Comuni

carea
publică
prin
mass-
media
Student: Barbu Ramona-Gabriela

Specializarea: Administraţie publică, Anul: I, Grupa 1

Profesor îndrumător: Conf.dr. Pătrașcu Cristina

1
Cuprins:
1. Comunicarea publică……………………………………..pg 3
2. Mass-media – definiție…………………………………….pg 3
3. Elementele comunicării mass-media…………………………pg4
4. Mijloace de comunicare folosite pentru punerea la dispoziţie a
datelor publice cetăţenilor.....................................................pg6
4.1Relații cu presa…………………………………………..pg6
4.2Alte instrumente de comunicare cu presă...........................pg7

2
 1.Comunicarea publică reprezintă forma de comunicare ce însoțește activitatea
instituțiilor publice în vederea satisfacerii interesului general. Mesajele transmise cuprind
informații de utilitate publică. Astfel, comunicarea publică trebuie să facă cunoscute cetățenilor
existența organizațiilor din sectorul public, modul de funcționare și atribuțiile acestora,
legalitatea și oportunitatea deciziilor adoptate. Totodata, prin comunicarea publică se urmărește
cunoașterea nevoilor și dorințelor populației pentru ca instituțiile publice, prin rolul și atribuțiile
pe care le dețin, să vină în întămpinarea acestora, realizand astfel un interes general. De altfel,
aceasta reprezintă fundamentul opticii de marketing în administrația publică. 1

Emițător- informație -canal- informație- receptor

2.Mass-media – definiţie
Dintr-o perspectivă sintetică, mass-media sau formele „clasice” ale comunicării de masă –
cum apreciază acelaşi autor – se referă la „instituţiile sociale care se ocupă cu producerea şi
distribuţia cunoştinţelor şi care se disting prin următoarele caracteristici: folosirea unor tehnici
(relativ) avansate pentru producţia de masă şi distribuirea mesajelor; organizarea riguroasă şi
reglementarea socială a activităţii lor; trimiterea mesajelor către audienţă (în mod potenţial)
foarte mari, care sunt necunoscute comunicatorului şi libere să-i preia mesajele sau să le refuze.”2
Mihai Coman ordonează elementele componente ale sistemului mass-media în diverse
categorii, în funcţie de criteriul de clasificare folosit. Astfel:
a. după suportul pe care este transmis mesajul, putem deosebi media tipărită (cărţi, ziare şi
reviste, afişe) de cea electronică (radio, televiziune, calculatoare);
b. după modul de achiziţionare, distingem produsele cumpărate direct (cărţi, ziare, reviste,
casete şi CD-uri), cele pentru care se plăteşte o taxă de acces (televiziunea de serviciu
public pe unde hertziene, televiziunea prin cablu, Internetul), cele pentru care nu se
plăteşte un preţ direct (radioul şi televiziunea comerciale) şi cele pentru care se plăteşte
numai pentru unitatea aleasă din ansamblul întregului produs (pay-per-view);
c. după conţinut, se poate separa media de informare de cea de divertisment şi de cea de
publicitate;
d. după mărimea publicului care primeşte aceste mesaje, pot fi identificate media de masă,
media de grup (presa de întreprindere, afişele din instituţii, televiziunea cu circuit închis)
şi cea individuală (lectorul CD, aparatul de fotografiat, walkman-ul);
e. după caracteristicile tehnice, limitându-ne la atributele suporturilor, putem diferenţia
media de difuzare (transmite mesaje: cablu, unde hertziene) şi media autonomă (traduce
semnalele şi permite înţelegerea mesajului: de pildă, radioul, monitorul TV, consola de
joc, lectorul laser);

1 1
Martereau – Communication publique teritoriale, Les éditions de C.N.F.P.T., Paris, 1996, p. 33
2
Denis McQuail, „Mass-media” 1985, citat în Mihai Coman, Introducere în sistemul mass-media,
Polirom, 2008, p. 26.

3
 f. după funcţie: media de informare (stochează şi prelucrează date), media de reprezentare
(permite lectura mesajelor) şi media de distribuţie (transmite mesaje –sistemele de
telecomunicaţii)â
g. după modelul de corelare a comunicatorilor, avem media off-line – conţine mesaje pe
un suport care nu permite comunicarea directă între audienţe şi cei care au creat acele
produse: cartea, ziarul, CD-ul, banda electromagnetică, şi media on-line – transmite
mesaje, leagă comunicatorii, oferă diverse servicii: ansamblul magistralelor informaţiei.
Funcţiile comunicării publice într-o democraţie sunt cele informative, formative (a
opiniilor, comportamentelor), de respectare a dezbaterii în contradictoriu şi atente la judecata
colectivului. Or, excesul de virtuţi sau vicii atribuite formelor publicitare sau mediatice ale
comunicării face să se piardă din vedere aceste funcţii. În plus, citându-l pe Pierre Zémor, mass-
media este prea adesea doar mesaj: „Mesajul (vorba, judecata) şi media (vorba articulată) erau
intim împletite în „logosul” democraţiei greceşti. Astăzi mass-media tind să ne vorbească despre
ele însele (...). Autenticitatea şi transparenţa datorate cetăţenilor, suferă din această cauză.” 1

În concluzie, alegerea mass-media şi, în afara lor, a căilor, demersurilor şi suporturilor

proprii comunicării publice se dovedeşte esenţială pentru legitimitatea publică.

3. Elementele comunicării mass-media

Putem individualiza comunicarea de masă prin sublinierea caracteristicilor emițătorului (creatorii

mesajelor), canalului de difuzare, receptorului (audienței) și conținutului transmis.

În comunicarea mass-media, mesajele sunt create și distribuite de producători - ,,un ansamblu de

indivizi, în care fiecare îndeplinește sarcini specifice” 1

Un alt aspect important este acela că mesajele create de industriile mass-media sunt distribuite cu
ajutorul unui ansamblu de tehnologii controlate de numeroase instituții specializate. Acest sistem
permite ameliorarea calității comunicării, creșterea ariei de difuzare și a vitezei cu care circulă
mesajele respective. Cei ce receptează anumite mesaje mass-media, nu trăiesc în aceeași zonă, nu
se cunosc unii pe alții și adeseori nu au valori, credințe sau convingeri comune. Singurul lucru
care îi leagă este participarea la receptarea unor produse mass-media identice. În comunicarea de
masă, audiența este constituită dintr-o multitudine de oameni, risipiți în plan geografic, eterogeni
din punct de vedere socio-cultural, aflați în imposibilitatea de a comunica între ei sau cu
persoanele care au produs mesajele respective.

În comunicarea de masă nu se pot realiza două procese de interacțiune specifice formelor de

comunicare interpersonală: aceea dintre emițători și receptori și aceea dintre receptori între ei. 2

Comunicarea este unidirecționată, emițătorul (organizațiile mass-media) dominând și chiar

monopolizând actul de transmitere a mesajelor; răspunsul receptorilor este slab, tardiv (în raport
cu momentul difuzării materialelor), fără puterea de a schimba traseul ori conținutul comunicării.
21
McQuail, Denis, Comunicarea, Editura Institutul European, Iaşi, 2006
2
A. Vorzsak (coord.) – Marketingul serviciilor, Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2004, p. 94

4
Cea mai importantă caracteristică a conținuturilor vehiculate de mass-media este dată de faptul
că aceste produse sunt distribuite ca bunuri de consum: ,,Un produs mass-media este o marfă sau
un serviciu vândut unor consumatori potențiali, în concurență cu alte produse mass-media” .
Pentru că urmărește atragerea unui număr cât mai mare de clienți, comunicarea de masă oferă o
mare varietate de conținuturi, atractive și accesibile, mereu înnoite și permanent promovate prin
diferite campanii de publicitate.

4.Mijloace de comunicare folosite pentru punerea la dispoziţie a datelor publice

cetăţenilor

4.1 Relaţiile cu presa

Agenţiile de ştiri, presa scrisă, posturile de radio şi televiziune funcţionează ca nişte
„amplificatoare” ale informaţiei. După cum ştim cu toţii, numărul de persoane la care ajunge un
mesaj transmis prin mass-media este de regulă mult mai mare decât limita maximă de receptori
la care poate ajunge organizaţia prin eforturi proprii. Ţinând cont de faptul că prima trăsătură a
comunicării publice este aceea de a servi interesul colectiv (de unde dimensiunea juridică şi etică a
ei), alegerea mijloacelor de comunicare adecvate este - după cum am precizat deja - unul din
principiile de bază, şi în acelaşi timp o problemă pentru aceasta. De aceea, vom descrie, pe scurt,
câteva instrumente de creare şi menţinere a relaţiei cu mass-media.
Presa este foarte importantă pentru orice instituţie din administraţie, pentru că ştirile
difuzate de către mass-media sunt percepute de public ca mult mai obiective decât informaţiile
emise direct de către o organizaţie. De asemenea, mulţi jurnalişti sunt lideri de opinie. Câştigarea
sprijinului acestora pentru o cauză înseamnă influenţarea altor sute, mii de oameni.
Pentru a crea şi menţine o relaţie eficientă cu mass-media, atât experţii în comunicare şi
relaţii publice angajaţi de instituţiile administrative, cât şi jurnaliştii, trebuie să recunoască faptul
că fiecare „parte” are interese şi priorităţi proprii; ei trebuie să se respecte reciproc şi să
cunoască, pe cât posibil, mecanismele de funcţionare a organizaţiei celuilalt, pentru a evita
neînţelegerile personale, sau de ordin tehnic.
Pentru a crea o relaţie bună cu ziariştii ne putem folosi de următoarele instrumente:
 baza de date; 31
 monitorizarea presei;
 comunicatul de presă;
 conferinţa de presă;
 briefingul.
a. Crearea şi menţinerea unei baze de date cu jurnaliştii
Baza de date este un catalog care conţine informaţii despre organizaţiile de presă (agenţii,
ziare, televiziuni, radiouri naţionale şi locale) şi nume de reporteri, editori şi producători
interesaţi de instituţia dumneavoastră şi de activităţile acesteia.

Surse pentru baza de date: casetele redacţionale ale ziarelor, cataloage, convorbiri
telefonice, întâlniri, relaţii personale. Atunci când citiţi presa sau ascultaţi/vizionaţi emisiuni
radio/TV notaţi numele reporterilor care se ocupă de domeniul administraţiei publice (cu tot ce
presupune aceasta) şi adăugaţi-l la lista de presă.

31
Pierre Zémor, Comunicarea publică, Ed. Institutul European, Iaşi, p. 42

5
 Informaţii care trebuie incluse în baza de date: numele organizaţiei mass-media, numele
directorului/redactorului şef/ editorului, numele reporterilor specializaţi în domeniul de activitate
al instituţiei dumneavoastră, numerele de telefon, fax, adresa e-mail, pagina de web. Dacă există
un program informatic specializat în crearea bazelor de date, este foarte util să includeţi în cadrul
lui: periodicitatea publicaţiilor, numele şi telefoanele fotoreporterilor, chiar orientarea politică a
unor publicaţii sau programe, datele limită până la care trebuie predate materialele.

Înainte de a prezenta în orice formă un eveniment unui jurnalist, în literatura de

specialitate4 se recomandă să răspundeţi la trei întrebări esenţiale:
1. în ce constă noutatea acestui eveniment?
2. de ce este semnificativ pentru jurnalist?
3. cum poate fi verificată independent informaţia pe care o oferiţi?

b. Monitorizarea presei – se referă la identificarea articolului, a publicaţiei şi a autorului.

După aceea se fac fotocopii pentru a le folosi în materialele promoţionale pe care le producem
ulterior.
De asemenea, este indicat să aveţi tot timpul la îndemână un set standard de materiale
(numite de obicei „mapa de presă”) care pot fi trimise reporterilor. Mapa de presă trebuie să
conţină:
 informaţiile esenţiale despre instituţia dumneavoastră şi despre misiunea ei;
 listă de persoane care pot fi citate şi ariile lor de expertiză; numele şi funcţia persoanei
de contact, adresa, numerele de telefon şi fax unde poate fi găsită.
 copii după articolele pozitive apărute deja în presă, ca şi după editorialele favorabile în
aria dumneavoastră de activitate;
 rapoarte şi cercetări relevante şi recente;
 pliante, broşuri, buletine informative, fotografii;
 comunicate de presă ale respectivei organizaţii.

c. comunicatul de presă
Comunicatul de presă este un text scris care conţine informaţii de interes public, transmis
oficial de către o instituţie/ o persoană către mass-media în scopul publicării/ difuzării. Pentru
organizaţia care îl formulează, un comunicat de presă poate fi o operaţiune frecventă sau una
total ieşită din comun, pentru angajaţii redacţiilor de ştiri însă, zecile de comunicate de presă ce
sosesc zilnic fac parte din peisajul obişnuit. 1
Prin urmare, înainte de a porni la redactarea textului trebuie să ţinem seama şi de ceea ce
mass-media înţelege prin eveniment de interes, care sunt caracteristicile acestuia:
 este de actualitate imediată;
 acţiunea are loc într-un spaţiu apropiat de publicul care receptează informaţia;
 prezintă interes uman (poate declanşa interesul publicului pentru persoanele implicate, mai
ales prin activarea emoţiilor);
 implică una sau mai multe persoane publice;
 se diferenţiază clar de acţiunile obişnuite;

Mădălina Gheorghiţă şi Raluca Negulescu, Ghid de comunicare publică, Ed. Humanitas Educaţional, Bucureşti,
41

2001, p. 19.

6
  implică surse credibile de informaţie, iar informaţia poate fi verificată din surse
independente;
 are legătură cu priorităţile comunităţii;
 este conflictual.

d. conferinţa de presă
Aceasta este un instrument de comunicare directă cu presa a unei organizaţii sau
persoane. Aparent extrem de avantajoasă şi uşor de organizat, conferinţa de presă oferă ocazia
unui dialog cu reprezentanţii presei şi a transmiterii informaţiei în forma pe care o doreşte
emiţătorul.
Informaţia care face obiectul unei conferinţe de presă trebuie să fie cea mai nouă şi mai
importantă la momentul respectiv. Astfel, pentru a hotărî dacă este sau nu cazul să organizaţi o
conferinţă de presă, este indicat să răspundeţi, în prealabil, la următoarele întrebări:
 care este importanţa activităţilor instituţiei pentru un segment relevant din
populaţie/comunitate?
 care este evenimentul despre care se vorbeşte?
 subiectul şi instituţia prezintă interes pentru presă?

Spaţiul adecvat conferinţei poate fi:

- sediul organizaţiei;
- orice altă locaţie care slujeşte scopurilor de comunicare urmărite de emiţător.

e. Briefingul (întâlnirea cu presa)

Acesta este o formă mai puţin elaborată a conferinţei de presă, ceea ce implică un nivel mai
scăzut al costurilor şi necesităţilor tehnologice.
Scopurile briefingului sunt:
 a prezenta jurnaliştilor noile idei, iniţiative sau succese ale organizatorilor;
 a pune în contact jurnaliştii cu echipa managerială, cu experţii care susţin activitatea
organizaţiei şi cu consilierii acesteia;
 a aduce la zi informaţiile pe care le deţin jurnaliştii referitoare la subiectele care au făcut
parte din agenda lor la un moment dat.

3.2Alte instrumente de comunicare cu presa, de difuzare a informaţiei.

 Convorbirile telefonice cu jurnaliştii (iniţiate atât de ei cât şi de dumneavoastră)
 Evenimente cu participarea mass-media (lansări, spectacole, recepţii, concursuri, acţiuni
comunitare)
 Interviuri în ziare, reviste, la radio şi la TV.
 Participarea la talk schow, la radio sau TV.
 Întâlniri cu editorii.
 Dezvoltarea unui program propriu de radio sau TV.
 Publicaţii, buletine informative proprii.
 Comunicarea electronică (pagina de web, lista de distribuţie prin e-mail).

7
Mass-media poate pe de o parte, să contribuie la difuzarea datelor publice şi, mai ales, să
încurajeze interactivitatea prin dialog cu instituţiile publice (deşi foarte rar ele pot să contribuie
la analiza directă a problemelor complexe). Pe de altă parte, o parte însemnată a comunicării
publice are loc în afara mass-mediei – de exemplu, campaniile de informare destinate unui public
larg privind relaţia de comunicare a serviciului public cu cetăţeanul sau cu intermediarii
(asistente sociale, educatori etc.). Prin mass-media, impactul mesajului poate fi mai mare. Dacă
admitem importanţa comunicaţiilor de masă în transmiterea mesajului (faptul ce ele nu rămân
neutre, ci au un rol modelator asupra modului de receptare), este evident că – cu cât este mai
aproape de interesul imediat al oamenilor, mai personalizat – cu atât conţinutul său este luat în
considerare şi reţinut.1 5

Bibliografie

51
A. Martereau – Communication publique teritoriale, Les éditions de C.N.F.P.T., Paris, 1996, p33

8
1. COMUNICARE ŞI PROTOCOl -CORINA RĂDULESCU
2. Martereau – Communication publique teritoriale, Les éditions de C.N.F.P.T., Paris, 1996,
p. 33
3. Denis McQuail, „Mass-media” 1985, citat în Mihai Coman, Introducere în sistemul
mass-media, Polirom, 2008, p. 26.
4. McQuail, Denis, Comunicarea, Editura Institutul European, Iaşi, 2006
5. A. Vorzsak (coord.) – Marketingul serviciilor, Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca,
2004, p. 94
6. Pierre Zémor, Comunicarea publică, Ed. Institutul European, Iaşi, p. 42
7.
A. Martereau – Communication publique teritoriale, Les éditions de C.N.F.P.T.,
Paris, 1996, p33
8. https://ro.wikipedia.org/wiki/Mass-media
9. https://mfinante.gov.ro/documents/35673/47108/4_24_SCRPMMT.PDF