Mass-media un instrument

al puterii și comunicării
Delimitări conceptuale
Termenul mass-media, formulat și ca media, este preluat în limba română din engleză.
Semnifică „medii (de comunicare) de masă”, dar și mijloace de informare în masă, indiferent de
platforma tehnologică (tipărite pe hârtie, proiectate pe ecrane sau afișate în stradă stradale,
transmise la radio sau televizor, publicate pe internet, accesibile gratuit sau cu plată).
Mijloacele media sunt, în general, definite ca „suporturi tehnice care servesc la transmiterea
mesajelor către un ansamblu de indivizi.” [Bertrand, J. C. O introducere în presa scrisă și
vorbită, Editura „Polirom”, 2001, p. 19]. Cu ajutorul acestor mijloace, se stabilește o relație de
comunicare între creatorul de mesaj – emițătorul, o „persoană instituționalizată”, care reprezintă,
de obicei, un grup de persoane și este un mare producător de mesaje – și receptorul său, de
regulă, un auditoriu de mase. Acest tip de comunicare poartă numele de comunicare mediată,
deoarece se folosește de acel instrument de mediere pentru a permite unuia sau mai multor
emițători să difuzeze informații către unul sau mai mulți receptori. În limbajul uzual și chiar în
unele opere de specialitate, mass-media sunt considerate sinonime cu noțiunea de comunicare de
masă și cea de mijloace de comunicare în masă. Masa este, în opinia cercetătorului Mihai
Coman, „un conglomerat uriaș de oameni, care nu se cunosc între ei, nu se află în relații de
proximitate spațială, nu comunică, nu au valori și scopuri comune și pe care nu-i leagă decât un
singur lucru – consumul aceluiași produs cultural, distribuit pe scară largă prin tehnologiile
moderne”. (Introducere în sistemul mass-media, Editura „Polirom”, Bucuresti, 1999, p. 20)
Conceptul de comunicare de masă poate fi definit ca „orice formă de comunicare în care
mesajele, având un caracter public, se adresează unei largi audiențe, într-un mod indirect și
unilateral, utilizându-se o tehnologie de difuzare”. [Popa, Dorin, Mass-media, astăzi. Editura
Institutul European, 2002, p. 53] Astăzi, caracterul unilateral este diminuat prin încercarea de a
susține o relație de interacțiune între cele două părți prin feed-back.
Dimensiunea industrială a comunicării de masă a dus la crearea unei „culturi de masă”, care a
avut drept consecință standardizarea produsului, simplificarea conținuturilor, eliminarea
dimensiunilor intelectuale în favoarea atributelor afective și valorizarea după criteriul economic,
adică profitul.
Media (sau mediile de mase) cuprind toate sursele/mediile de informație publice, care ajung
la un număr foarte mare de persoane, ca, de exemplu, televiziune, radio, internet, presă scrisă,
inclusiv aparițiile periodice, ca ziarele, revistele. Aceasta presupune că produsul respectiv este
ușor de obținut și are un preț accesibil pentru toate grupurile sociale.
Combinarea textului, a sunetului, a imaginilor statice și video, a procedeelor de animație, într-o
comunicare complexă, vizând transmiterea de informații sau divertismentul, au condus la apariția
aplicațiilor multimedia. Cele mai moderne sunt interactive. Astfel, o enciclopedie multimedia
ilustrează un fenomen, facilitând selecția informațiilor, detalierea unora dintre ele, vizualizarea
tridimensională, permițând utilizatorului să circule, zăbovind sau alegându-și obiectivele, într-o
lume virtuală.
Diversitatea mediilor
Mijloacele de comunicare și de informare în masă (mediile) sunt astăzi variate: autonome, de
comunicare și de difuzare.
MEDIILE
autonome:
cărți, ziare, reviste,
pick-up, magnetofon, aparat de fotografiat, camera video, e-reader etc. ce pot fi utilizate
individual
 de comunicare:
telefon fix, minitel, telefon mobil, tabletă, computer, fax etc. ce măresc libertatea utilizatorului
de difuzare:
radioul, televiziunea, internetul, ce permit transmiterea informației la mare distanță unui public
numeros
În funcție de suportul prin care transmite informația, mass-media pot fi grupate în presă scrisă
(ziarele și revistele), presă audiovizuală (radioul, televiziunea) și presă online (difuzată exclusiv
pe internet). Ziarele, revistele, radioul și televiziunea mai sunt numite media tradiționale,
deoarece au apărut cu mai mult timp în urmă și au deja o anumită „istorie”. Spre deosebire de
acestea, media difuzată doar pe internet este relativ nouă, apărută de 10-15 ani, de aceea sursele
de informații care sunt prezente doar pe net au primit denumirea uzuală de noile media. În
această categorie intră presa online (cea care se difuzează doar pe internet: portalurile Agora,
Unimedia, Diez etc.). De asemenea, majoritatea mediilor tradiționale și-au făcut deja și
corespondente pe web, adică plasează informațiile pe care le produc și pe site-urile lor, care
poartă același nume. De exemplu, protv.md, tv8.md, zdg.md, radiochisinau.md etc.
Dezvoltarea rapidă a site-urilor web în sec. al XXI-lea este apreciată pozitiv de către cititori.
Avantajele presei online sunt numeroase, de la motivele economice (presa online este ieftină sau
chiar gratuită), până la posibilitatea de a beneficia de o arhivă imensă de informații. Se pot stoca
știri, reportaje, comunicate de presă, materiale și statistici care nu se pot introduce într-un ziar.
Ziariștii/ziaristele presei online pot scrie numeroase articole, fără limită de spațiu sau timp, căci
web-site-urile sunt ușor și rapid de actualizat.

Noile media și formele acestora

Noile media reprezintă sistemul de comunicare în masă, renovat la nivel de producere, difuzare
a informației, dar și receptare a sa de către public, din momentul în care internetul a intrat de la
sf. sec. al XX-lea încoace cu adevărat în viaţa noastră, a celor mai mulţi. Dacă până atunci fusese
accesibil unui număr mic de persoane, în special oameni de ştiinţă, odată cu apariţia WWW,
lumea virtuală s-a deschis pentru toţi. O bună parte din existenţa noastră se desfăşoară în acest
mediu, căruia îi folosim intensiv imensele resurse şi posibilităţi, de la comerţ şi banking online,
la lectură; de la socializare la cursuri universitare, de la muzică, jocuri şi filme la comunicarea cu
cei aflaţi departe. Internetul ne-a schimbat fundamental experienţele, trăirile, ideile, iar aventura
simbiozei noastre cu lumea virtuală oferită de el continuă şi se intensifică.
Digitalizarea, hipertextualitatea, interactivitatea, conexiunea în rețea și realitatea virtuală sunt,
așadar, elemente definitorii ale noilor media. Principalele forme ale
noilor media sunt blogul, vlogul, rețelele sociale, sistemul de microblogging (Twitter), sistemul
de transmitere a mesajelor video – (YouTube), proiectele colaborative online (wikis), ziarele on-
line, webradio, TV digitală.
Comunicarea participativă în spațiul public digital (cyberspațiu), posibilă datorită site-urilor
interactive, a schimbat mediul profesional al producătorilor de informații, renovându-l prin
apariția jurnalismului cetățenesc, a jurnalismului online și a jurnalismului social.

Lecturează citatele despre internet propuse:

„Internetul îi leagă pe oamenii care sunt la depărtare, dar îi îndepărtează pe cei care trăiesc în
acelaşi areal.” Josip Grgic
„Mi-e frică de mine, de tine, de toţi oamenii care trăiesc mai mult conectaţi la internet decât la
natură.” Andreea Papp
„Like-ul: moneda virtuală a internetului.” Cornel Stelian Popa
„Mi-e teamă de ziua în care tehnologia va fi mai importantă ca relațiile interumane. În lume va
exista o generație de idioți.” Albert Einstein
„Internetul – cea mai sofisticată fata morgana din deșertăciunea vieţii.” Ionuţ Caragea