Mass-media la începutul

secolului XXI
Mass-media şi locul ei în viaţa noastră

 parte integrantă din viaţa noastră

 şi-au pierdut caracterul de noutate

 creează dependenţă omului modern

Conţinut

 Mass-media şi formele de comunicare

 Formele mediilor
 Dinamica mediilor şi manifestarea culturală a
societăţii
 Impactul mediilor
 Funcţiile mediilor
Mass-media şi formele de comunicare

 comunicare interpersonală
 comunicare mediată tehnologic (telefon,
calculator)
 comunicare de masă (radio, TV, ziare,
reviste, cărţi etc.)
Comunicarea interpersonală

Cum se realizează?
 în mod direct
 între două sau mai multe persoane aflate în
situaţie de proximitate (spaţială).
Ce efecte are?
 influenţarea reciprocă a persoanelor care
comunică (care îşi schimbă poziţia şi rolul)
Comunicare mediată tehnologic

Are loc prin relaţie indirectă

Cum se realizeaza?
 între grupuri umane mai puţin numeroase

Ce urmareste?
 creşterea persistenţei informaţiilor transmise
(fixate pe diferite suporturi) şi sporirea
audienţei informaţiilor transmise.
Comunicare de masă

Are loc prin relatie indirecta

Radio, TV, ziare, reviste, cărţi etc.
Cum se realizează?
 între oameni, ca membri ai unui conglomerat uriaş

Ce urmăreşte?
 transmiterea rapidă şi la mari distanţe a informaţiilor
şi facilitarea accesului la informaţii.
Aplicaţii

Pentru grupe de câte patru sau cinci elevi:

 Comparaţi comunicarea interpesonală cu cea
mediată, sub aspectul trasăturilor lor, şi
arataţi care sunt avantajele şi dezavantajele
pe care le implică!
Formele mediilor

Pot fi structurate în funcţie de suportul

mesajului:
 presa scrisă şi audio-vizuală.
Presa scrisă
Include: ziarele, revistele
Publicaţiile se deosebesc după:
 Ritmul de apariţie(zilnice, săptamânale, lunare,
trimestriale, semestriale, anuale)
 Tiraj (numărul de exemplare tipărite la fiecare ediţie)
 Format (ziar, revistă)
 Aria de difuzare: locale, regionale, naţionale,
internaţionale
 Conţinut: specializat, generalist (saptămânale şi
lunare)
Presa audio-vizuală

Include: radioul, televizorul, complexele multimedia,

bazate pe folosirea calculatoarelor
Posturile de televiziune se deosebesc după:
 Aria de difuzarea (locale, regionale, naţionale)
 Conţinuturi (generaliste:TVR; specializate:ştiri, filme,
sport, ştiinţă, muzică etc)
 Modul de finanţare şi rolul asumat: de serviciu public,
comerciale
Complexele multimedia

 Poşta electronică,
 World Wide Web -site-uri-
 Teletextul
 Jocurile video
 Televiziunea digitală
Aplicaţii

Avantaje şi dezavantaje
 Lucraţi la revista liceului, întocmiţi o listă de
teme, probleme, aspecte pe care le-aţi
include în publicaţie astfel încât acestea să
aibă impact asupra elevilor cărora li se
adresează.
Dinamica mediilor şi manifestarea
culturală a societăţii

 Stadiile fundamentale ale culturii omenirii

 Evoluţia mediilor
Stadiile fundamentale ale culturii
omenirii

 Cultura orală:
- cuvântul rostit, contact direct cu vocea
- se transmite uşor, dar şi se pierde uşor
- structura narativă e importantă, este imposibil
să-ţi aminteşti detaliile, dar nu se uită
structura generală
- proverbele sunt foarte importante
- presupune reunirea persoanelor
Johannes Gutenberg

 un bijutier din Mainz, Germania, considerat

inventatorul presei scrise(1456)
 cel care tiparise dupa 1430 cartea cartilor, cu
caractere mobile metalice, BIBLIA
Galaxia Guttenberg

 Inventarea alfabetului fonetic şi, îndeosebi, a

tiparului
 Mesaje fixate pe un anumit suport material
 Consumul de cultură
 Circulaţia rapidă a informaţiei
 Formarea limbii, culturii şi conştiinţei
naţionale
Guglielmo Marconi

 s-a născut la 25 aprilie 1874 la Bologna,

Italia, tatăl său fiind italian, iar mama
irlandeza
 utiliza undele electromagnetice pentru a se
efectua legaturi la distanta (fara nici un
suport material)
 Meritele lui Marconi in inventarea radioului
(telegrafiei fara fir) sunt indiscutabile si
unanim recunoscute.
Galaxia Marconi

 Apariţia mijloacelor electronice de

comunicare; radioul, televiziunea,
complexele multimedia
 Stocarea mesajelor audio-vizuale
 Reunirea oamenilor aflaţi la mari distanţe
Evoluţia mediilor

 Receptorul trece de la “mulţime” la “publicuri

specializate”
 masificare= conglomerat uriaş de oameni, care nu
se cunosc, nu comunică, nu trăiesc în aceeaşi zonă,
nu împărtăşesc valori, credinţe, convingeri, scopuri
comune, eterogeni (economic, social, cultural,
religios), consumatorii aceluiaşi produs mass-media
 Demasificarea = mulţimea fragmentată în publicuri
Aplicaţii

 Urmăriţi presa timp de 2 zile şi alegeţi:

- două exemple care ilustrează fenomenul de
masificare
- două exemple care ilustrează fenomenul de
demasificare
Impactul mediilor

 Influenţele mediilor pot fi urmărite la diferite

niveluri:
- al persoanei, al grupurilor, al instituţiilor, al
societăţii în ansamblul său.
Personalitatea umană

 poate fi influenţată în ceea ce priveşte

dimensiunea sa:
- cognitivă
- afectivă
- comportamentală
La nivelul persoanei

 influenţa mediilor poate să ducă la realizarea:

- acordului, adeziunea raţională la mesaj
- identificare, asumarea valorilor, copierea
modelelor
- internalizarea – nivelul maxim de influenţă
La nivelul societăţii

 Prin valorile promovate sau criticate

 Prin modelele de comportament propuse sau
amendate
 Mediile ne influenţează opiniile, atitudinile,
convingerile, valorile, modurile de acţiune şi
modele de comportament.
Aplicaţii

 Elaboraţi un eseu cu titlul “Sunt influenţat de

mass-media?”
 Unele emisiuni prezentate la televizor se
încheie cu formule de genul: “Fiţi alături de
noi!”, “Rămâneţi cu noi!”, “Ţineţi aproape!”.
Care credeţi că este semnificaţia acestor
formule?
Funcţiile mediilor

 Vom afla...
- câteva funcţii ale mediilor
- tipuri de informaţii transmise prin medii
- cum se realizează funcţia educativă a
mediilor
Dicţionarul de sociologie

 Funcţia, contribuţia pe care un element o

aduce la satisfacerea unei cerinţe a
sistemului din care face parte, contribuţia la
menţinerea şi dezvoltarea acestuia.
Funcţiile mediilor

 Informarea
 Propagandă
 Publicitate
 Divertisment
 Educaţie
Funcţia de informare

 Senzaţia de “martor ocular” la evenimentele

Planetei.
 Mediile asigură accesul unui număr foarte
mare de oameni la evenimentele economice,
sociale, politice, culturale, sportive din diferite
zone ale Globului prin:
- transmiterea rapidă a informaţiei
- informarea promptă realizată.
Funcţia de informare

 Cei care receptează informaţiile le pot folosi

pentru:
- evaluarea semnificaţiei şi importanţei
diferitelor evenimente petrecute;
- aprecierea evoluţiei vieţii economice, sociale,
politice etc.;
- întemeierea deciziilor pe care le iau.
Funcţia de informare

 Informaţiile pot fi:

- generale
- instrumentale
- de prevenire.
Informaţii generale

 Viaţa politică internă şi internaţională; Descoperiri

ştiinţifice; Mari personalităţi din diferite domenii;
legislaţie; Economie (inflaţie, pieţe, situaţia industriei,
agriculturii, serviciilor, turismului etc); Rezultatele
sportive;
 Informaţiile generale nu au o utilitate imediată, dar
pot influenţa deciziile cotidiene într-o formă directă
deoarece se adaugă cunoştinţelor, valorilor
dobândite anterior.
Informaţiile instrumentale

 Prezintă un mare interes pentru public

datorită valorii lor de utilizare imediată şi se
referă la: transportul urban, starea vremii,
timpul liber, manifestări culturale, evenimente
sportive, anunţuri (ale Primăriei) etc.
 oferă posibilitatea de: control imediat în
mediu, organizarea vieţii de fiecare zi, a
timpului liber.
Informaţiile de prevenire

 au o dimensiune anticipativă, oferind

publicului larg:
- date diverse referitoare, de exemplu la starea
vremii, evoluţia unor fenomene, evenimente,
legi, reglementări noi, prevenirea unor boli,
epidemii;
- date referitoare la evenimente neaşteptate
catastrofe naturale, accidente, crize
economice, sociale, politice.
Funcţia de informare

 Disfuncţii majore:
- pasivitatea persoanei sub avalanşa de informaţii,
renunţând la abordarea critică se informează, dar nu
mai acţionează (narcotizare);
- minimalizarea informaţiilor însoţită de nepăsare;
- exagerarea, amplificarea informaţiei, reacţie de
panică.
Funcţia de divertisment

 Spectacole de varietăţi, de muzică şi poezie, jocuri,

concursuri interactive, seriale, benzi desenate, talk-
show-uri, caricaturi, umor, emisiuni de sport.
 S-a amplificat în timp înregistrându-se o creştere
clară numărului de consumatori de divertisment.
 Suferinţa alături de personajul favorit, vizionarea
unui meci împreună cu alţi suporteri, umplerea
străzilor după victorii.
 Divertismentul răspunde nevoii oamenilor de odihnă,
relaxare, evadarea într-o lume imaginară.
Critici ale specialiştilor

 Situarea receptorului în zona prostului gust,

 Banalizarea unor subiecte care nu ţin de
domeniul divertismentului,
 Prea mult timp acordat divertismentului în
detrimentul altor preocupări ce ţin de o
activitate normală.
Funcţia educativă

 Educaţia, fenomen social fundamental de

transmitere a experienţei de viaţă a
generaţiilor adulte şi a culturii către
generaţiile de copii şi tineri în scopul
pregătirii pentru viaţă, pentru integrarea lor în
societate. Factori importanţi în procesul
educaţiei sunt literatura, arta, mass-media,
opinia publică ş. a.
Funcţia educativă

 Are în vedere:
- înţelegerea în sens larg a educaţiei, adică nu
reduce educaţia la activitatea educativă din
şcoală,
- mesajul transmis şi nu mijlocul de
comunicare.
Funcţia educativă

 Se realizează:
- explicit, prin: educaţie la distanţă, emisiuni şi
publicaţii pentru copii şi tineri, emisiuni televizate de
pregătire şcolară, cicluri de învăţare a limbilor
străine, cicluri de iniţiere muzicală, filme
documentare cu conţinut educativ;
- implicit, prin mesaje care cuprind: norme de
comportament, roluri sociale, modele de
comportament.
Aplicaţii

 Lucraţi în grupe, fiecare grupă va analiza trei

imagini selectate din presă. Identificaţi,
pentru fiecare imagine, posibilele funcţii
sugerate. Corelaţi apoi cele trei imagini într-o
naraţiune scurtă.
 Capitolul II
Consumatorul de mesaje
transmise prin Mass-media
 Cuprins
• Consumatorul de mesaje
• Caracteristicile consumatorului de
mesaje
• Rolul consumatorului în relaţia de
comunicare cu mass-media
• Competenţă în mass-media
 Vom afla...

- care sunt motivele care îi

determină pe oameni să consume
mesaje media
- care sunt principalele caracteristici
ale consumatorului de mesaje
- ce rol are consumatorul în relaţia de
comunicare cu mass-media
 Consumatorul de mesaj
• Comunicarea prin mass-media presupune
existenţa a doi poli: Emiţătorul mesajului
şi Destinatarul, receptorul (public, radio-
ascultător, telespectator, cititor,
audienţă)
• mesajele, indiferent de conţinutul sau
forma pe care o îmbracă, au drept
destinaţie consumul (vânzare-cumpărare;
cerere şi ofertă)
 Care sunt motivele pentru
care consumăm mesaje?
Denis McQuail şi colegii săi din Anglia:
• Divertisment (deconectare), fuga de rutină, de
problemele zilnice şi pentru descărcare
emoţională;
• Relaţii personale - vizionarea unui film împreună;
• Identitatea personală, confirmarea valorilor, ne
identificăm cu personajul sau cu participantul la un
talk-show;
• Securitate – obţinerea unei informaţii şi formarea
de opinii ne creează un sentiment de siguranţă.
 Motive psihologice
• Teoria psihanalitică susţine că motivele reale ale
consumatorilor stau ascunse în subconştient; noi nu
cunoaştem motivele reale pentru acţiunile noastre şi
inventăm, cel mai adesea, motive care să corespundă
modului nostru de a fi. Ex. o tânără care se
regăseşte în întâmplările povestite de o revistă, o
va cumpăra.
• în anii 80 s-au descoperit mai multe tipuri de
personalităţi (dornici de plăcere, de a fi admiraţi,
de a se simţi în siguranţă, alţii se plâng şi vor să fie
compătimiţi, alţii rebeli, veşnic nemulţumiţi sau într-
o permanentă căutare, comportament inovator)
 Motive psihologice
• Teoria trebuinţelor consumatorilor. Majoritatea
teoriticienilor comportamentului consumatorului pornesc de la
premisa că satisfacerea necesităţilor constituie fundamentul
explicării comportamentului. Ei afirmă că oamenii sunt
motivaţi de anumite nevoi biologice, psihologice şi sociale.
• A. Maslow , în 1954, a realizat o ierarhie a nevoilor umane,
afirmând că oamenii au o bază raţională pentru nevoi, începând
cu somnul, hrana, căldura, apoi siguranţa, continuând cu nevoia
de a aprţine unui loc, nevoia de iubire, de statut social,
încercând astfel, să capete controlul asupra mediului
înconjurător. Aceste trebuinţe devin motive declanşatoare
pentru un anumit comportament social.
• Deşi motivele sunt legate de aşteptări, ele nu pot fi
responsabile de comportamentu consumatorului.
 Motivele economice
• În multe situaţii, comportamentul
oamenilor este determinat de motive
economice.
• Banii şi timpul liber pot fi considerate
costuri care condiţionează gradul de
satisfacere a nevoilor culturale ale
consumatorului, care va selecta anumite
tipuri de mesaj, renunţând la altele.
 Motive sociale
• Oamenii sunt integraţi în grupuri sociale, îşi
însuşesc modelele culturale, normele şi tradiţiile
comunităţii din care fac parte.
• Se vor comporta asemenea celorlalţi membri şi îşi
vor fundamenta comportamentul în funcţie de
valorile unanim acceptate.
• Tinerii se întâlnesc pe Chat, navighează pe
internet, citesc reviste specializate, consideră
mesajele publicitare drept indicatori ai modei,
iubesc muzica pop, nu pentru ceea ce reprezintă,
ci pentru a-i separa de lumea adolescenţilor.
 Concluzii
• Pe piaţa mesajelor media, producătorii
(ofertanţii) şi consumatorii (cumpărătorii)
se întâlnesc, având drept bun cultural de
schimb mesajul transmis prin mass-media;
• Oamenii folosesc mesajele pentru a-şi
satisface trebuinţelor, ei sunt
consumatorii de mesaje media;
• Consumul de mesaje este determinat de
motive psihologice, economice, sociale.
 Aplicaţii
• Comentaţi următorul fragment: “Un produs
mass-media este o marfă sau un serviciu
vândut unor consumatori potenţiali, în
concurenţă cu alte produse mass-media (D.
McQuail).
• Identificaţi exemple concrete de beneficii
pe care vi le-a oferit consumul de mesaje
media şi asociaţi fiecărui beneficiu
identificat un cost.
 Caracteristicile
consumatorului de mesaje
• Vom afla...
• Care sunt caracteristicile publicului
contemporan
• relaţia dintre acestea şi evoluţia
mass-media
• Influenţa acestora asupra consumului
de mesaje
 Caracteristici
• Eterogenitatea (segmentarea)-
demasificarea audienţei-preţul favorizează
• Mobilitatea-telecomanda
• Selectivitatea- spontană şi deliberată
• Structura slabă dintre emiţător şi
receptor
• Creativitatea publicului-reconstrucţie şi
conotaţii personale
 Aplicaţii
• Listă de emisiuni vizionate într-o
seară
• Comparaţi opţiunile şi identificaţi
caracteristicile
• Care sunt caracteristicile publicului
din ţara noastră?
 Rolul consumatorului
• Vom afla...
• Ce se înţelege prin termenul
“competenţă” în mass-media
• Care sunt principalele coordonate ale
rolului activ al publicului în influenţarea
mass-media
• Cum putem manifesta competenţa în
mass-media
 Rolul consumatorului
• Mai multe voci susţin că asistăm la
“trecerea de la preocuparile privind
ceea ce mass-media fac cu publicul la
cele privind ceea ce publicul face
mass-media”.
 Direcţii de cercetare a
relaţiilor dintre medii şi
consumatori
• Studiul efectelor sociale ale mass-media
asupra consumatorului de mesaj- a insistat
asupra acţiunii mediilor pentru
persuasiunea în masă.
• Consumatorul un receptor pasiv asupra
căruia se acţionează pentru a genera
anumite schimbări aşteptate de creatorii
de mesaj.
 Direcţii de cercetare a
relaţiilor dintre medii şi
consumatori
• Studiul comportamentului
consumatorului în receptarea mesajului
• Consumatorul- partener activ
• Se insistă asupra identităţii celor care
receptează mesajul şi asupra motivelor
care îi determină să consume: să
cumpere ziare etc.
 Competenţă
• Noua calitate de consumator activ
presupune competenţa.
• Competenţa presupune capacitatea unei
persoane sau a unui grup de:
- a acţiona, a soluţiona o problemă, a lua o
decizie, a exercita o anumită funcţie, a
desfăşura o anumită activitate la anumite
standarde calitative, acceptate social.
 Competenţa presupune...
• O latură obiectivă, care se referă la
conţinutul şi complexitatea diferitelor
activităţi sau funcţii, la natura specifică a
solicitărilor acestora în raport cu ierarhia
competenţelor;
• O latură subiectivă, care se referă la
planul dominant psihologic, respectiv la
spectrul larg al cunoştinţelor,
deprinderilor, al aptitudinilor şi
trăsăturilor psiho-individuale.
 Competenţă în mass-
media
• Presupune valorificarea capacităţii:
de informare, selecţie, opţiune
valorică, decizie, acţiune în
cunoştinţă de cauză.
• Cetăţenul este înfluenţat în acţiunile
sale de nevoia de stimă şi
autorealizare (informarea “la zi”)
 Competenţa în mass-
media presupune...
• Formarea şi dezvoltarea capacităţii de informare
asupra unor probleme de interes social sau privat;
• Selecţia informaţiilor, a tipurilor de canale media,
a surselor, pe baza unor criterii valorice
personale;
• Opţiunea valorică, absolut necesară în condiţiile
unei oferte media foarte dversificată, uneori
contradictorie, sau a unui conflict valoric;
• Decizie bazată pe identificare, analiză, elaborare
şi evaluare de soluţii alternative.
• Acţiunea în cunoştinţă de cauză.
 Competenţa determină...
• Raportare critică la mesajele primite
• Evitarea manipulării
• Analiza critică
• O mai mare libertate de acţiune şi
afirmare a personalităţii
 Bariere în manifestarea
competenţei
• Perceptive-saturaţie şi stereotipia
• Cognitive-ignoranţă, precedenţă,
substituţie, minciună prin omisiune
• Personal-emoţionale-capriciul,
obişnuinţa, dependenţa şi conformismul...
• Culturale-tabuurile, cenzura,
prejudecăţile
 Aplicaţii

• Ilustarţi rolul vostru în

descentralizarea “stocului de
informaţii”.
• Ilustraţi respingerea mesajelor
aflate în conflict cu propriile valori.
Capitolul III

Mesajul transmis prin Mass-

media
Capitolul III

• Ce este mesajul?
• Mesajul de informare
• Mass-media şi comunicarea
politică
Vom afla...

• Ce este mesajul
• Care este raportul dintre suport şi
mesaj
• Care este forma de transmitere a
mesajului
• Care sunt caracteristicile majore ale
mesajului
• Care sunt principalele tipuri de mesaj
Mesajul

• Este ceea ce se predă sau se

comunică cuiva, ceea ce
trebuie predat sau comunicat
cuiva; ştire, veste, comunicare.
(DEX)
• Mesajul reprezintă conţinutul,
semnificaţia unui produs media.
Raportul dintre suport şi
mesaj
• Suportul material este
purtătorul mesajului şi are o
deosebită importanţă,
influenţând modul în care
persoanele percep mesajul.
Suportul tipărit (ziare,
reviste) permite:

- contactul persoanei cu mesajul

transmis pe durata de timp dorită,
eventual întreruperea şi reluarea
acestuia;
- comportamentul activ al persoanei,
în sensul selectării şi ordonării
mesajelor, după interesul manifestat.
Suportul electronic
(audiovizual) oferă mesaje
care:
• Se succed rapid, neputând fi
stocate pe suportul iniţial;
• Nu pot fi ordonate în momentul
primirii;
• Azi, înregistrarea emisiunii,
sporeşte gradul de manifestarea
activă şi selectivă în raport cu
mesajul
Forme de transmitere a
mesajului
• Mediile îl transformă din forma iniţială într-o
formă marcată de caracteristicile tehnice
ale acestora, adică:
- în cazul publicaţiilor, cuvântul vorbit devine
semn tipografic, iar imaginea devine un
ansamblu de puncte(albe, negre, colorate);
- în cazul radioului şi al televiziunii, cuvântul
vorbit şi imaginea devin unde
electromagnetice.
NB ac. transformare uneori modifică structura
şi semnificaţia mesajului
Caracteristici majore
ale mesajului
• Emoţional: să permită identificarea,
interpretarea, trăiri imaginare;
• Să corespundă:aşteptărilor,
gusturilor, interesului unui număr
cât mai mare
• Intelectual: simple, clare, eliberate
de elemente de strictă specialitate;
• Durabilităţii - perisabile
• Să aibă în vedere “omul mediu”
Tipuri de mesaje mass-
media
• Mesaje de informare (prelucrate
sau neprelucrate)
• De divertisment (filme, muzică,
sport, talk-show, jocuri).
• Educaţionale (documentare,
cursuri de limbi străine, cursuri
informatică)
• Publicitare (funcţia de
persuasiune)
Aplicaţii

• Daţi exemple de produse mass-

media care se situează în sfera
prostului gust. Cum puteţi
explica acest lucru?
Argumentaţi-vă răspunsul.
Mesajul de informare
• Vom afla...
• în ce formă se prezintă mesajul de
informare
• ce presupune selecţia mesajelor de
informare
• ce reprezintă codul şi ce implică
decodarea unui mesaj de informare
• ce presupune raportarea critică la
diferite mesaje
Formele mesajului
• Ştirea:
• Cine? Ce? Când? Unde? De ce?
• Condiţii: noutate, actualitate,
prima relatare, fapt neobişnuit,
consecinţe, amploarea, implicarea
unor personalităţi;
• Editorialul:
• Reflectă poziţia ziarului sau a unei
grupări de presă referitoare la o
anumită problemă.
Formele mesajului
• Reportajul, prezintă fapte de
interes pentru publicul larg;
presupune alegerea unui anumit
unghi de abordare şi selecţionarea
informaţiilor potrivit perspectivei
alese;
• Ancheta: de actualitate: demisia
sau demitere unui ministru; de fapt
divers (ipoteze), de investigaţie,
dezvăluiri importante;
Formele mesajului
• Relatarea-oferă informaţii factuale despre
reuniuni, congrese, conferinţe de presă etc.
• Cronica-specializată pe comentarea unor
evenimente de actualitate;
• Portretul-se prezintă personalitatea cuiva;
• Sintezele-se referă la evoluţia unor
evenimente;
• Caricatura-exagerarea trăsăturilor negative-
satiră, umor
Selecţia, decodarea şi
raportarea critică la mesaj
• Selecţia- trebuie să fie realizată pe baza
unor criterii valorice.
• Codul permite transmiterea unui mesaj de
la emiţător la receptor.
• Decodarea unui mesaj de informare
presupune cunoaşterea codurilor şi
interacţiunea mesajelor.
• Raportarea critică la diferite mesaje
presupune realizarea unor comparaţii între
forme ale mediilor, ale genurilor
jurnalistice, ale subiectelor abordate...
Mass-media şi
comunicarea politică
• Vom afla...
• Rolul fundamental al instituţiei
politice,
• Formele de comunicare politică,
• Rolul mediilor în comunicarea
politică.
Rolul fundamental al
instituţiei politice
• Conducerea sistemului social şi
urmăreşte:
- menţinerea unui set de reguli;
- menţinerea unei ordini sociale
prestabilite.
Scopul permanent al comunicării
dintre putere şi societate este
menţinerea acesteia în fruntea
ierarhiei.
Comunicarea politică
poate fi:
• Instituţională, liderul unei instituţii
are nevoie de încrederea cetăţenilor
pentru ca programele să fie
ascultate, acceptate şi urmate;
• Electorală, omul politic are nevoie
de încrederea cetăţenilor pt ca
promisiunile sale să fie luate în
calcul, să fie crezute şi votul să-i fie
acordat.
Rolul mediilor în
comunicarea politică
• Mass-media mijloceşte, în
ambele forme de comunicare
politică (instituţională şi
electorală), relaţia dintre omul
politic şi cetăţean.
• Mediile sunt supraveghetor al
propagandei, dar şi instrument
al acesteia.
Campanii de comunicare
• Pozitive, de construcţie de imagine pentru
un personaj politic, pt o instituţie publică
sau pt un partid politic;
• Negative, de distrugere a credibilităţii sau
a funcţionalităţii a unor persoane sau
structuri;
• De informare, aduc la cunoştinţă un set de
date neutre, dar importante;
• De dezinformare-se modifică date reale;
• Combinate, au elemente din toate.
Aplicaţii

• Analizaţi, pe baza unui exemplu:

• O campanie pozitivă, de
construire a imaginii unui
personaj politic;
• O campanie negativă, de
distrugere a credibilităţii unui
personaj politic.
Capitolul al IV-lea

Manipularea prin
Mass-media
 Manipularea prin Mass-media
 Ce se înţelege prin manipulare?
 Tipuri de manipulare
 Controlul informaţional şi manipularea
 Tehnici de manipulare
 Resistenţa la manipulare
 Construirea unor alternative personale la
un mesaj dat
 Manipularea
 Influenţarea opiniei publice printr-un
ansamblu de mijloace (presă, radio,
televiziune) prin care, fără a se apela la
constrângeri, se impun acesteia anumite
comportamente, cultivându-i-se impresia
că acţionează în concordanţă cu propriile
interese. (Dicţionarul enciclopedic)
 Manipulare
 În mod obişnuit, înţelegem prin
manipulare o acţiune prin care se
urmăreşte modificarea atitudinilor,
credinţelor, comportamentul unei
persoane sau al unui grup social în
conformitate cu interesele iniţiatorului, dar
lăsând celor manipulaţi impresia libertăţii
de gândire, decizie, acţiune.
 Tipuri de manipulări
 Manipulări mici:
 Sunt obţinute prin modificări minore ale
situaţiei;
 Efectele produse pot fi, însă, uneori ample
grave.
 Ex. o persoană tristă, dar îngrijit îmbrăcată
ne oferă un mic dar, o iconiţă, un pix, plus
o foaie cu câteva rânduri; copii cerşetori
etc.
 Tipuri de manipulări
 Manipulări medii:
 Sunt obţinute prin modificări importante
ale unor situaţii sociale;
 Pot duce la efecte grave, uneori
neaşteptate.
 Ex. “injectarea urii” faţă de unele părţi
aflate în conflict: războiul din Irak.
 Tipuri de manipulări
 Manipulări mari: sunt obţinute prin influenţa
întregii culturi, în mijlocul căreia trăieşte
persoana (grupul);
 Se produc modificări în sistemul de valori, în
normele scrise ale societăţii, în subculturile cu
care oamenii vin permanent în contact;
 Efectele sunt de amploare, afectând libertatea
persoanei (limitată sau îngrădită).
 A determina supuşii să “gândească” cum vor
conducătorii.
 Aplicaţii
 Alegeţi o situaţie din activitatea voastră de
elevi. Încercaţi să vă manipulaţi colegii
operând mici modificări în situaţia aleasă.
Explicaţi apoi colegilor voştri cum aţi
procedat şi în ce constă manipularea.
 Controlul informaţional şi
manipularea
 Cel mai puternic şi cel mai utilizat mijloc pentru
manipularea unei colectivităţi, a unui grup social sau a
unor persoane prin:
- cenzura informaţiilor pe care individul le primeşte;
- crearea unei situaţii conflictuale la nivelul conştiinţei de
sine, ca urmare a imposibilităţii persoanei de a discerne
între adevăr şi minciună;
- limitarea sau îngrădirea libertăţii de expresie şi a liberului
acces la informare prin limitarea surselor de informare;
- inexistenţa alternativelor.
 Propaganda
 Este una dintre cele mai folosite metode de
realizare a controlului informaţional;
 Este metoda prin care sunt difuzate mesaje
al căror scop este modificare opiniilor şi a
atitudinilor unui grup sau a unei persoane,
 Scopul principal al propagandei este
consolidarea raporturilor de supunere
existente în interiorul unei ierarhii constituite
sau pe cale de a se constitui.
 Propaganda
 Albă, atunci când emitentul spune
adevărul;
 Gri, atunci când emitentul transmite un
neadevăr fără să fie conştient de acest
lucru;
 Neagră, atunci când emitentul
denaturează un adevăr cu bună ştiinţă;
 Minciuna
 Este o altă modalitate de realizare a controlului informaţional. Pot fi
folosite:
- minciuna absolută, adesea eficace datorită enormităţii sale;
- contraadevărul neverificabil din cauza lipsei de martori;
- minciuna prin omisiune;
- minciuna prezentată în contextul unui noian de informaţii, existând
posibilitatea de a fi regăsită ulterior pentru a servi drept punct de
referinţă;
- citate aproximative sau trunchiate;
- slăbirea adversarului printr-o prezentare sarcastică sau persiflatorie;
- spunerea adevărului lăsându-se să se înţeleagă că este minciună sau
negarea unei afirmaţii, astfel încât interlocutorul să creadă că, de
fapt, este aprobată de cel care a emis-o.
 Aplicaţii
 Adeseori citim în prezentarea unei
publicaţii cuvintele: “Publicaţie
independentă”. Consideraţi că prin această
afirmaţie se poate urmări realizarea unui
“control al informaţiei”? Dacă da, în ce fel?
Dacă nu, de ce?
 Tehnici de manipulare
 O regulă importantă pentru producătorii
de mesaje este să informeze publicul şi nu
să-l influenţeze.
 Tehnici de manipulare: dezinformarea sau
minciuna prin cuvinte şi imagini,
omisiunea, prezentarea mesajului şi
relatarea tendenţioasă.
 Dezinformarea sau minciuna prin
cuvinte şi imagini
 Cea mai accesibilă jurnalistului. Sunt
folosite toate căile minciunii.
 Imaginile pot fi falsificate datorită tehnicii
moderne prin: culoare, prelucrare,
juxtapunere, interacţiunea cu câmpul
vizual al privitorului care creează
consumatorului impresia că cel din
imagine îl priveşte în ochi.
 Omisiunea
 Selectarea ştirilor care corespund
intereselor manipulatorului.
 Omiterea unor componente ale mesajului
iniţial (ex. un conflict interetnic, se omite
faptele comise de una dintre părţi pentru
ca întreaga responsabilitate să fie
orientată spre cealaltă parte)
 Prezentarea mesajului
 Aranjarea în pagină, un eveniment lipsit
de importanţă prezentat pe prima pagină
devine important.
 titlul, sinteza ştirii, dar şi un puternic
manipulator;
 Editorialul, prezintă cel mai important
eveniment al zilei.
 Relatarea tendenţioasă
 Folosirea unor modalităţi variate prin care
atitudinea jurnalistului poate fi inoculată în
ştire:
 - figuri de stil, ghilimele, onomatopee,
sublinieri, dimensiuni ale literei, mimica,
tonul vocii.
 Aplicaţii
 Analizaţi titlurile din ziarele de astăzi şi
arătaţi cum am fost manipulaţi de autori.
 Resistenţa la manipulare

 Confruntarea realităţii cu “relatarea”;

 Identificarea discontinuităţilor;
 Sesizarea falselor similarităţi;
 Compararea mesajelor;
 Să verificăm sursa iniţială;
 Decodarea mesajelor, cel puţin două surse,
prezentarea tuturor punctelor de vedere,
redarea faptelor, nu şi a opiniilor, coerenţă
şi claritate;
 Alternative personale la un mesaj
 Depistarea problemei;
 Identificarea soluţiilor propuse de mesaj;
 Construirea unei alternative personale,
complementară celor deja prezentate;
 Trimiterea alternativei personale ziarului,
postului de radio sau televiziunii pentru a
fi valorificată.
 Aplicaţii
 Selectaţi dintr-un ziar un articol pe care îl
consideraţi tendenţios. Prezentaţi colegilor
articolul şi argumentele pe baza cărora
consideraţi că relatarea este tendenţioasă.