Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Presa locală
Definiția presei locale:
Dicționarul Cambridge: Presa care servește sau care este responsabilă pentru o arie
mică a unei țări.
Dicționarul de media și comunicare: Gen de presă tipărită care ia forma unei organizații,
a cărei muncă se reflectă asupra unei zone mici a țării.
Studiul ”Jurnalism tematic. Jurnalistul, jurnalismul, publicația, tipuri de presă” de A.
Păunescu: Presă tipărită care se bazează pe proximitatea geografică, și astfel prezintă
informații pe domeniile sociale, politice, economice, culturale ale zonelor unde se
editează
Deci , definiții pentru presa locală sunt multe , dar eu țin să menționez cum am înțeles
eu definiția presei locale. Astfel, presa locală este o mulțime de publicații periodice
dintr-o anumită zona sau areal geografic care valorifică realitățile din spațiul concret,
având un diapazon tematic mic și concentrat asupra unui public concret mai restrâns și
care nu reprezintă un interes imens pentru alte regiuni.
Presa locală este concentrată asupra evenimentelor ce se întâmplă într-un spațiu nu
prea mare, ca de exemplu satul, viața rurală de la sat, cu toată forfota ei este oglindită în
presa locală. Ea valorifică realitățile locale limitat ,din punct de vedere spațial. Presa
locală devine promotorul de idei, care stă la baza presei, pentru că ea este mereu alături
de public. Presa locală știe și este la curent cu tot ce se întâmplă într-un areal mic, ea se
confruntă cu problemele oamenilor, le analizează și rezolvă, promovează oameni și
talente. Consumatorii de informație sunt mai întâi interesați de evenimentele ce se
întâmplă în proximitatea lor apropiată. Presa locală le oferă lor căi de informare, de
cunoaștere, de culturalizare și de orientare în realitatea înconjurătoare. Dar totuși pe
un areal atât de mic și limitat ca satul, nu este așa de multă informație care să capteze
din prima publicul. În sat , viața rurală este simplă, rar sunt cazuri să se întâmple ceva
care să te intrige și să capteze atenția publicului.
Presa locală este presa care informează cititorul despre acțiunile ce se petrec în satul lui.
Presa locală este oglinda satului, ea reprezintă satul și interesele lui. Ea este cel mai
aproape de comunitatea locală și ,se poate spune ,chiar și de fiecare om. Ea este câinele
de pază ce informează locuitorii cu cele mai proaspete evenimente. Dar presa locală
poate fi numita așa, câine de pază, doar atunci când ea este liberă și nu joacă sub
politica cuiva sau nu manipulează pentru a ajunge la anumite scopuri. Presa trebuie să
fie bazată, nu contează dacă este presă locală, presă regională sau națională, pe
libertare, adevăr, discernământ.
În Republica Moldova presa locală se dezvoltă la un nivel nu prea înalt. Nu este finanțat
în atât ca să se dezvolte ca presa națională, la fel, salariile sunt modeste, politicienii
limitează libertatea expunerii cuvântului, funcționarii publici fac abuz de influența lor.
De exemplu, cazul ziarului local "Свет" din satul Taraclia. Jurnalista Anghelina Gaidarji
a fost interogată ca și mai mulți jurnaliști ai ziarului de Inspectoratul de Poliție raional cu
referire la o investigație pe care au făcut-o jurnaliștii despre iazul din oraș care a ajuns
pe mâini străine. Poliția a confiscat toate materialele jurnalistice cu privire la acest caz.
Aici se observă încălcarea de libertate a cuvântului, presiunea din partea organelor de
drept. Deci, rezultă că și presa locală nu poate respira liber.
Republica Moldova are ziare locale, ca de exemplu, ziarul "Свет" (satul Taraclia ,anii \'
80), ”Glia drochiană” – ziar generalist, acoperire locală (raionul Drochia, 1999), ” Câmpia
Glodenilor ”(Glodeni, 2003), ”Căușeni ”(Căușeni, 2003), ”Drapelul ”(Florești, 2003, nu se
mai editează), ”Drapelul muncii” (Anenii Noi, 2003), ”Meridian Ocnița” (Ocnița, 2003),
”Patria mea” (Fălești, 2003), ”Călărași” (Călărași, 2004), ”Ora locală”(1998, Ialoveni)
Aceste ziare sunt bazate pe difuzarea informației numai într-un sat, adică pe un areal
destul de mic. Din aceste ziare locuitorii satelor se informează, mai concret, le cumpără
oamenii bătrâni și pensionarii. Ei sunt cei mai mulți la număr în sate, în comparație cu
adolescenții și maturii. Adolescenții nici nu au gând să cumpere sau să citească ziarele,
iar maturii nu-și văd capul de treburi. Rămân numai bătrânii să mai cumpere câte un ziar
și să vorbească cu vecinele despre cele mai ”picante” evenimente din sat.
1. Ziar “Drapelul”
2. Ziar"Свет"
Denumirea exactă:
Свет Forma de proprietate:
Tip Mass Media: Întreprindere municipală
Ziar Fondator:
Data înființării: Consiliul Raional Taraclia
anii \' 80 Redactor sef/director:
Zona de difuzare: Adresa fizică, numărul de telefon, fax:
raionul Taraclia or. Taraclia str. Sovietskaia 59, 294/2-38-97
Tirajul: Tipografia:
2000 Tipografia Cahul
Periodicitatea: Modul de difuzare:
săptămînal Poşta Moldovei
Limba de difuzare:
rusă
Rubrici permanente:
Social, politic, cultural, sport
Presa regională
Definiția presei regionale:
Studiul ”Jurnalism tematic. Jurnalistul, jurnalismul, publicația, tipuri de presă” de A.
Păunescu: presă tipărită care se bazează pe proximitatea geografică, și astfel prezintă
informații pe domeniile sociale, politice, economice, culturale ale zonelor unde se
editează.
Publicațiile periodice față de care interesul publicului depășește statutul strict local
(orășenesc, județean), acoperind mai multe județe sau chiar o regiune sau provincie
istorică.
Deci , definiția mea pentru presa regională este că presa regională este o mulțime de
publicații periodice din mai multe zone anumite sau areal geografic mai întins decât cel
al presei locale , care valorifică realitățile din spațiile concrete, având un diapazon
tematic mai vast și concentrat asupra unui public concret mai larg și care reprezintă
interes pentru alte regiuni.
Presa regională acoperă un areal mai larg, de la cel puțin două regiuni până la mai
multe. Aceste ziare dețin mai multă informație despre mai multe zone a Republicii
Moldova. Scopul presei regionale este de a promova oameni și fapte de la periferiile
țării, pentru că presa națională din centrul țării nu are timp să culeagă informații din
Bălți, Soroca sau Cantemir. Dacă nu ar fi presa regională nu ar știe nimeni ce se întâmplă
în cele mai îndepărtate colțuri ale statului. Presa regională este necesară locuitorilor ca
medicina regională, ca cultura regională, ca sportul regional. Este un ” ingredient”
indispensabil al vieții regionale. Presa regională este cu mult mai interesantă , decât cea
națională, pentru că în ziarele regionale se scrie despre oamenii frumoși ce creează
frumosul, despre oamenii ce creează destine umane. Ea este focalizată pe societate, pe
domeniile legate de ea, dar presa națională se axează pe un anumit domeniu, cel mai
des politic, și se știe că politica este murdară. Jurnaliștii din presa regională cunosc toate
domeniile, pe când cei din presa națională se axează pe un domeniu concret. Presa
regională este citită mai mult de vârsta înaintată, oamenii de la sate și raioane care se
interesează în primul rând de noutățile din regiunea lor , apoi din cea vecină, și mai apoi
și din marea capitală.
Presa regională
Republica Moldova are presă locală cât de cât dezvoltată, ca de exemplu ziarele
”Cuvântul”( raioanele Rezina, Şoldăneşti, Orhei şi Teleneşti), „Expresul” (2007, Ungheni,
Nisporeni, Călărași), ” Observatorul de Nord” (1998, Soroca, Drochia, Telenești),
”Unghiul” (1997, Ungheni, Nisporeni, Călăraşi), ”Gazeta de Sud”(1995, Cimişlia, Cahul,
Basarabeasca, Leova, Cantemir, Căușeni, Ștefan Vodă și Hânceşti), revista "Est-
Curier"(1997,Criuleni, Dubăsari) , ”Cuvântul liber”(1997, Leova, Cantemir, Cahul, Cimişlia
, Hânceşti)
1. Ziar "Unghiul"
Concluzie
În cele din urmă pot afirma că presa locală cât și cea regională este foarte
importantă pentru un stat dezvoltat. Dar aș dori să adaug că presa scrisă își pierde
din valoarea ei. Ziarele sunt disponibile tuturor, dar foarte puține persoane le
cumpără și citesc, pentru că sunt alte căi mai ușoare de informare, ca de exemplu
presa online și audiovizuală. Dar totuși nimeni și nimic nu înlocuiește citirea unui
articol dintr-un ziar cu citirea lui pe un site. Asta ar fi precum cerul și pământul.
Desigur, fiecare din ele au avantajele lor și totodată punctele forte, dar avânt mai
mare are televiziunea.
Un alt aspect este că ziarele conțin informații ce manipulează, ce duc în eroare
consumatorul. Nu este vina ziarelor ci a celor ce scriu articolele. Deja nu se mai
ține cont de politica editorială a instituției media, nu se ține cont de valorile de
bază. Ei doar sunt în goana după senzațional, joacă după o anumită politică
impusă și au doar scopuri economice. Dar, haideți să nu uităm că la început a fost
cuvântul. Un om informat este un om protejat, așa că haideți măi fraților să luăm
să citim ziare, să ne informăm, culturalizăm și să dezvoltăm mica și scumpa
noastră țară.