DECUPAREA EVENIMENTELOR

Obiective de referință:
1. Definirea decupajului
2. Identificarea tipurilor de știri din perspectiva decupajului
3. Descrierea practicilor de decupare a evenimentelor calde și a evenimentelor
anticipate
4. Justificarea materialelor de context
5. Argumentarea semnificației materialelor speciale
Prin decupaj în jurnalismul de agenţie înţelegem relatarea evenimentului după reguli
precise, impuse de evoluţia tehnologiilor de comunicare. Respectarea de către toate agenţiile a
unor norme generale de difuzare a ştirilor este necesară pentru a asigura fluiditatea şi rapiditatea
prelucrării şi transmiterii informaţiei. Decupajul prevede articularea şi codificarea informaţiei
în pagină de calculator. Produsul decupajului este numit depeşă sau telegramă de agenţie.
Decuparea evenimentelor calde
Decupajul evenimentelor calde distinge patru tipuri de relatări:
 Flash (câteva cuvinte)
 Buletin (2-3 rânduri)
 Urgenţă (între 50 şi 150 de cuvinte)
 Lead de sinteză (circa 300 de cuvinte)
Flash-ul este un enunţ în câteva cuvinte al unui fapt de importanţă excepţională. El nu
depăşeşte niciodată un rând, incluzând sursa, menţionată în final, şi originea ştirii, menţionată
înainte de textul ştirii propriu-zise. Fiind o ştire de ultimă oră, flash-ul nu arată niciodată data
transmiterii. Apare în cazuri extraordinare şi deci nu se face abuz de acest tip de ştire în cazul
evenimentelor calde. Flash-ul se transmite mereu cu Prioritatea 1. Orice flash impune
pregătirea unor buletine de ştiri speciale. După flash, în cel mult o jumătate de oră, va urma unul
sau mai multe buletine care reiau integral informaţia din flash, completând-o cu alte precizări sau
informaţii noi apărute între timp. Astfel, un buletin conţine de regulă un paragraf publicabil, cel
mult două paragrafe în cazul celui de-al doilea buletin. Buletinul deci este o ştire scurtă, concisă,
riguroasă care nu depăşeşte 35 de cuvinte şi două-trei rânduri de calculator. Un eveniment poate
fi reluat în mai multe buletine, dar nu mai mult de trei, cu condiţia că fiecare buletin reluat va
adăuga precizări sau informaţii noi. Orice buletin, ca şi flash-ul, impune o dezvoltare. Altfel
spus, în scurt timp acesta va fi urmat de ordinul minutelor:
 fie de o urgenţă scurtă (100-150) de cuvinte, care constituie un prim material de
ansamblu, adică o primă ştire clasică cu lead şi paragrafe. Ştirea cu antetul
 ”urgent” reia în mod obligatoriu conţinutul buletinului, adăugând alte elemente
importante;
 fie de unul sau două aditive foarte scurte.

Urgenţa este transmisă cu prioritatea 3. În condiţiile în care nu a fost transmis flash-ul

sau buletinul, urgenţa va fi difuzată cu prioritatea 2. Dacă ştirea cu antetul urgent va fi
transmisă prima, fără să fie precedată de flash sau buletin, aceasta va avea prioritatea 1. Astfel,
există trei tipuri de urgenţe:
1. urgenţele care vin în continuarea unor buletine.

2. urgenţele care constituie o primă ştire.

3. menţiunea „Urgent” poate figura pe orice text nou de mare importanţă care a intrat în
posesia redacţiei şi trebuie adus la cunoştinţa abonaţilor fără întârziere. De exemplu,
rectificările pot avea menţiunea urgent.
Aditivele sunt nişte completări care nu reiau informaţia din buletin, conţinând doar exclusiv
date noi. Ele sunt difuzate de sine stătător, dar se folosesc împreună cu buletinul difuzat anterior.
Astfel că redacţiile pot să le comaseze, creând prima ştire de ansamblu [Cristian Florin
Popescu, Manual de Jurnalism, p. 193-194].
Lead-ul de sinteză. Este un material de ansamblu care prezintă ultima etapă a succesiunii
flash-buletin-urgenţă şi încheie reflectarea unui eveniment cald de interes public. Este redactat ca
şi cum ar fi prima informaţie despre eveniment şi include toate informaţiile deja relatate în flash,
buletin sau urgenţă. Lead-ul de sinteză este transmis cu prioritatea 4. În cazul în care lipseşte
flash-ul, buletinul sau ambele, va fi difuzat cu prioritatea 3. Niciodată însă nu cu prioritatea 1 sau
2, deoarece nu implică urgenţa, ci bilanţul ştirilor deja relatate, întotdeauna fiind transmis după o
depeşă mai scurtă. Lead-ul de sinteză poate fi transmis în reluare după cel mult o jumătate de
oră de la difuzarea lui atunci când elemente noi şi importante au schimbat rapid aspectul
fundamental al evenimentului.
Decuparea evenimentelor reci
Decupajul evenimentelor previzibile, dar şi al unor evenimente calde de o importanţă mai
mică, se face preponderent prin ştirea obişnuită. În cursul zilei au loc puţine întâmplări
extraordinare sau majore care să necesite un flash sau o urgenţă, o relatare pe larg. Majoritatea
evenimentelor mai puţin semnificative vor fi relatate într-o singură ştire, cu un volum normal de
100-300 de cuvinte fără niciun adaos sau fără nicio revenire la subiect. Astfel, ştirea obişnuită
este un material de agenţie care relatează un fapt sau o întâmplare fără să fie nevoie de alte texte
ori de lămuriri suplimentare. Ea asigură acoperirea imediată a evenimentului de la declanşarea
până la consumarea lui. Cea mai mare parte a timpului de lucru într-o agenţie de presă este
ocupată de acest tip de activitate. Ştirea obişnuită are de obicei prioritatea 4, dar nu neapărat.
Sunt destule situaţii când aceasta conţine informaţii suficient de importante ca să fie trimisă cu
prioritatea 3.
Decupajul complet sau pe larg
Sunt evenimente anticipate care necesită o relatare pe larg. În acest caz ştirea obişnuită nu
mai este potrivită şi se va recurge la o serie structurată de ştiri, ca în cazul evenimentelor
calde. Este vorba de o relatare completă de agenţie care va prezenta evenimentul înainte de
debutul acestuia. Există trei tipuri de relatări complete care reprezintă evenimentul aşteptat
înainte de desfăşurarea lui şi până în ziua demarării acestuia: materialul anticipat, ridicarea
cortinei şi materialul de deschidere.
 Materialul anticipat, numit şi Ante-fila. Este un prim anunţ al evenimentului ce urmează
să aibă loc. Conţine informaţii despre scopul, organizatorii şi agenda evenimentului. Este
cuprins între 400-600 de cuvinte şi se difuzează neapărat cu 48 de ore înainte de
eveniment. În anumite condiţii, când este vorba de evenimente foarte importante, după
cum ar fi viitoarele alegeri într-o ţară, se vor transmite mai multe materiale anticipate, dar
tot cu 48 sau cel târziu cu 36 de ore înainte de eveniment.

În cazul evenimentelor culturale sau din business, când există pericolul ca informaţia să fie
percepută ca publicitate mascată, se impune o echilibrare strictă a ştirii şi o neutralitate
accentuată a modului de exprimare a reporterului.
 Ridicarea cortinei. E o ştire de circa 400 de cuvinte numit de AFP şi material-mătură.
Este destinat publicării în presa scrisă în ziua evenimentului, de aceea este difuzat în
ajun. Se va evita utilizarea verbelor la timpul viitor. Ridicarea cortinei reia doar în linii
mari ceea ce se aşteaptă de la eveniment, fără să se intre în prea multe amănunte.
 Fila de deschidere. Este prima ştire care marchează debutul evenimentului. Ştirea este
lapidară, cuprinsă, de regulă, între 200 şi 300 de cuvinte. Este destinată pentru difuzarea
la deschiderea emisiei chiar în ziua demarării evenimentului. Evenimentul este prezentat
la modul general în lead, iar în corpul ştirii se va vorbi despre prima zi a evenimentului în
cazul în care acesta va dura mai multe zile.
În cazul în care evenimentul nu se consumă într-o singură zi, agenţiile de presă vor difuza o
urmare, numită Follow-up. Aceasta reia informaţiile din fila de deschidere şi adaugă noi
informaţii. Follow-up apare nu doar după ştire, ci şi după o relatare sau un reportaj.
 Bilanţul. Succesiunea fila de deschidere–ridicarea cortinei–urmare este încheiată cu o
ştire finală numită bilanţ. Dimensiunea acestei ştiri poate oscila de la texte relativ scurte
la materiale ceva mai lungi în funcţie de complexitatea evenimentului. Are totuşi în jurul
 a 400-600 de cuvinte care caută să desprindă semnificaţia principală a faptului relatat,
totalizând informaţiile cele mai semnificative legate de desfăşurarea evenimentului.
Printre evenimentele ce justifică redactarea unui bilanţ se numără demersurile guvernului
sau parlamentului, întrunirile politice, întâlnirile diplomatice, reuniunile economice,
manifestaţiile culturale, competiţiile sportive, realizările ştiinţifice etc. Un bilanţ nu va
începe niciodată prin banala expresie „evenimentul s-a încheiat” şi nu va parafraza un
comunicat pe această temă. În continuare, bilanţul nu va prezenta desfăşurarea
cronologică a evenimentului, ci momentele şi deciziile principale [Cristian Florin
Popescu, Manual de Jurnalism, p. 193-194].
Materialul de clarificare. Nu este vorba de un comentariu. Acesta nu are ce căuta într-o
agenţie şi apare doar în condiţii ieşite din comun. Materialul de clarificare arată semnificaţia
evenimentului plasat în context şi privit dintr-o anumită perspectivă. Spre deosebire de bilanţ, el
se referă nu la un eveniment care durează în timp, ci la unul punctual şi răspunde la întrebarea de
ce? Cu alte cuvinte, un atare material se impune în cazul în care ştirea ar putea să rămână în mare
parte neînţeleasă. De exemplu, se relatează despre căderea bruscă a preţului petrolului. Această
ştire ar putea fi urmată de un material explicativ care ar lămuri cauzele ascunse sau mai puţin
vizibile ale ieftinirii petrolului.
Materialele de context
Știrile de agenție adesea sunt însoțite de materialele de context care mai sunt numite și
materiale de tip B. Aceste texte de fundal vin să completeze relatarea propriu-zisă a
evenimentului cu elemente de background. Ele cuprind informații de circumstanță, elemente de
conjunctură sau de istorie ș.a.m.d.
Documentarul expres este completarea știrii cu elemente semnificative care s-au
acumulat în timp și care, într-o măsură mai mare sau mai mică, au determinat producerea
evenimentului ce face obiectul știrii. De la caz la caz, documentarul poate cuprinde date istorice,
economice, biografice etc. Fișa tehnică este un text succint în care se realizează rezumatul unui
document, al unei decizii, al unui proiect sau al unui echipament tehnic. Stilul este aproape
telegrafic. Ecourile constituie un material suplimentar facultativ, care cuprinde mai cu seamă
elemente ale interesului uman legate de eveniment. Dacă informațiile din ecouri ar fi avut un
interes general, ele ar fi făcut obiectul unei știri distincte. Reacțiile la un eveniment sunt
ierarhizate în ordinea proeminenței persoanelor care le emit. Este vorba de păreri ale experților,
martorilor oculari, demnitarilor etc. Sunt justificate doar în cazul unor evenimente foarte
importante. Cadrul este un text de completare a știrii cu amănunte neesențiale care nu au încăput
în textul principal. Continuarea (running) este o acoperire cronologică a unui eveniment de
durată pe măsură ce acestea se desfășoară. Punctele principale reprezintă un material de context
în care paragrafele sunt dispuse în ordinea descrescătoare a importanței lor: ședințe de guvern,
conferințe de presă, dezbateri parlamentare în care se abordează mai multe subiecte. Biografia
reprezintă un text dedicat unor figuranți din știre, persoane cvasianonime sau personalități mai
puțin importante. Portretul sau bioportretul este o schiță cu valențe publicistice care înfățișează
din diverse puncte de vedere figura protagonistului unei știri. Acesta include descrierea
caracterului, amănunte biografice de interes uman, mărturii, atitudini etc.
Materialele speciale
Dincolo de știri și materiale de context, o agenție de presă livrează abonaților și materiale
speciale care au forma unor reportaje despre subiecte de interes uman sau chiar a unor
investigații jurnalistice. De regulă, acestea au un caracter atemporal, pentru a putea fi publicate
în week-end, în vacanță sau în zilele în care agenda evenimentelor este mai puțin încărcată.
Frecvente sunt materialele magazin sau materialele sfârșitului de săptămână (weekender) care
abordează preponderant un fapt divers. Ele sunt atemporale sau parțial atemporale. Un alt tip de
material special sunt panoramicul sau feature, așa-zisele povești adevărate, care au circa 1 000
de cuvinte și, de regulă, sunt semnate de autor.
Bibliografie:

1. ***La început a fost cuvântul, Manual AFP, vol.1. Bucureşti: Editura Fundaţiei Rompres,
1999, 221 p.

2. Coman, Mihai (coord.) Manual de jurnalism, ed. a 3-a. Iaşi: Editura Polirom, 2009.

3. Popescu, Cristian Florin, Manual de jurnalism. București: Tritonic, 2005.