasat la sfârșitul știrii. Prin urmare, dacă un cititor acceseasă un aticol de
acest gen, trebuie să înceapă lecturarea nu în modul tradițional, de sus în jos, ci de jos în sus,
pentru a putea înțelege un eveniment în desfășurarea lui cronologică.
Știrile flash sunt limitate în informație și de cele mai dese ori se reduc la un simplu
paragreaf în care se anunță despre un eveniment care s-a produs recent, însă despre care
jurnalistul nu a obținut suficientă informație pentru a edita o știre obișnuită, sau despre un
eveniment care abia umrează să se producă în timpul. Ulterior aceste știri sunt completate du
detalii și chiar capătă forma știrilor obișnuite, însă la momentul inițial, când informația abia a
părut, aceasta poate fi publicată sub forma unui flash, ca fiind o informație succintă și
incompletă.
Uneori, portalurile de știri publică materiale care au încorporat un video player care
transmite în timp real/live o ședință de Parlament/Guvern/Primărie, o conferință/briefing, un
protest/miting. Aceste materiale au un lead introductiv în care se anunță despre natura
evenimentului și importanța acestuia, iar ulterior se atașează o transmisiune în direct (live
stream) preluată de la un alt portal de știri sau realizată de portalul de știri respectiv, pentru a
propune cititorului să fie martor la cele ce urmează să se întâmple. Astfel de știri sunt publicate
doar în cazuri de importanță majoră despre care se știe cu ceva timp înainte și vizionarea cărora
este mult mai importantă decât un simpu text, spre exemplu: ședința de Parlament în care se
discută modificarea Constituției, o conferință de presă în care un deputat anunță că va părăsi
fracțiunea și partidul din care face parte, prima ședină a noului Cabinet de miniștri etc.43
Acestea sunt tipurile de știri specifice mediului online care nu pot fi întâlnite în ziare. În
celelalte cazuri, știrile clasice din publicațiile periodice și cele electonice se supun unei tipologii
similare: Știri post-factum (relatează despre un eveniment care a avut loc), știri care anticipează
(anunță despre un aveniment care urmează să se desfășoare), știri raport (relatează despre
concluziile, urmările, consecințele unui eveniment de natură politică), știri complexe (descriu cu
42
Ştefănescu P. Internet şi societate. Bucureşti: Editura Ars Docendi, 2007. 240 p.
43
Briggs A., Burke P. Mass-media. O istorie socială. De la Gutenberg la Internet. Iaşi: Editura Polirom, 2005. 344
p.
27
lux de amănunte un anumit eveniment oferit cititor o informație complexă), știri în exclusivitate
(mai des pentru portalurile online, dar acceptate și în ziare; relatează despre un fapt obținând
detalii și declrații unice despre care nu s-a scris anterior și pot fi date cu titlul de exclusiv).
Ceea ce diferențiază o știre publicată în ziare sau pe portaluri de faptul sau evenimentul
politic inițial este că prima apare într-o formă filtrată, tradusă pentru public, adică inteligibilă.
Posibil domeniul politic nu este atât de complex și îndepărtat de cetățeni ca să nu poată fi înțeles,
dar totuși, informația pe care o obțin jurnașiștii are nevoie practic întotdeuna de o intervenție, o
modificare de aspect și conținut. Plus la toate, jurnalistul trebuie să definească orice termen
necunoscut, să explice, să specifice funcțiile politicienilor, partidele dinc are fac parte, să
intervină cu date, cifre relevante etc. Fără îndoială, informația este prețioasă, da stilul jurnalistic
prin filtrul căruia aceasta trece este de neprețuit. Până la urmă, nu orice fapt sau eveniment
devine știre, iar dacă devine, atunci materialul va fi un produs al impactului dintre informație și
munca jurnalistului asupra acesteia. Aici, e nevoie să menționăm care sunt trăsăturile stilului
jurnalistic utilizat la editatea știrilor cu tematică politică: utilizarea unui limbaj politic, alături de
limbajul literar și cel cotidian pentru a face știrea inteligibilă pentru public dar păstrând și tonul
formal; utilizarea unor clișee lingvistice atunci când e cazul, dar evitarea figurilor de stil;
folosirea unui limbaj accesibil determinat de varietatea publicului țintă căruia i se adresează:
excluderea unor noțiuni ștințifice și explicații de strictă specialitate; apeluri la procedee menite să
capteze atenția cititorului cum ar fi: titluri, subtitluri incitante, utilizarea unor imagini și ilustrații
grafice (culoarea).44
Orice știre, dar mai degrabă cea cu tematică politică are anumite exigență, fără de care nu
am putea spune că e un text jurnalistic.
Felul în care jurnalistul abordează informația este esențial. În acest sens, prin felul în care
scrie, jurnalistul trebuie să convingă publicul că informația este una veridică, verificată și
corespunde realității, în caz contrar ziarul și portalul de știri riscă să-și piardă cititorii, în
condițiile în care aceștea sunt dezamăgiți sau nemulțumiți de conținutul materialelor.
Relevanţa este o regulă de care țin cont în special ziarele, pentru că uneori portalurile de
știri își permit să publice informații de tot genul indiferent de faptul cât de relevante sunt acestea.
Cât de importantă este această noutate? Are o influență majoră asupra societății? Merită atenția
publicului? Acestea sunt întrebarile ajutătoare care pot permite jurnalistului să verifice relevanța
materialului său. Până la urmă nu tot evenimentul poate deveni știre, unele fapte chiar trebuie
trecute cu vedere și de jurnaliști.
Jurnaliștii care scriu despre domeniul politic țin cont de faptul că știrea este predestinată
tuturor categriilor de cititori, însă nu totți cititorii pot fi la curent cu anumiți termeni, fapt pentru
44
Teodorescu B. (coordonator). Marketing politic şi electoral. Bucureşti: Editura SNSPA, Facultatea de
Comunicare şi Relaţii Publice, 2001. 232 p.
28
care informația trebuie tradusă într-un limbaj clar și accesibil pentru public. În acest sens,
editorii de știri trebuie să știe că un material politic nu este o teză științifică, ci un text de larg
consum, care trebuie înțeles dintr-o dată, de către toate persoanele cu o cultură generală, fără ca
aceștia să apeleze la dicționare explicative sau de neologisme.
Coerenţa este o exigență care ține de repectarea unui linii logice de idei, fără abateri de la
temă. Pentru a asigura coerența unui text jurnalistul trebuie să țină cont de unghiul de abordare
ales, fără a devia de la el cu detalii în plus. Cel mai bun loc pentru toate informațiile auxiliare,
care urmăresc o altă ordine de idei este backgroundul. 45
Odată ce am menționat că știrea este cel mai succint gen jurnalistic, atunci cu siguranță
știrea nu reprezintă acel material în care putem include prea multă informație pe care o vom
descrie cu lux de amînunte. Dacă putem vorbi despre același subiect politic sau eveniment
utilizând mai puține cuvinte, atunci e cazul să o facem anume în știre. Cititorii grăbiți, nu
întotdeauan au timp să pătrundă în esența textului, chiar dacă acesta este scris bine. Din acest
motiv jurnaliștii tind să facă economie de timpul publicului și de spațiu pe paginile din ziar.
Proximitatea, desigur este foarte important dacă în Italia s-a ales un nou președinte, însă
principiul proximității presupune ca jurnaliștii să scrie mai întâi despre ceea ce se petrece în țară,
deaorece evenimentele de peste hotare nu vizează societatea bănățeană, în timp ce lansarea
campaniei electorale pentru alegerile locale este un fapt foarte important despre care trebuie să se
anunțe imediat. În acest sens, portalurile de știri își pot permite să acopere ambele informații, în
timp ce ziarul, va da publicării doar știrea ce ține de planul național. 46
Actualitatea ține cont de principiul aici și acum și vizează evenimentele de importanță
socială majoră.
Știriștii întotdeuna vor căuta să provoace cititorilor reacții puternice de genul nu m-aș fi
așteptat la așa ceva, pentru ai stârni curiozitatea și a-i demonstra că evenimentul care tocmai s-a
produs, nimeni nu l-a planificat, nu l-a anticipat și nu a anunțat despre producerea acestuia însă
portalurile informaționale deja au reușit să dea o știre de ultimă oră, ba mai mult, cu citarea a
două surse și o galerie foto. Asemenea știri presupun o mediatizare imadiată, caracteristică
pentru site-urile electronice, însă ziarele nu vor ignora aceste subiecte, doar din simplul motiv că
presa online l-a parcurs deja în lung și în lat. Un principiu ce ține de concurența între mijloacele
media nu constă doar în faptul că acestea se întrec în a fi primele în publicarea unor știri, dar și
acoperirea tutror subiectelor de importanță majoră, fie că despre acestea s-a spus deja. De obicei,
știrile politice care tratează un fapt neprevăzut apar pe Internet, după care în buletinele de știri
radio și TV, iar cel mai degrabă, în dimineața zilei următoare ziarele dau același material în
45
46
29
primele pagini. Chiar și în contextul unei diversități a canalelor de transmitere a informației,
există public care va afla despre o noutate abia în ziua următoare și posibil chiar din ziare.
Evident, nu fiecare eveniment sau fapt poate devni știre. Și la acest capitol, jurnalistul va
trece informațiile prin filtrul importanței și a efectului asupra societății. Există câteva criterii care
deosebesc un eveniment de un fapt divers.
Ceea ce apare pentru prima dată întotdeauna se va bucura de interesul publicului. Prin
urmare, o nouă lege aprobată de către Parlament, apariția unui nou bloc electoral sunt fapte care
merită și trebuie aduse la cunoștința cititorilor.
În ceea ce privește conflictul, se pare că ecest criteriu este cel mai popular. Posibil toți
vor ignora o știre în care se anunță despre o ședință a Guvernului pentru a citi un material în care
se relatează despre un conflict între doi deputați care s-a sfârșit cu o bătaie generală în plenul
Parlamentului.
Ceea ce este ieșit din comun, straniu, indedit sau poate deviază de la normalitate poate
deveni chiar o știre de deschidere pentru un ziar și știrea zilei pe pagina principală a unui portal
de știri.
Nu contează circumstanțele atât timp cât în ele s-a pomenit un lider politic, un ministru,
un candidat la funcția de primar sau poate chiar președintele. Uneori personalitatea
protagonistului bate toate celelealte criterii și devine știre.
-Interesaul public. Chiar dacă un jurnalist a tratat de nenumărate ori un subiect, acesta va
rămâne concentrat pe el pentru a obține noi detalii și a căuta informații ascunse despre acest
subiect pentru a satisface interesul public. Atât timp cât există o cerere, oferta trebuie să apară.
Cele menționate mai sus nu reprezintă de fapt tehnici de redactare a știrilor cu tematică
politică însă constituie un element obligatoriu premergător procesului de editare a materialelor,
este ceea de la ce începe munca jurnalistului aupra unei informații. Ceea ce ajută jurnalistul să
transforme o informație într-un text care se încadrează în categoria genului jurnalistic știre, sunt
tehnicile de redactare – un ansamblu de metode, procedee și reguli aplicate în editare.47
Pentru autor, de multe ori, redactarea textului sfârșește cu fixarea titlului. Pentru cititor
însă, totul începe cu titlul. Cu titlul rubricii, cu suratitlul, cu subtitlul, eventual, cu șapoul.
Alteori, privirea îi alunecă mai întâ, pe intertitlu. În funcție de acest prim impact, de cele mai
multe ori, lectura textului începe sau nu.
Manualele de jurnalism recomandă titlul clar, uşor de decodat, a cărui construcție să
valorifice cât mai puțin procedeele ambiguității (în materialele strict informative mai ales). Tema
anunțată de titlu trebuie să fie dezvoltată în corpul textului, nu rareori însă titlul este spectaculos-
înşelător” (spiruharet.ro) Așadar, importanța titlului este una crucială, în special în cazul știrilor
47
30
politice online. La moment, concurența dintre site-urile informaționale a devenit una aprigă,
astfel încât portalurile încearcă să cucerească atenția publicului prin titluri șocante și imagini
incitatente. Prin urmare, dacă ziarele dau titluri maximal informative, atunci portalurile publică
titluri intrigante. De asemenea, titlurile pot fi divizate în câteva categorii, după felul în care
mesajul esențial al știrii este transmis către cititor. Trebuie să menționăm aici că o regulă
importantă pentru conceperea titlurilor pentru materialele cu tematică politică este criteriul
informativ, prin urmare, se exclud din start titlurile-cuvânt, titlurile-sintagmă, titlurile-figura de
stil, deoarece acestea nu transmit un mesaj concret, iar cititorul își poate pierde cu ușurință
interesul pentru un articol intitulat așa. Cele mai potrivite titluri pentru știrile politice, care
captează atenția, informează și totodată evită să dea cărțile pe față chiar de la început sunt
următoarele.48
Titlurile interogative fac apel la curiozitatea cititorului și vin cu o întrebare în adresa
acestuia, însă îi propun totodată să afle imediat răspunsul prin lecturarea știrii. 49
Titlurile exclamative fac apel la importanța mesajului care nu suportă amânare și trebuie
citit imediat.
Titlurile enunț (tradiționale) reprezintă un mesaj scurt, strict informativ care dezvăluie în
întregime esența știrii.
Titlurile intrigante incită publicul la lecturare deoarece vin cu un mesaj interesant, format
prin combinarea unor cuvinte-cheie.
Titlul citat, posibil unul dintre cele mai populare tipuri de titluri, utilizat pe lar și în cazul
ziarelor și în cazul portalurilor online, unde din declarația unui lider politic se extrage un citat
semnificativ, provocator, șocant, straniu, critic care devine titlu. 50
Am spus că știrea este cel mai concis gen jurnalistic, însă uneori, textul acesteia poate să
devină unul de proporții din cauza informațiilor ample, dar importante. În acest sens, jurnaliștii
utilizează un element structural menit să organizeze materialul mai bine – intertitlurile.
Intertitlurile divizează de obicei un subiect de altul, în cadrul unei și aceleiași știri și fac știrea
bine structurată, plăcută la aspect și foarte accesibilă, astfel încât dacă cititorul va dori să revină
mai târziu asupra unei informații din text, acesta va memora intertitlul paragrafului unde sunt
menționate informațiile respective și ulterior le va identifica cu ușurință.
Pentru a construi un bun început de text, talentul trebuie să tindă să concilieze mai multe
imperative, aparent, puțin conciliabile: să anunțe tema, să atragă atenția cititorului, să îl facă să-și
dea seama că subiectul poate să-l intereseze, dar să lase destul mister, pentru ca să nu aiba
48
49
50
31
impresia că a aflat tot din primul paragraf. Să-i spui destul pentru a-I trezi curiozitatea, dar puțin,
pentru a dori să continue lectura.
Oricare ar fi tipul paragrafului de început ales, el trebuie să conțină mesajul esențial. În
cazul textului factual (de informare), mesajul esențial cuprinde răspunsurile la întrebările cine –
ce – când – unde – cum – de ce? Dacă toate aceste răspunsuri sunt prezente, ceea ce este
oarecum dificil, prin raport cu ceința fluenței textului, este obligatoriu că se răspundă de la bun
început, la acea întrebare sau la acelea fără de care tema textului nu poate fi înțeleasă. Există mai
multe tipuri de lead-uri prin care jurnaliștii fac informația să fie interesantă și conving astfel
cititorul să nu se oprească din lecturare. 51
Lead-ul rezumat este cel mai frecvent utilizat. În acest caz, paragrafele de dezvoltare nu
fac decât să dezvolte informațiile anunțate în lead, completându-le cu detalii.
Lead-ul bombă are drept scop captarea atenției cititorului printr-o singură frază care
rezumă întregul subiect al știrii.
Lead-ul narativ poate descrie pe scurt o idee a știrii, o concluzie sau premizele
evenimentului abordat în material.
Lead-ul citat, de obicei nu se recomandă să se înceapă o știre printr-un citat, dar în cazul
în care acest citat are o importanță deosebită și în jurul său se construiește textul, atunci astfel de
lead-uri au dreptul la existență.
Lead-ul raport, de obicei relatează despre consecintețe unei decizii, rezultatele unor
negocieri, întruniri, ședințe etc.
Lead-ul analiză formulează ipoteze sau evaluează consecințele legate de un anumit
eveniment.
Paragraful este locul pentru lucrurile care stau împreună. Altfel spus, același fragment
factual, aceeași ordine de idei formează un paragraf, repetabil și prin așezarea în pagină. Din
perspectiva descifrării semnificației de către cititor, paragraful – ca unitate de bază a textului - îi
asigură acestuia din urmă, coerența. Pe de altă part, aspectul grafic (rând mai scurt, albitură mai
mare) îi oferă cititorului un moment de respiro și, totodată, posibilitatea să survoleze întreaga
suprafață tipărită a textului, așa cum un tablou este văzut dintr-o singură privire. Prin urmare,
paragrafele de desfășurare, pe lângă faptul că oferă cititorului o informație în cascadă, accesibilă
și inteligibilă din punct de vedere logic, dar reprezintă și un element grafic conceput pentru
comoditatea publicului. În cadrul portalurilor de știri, paragrafele sunt divizate pe orizontală, în
timp ce în ziare, știrile sunt structurate pe verticală. În altă ordine de idei, trebuie să menționăm
regula de bază a paragrafelor - fiecare dintre ele desfășoară o singură idee. Numărul de
paragrafe poate varia în funcție de cantitatea de informație pe care vrea jurnalistul să o transmită.
51
32
De obicei, paragrafele durează până când subiectul este desfășurat în întregime și au mai rămas
doar câteva elemente adăugătoare, care își găsesc locul în paragraful final (background-ul).52
Unele dintre paragrafele de dezvoltare ne comunică elemente de context, ceea ce
înseamnă, în esență, acele date care alcătuiesc contextul unui fapt: evenimente precedete,
posibile consecințe, alte întâmplări similare, noutatea sau semnificația pe cxare o aduce, modul
în care se încadrează într-un șir de fapte asemănătoare sau, simpotrivă, contrastante ș.a.m.d -
acesta este background-ul sau finalul știrii, felul prin care jurnalistul își încheie materialul
frumos, cerând impresia unei informații complete. În cazul știrilor politice online, backround-ul
este patagraful perfect pentru a menționa despre știrile scrise anterior despre acest subiect prin
indicarea unor link-uri directe. Spre exemplu, dacă știrea vizează un proiect de lege aprobat în
lectură finală de către Parlament, atunci în paragraful final se indică legătura electronică la știrea
în care se anunța despre acest proiect de lege, dezbaterea proiectului în plen și aprobarea în
primă lectură. Iar dacă știrea relatează despre scandalul privind actele de studii ale premierului,
atunci în background se va menționa neapărat evenimentele premergătoare acestui scandal.
Totodată, dacă dorim să corelăm știrea cu un interviu politic realizat de către portalul nostru de
știri sau de către o altă sursă, putem lua ciupituri din acel interviu, menționând și link-ul la
materialul întreg. De multe ori, jurnalistul folosește, în articol, doar una sau două fraze dintr-un
interviu care a consumat zeci de minute de bandă de reportofon sau coli întregi de text.
Internetul însă nu cunoaște restricții legate de spațiul tipografic, pentru că spațiul virtual nu are
practic, limite, iar cititorul este liber să-și organizeze lectura sau vizualizarea documentelor
după bunul-plac. Aceasta înseamnă că un articol online, chiar dacă va folosi numai un anumit
fragment dintr-un interviu larg, va putea conține un link care, odată activat, să trimită
utilizatorul la un document cuprinzând întreaga discuție dintre jurnalist și sursă. În acest sens,
știrile politice din ziar nu pot utiliza link-urile, însă prin intermediul unui background consistent
poate reaminti, actualiza, accentua cititorului premisele faptului descris.53
52
53
33
CAPITOLUL AL III-LEA
PREZENTAREA ȘTIRILOR CU TEMATICĂ POLITICĂ ÎN PRESA
SCRISĂ RENAȘTEREA BĂNĂȚEANĂ ȘI CEA ELECTRONICĂ ALERT
DIN PERSPECTIVĂ COMPARATIVĂ
În capitolele anterioare am descris esența știrilor cu tematică politică din ziare și de la

portalurile de știri și rolul acestora în cadrul jurnalismului. Ceea de ce trebuie să ținem cont este
faptul că în funcție de canalul mediatic prin care informația ajunge la consumator influențează
colosal aspectul și conținutul știrilor, iată de ce pentru a putea delimita clar știrile tradiționale din
publicațiile periodice și știrile online care au împânzit Internetul e nevoie de o analiză
comparativă a felului în care ambele produse media sunt prezentate cititorilor în funcție de
mijlocul de informare.
3.1. Calea parcursă de știrea până la publicare

Până a ajunge la publicarea unui material finit pe portal sau pe paginile unui ziar, jurnaliștii
parcurg câteva etape prin care informația se trasnformă în știre. Activitatea acestora curpinde:
căutarea evenimentului, documentarea, lucrul cu sursele, redactarea și apoi doar publicarea
materialului. Se spune că știrea este unul dintre cele mai ușoare genuri deoarece jurnalistul este
chemat doar să reflecte realitatea prin cuvinte simple și într-o manieră obiectivă. În realitate însă,
activitatea știriștilor nu se limitează doar la oglindire a faptelor și evenimentelor din domeniul
poltic, deoarece însuși domeniul este unul mai mult sau mai puțin complex, care presupune o
pregătire anumită a jurnalistului, susținută de o documentare aparte pentru fiecare subiect tratat,
lucrul cu diferite surse de la care poți obține o informație unică (element de neprețuit pentru
publicațiile care se confruntă cu concurența), alegerea unui unghi de abordare interesant sau poate
chiar original și utilizarea unor tehnici de prelucrare, filtrare, selectare a informațiilor. 54 La prima
vederea, posibil este chiar prea multă muncă pentru un gen jurnalistic atât de succint, însă
jurnaliștii parcurg zilnic aceste etape, aducându-le până la un nivel automatizat, ceea ce reprezintă
de fapt profesionalismul. Practicarea îndelungată a meseriei şi exerciţiul scrisului cotidian prin
deprinderea unui set de reguli fac activitatea juralistică mul mai ușoară. Așadar, să luăm etapele
prin care trece o știre până să ajungă pe site-uri și paginile din ziar:.
Totul începe de la o simplă idee și de la inițiativa jurnalistului de a aborda un anumit
subiect. Dacă scopul a fost fixat, atunci jurnalistul își va îndrepta tot efortul întru realizarea
54
Cristina Coman, Relatii Publice si mass-media, Ed. Polirom,.Iasi, 2000 p.80
34
acestuia. Ideea poate să apară din senin, spontan, să fie discutată la o ședință de redacție sau să
fie propusă de către redactorul-șef. Indiferent de sursa ideei, aceasta generează activitatea
jurnalistului.
După ce jurnalistul s-a ales cu o idee pentru o știre politică bună, acesta va căuta să
participe la eveniment, de unde va colecta informația. De obicei evenimentele care vizează
domeniul poltic sunt: conferințele de presă, briefingurile, lansările în campanie electorală,
protestele antiguvernamentale. Aici, trebuie să menționăm că știrile (în special cele online) pot
apărea și în lipsa unui eveniment anume, dar la apariția unei informații de interes public.
Informația este nucleul oricărei știri, deoarece în baza unei informații obținute, jurnalistul
creează un text pe care ulterior îl publică. Informația poate apărea în orice moment, de la diferite
surse, dar jurnalistul o poate căuta și individual prin intermediul unor metode de colectare și
anume: documentarea, observația și intervievarea, care pot fi utilizate separat, dar și în ansamblu. 55
Deși informația constituie elementul fundamental al oricărei știri, aceasta nu este veridică
până când nu este confirmată și argumentată de către o sursă credibilă. Regula de aur a știrilor
spune că un material nu poate fi conceput fără a cita cel puțin două surse, pentru că altfel, textul i-
ar fi atribuit jurnalistului în cazul în care acesta nu face o referire la o persoană, instituție sau
document anume. Știrile care tratează subiecte politice de importanță socială cer fapte, nu
presupuneri, citiorul nu este obligat să-l creadă pe ziarist pe cuvânt. Am menționat anterior că
jurnaliștii de la portaluri și cei de la ziare utilizează surse similare, cu singura excepție că știrile
online pot cita alte portaluri informaționale și chiar publicații periodice tipărite, în timp ce știrile
din ziar nu citează alte ziare, optând pentru surse instituționale, oficiale și alte surse credibile.
Lucrul cu sursele reprezintă o etapă importantă în drumul știrii spre public, fapt pentru care e
nevoie să le menționăm: există surse directe, pe care jurnaliștii le contactează direct de la un
eveniment politic și surse indirecte, pe care jurnaliștii le preiau de la o agenție de știri, citează alte
publicații. Dacă luăm în calcul statutul sursei, atunci acestea pot fi: instituționale (Guvernul,
Parlamentul, Primăria, Partidele politice), oficiale (liderii politici, reprezentanții formațiunilor
politice, membrii Cabinetului de miniștri, președintele, prim-ministrul, primarul general, purtătorii
de cuvânt), umane (persoane participante la evenimentele politice, martori), scrise (baze de date,
alte publicații, anunțuri, comunicate).
Putem egala unghiul de abordare cu o cale pe care junrnalistul alege să o urmeze în
descrierea unui subiect. De fapt, fiecare eveniment sau fapt de natură politică poate avea unul sau
mai multe unghiuri de abordare și rămâne la discreția jurnalistului pe care dintre acestea îl va
alege. Un factor important care influențează această decizie este politica editorială adoptată de
redacția ziarului sau a portalului.
55
George David, op.cit., p. 240
35
Pentru fiecare jurnalist în parte procesul de editare a știrilor decurge în mod diferit. În linii
generale, acesta începe cu selectarea informațiilor. De multe ori jurnalistul este nevoit să renunțe la
unele informații colectate deoarece acestea nu se încadrează în șirul logic al descrietrii. Urmează
conceperea unei prime variante ale ștrii unde informația este structurată pe idei, iar ideile capătă
forma paragrafelor așezate după principiul piramidei inversate, cu informația de bază la începutul
materialului. La această etapă, jurnalistul scrie textul, îl modifică, îi adaugă sau îi scoate anumite
detalii, își poate schimba opinia în privința lead-ului, va schimba cu locurile paragrafele, va
interveni în background și la final, va crea un produs finit, cu titlu, lead, paragrafe, background și
imagine.
O știre nu poate ajunge la cititor fără să fie verificată și reverificată, fie de către editorul de
știri, fie de către corector, sau de redactorul-șef. În acest sens, știrea parcurge mai multe filtre,
obține aprobarea redactorului-șef (dacă este cazul) și poate merge într-un final spre publicare. De
obicei, ziarele angajează un corector – persoană specializată care verifică, corectează și perfectează
materialele. Rolul acestuia este esențial, deoarece el trebuie să observe micile scăpări ale
editorului, eventuale greșeli gramaticale pentru a le înlătura. Portalurile de știri nu au corectori,
astfel, responsabilitatea de a-și autoverifica știrea îi revine editorului. 56Ulterior, materialul ajunge
și în fața redactorului-șef, dacă este un material foarte important. În cazurile obișnuite, jurnaliștii de
la portaluri dau informația direct la publicare, unde au posibilitatea să o revadă pe site și să
intervină în cazul în care observă careva greșeli, în timp ce ziariștii, odată ce știrea a fost tipărită,
nu mai pot schimba nimic. Iată de ce în cazul ziarelor, această etapă este una cruzială, obligatorie și
minuțioasă.
Machetarea reprezintă o etapă caracteristică pentru știrile din presa scrisă. De fapt, editorul
aici nu mai are nicio implicațe, activitatea lui încheindu-se odată cu redactarea finală a știrii. Textul
își găsește locul în pagina de ziar anume datorită machetatorului care, prin intermediul unui
program specializat, organizează materialele. În cazul portalurilor de știri, jurnalistul este implicat
în toate etapele pe care le parcurge știrea, el fiind responsabil și de pregătirea pentru publicare,
previzualizarea meterialului pe site pentru a-l vedea cum arată din punct de vedere structural, dar și
al aspectului. Putem spune că jurnaliștii care activează pentru mediul online nu se despart de știrea
lor nici pentru o secundă.
Publicarea reprezintă momentul în care o știre este tipărită în ziar sau plasată pe un site
informațional. Odată publicată, aceasta devine accesibilă pentru publicul larg. Dacă în cazul
portalurilor de știri, materialul se publică printr-un simplu click, atunci, știrea politică din presa
scrisă parcurge o cale mai îndelungată până ajunge în chișcul de ziare, prin abonamente, în cutiile
poștale, iar apoi abia la cititor.
56
George David, op. cit., p. 240-242
36
Conexiunea inversă, deși este o etapă care are loc abia după ce știrea a fost publictă,
importanța acestea nu poate fi trecută cu vederea. De menționat că fed-back-ul imediat este
caracteristic doar pentru știrile politice de pe portaluri, fapt prin care între jurnalistul care a editat
materialul și cititorul acestuia se crează un dialog indirect. Internetul permite ca publicul să
reacționeze, să își expună părerea, să scritice sau să aprecieze, să comunice și să analizeze
împreună cu alți cititor informația publicată prin intermediul comentariilor direct pe portalul de
știri. Foarte des, materialele cu tematică politică sunt fistribuite și pe rețelele de socializare, unde
utilizatorii crează dicuții întregi pe marginea subiectului abordat. Feed-back-ul este un element
semnificativ pentru jurnalist deoarece prin intermediul acestuia, el află părerea, dorința, reacția
cititorului, dar și pentru cel din urmă, care prin intermediul unui feed-back eficient și constant
evoluează de la un simplu consumator de informații, la un public participativ.
3.2. Modalități de scriere a unei știri politice de top

Nu putem spune cu singuranță că există materiale jurnalistice perfecte din toate punctele de
vedere, în special când e vorba despre o știre cu tematică politică. Uneori, jurnaliștii lucrează
mult asupra conținutului, însă structurează informația stângaci, fapt care îi afectează aspectul.
Alteori, știriștii pierd ore în șir pentru a redacta o galerie foto, însă conținutul informațional este
unul sărac, nemaivorbind despre știrile politice online care sunt publicate în cea mai mare grabă
pentru ca portalul să fie primul care a anunțat despre un subiect. Pe lângă toate acestea, există
însă câteva modalități esențiale și foarte simple, prin care jurnaliștii reușesc să ofere publicului
un produs calitativ. Aceste modalități țin de felul în care jurnalistul își organizează activitatea, de
spiritul său de inițiativă și originalitatea pe care o posedă, de viziunea, de modul în care se
documentează, selectează și verifică și de atitudinea față de ceea ce face. În baza unei analize
riguroase a portalurilor informaționale autohtone și a câtorva ediții de ziare am reușit să identific
câteva ingrediente importante pentru pregătirea unei știri politice de top:57
Jurnalismul a devenit un domeniu în care concurența e la ea acasă. Zeci de publicații se
întrec în plasarea unor știri cu temtică politică pentru a reuși la timp să anunțe despre un
eveniment, un fapt, o întâmplare referitoare la actorii politici. Graba strică treaba, spune un
proverb românesc care poate fi atribuit cu ușurință în cazul dat. Jurnalistul care conștientizează
că nu este gonit de nimeni și poate zăbovi câteva minute pentru a revedea textul, a corecta
anumite gafe (care cu siguranță sunt), a găsi o imagine potrivită și a alcătui un titlu mult mai
inspirat, va avea întotdeauna succes. Niciodată nu vei fi primul, însă ai toate șansele să fii printre
puținii care vor oferi cititorilor o știre corectă. Valabil mai mult pentru portalurile online, de
multe ori jurnaliștii, anume pentru că se grăbesc, dau greșit numele politicienilor, funcțiile
57
Cristina Florin Popescu, Radu Balbaie, op. cit., p. 87
37
acestora, denumirile de partide, datează greșit sau pur și simplu publică o informație incorectă
din cauza lipsei de timp pentru verificare.
De multe ori poți găsi una și aceeași știre, scrisă identic și publicată pe mai multe portaluri
de știri. Pentru a nu ne grăbi să acuzăm jurnaliștii de plagiat, trebuie să luam în calcul că aceștia
se inspiră foarte des din unele și aceleași surse: comunicate de presă, anunțuri de partid,
declarații ale liderilor politici etc. În asemenea cazurui, jurnalistul nu trebuie să se limiteze la o
simplă preluare a textului, care nu necesită practic nici un efort, dar va căuta să-și pună în joc
originalitatea. Una și acceași știrea poate fi publicată în zeci de moduri diferite, utilizânt anumite
procedee. Un simplu titlu incitant, face cât o știre întreagă. Ceea ce trebuie neapărat să
menționăm despre titlul unei știri politice este: să nu alegem niciodată titlul înainte de a redacta
textul chiar dacă pentru moment ne-a venit o idee aparent genială; să evităm titlurile prea lungi
sau prea scurte. În acest sens, se practică abrevierile de partid sau instituții, evitarea specificării
funcțiilor unor politicieni etc. Atunci când jurnalistul alcătuiește un titlu, acesta trebuie să țină
cont că mai are și corpul știrii pe care de asemenea trebuie să-l completeze cu informații, fapt
pentru care ar trebui să renunțe la titlurile lungi. Totodată, printr-un titlu scurt, jurnalistul riscă să
rămână în general fără atenția citiorului, ca fiind neînțeles.
Un titlu bun este un titlu inteligibil. Nu se recomandă utilizarea unor cuvinte sau fraze
ambigue, care pot fi interpretate în mai multe moduri. De asemenea, un titlul nu este cel mai
potrivit loc pentru figuri de stil, determinative sau expresii din altă limbă.
Titlul nu trebuie să trezească așteptări false. Regula numărul unu a titlurilor este ca acestea
trebuie să corespundă în totalitate textului și să nu mintă cititorul. Relația dintre titlu și text
trebuie să fie una incontestabilă. Dacă cititorul va vedea pe prima pagină din ziar că Un partid de
opoziţie a cumpărat domeniul romaniameritamaimult.ro, inspirat de sloganul PSD 58 acesta se va
grăbi să citească materialul, de unde va afla că defapt este vorba despre expresia 20-20 ce vine
de la expresia folosită anul trecut de premierul Viorica Dăncilă în timp ce vorbea despre
pregătirea Campionatului European de Fotbal din 2020. Publicul va rămâne cu sentrimentul de
dezamăgire.
În bibliografia de specialitate, editorii sunt desemnați prin sintagma păzitori de porți
(gatekeepers). Aceasta înseamnă că ei controlează și regularizează fluxul de informații și de
materiaele care invadează redacția, stabilind: ce corespunde și ce nu corespunde profilului și
intereselor acesteia; ce elemente, din totalul celor selectate, trebuie să ocupe o poziție prioritară
și ce poate rămâne în masa globală și oarecum anonimă a celorlalte știri și articole. Jurnaliștii ar
trebui să dea prioritate evenimentelor cu adevărat importante, ce vizează interesul public,
îndepărtându-se de subiectele scandaloase, șocante sau tot felul de zvonuri. Din păcate,
58
https://renasterea.ro/un-partid-de-opozitie-a-cumparat-domeniul-romaniameritamaimult-ro-inspirat-de-sloganul-
psd-mesajul-peste-care-dau-utilizatorii-pe-site-foto/
38
portalurile online sunt invadate de știri politice în care se relatează despre un scandal izbucnit pe
Facebook între doi lideri politici, ce costume și ce cravate poartă membrii Cabinetului de
miniștri, cu cine a luat masa președintele Parlamentului etc. În acest sens, jurnalistul trebuie să-și
amintească de fiecare dată că o știre are anumite exigență, care îi oferă această calitate:
obiectivitatea, acuratețea proximitatea, interesul public, actualitatea, noutatea, incredibilul, etc.
Știrile politice pot fi mai mult speculative decât faptice, pot necesita citirea între rânduri.
Subiectele politice creează multe controverse; în acest caz, trebuie prezentate nu numai toate
aspectele unui eveniment, ci și întregul spectru al punctelor de vedere aparținând celor implicați.
Mai ales atunci când mijlocul de informare pretinde independența, imparțialitatea sa ori își
atribuie rolul de serviciu public. În această ordine de idei, trebuie să ne amintim de surse și
importanța colosală pe care acestea o au. Cel mai reușit mijloc princ are redai credibilitate și
veridicitate unei știri este confirmarea acestea de către o sursă oficială sau insituțională.
Jurnalistul trebuie să tindă spre a-și face niște surse permanente de la care va putea obține o
informație, astfel încât, după mai mult timp de activitate în domeniu, sursele vor ajunge să-l
contacteze individual pentru a-i oferi niște detalii semnificative.
Jurnalistul scrie o știre nu pentru sine și nici pentru cei despre care șcrie (politicieni,
concurenți electorali, miniștri). El o face pentru public și prin urmare își va direcționa efortul
spre conceperea unui material coalitativ: maximal informativ, care îi va răspunde la cât mai
multe întrebări, pe lângă cele șase întrebări clasice (Cine? Ce? Unde? Când? Cum? De ce?),
plăcut la aspect, bine structurat și cu un limbaj clar, concis și inteligibil. Este foarte important ca
jurnalistul să-și formeze deprinderea de a da informația sub forma unor idei succinte structurate
în funcție de importanța mesajului predestinat pentru cititor. Dacă n-ai reuşit să prinzi cititorul
cu prima frază, poţi să consideri că ai scris degeaba tot textul. Primele 30 de cuvinte sunt vitale
pentru a câştiga atenţia celui care citeşte. Tehnica piramidei răsturnate constă în prezentarea
celor mai importante informaţii în chiar introducerea ştirii, după care urmează date explicative,
complementare, de context şi alte detalii. Redactarea ştirii sub forma piramidei răsturnate este o
soluţie adecvată cititorului modern, mereu sub presiunea timpului, care vrea să afle repede ce s-
a întâmplat şi după aceea, dacă mai are timp, să afle de ce şi cum s-a întâmplat.
E greu de identificat un element care afectează mai rău calitatea unei știri decât greșelile de
stil și cele gramaticale, care pur și simplu împiedică parcurgerea textului și crează impresia că
materialul aparținei unui amator și nicidecum unui specialist în domeniu. Chiar dacă jurnalistul a
obținut niște declarații în exclusivitate, sau a participat la un eveniment cu public limitat, prețul
informației scade din moment ce aceasta îmbracă forma unui text stâlcit, lipsit de semne de
punctuație, greșeli gramaticale, repetinții în exces și o topică dezordonată. Textul jurnalistic, fie
că acesta se publică sau se tipărește, trebuie să fie unul impecabil.
39
3.3. Știrea politică online și cea din presa scrisă între concurență și alternativă
Pe lângă faptul că presa scrisă și cea online reprezintă două mijloace de informare în masă
extrem de importante, nu putem să omitem concurența dintre acestea. Probabil această
concurență s-a născut imediat după ce știrile s-au transferat și pe Internet și au evoluat de la
jurnalism amatoricesc la jurnalism de calitate, care poate mediatiza simultan zeci de
evenimente, într-o manieră similară cu cea pe care o adoptă ziariștii. Întrebarea, totuși, rămâne a
fi actuală? Pot știrile politice online să concureze la toate capitolele cu cele din presa scrisă, ca
mai apoi să ajungă să le înlocuiască? Da, pot. De fapt acest proces a început. 59 Însă nu trebuie să
ne grăbim să spunem că rezultatul lui va fi moartea presei scrise, deoarece presa scrisă o
reprezintă și jurnalismul online, doar că e difuzat către public prin intermediul unui alt mijloc de
informare – Internetul – un canal care aduce foarte multe avantaje și argumente în favoarea
știrilor electonice și în detrimentul celor tipărite.
Dacă e să vorbim despre dipariția presei, atunci nu neapărat știrile electronice al fi de vină,
ci simplul motiv că necesitățile consumatorilor de informație au crescut și au devnenit mult mai
diversificate. Publicul nu mai poate fi mulțumit cu o știre despre un un protest, când în aceeași zi
se produc alte câteva zeci de evenimente politice importante: lansarea partidelor în campania
electorală; ședința de Guvern; conferință de presă în care liderii politici vin cu declarații despre
un nou proiect de lege; briefingul premierului privind inițierea reformei organelor de drept a
statului etc. Cine va relata despre toate aceste fapte, dacă o pagină de ziar predestinată rubricii
politice permite publicarea a nu mai mult de trei materiale, dar cu condiția că acestea nu vor fi
însoțite și de fotografii? În momentul în care, un suport media nu face față nici fluxului continuu
de informații, nici cerințelor cititorilor, cei din urmă își vor îndrepta atenția spre alte surse media
mai accesibile. Trebuie să menționăm că știrile din presa scrisă au ținut piept apariției radioului
și a televiziunii, reușind că coexiste cu acestea în armonie și chiar păstânduși fidel o mare parte
din public.
Odată cu apariția Internetului și, respectiv, a știrilor electronice, produsele celor trei
mijloace media menționate pot fi înglobate cu ușurință, propunând publicului un gen jurnalistic
hibrid.
Așadar, să analizăm ce stă la baza concurenței dintre știrile politice tipărite și cele online.
Consider că este vorba despre o concurență unilaterală și inutilă. Dezavantajele știrilor din presa
scrisă sunt evidente. Aici putem menționa următoarele: știrile din ziar sunt contra plată; acestea
sunt dificil de arhivat; prezintă dezavantaje ecologice; nu reușesc să acopere în întregime toate
evenimentele la zi/săptămână; au un aspect modest, chiar și cele în format color; nu pot fi
59
Cristina Florin Popescu, Radu Balbaie, op. cit., p. 87-92
40
însoțite de galerii foto/materiale video/alte elemente grafice; nu pot fi corelate cu materiale mai
vechi sau alte surse etc.
Am spus că știrea politică online o va înlocui pe cea din ziar în viitorul nu atât de
îndepărtat, însă acest fapt va duce la transformarea știrilor din ziare și nu la dispariția completă a
acestora. Evident, ziarele au înțeles că platforma virtuală scoate orice limite asupra accesului la
informație, fapt pentru care, în prezent, putem vorbi de site-urile electronice ale publicațiilor
periodice. Practic toate ziarele au și un portal informațional, unele dintre ele devenite foarte
populare deja Aceasta reprezintă singura formă viabilă prin care ziarele pot concura cu
portalurile online, dar totodată și o înfrângere a celor dintâi, dat fiind faptul că au acceptat
mediul virtual pe marginea căruia și s-a dat lupta.
Totuși, dacă ar fi să vorbim despre știrile politice online și cele tipărite ca reprezentând o
alternativă unele pentru altele, atunci, o relație decentă între acesta ar trebui să fie construită în
felul următor:
Știrea politică tipărită ar trebui să ofere altceva decât știrea electronică. Până la urmă, după
cum am menționat anterior, evenimentele se ântâmplă atât de des încât acestea uneori riscă să
rămână nemediatizată. Iată în baza acestui fapt, ziarele ar trebuie să aleagă pentru publicare
anumele acele informații despre care s-a relatat puțin sau poate deloc pe Internet. Când spun
diferit, nu mă refer neapărat la informaţia în sine, ci la modul în care este tratată, la unghiul de
abordare, la profunzimea acestuia. Vreau ca site-ul să îmi ofere informaţia, iar ziarul să o pună în
context, s-o analizeze, s-o explice, să îmi spună care sunt cauzele, care sunt consecinţele.
Un ziar poate fi promovat cu ușurință dacă publicul știe că acesta vine tot timpul cu știri
exclusive din domeniul politic. În acest sens, site-urile online ale ziarelor pot publica o știre
anunț în care cititorului i se aduce la cunoștință despre materialul exclusiv pe care îl poate citi
doar în ediția de mâine a ziarului. După ce o dau pe site, există oportunitatea ca exclusivitatea
să fie preluată de televiziuni, de radio, de alte site-uri. Toate (aproape) vor cita ca sursă ziarul
meu. Chiar dacă exclusivitatea va fi preluată şi de concurenţă (dacă va avea timp să reacţioneze),
oamenii ştiu, în acest moment, că mâine vor putea citi mai multe în ziarul meu.
Dacă ești perseverent și sapi mai adând, ai șanse să obții niște date cu adevărat prețioase
care vor merge în știrea pentru ziar. Chiar dacă portalurile online au reușit deja să mediatizeze pe
larg subiectul despre care te-ai documentat, informațiile noi pe care le-ai obținut vor constitui
nucleul știrii și prin urmare va fi ceva diferit de ceea ce au publicat site-urile electronice. 60
Putem spune cu siguranță că procesul de tranziție pentru știrea tipărită a început, acesta
fiind din start inevitabil. Jurnalismul, ca fiind unul dintre cele mai dinamice și flexibile domenii,
pur și simplu nu poate sta pe loc atunci când tehnologiile avansează și aduc la dispoziția
60
Coman, Mihai, Manual de jurnalism, Editia a III‐a, Editura Polirom, Iasi, 2009, cap. Stirea pp. 191‐200, cap.
Interviul
41
știriștilor o varietate de posibilități și o minimalitate de restricții. Dispariția știrilor tipărite este
un fenoment care se va întâmpla, însă nu din vina mediului online, ci pentru că cititorul se va
dezvolta, iar odată cu el și necesitatea de a fi informat. Până atunci însă, atât știrile politice
tipărite cât și cele electronice pot coexista și reprezenta o alternativă unele pentru altele.
PRESSALERT.INFO este un portal de știri din Timișoara. În acest moment este unul
dintre cele mai populare site-uri de știri, analize și comentari din Timișoar. PRESSALERT are o
audienţă de cca 400-450 mii de vizitatori unici lunar și formează categoria premium de audienţă
online din Timișoara. Site-ul de știri PRESSALERT este accesat de către oameni activi social, cu
venituri peste medie, educaţi, interesaţi de politică și afaceri.
Portalul de ştiri PRESSALERT este o investiţie privată şi urmăreşte să obţină profit, iar din
punct de vedere editorial - să-şi informeze vizitatorii în mod operativ şi imparţial.
PRESSALERT îşi propune să apropie şi să faciliteze discuţia dintre cetăţeanul simplu şi
persoanele publice. Portalul este un spaţiu al discuţiilor, unde pot fi exprimate liber opinii
contradictorii pe diferite teme. Tendinţa PRESSALERT este să devină un portal multimedia,
care este elaborat cu participarea activă a cititorilor în format text, foto, audio şi video.
Conţinutul portalului PRESSALERT este format preponderent din ştiri, care sunt
structurate în cadrul a zece categorii: ştiri de top, politic, social, economic, integrare europeană,
în presa străină, IT, ştiinţă, sport, monden şi Youtube&Facebook. Suplimentar, PRESSALERT
publică analize, interviuri, realizează sondaje online şi dezvoltă proiecte media proprii. 61
Unul dintre pricipalele pricipii a portalului este operativitate. PRESSALERT anticipează şi
transmite online cele mai importante evenimente, care prezintă interes pentru publicul online din
Timișoara. Ştirile se publică pe site la scurt timp de la producerea evenimentului, astfel încât
vizitatorii să aleagă PRESSALERT ca prima sursă de ştiri online.
Un alt pricipiu pe care îl i-au în calcul proprietarii PRESSALERT este interactivitate.
Vizitatorii PRESSALERT au posibilitatea de se implica direct la elaborarea conţinutului. Ei pot
să expedieze ştiri în format text, foto, audio şi video, inclusiv să-şi exprime opinia vis-a-vis de
ştirile publicate.
Abordarea originală este un alt pricipiu după care se conduc jurnaliștii PRESSALERT.
Subiectele de presă sunt tratate dintr-un punct de vedere neconvenţional, care formează un stil
aparte al ştirilor PRESSALERT.
Profesionalismul este unul din principiile de bază a portalului. Dacă este un subiect
scandalos, ştirea nu se publică până când nu este verificată din a doua sursă. Se publică doar
fapte. Învinuirile fără probe pot fi publicate doar în cazul în care reprezintă opinia unei persoane
concrete.
61
Stiri, investigatii si comentarii din Timis! - pressalert.ro
42
În cazul în care subiectul de presă reprezintă un conflict, se solicită cât mai multor opinii
pe criteriul echidistanţei, astfel încât PRESSALERT să nu fie perceput ca fiind un portal de ştiri
partizan.
Până la sfârșitul anunlui 2021, portalul se identifica ca neavând neafiliere politică.
Angajaţii PRESSALERT pot fi membri sau simpatizanţi ai diferitor partide politice, dar în
activitatea reportericească se ghidează de normele deontologice ale ziaristului şi nu angajează
portalul de ştiri în dispute politice.
În prezent multe portaluri din Timișoara au renunțat la forum, vizitatorii nu mai au
posibilitatea de a-și spune direct părere despre un anumit subiect, aceasta se face prin intermediul
Facebook. PRESSALERT încă a mai păstrat acest aspect. Comentariile sunt moderate într-un
mod democratic și echilibrat. Astfel utilizatorii care discriminează alte persoane pe baza de
naţionalitate, rasă, etnie, religie, gen sau opţiune sexuală; incită la violenţă sau reprezintă atacuri
la persoană, răbufniri sau reacţii necontrolate; scriu comentarii care reprezintă spam, conţin
publicitate pentru profit; lipsite de sens/conţinut; sunt alcătuite doar dintr-un link/imagine; strict
personale; comentarii trimise în dublu sau multiplu exemplar, promovează un alt site în mod
vădit; transformă forumul în monolog sau dialog, aceștia pot fi avertizați, pot fi blocați pentru o
anumită perioadă de timp, sau le poate fi blocat contul definitiv.
Portalul de ştiri PRESSALERT, pe lângă rolul de informare şi interpretare, are şi o
responsabilitate civică, promovând valori în societate. În acelaşi timp, PRESSALERT are o
poziţie tranşantă faţă de situaţia din societate, care este fie promovată corespunzător în conţinutul
portalului.
Din cele 12 rubrici, pe care este structurat site-ul, rubrica Politic este cea mai solicitată.
Lunar, știrile politice înregistrează peste 1 milion de afișări. Din multitudinea de ştiri care apar în
fiecare zi pe PRESSALERT, partea revine anume ştirilor politice (20-30%). Indiferent de
numărul de ştiri politice care apar pe site zilnic, ele rămân a fi cele mai citite. Astfel, interesul
vizitatorilor pentru evenimentele politice implică şi o atenţie deosebită din partea redacţiei pentru
acest tip de ştiri. Putem spune că ştirile politice sunt cartea de vizită a portalului de ştiri
PRESSALERT şi reflectă cel mai bine caracteristicile unei ştiri online62.
În prezent un element definitoriu reprezintă accesibilitatea și ușurința cu care este accesat
un portal, ușurința cu care este găsită informația. Foarte mult contează amplasarea știrilor în
pagină, evdențierea unor știri de top și clasarea acestora pe categorii.
Timp de 10 ani PRESSALERT a implimentat, dezvoltat și aplicat diferite moduri de a
amplasa și tramsnite informația. Pentru o periaodă de 10 ani de zile portalul de știri
PRESSALERT a făcut un singur redesign.
62
43
Astfel, înțelegem că design-ul ocupă o poziție importantă pentru o platformă informativă,
iar interactivitatea poat fi plasată și ea ca o funcție importantă. În urmă cu doar catîva ani
internetul înca experimenta interactivitatea; forumurile de discuții erau în vogă pe măsura ce din
ce în ce mai multe persoane cu interese și pasiuni diverse dobândeau acces la internet. Aceștia au
întărit și au perpetuat un concept nou: comunitatea virtuala ca furnizor de continut. De aici până
la interactivitatea web 2.0, cu design specific, prietenos și atractiv și functii numeroase care
permit și încurajează interacțiunea între utilizatorii site-urilor nu a mai fost decat un pas.
În 2022 puteam spune ca internetul a ajuns la o maturitate care ii va consolida pozitia de
alternativa media accesibila tuturor. Astfel, PRESSALERT a profitat din plin și a început a
experimenta cu publicitatea, publicitate care online care nu se mai desfășura experimental, doar
prin clasicele bannere, ci si prin happening-uri creative sustinute de echipe profesioniste de
programatori si prin mutari ingenioase de PR si marketing.
Nu era suficient să ai un site sa-l folosesti pentru a-ti vinde serviciile si produsele. Site-
urile web nu mai erau simple carti de vizita virtuale, pasive și tehnice, ci instrumente complexe
de comunicare targetata, eficienta, catre un public în cautare de informatii si dornic sa
fie convins sa cumpere, iar ăsta a fost un alt pas pe care l-a prins și PRESSALERT.
În prezent, PRESSALERT este practic singurul care are log-in pentru utilizatori,
regulament ce urmează a fi respectat de aceștia și panou de administrare a comportamentului lor.
La fel, putem vorbi de una din cele mai complicate infrastructuri tehnice și o interacțiune
maximă dintre utilizatori, administratori și beneficiari. În rezultat, audiența poate participa la
elaborarea conținutului portalului, urmări știri din cel puțin 10 categorii, poate vota, participa la
dezbateri, aprecia comentarii cu note, urmări LIVE video, adresa întrebări politicienilor,
Newsletter, curs valutar, meteo. Deci, un număr de opțiuni net superior decât serviciile/opțiunile
oferite de alte site-uri de știri, explică fostul director editorial PRESSALERT.
Necesitatea existenței portalurilor de știri este evidentă în contextul în care tot mai mulți
oameni preferă să deschidă dimineaţa computerul, în loc să răsfoiască un ziar sau să butoneze
telecomanda, în timp ce își beau cafeaua. Şi asta în contextual în care portalurile de ştiri sunt
platforme informaţionale gratuite, spre deosebire de agenţiile de ştiri. Cifrele sunt exhaustive: în
2019, numărul utilizatorilor de internet pe glob a depășit cifra de 2 miliarde. Asta ar însemna că
fiecare al treilea pământean are acces permanent la internet. În Timișoara, conform datelor
Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei
(ANRCETI), anul trecut erau înregistrați 483 mii de utilizatori de internet în bandă largă la
puncte fixe şi mobile (internet mobil prin reţelele 3G,4G,5G), 63adică 13,4% din populația țării
noastre . Mai mult, conform datelor Barometrului de Opinie Publică (BOP) din noiembrie 2018,
fiecare al treilea moldovean accesează zilnic internetul, iar pentru fiecare al patrulea, internetul
63
Acoperire 3G / 4G / 5G în Romania - nPerf.com
44
este sursa principală de informare, situându-se după tv și radiou și depășind presa scrisă. De
asemenea, internetul este plasat pe locul doi în cazul sursei de informare care se bucură de cea
mai mare încredere printre moldoveni – 13%. De menționat că aceste sunt niște date statistice
prezentate încă din 2021. În prezent internetul din Timișoara a evoluționat mult mai mult, iar
multitudinea de tehnologia permite moldoveniilor să-și procure un computer, telefon sau alte
tehnologii ce prmite conectarea la internet.
Caracterul multimedia permite oferirea unei informații ample, complexe, expresive, grație
diverselor modalități de transmitere: video, audio, foto, text, animație, grafice.
Mediul on-line permite publicarea informațiilor imediat după apariția acestora, cu
posibilitatea de reînoire permanentă. Web-ul are potențialul de a actualiza informațiile, minut cu
minut, în flux continuu, pentru a oferi cele mai noi știri. Spre deosebire de tv sau radio, în on-line
nu e nevoie de timp de emisie sau montarea materialului video sau audio.
Având în vedere că pe Internet consumul este hotărât de utilizator, acesta are posibilitatea
de a interacționa cu produsul. El își poate oferi comentariile, sugestiile pe marginea articolului,
poate contacta autorul, poate comunica cu alți utilizatori, poate trimite o știre sau raporta o
greșeală.
Informația este accesibilă în orice periadă de timp, din orice punct al globului pământesc,
24/24. Unica cerinţă: existenţa unui suport tehnic şi conectarea la reţeaua internet.64
Informația on-line este structurată pe mai multe nivele, legate între ele prin linkuri, care
dau posibilitate cititorului de a naviga de la un site la altul, sau de la o știre la alta. Linkurile
redirecționează cititorul către alte știri ale aceleeași surse (arhivă) sau către alte surse, dând
posibilitatea de a obține o informație mai amplă și de a lărgi orizontul cunoștințelor.
Internetul nu are constrângerile de spațiu ale presei scrise, dar nici cele de timp are radio-
ului sau televiziunii, Numărul de știri plasate este nelimitat, fapt ce permite creștetea volumului
de informație difuzată, dar și lărgirea auditoriului.
Toate știrile sunt arhivate, iar grație unui motor de căutare intern, cititorul poate găsi orice
informație anterior publicată.
Putem rata un buletin de știri la tv sau la radio, dar putem reveni oricând la știrile on-line.
Radioul sau tv este un mediu linear – ele trebuie recepţionate în ordinea decisă de
transmiţătorul. Web-ul este bazat pe un consum nonlinear al informației. Utilizatorul nu trebuie
să urmeze o ordine strictă: poate citi doar sfîrşitul articolului sau poate sări de la un titlu la altul.
Cu alte cuvinte, consumul informației pe Internet este hotărât de utilizator și este haotic.
Presa online este momentan gratuită: acest lucru constituie un alt avantaj, nu trebuie să
plătim pentru a citi publicaţiile online, spre deosebire de cele tradiţionale.Însă părerea mea este
64
45
că, în timp, şi cu creşterea tot mai mare in popularitate a presei online, aceasta nu va mai fi un
serviciu gratuit ci probabil va necesita un abonament preplătit.
Presa online este tot mai populară in rândul tinerilor: tinerii işi petrec tot mai mult timp în
spaţiul virtual, Datorită acestui lucru aceştia pot deveni mai informaţi cu privinţă la probleme de
actualitate si se pot implica mai mult în acestea.
Publicaţiile online au de obicei şi forumuri, locuri virtuale publice unde cititorii pot
dezbate informaţiile citite şi pot da si un feedback mai rapid.
Alt avantaj al presei online este accesibilitatea mai uşoară la ziarele internaţionale.Pe
internet poţi accesa cu usurinţă ziare din toate colţurile lumii care, mai mult ca sigur, nu se
găsesc la chioşcul de ziare local.
Daca suntem interesaţi de o anumita ştire sau informaţie, în presa online, putem căuta fără
prea mult efort mai multe articole pe acelaşi subiect, astfel putem să ne documentăm mai în
amănunt.
Presa electronică este o formă a jurnalismului flexibilă şi care se află în continuă
dezvoltare, fără reguli stricte și principii consacrate. Iată de ce necesitățile, cerințele și specificul
consumatorului de informație on-line sunt, în mare parte, factorii care au determinat forma în
care este difuzată informația on-line. 65
Cititorii publicațiilor on-line se deosebesc de cititorii presei scrise: ei nu citesc știrile, ci le
scanează fugitiv, agățându-și privirea de titluri, rupturi de fraze, cuvinte . Volumul informațional
mare îi impune pe consumatori să selecteze doar ceea ce îi interesează. Cercetătorii au
demonstrat că cititul de pe ecranul computerului este cu 25% mai lent decât cititul textelor
tipărite pe hârtie, iar textul on-line este perceput mai greu decât un articol de ziar. Dr Jacob
Nielsen de la Universitatea din Stanford susține că 79% scanează pagina web şi doar 16% o
citesc integral. Iată de ce auditoriul on-line evită textile voluminoase. Totodată, apare și factorul
financiar: unii utilizatori dispun de timp limitat de a folosi internetul, de aceea ei tind să obțină
cât mai multă informație într-un interval de timp cât mai scurt. Luând în considerație specificul
auditoriului, ajungem la concluzia că informația oferită sub formă de știre este cel mai bine
percepută de consumator: este ușor asimilată, nu cere mult timp și nu obosește.
Existența jurnalismului online le permite atât jurnaliștilor cât și cititorilor să intervină în
actul jurnalistic și să acceseze informația mult mai rapid. În cadrul jurnalismului online pot
apărea noi perspective, genuri de materiale, spre exemplu, cititorii pot contribui la realizarea
unor povești jurnalistice prin dezvăluirea propriilor experiențe legate de subiect.
Iată cum prezenta în 2015, Juan Antonio Giner, președinte și fondator al Innovation Media
Consulting Group, viitorul știrilor, conform Centrului Media al API: Jurnalismul viitorului se va
65
Harman, Doug, Ghid de fotografie digitala, Editura Polirom, Iasi, 2009. Kenneth Kobré; Betsy Brill,
Photojournalism:the professionals' approach, Focal Press, 2004.
46
baza pe antreprenoriat social, iar noul adevăr va fi cel autentic. Viitorul știrilor va fi unul
măreț, glocal, transparent, acestea vor fi accesibile oricând, în orice loc și cu ajutorul oricărui
instrument. Participarea publicului va fi bazată pe conversație și nu doar pe lectură. În același
material se redă și imaginea ziarelor viitorului. Acestea vor avea mai puțin personal, dar și un
format mai mic și mai puține influențe, vor fi specifice sau de nișă, legate automat de alte media
și modurile prezente predominante vor fi cele de expunere, narative și investigative.
Odată cu dezvoltarea Internetului apare și la noi această nouă formă de jurnalism, nouă
pentru bănățeni căci americanii au depășit de ceva timp faza incipientă a jurnalismului digital.
Cu ajutorul Internetului, formele de jurnalism cunoscute până acum se pot imbunătăți.
Informațiile globale pot fi mai ușor accesate, iar interactivitatea nu mai reprezintă o problemă ci
un instrument de mare ajutor. Cu toate elementele inedite, jurnalismul online ajunge să îi atragă
pe cei ce nu erau interesați de jurnalismul clasic.
Un site de știri precum HuffingtonPost, care agreghează mult conținut de pe site-ul tuturor
publicațiilor de limbă engleză, a reușit în doar câțiva ani să-și crească audiența atât încât să
depășească cu mult greii pieței, spre ex. site-urile New York Times sau Washington Post.
Instituțiile sunt, de altfel, titani în jurnalismul american. HuffPost a crescut de la 25 mln cititori
unici/lunar la aproape 100 de mln în perioada 2019-2022. E adevărat că sunt publicații în listă
care oferă conținut contra plată, însă nu acesta a fost principalul motiv pentru succesul HuffPost.
Motivul e unul simplu și vorbește despre următoarele: Bătrânii, și o spun figurativ, nu au înțeles
și nu s-au adaptat rapid la noile tendințe. Alții au fost cei care au valorificat noile oportunități
utilizând tehnologiile moderne.
Judecând după experiența americană, care deja prinde rădăcini și în Banat, din păcate, este
evident un lucru: Nu mai este suficient să faci jurnalism de calitate. Este important să excelezi,
însă uneori devine prioritar să știi cum să-ți promovezi conținutul, cum să-l împachetezi, cum să-
l vinzi, să înțelegi și să anticipezi senzația care o trăiește cititorul din celălalt capăt al firului de
Internet/TV. Informație este atât de multă, diversă și interesantă, toată disponibilă gratuit pe
Internet, încât jurnaliștii și media trebuie să se reinveteze la acest capitol. Altmiteri, se vor
pomeni în situația când un articol foarte bun este nepopular, iar altul despre nimic dă tonul. Asta
poate deveni frustrant, așa cum li se întâmplă deseori celor de la NY Times. Acum își
remodelează strategia, astfel încât publicarea să nu fie finalul muncii. Au înțeles că în era digitală
viața unui articol începe abia atunci când apeși butonul publică. E o lecție pe care trebuie să o
învățăm și noi.
PRESSALERT a profitat din plin de evoluția tehnologie, astfel au implimentat diferite
metode de promovoare prin care s-au făcut populari și au câștigat popularitate. Reșele de
socializare au jucat un rol important în promovoarea site-ului PRESSALERT. Facebook-ul și
47
Twitter-ul, ba mai mulți spun că revoluția de pe twitter un cadou pentru portalul de știri.
Totodată, PRESSALERT a știut cum să țină pasul și să-și păstreze vizitatorii, iar în rezultat acel
an a reprezentat boom-ul portalului de știri.
CONCLUZII
Un putem să negăm faptul că politica a devenit domeniul cel mai mediatizat atât în presa
scrisă, cea electronică și audiovizual, ba mai mult, jurnaliștii contribuie să promoveze scena
48
politică din Timișoar asigurând publicul cu un flux continuu de informații. În momentul în care
mă documentam pentru scrierea tezei de licență, am întâlnit pe un blog românesc o opine a unui
jurnalist care spunea că despre politică presa vorbește atunci când într-o țară acest domeniu este
în criză, fiind marcat de foarte multe evenimente negative și atunci când populația un-și
încurajează guvernarea dar se poziționează împotriva acesteia. În țările în care totul este bine,
presa scrie despre societate, economie, cultură, sport etc. Prin urmare, faptul că politica este cel
mai tratat subiect al mass-media vorbește un doar despre o relație strânsă dintre acestea două sau
despre interesul public, dar și despre unele probleme reale care vizează situația socio-politică
internă. Totuși, voi face abstracție de acești factori pentru a veni cu niște argumente finale asupra
știrilor politice ca produs al presei virtuale și ale celei tradiționale.
În primul rând e nevoie să subliniem faptul că știrea cu tematică politică a devenit un gen
obligator pentru toate canalele de informare, un ziar sau un portal informațional, fiind practic de
neconeput fără o rubrică aparte în acest sens. Dacă publicul solicită, adică înaintează o cerere,
jurnalistul a cărui rol este să servească interesului public, trebuie să vină imediat cu o ofertă. Din
fericire sau din păcate, evenimentele de natură politică se întâmplă în peramnență, iar presa este
mereu conectată pe această frecvență, astfel încât poate asigura cititorii cu știri proaspete practic
în regim non-stop, evident, vorbim despre portalurile online, deoarece ziarele sunt limitate în
asemenea libertăți.
Scopul fundamental al lucrării era să fac o analiză comparativă a felului în care știrile
politice apar în paginile ziarelor și pe site-urile portalurilor de știri. La acest capitol constat o
diferență colosală, pornind de la aspectul viziual al materialelor, structură, tehnicile esențiale de
redactare, unghiul de abordare și nu în ultimul rând, calitatea știrilor. Pornind inițial de faptul că
știrile politice din presa tipărită și de pe Internet au foarte multe elemente în comun, iar cea mai
mare deosebire a lor este canalul prin care ajung la publicul larg, am dedus în rezultat că mijlocul
de informare este, de fapt, mai mult un factor decisiv în baza căruia apar celelalte deosebiri,
decât un element distinctiv în sine. Prin urmare, pot spune convins că știrile cu tematică politică
diferă nu din cauza mijlocului media, dar mai degrabă datorită unor elemente specifice ce țin de
aceste mijloace.
Internetul reprezintă o „invenție” revoluționară pentru știrile politice. Libertatea și
facilitățile pe care acesta le oferă presei aduc jurnalismul la un alt nivel, unul bineînțeles superior
jurnalismului tradițional. Posibil ar fi cazul să spunem că am pășit cu adevărat în epoca
informațională, unde accesul este nelimitat și se impune printr-o varietate de posibilități și oferte.
Cel mai simplu argument pe care l-am putut găsi pentru a justifica popularitatea știrilor
electronice este faptul că acestea oferă dreptul la alegere. Publicul este în drept să citească acele
informații de care este interesat, fără să fie impus să dea lecturii un subict care un-i trezește nicio
49
emoție, doar pentru faptul că ziarul său preferat nu-i oferă astăzi alte noutăți. Plus la asta, trebuie
să menționăm și faptul că presa scrisă este considerată a fi una serioasă, posibil chiar pera
serioasă, în timp ce portalurile online publică știri pentru toate categoriile de cititori, evitând
monotonia textelor obișnuite din paginile ziarelor și venind cu un produs pecare l-am numit
anterior „hibrid”. Printre altele, acest produs hibrid s-a dovedit a fi pe placul tuturor. Publicul
este tentat zilnic să citească aceleași știri politice care ar putea apărea în ziar, la care mai sunt
atașate și diferite materiale interactive caracteristice pentru audiovizual, toate astea la distanță de
un simplu click și într-o cantitate enormă. Iată motivul din care cititorii au deventi foarte sceptici
în privința știrilor tipărite, mai mult, unii susțin că existența acestora un ar mai fi justificată.
O altă concluzie ține de transformarea publicului de consum într-un public participativ. În
prezent, cititorii nu doar percep informațiile dar generează și reacții, opinii, vin cu propuneri,
comunică între ei, în special asupra temelor care vizează viața politică. În acest sens, Internetul s-
a transformat într-o adevărată comunitate virtuală, în care utilizatorii citesc, distribuie și
comentează știrile politice. Nu de puține ori, anume datorită unor știri politice publicate de către
portalurile informaționale, societatea a inițiat acțiuni de protest, mitinguri, pentru a-și manifesta
nemulțumirea. Publicul vrea și poate să participe în viața politică, dar mai mult, cititorii sunt
interesați în monitorizarea permanentă a actorilor politici și a procesului guvernamental pentru a
fi la curent cu direcția și intențiile pe care le adoptă aleșii poporului. Fără îndoială, știrile
electronice pot fi interpretate ca un raport amănunțit al acestei monitorizări.
Aspectul plăcut bate informația. Foarte des cititorii se lasă convinși de felul în care arată un
produs, până a ajunge să-i cunoască esența. Acesta este exact cazul știrilor politice electronice. În
timp ce ziariștii lucrează asupra conținutului informațional, prezentând o informație amplă,
detaliată, calitativă, site-urile optează pentru crearea unui mesaj care se va vinde, un mesaj care
va convinge și în fața căruia consumatorul de informații un va putea rezista. La capitolul aspect,
știrile electronice dețin poziția învingătoare, deoarece nicăieri în altă parte, dar mai cu seamă în
ziare, un vom putea identifica o știre politică care va conține textul, fotografii relevante, un video
cu declarațiile sursei, un document atașat care confirmă cele scrise, referiri la alte materiale,
surse, precum o fac știrile electronice. Cititorul grăbit și nerăbdător va căuta să se informeze
asupra unui subiect imediat și complet, fapt care îl oferă, după mine, doar materialele online.
În mod evident, știrile politice publicate în mediul virtual un sunt perfecte și unele
categorii de public continuă să le interpreteze ca materiale scrise de amatori, preferând paginile
ziarelor, ca fiind surse veridice, demne de încredere și serioase. Nu putem să contrazicem această
ipoteză, deoarece în procesul de documentare pentru scrierea lucrării am supus analizei
activitatea mai multor portaluri de știri autohtone și în rezultat am constatat că cititorul este mult
mai expus riscului de a fi dezinformat sau manipulat prin intermediul materialelor online, decât
50
în cazul știrilor din ziare. Avantajul privind informațiile dinamice, intrigante și foarte plăcute la
aspect ale știrilor electronice este unul incontestabil, dar trebuie de menționat faptul că uneori
jurnaliștii care activează pentru portaluri urmăresc întâi de toate scopul de a atrage cititorul prin
orice mijloace, exagerând în privința titlurilor, a conținutului, publicând date neverificate,
diferite zvonuri și presupuneri, doar pentru a fi primul care dă această știre și a câștiga audiență.
O simplă parcurgere a textului unei știri tipărite și a unei știri electronice scrise despre unul și
același subiect poate demonstra cât de mult diferă prezentarea acestora în funcție de suportul pe
care apar. Ziarul care și-a consolidat statutul de presă clasică, tradițională și adevărată, abordează
temele de natură politică din perspectiva strict informativă, ținând cont de interesul publicului, în
timp ce știrea electronică face uz de elementele de persuasiune. Un titlu intrigant, o fotografie de
profil personalizată și foarte sugestivă (care neapărat trebuie să explice titlul și să transmită o
emoție), un text combinat cu elemente grafice, este ceea ce vom vedea pe fiecare portal de știri.
În lucrare am abordat și pericolul pe care îl reprezintă știrile politice online pentru cele
tipărite, anume datorită faptului că primele sunt tratate ca fiind perfecte din toate punctele de
vedere, iar cele din urmă – demodate. În realitate, de ce am trebui să privim ambele genuri ca
fiind rivale sau într-o competiție continuă, când acestea ar putea coexista armonios până în
momentul când ziarele se vor muta complet pe Internet. Subliniez, anume se vor muta, dar un
vor dispărea complet. Cum ar putea publicul să-și aleagă un mijloc de imformare preferat dacă
nu ar avea această alegere și ar exista doar Internetul? Nicicum, pentru că știrile trebuie să fie
diverse, diferite ca mod de abordare a subiectului, ca mesaj și aspect, distribuite cititorilor prin
canale diferite, astfel încât acesta să poată avea un acces cu adevărat nelimitat la informații.
În final, cea mai importantă concluzie pe care am făcut-o este că publicul reprezintă
elementul cheie al știrului politică – presa – publicul, deoarece mesajul și comunicarea politică
este predestinată cititorului, precum și textul jurnalistic realizat în baza acestui mesaj. Cititorul
însă trebuie să fie selectiv, să pună la îndoială, să un se mulțumească cu o știre citită doar într-un
singur ziar sau pe un singur portal de știri. Cititorul trebuie să-și lărgească orizontul de percepție
și interpretare a cantităților enorme de informație care vin zilnic către el. Până la urmă, pe lângă
prezentarea știrilor în ziare și felul în care acestea sunt concepute, nucleul oricărui material
politic este mesajul, care indiferent de mijlocul media trebuie să fie transmis publicului în cea
mai veridică, sinceră, onestă, obiectivă, imparțială și originală manieră.
51
BIBLIOGRAFIE
1. Bertrand Cl.-J. O introducere în presa scrisă şi vorbită. Iaşi: Editura Polirom, 2001. 264
p.
2. Briggs A., Burke P. Mass-media. O istorie socială. De la Gutenberg la Internet. Iaşi:
Editura Polirom, 2005. 344 p.
3. Cabin Ph., Dortier J.-Fr. (coordonatori). Comunicarea. Perspective actuale. Iaşi: Editura
Polirom, 2010. 342 p.
4. Coman M. (coordonator). Manual de jurnalism, Ediția a III-a. Iași: Editura Polirom,
2009. 685 p.
52
5. DeFleur Melvin L., Bal-Rokeach S. Teorii ale comunicării de masă. Iaşi: Editura
Polirom, 1999. 368 p.
6. Dinu M. Comunicarea. Repere fundamentale. Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1999. 362 p.
7. Dobrescu P., Bârgăoanu A. Mass media şi societatea. Bucureşti: Editura SNSPA,
Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, 2001. 298 p.
8. Frigioiu N. Imaginea publică a liderilor şi instituţiilor politice. Bucureşti: Editura
comunicare.ro, 2003. 184 p.
9. Guţu D. New media. Bucureşri: Editura Tritonic, 2008. 177 p.
10. Halimi S. Noii câini de pază. Bucureşti: Editura Meridiane, 1999. 111 p.
11. Hartley J. Discursul ştirilor. Iaşi: Editura Polirom, 1999. 208 p.
12. Harman, Doug, Ghid de fotografie digitala, Editura Polirom, Iasi, 2009. Kenneth Kobré;
Betsy Brill, Photojournalism:the professionals' approach, Focal Press, 2004.
13. Keeble, Richard. Presa scrisă. O introducere critică. Iaşi: Editura Polirom, 2009. 382 p.
14. Lochard G., Boyer H. Comunicarea mediatică. Iaşi: Editura Institutul European, 1998.
120 p.
15. Mocanu G. (coordonator). 100 cele mai presante probleme probleme ale Republicii
Moldova în 2007. Chișinău: Editura Bons Offices, 2007. 235 p.
16. Moraru V. (coordonator). Mesajul și impactul informației. Chișinău: Editura C.C.R.E.
Presa, 1998. 58 p.
17. Mouillaud, Maurice, Tétu, Jean François. Presa cotidiană. București: Editura Tritonic,
2003. 224 p.
18. Popa D. Mass-media, astăzi. Iaşi: Editura Institutul European, 2002. 250 p.
19. Popescu C. F. Manual de jurnalism. București: Editura Tritonic, 2003. 234 p.
20. Preda S. Tehnici de redactare în presa scrisă. Iaşi: Editura Polirom, 2006. 224 p.
21. Randall D. Jurnalistul universal. Iași: Editura Polirom, 1998. 261 p.
22. Roşca L. Producţia textului jurnalistic. Iaşi: Editura Polirom, 2004. 232 p.
23. Ştefănescu P. Internet şi societate. Bucureşti: Editura Ars Docendi, 2007. 240 p.
24. Teodorescu B. (coordonator). Marketing politic şi electoral. Bucureşti: Editura SNSPA,
Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, 2001. 232 p.
25. Zelizer B. Despre jurnalism la modul serios. Iași: Editura Polirom, 2007. 278 p.
53

Presa Scrisă Versus Presa Online

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Presa Scrisă Versus Presa Online

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE VEST TIMIȘOARA FACULTATEA DE

ŞTIINŢE POLITICE, FILOSOFIE ȘI ŞTIINŢE ALE

Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române Politica este ştiinţa şi practică de

1.1. Elemente definitorii ale știrii cu caracter politic

1.1.1. Știrea politică în presa scrisă

1.1.2. Știrea politică în presa electronică

1.2. Știrea politică – metodă de manipulare a opiniei publice

1.3. Etica versus știrea politică

1.4. Rolul știrii cu tematică politică în jurnalismul tradițional și cel online

În capitolul precedent am descris știrea politică ca fiind un puternic mijloc de formare și

2.1. Avantajele și dezavantajele știrii electronice și celei din presa scrisă

2.3. Conceperea știrii politice din punct de vedere structural

În capitolele anterioare am descris esența știrilor cu tematică politică din ziare și de la

3.1. Calea parcursă de știrea până la publicare

3.2. Modalități de scriere a unei știri politice de top

S-ar putea să vă placă și