JURNALISMUL DE AGENŢIE ŞI NEW MEDIA

 Jurnalistul este creator de evenimente.

 Evenimentul este construit din orice fapt sau
întâmplare cu valoare de informaţie.
 Informaţia este cantitatea de originalitate şi
imprevizibil pe care îl aduce un mesaj.
 Mesajul este vehiculul informaţiei.
 Proba calităţii în mass-media este
imparţialitatea informaţiei.
 Nu există evenimente în afara ştirii.
 Ştirea este un enunţ echidistant asamblat din
informaţii.
 Comentariul descoperă sensurile ascunse sau
nevăzute ale ştirii.
 Nu există informaţie morală sau imorală. Sunt
informaţii asamblate bine în textul jurnalistic şi,
dimpotrivă, informaţii asamblate prost.
 Obiectivitatea și exactitatea sunt noțiuni și atitudini
identice.
 Ştirile şi comentariile au aceeaşi origine, dar trăiesc
separat.
 Presa nu reflectă, ci reconstruieşte simbolic realitatea
dintr-un unghi de abordare ales de jurnalist.
 Rostul jurnalismului este supravegherea lumii în care
locuieşte omul.
 Mass-media şi puterea sunt într-o relaţie de rivalitate
naturală.
 Jurnalistul care vede doar fapte bune şi rosturi pozitive
în activitatea guvernanţilor este corupt, întrucât îşi
neglijează condiţia de câine de pază al societăţii.
 Puterea trebuie criticată în mass-media, deoarece,
după cum spuneau părinţii democraţiei americane,
este potenţial stupidă, coruptibilă şi agresivă.
 Publicistica de calitate, precum şi cea de proastă
calitate, sunt ipostaze autobiografice.
 Jurnalistul este mai mult detectiv decât filolog.
 Presa există doar în democraţie. Sub dictatură ea
degenerează numaidecât în propagandă.
 Reporterul nu are simpatii politice, ci doar puncte de
vedere. Simpatia politică a știristului conduce la
decăderea jurnalismului în propagandă.
 Cum întrebarea vină n-are, jurnalistul poate exprima
orice interogaţii.
 Aversiunea unor politicieni faţă de mass-media este
furia omului care îşi vede propriul chip în oglindă.
 Presa este puterea a patra, pentru că în absenţa ei
separaţia primelor trei puteri devine o ficţiune.
 Logica şi limbajul sunt pentru jurnalist
instrumentele meseriei sale.
 Informaţia este pentru jurnalist materialul muncii
sale.
 Din punct de vedere economic, produsul mass-media
este o marfă perisabilă.
 Din punct de vedere politic, presa este o
reprezentanţă a publicului. Prin opţiunea sa pentru
un mijloc de comunicare în masă, individul îşi
transferă o parte din autoritatea publică instituției
media.
 Presa are o dublă ipostază: de serviciu public şi de
afacere.
 O afacere profitabilă în mass-media este
incompatibilă cu partizanatul politic.
 Mass-media este un teritoriu al comunicării. Cel care
merge dincolo de teritoriu riscă pe propria răspundere.
 Presa este o platformă de dezbatere. Cel care
abandonează platforma riscă pe propria răspundere.
 Mass-media este singurul producător autorizat şi
furnizor angro de imagini despre lumea largă.
 Jurnalismul informează, deoarece informaţia are
valoare.
 Mass-media distrează pentru a detensiona spiritele.
 Mass-media educă pentru a avea un public civilizat.
 Presa este dependentă de public, întrucât fără el
sălbăticeşte.
ROLUL AGENŢIILOR DE PRESĂ ÎN
CONTEXTUL MASS-MEDIA
 Esența jurnalismului de agenție prin
plasarea lui în contextul mass-media
 Trăsăturile fundamentale ale
agențiilor de presă
 Particularitățile produsului de
agenție
 Rolul central al agențiilor de presă în
difuzarea informației
Evenimentul de presă

Dacă se produce o avalanșă în Alpii francezi, un cutremur într-o

provincie a Chinei, o inundație în șesul Moldovei din România, un
accident aviatic în estul Ucrainei sau un atentat terorist într-un
stat din centrul Africii, este puțin probabil ca un reporter de la un
ziar sau de la o televiziune locală, ca să nu mai vorbim de
instituțiile media internaționale, să fie martor ocular al
evenimentului. Primii în posesia informației vor intra, de regulă,
autoritățile locale care vor alerta administrația regională sau cea
centrală.
În acest moment corespondentul unei agenții de presă, naționale
sau internaționale, va fi pus la curent cu cele întâmplate de un
informator pe care îl poate avea într-o instituție de stat sau într-o
redacție locală.
Astfel se pune în mișcare mecanismul mediatic de ridicare a unui
fapt sau a unui incident la rangul unui eveniment de presă.
Când evenimentul devine o știre

Corespondentul va trimite un mesaj agenției sale de la

Paris, Beijing, București, Kiev sau Johannesburg. De aici
are loc diseminarea informației pe toate meridianele
globului. Imediat flash-ul din capitală va fi retransmis la
sediul central al unei agenții de presă internaționale sau
mondiale care, la rândul său, va difuza telegrama pe toate
meridianele globului. Astfel, evenimentul devine o știre.
Canalele TV și posturile de radio din întreaga lume își
întrerup emisiunile pentru a anunța un important
eveniment de presă. Ziarele și presa online își modifică
sumarul pentru a comenta o știre de ultimă oră.
Esența jurnalismului de agenție
Cercetătorul francez Philippe Gaillard afirmă că „un
eveniment este un fapt oarecare care s-a produs sau e în
curs de pregătire: nașterea sau moartea unui om,
incendiul dintr-o casă, înscrierea la universitate, căsătoria
sau divorțul, un meci de fotbal, majorarea impozitelor, un
proces de judecată, o ploaie cu grindină” [Philippe
Gaillard, Tehnica jurnalismului, p. 7].
În fiecare zi se produc milioane de evenimente și
majoritatea dintre ele rămân cvasianonime, cunoscute de
un cerc foarte îngust de persoane, deoarece nu prezintă
vreun interes pentru presă.
După cum afirmă Mouillaud Tetu, acestea constituie
ocurența spațio-temporală, antecedentul cronologic sau
materia care poate alimenta din afară sistemul mediatic.
Lucrurile se schimbă în cazul în care faptele sau
întâmplările sunt remarcate de reporterul unei agenții de
presă și puse în formă discursivă.
Evenimentele capătă o relevanță publică în
momentul în care reporterul le transformă în
știri.
Tocmai de aceea, jurnalistul, politologul și
profesorul universitar Walter Lippmann scria că
de fapt nu există evenimente, sunt doar știri. El
sugera astfel că până la urmă noi cunoaștem
lumea nu prin orice fel de evenimente, ci exclusiv
datorită informației filtrate de jurnaliști.
Anume ei selectează din numersoasele întâmplări,
în funcție de actualitatea, semnificația și gradul
de interes, cele mai importante pe care le fac
publice prin convertirea lor în știri.
 Agențiile de presă – angrosiste de
ştiri
În centrul circuitului de informații dintr-un sistem mediatic, după
cum subliniază cercetătorul Mihai Coman, se află agențiile de
presă care au rolul de angrosiste de ştiri, cu o funcție triplă de
colectare, tratare și difuzare continuă a informației.
Altfel spus, agenția de presă este o întreprindere ce urmărește
transformarea evenimentelor în știri pentru a le transmite
neîntârziat altor instituții media.
În relația cu presa, agenția de presă se conduce de logica pieței.
Aceasta caută, prelucrează și difuzează clienților din mass-media
doar informații cu valoare de piață [Mihai Coman, Manual de
jurnalism, vol. 1, p. 22].
 UNESCO - agenţiile de presă ca şi
întreprinderi
UNESCO definea în 1953 agenția de presă astfel: „O agenție de
informații este o întreprindere care are ca principal obiect, oricare ar
fi forma sa juridică, să caute știri și, de o manieră generală,
documente de actualitate, (...) și să le distribuie unui ansamblu de
întreprinderi de informație și, în mod excepțional, particularilor, în
vederea asigurării, contra plății unui abonament și în condiții
conforme legilor și uzanțelor comerțului, un serviciu de informații
cât se poate de complet și de imparțial”.
Din punctul de vedere al teoriei comunicării, agenția de presă
exercită funcţia fatică (funcţie interacţională; canal de
transmitere) cu o misiune de intermediar între emiţător şi receptor.
 Particularitățile serviciilor prestate de
agențiile de presă
Agențiile de presă sunt întreprinderi angro. Cu alte cuvinte,
ele își vând marfa angro, pentru cotidiene, săptămânale, reviste
ilustrate, televiziuni, site-uri. De aceea, spre deosebire de clienții săi,
care își pot lua o pauză, acestea nu-și pot permite să aibă timpi
morți.
Iată de aceea, orice agenție, în mod normal, funcționează în
flux continuu. Strategia ei de fabricație este asociată cu
specificațiile și cu așteptările clienților.
Ilustrând acest timp de producție jurnalistică,
cercetătoarea Carmen Ionescu compară agențiile de presă cu niște
„uzine cu foc continuu, unde muncitori anonimi topesc și toarnă în
forme comprehensibile cea mai de temut substanță a momentului:
informația”.
 Particularități

Unei agenții i se cere să fie nu doar rapidă, ci și promptă. De aceea,

o calitate esențială a serviciilor prestate de agențiile de presă este
punctualitatea. Pentru ele contează viteza și siguranța livrării
produsului mediatic. Altfel spus, acestea au obligația de a furniza
informații în termenele convenite cu clientul fără nicio abatere.
În afară de punctualitate, o agenție trebuie să aibă flerul
obiectivității chiar într-o măsură mai mare decât alte tipuri de presă.
Ziarele și televiziunile practică și jurnalismul de opinie pe lângă cel
de informare neutră. Agențiile de presă nu pot să-și permită acest
lux. Clienții lor au orientări, simpatii și politici editoriale diferite. În
aceste împrejurări, agenția se vede silită să dovedească o riguroasă
echidistanță, ca informațiile ei să fie difuzate și de o televiziune
conservatoare, și de un site liberal, și de un ziar socialist.
Particularități

Serviciul unei agenții urmează să fie complet. Nicio

televiziune și niciun ziar nu reproduc evenimentul de
presă în totalitate, fiecare instituție media centrându-se
doar pe aspectele pe care le consideră mai
interesante.
Altfel spus, se face o selecție a informațiilor prin
raportare la public. Agenția însă trebuie să difuzeze
evenimentul cât mai pe larg, astfel încât abonatul său
să aleagă informațiile pe care le consideră mai potrivite
pentru publicul său.
O altă particularitate se referă la limbajul concis al
ştirilor de agenţie.
 Trăsăturile fundamentale ale agențiilor de presă.
Rolul lor central în difuzarea informațiilor

Deşi nu mai dispun de un monopol ca altădată, agențiile

de presă reprezintă un instrument cheie al difuzării
internaționale a informației.
Agențiile de presă constituie un factor important al
globalizării. Datorită internetului, în era informațională fiecare
se poate informa accesând un site sau intrând pe o rețea de
socializare - agențiile de presă constituie însă o forță de
neîntrecut în materie de identificare, triere, prelucrare și
difuzare a știrilor pe plan mondial.
 Agențiile de știri prestează
concomitent diverse servicii
 alertarea clientelei asupra evenimentelor așteptate;
 garantarea că toate informațiile semnificative vor fi
transmise abonaților;
 livrarea de știri, reportaje, materiale magazin, precum și
materiale special, și investigații jurnalistice realizate la
solicitarea clienților;
 asistență în ceea ce privește designul, redactarea și chiar
conceperea ziarelor tipărite și a celor electronice.
 Factorii care asigură agențiilor de
presă o poziție centrală şi privilegiată
în mass-media
 Datorită statutului de angrosiști, jurnaliștii de agenție
sunt distribuitori în flux continuu ai informației.
Funcționarea non-stop este o condiție sine qua non a
existenței unei agenții de presă.
 Jurnaliștii de agenție sunt omniprezenți. Pentru a-și
satisface clientela, agențiile de presă trebuie să fie acolo
unde nu sunt alte instituții de presă și de aceea sunt
obligate să posede rețele complexe de corespondenți ce
furnizează informații pe care alte tipuri de instituții
media nu le pot procura prin propriile resurse.
 Factori
 Agențiile de presă au un acces prioritar la informațiile
oficiale. În urma acestui fapt, mesajele lor poartă adesea
marca autorității.
 Serviciile prestate pentru alte instituții media obligă
jurnaliștii de investigație să fie pe piața media primii
între cei mai rapizi. Tocmai de aceea, fondatorul celei
dintâi agenții de presă din istorie, Charles Louis Havas,
a lansat deviza: „Mereu mai repede, peste tot primii”.
 Diversitatea de abonați, care au interese, convingeri și
uzanțe diferite, impune agențiilor de presă o echidistanță
strictă. Privită din acest unghi, exigența neutralității
contează pentru agențiile de presă chiar mai mult decât
pentru alte tipuri de presă, aceasta transpunându-se
atât în regulile redacționale interne, cât și în textul
 Factori
 Nevoia de a fi ”mereu primii” încurajează perfecționarea continuă a
agențiilor de presă. Acestea au fost și sunt astăzi niște întreprinderi
performante, înzestrate cu noile tehnologii ale comunicării. Ele nu numai
că răspund prompt provocărilor revoluției digitale, ci și se antrenează
plenar în procesul de progres științific în mass-media. Iată de ce agențiile
sunt un factor al modernizării mass-media.
 Agențiile de presă, fiind distribuitori angro de informații, sunt un fel de
creatori de modă în mass-media. Ele impun de cele mai multe ori reguli
general acceptate de scriitură, redactare sau difuzare a știrilor. Altfel
spus, agențiile de presă dau tonul în procesul de standardizare a producției
de informații.
 Grație rolului lor aparte în difuzarea informațiilor, agențiile de presă au
inițiativa informației și construirii de evenimente, ceea ce le permite să
creeze o realitate mediatică proprie și impusă restului mass-media, acest
fapt reprezentând un potențial instrument de putere. Tocmai de aceea
majoritatea statelor doresc să aibă o agenție națională care să le reprezinte
în lume.
 Referințe bibliografice:
 ***"News agency". Encyclopædia Britannica. August 23, 2002.
 ***The Mass Media in Liberal Democratic Societes, ed. Stanley Rothman, Paragon House, 1992.
 Bertrand, Claude Jean. O introducere în presa scrisă şi vorbită, Iaşi, Polirom, 2000.
 Gaillard, Philippe. Tehnica jurnalistului, Editura Ştiintifică, Bucuresti, 2000. Tritonic, Bucureşti,
2007.
 Goldstein, Norm, (ED.) 1995. The Associated Press Stylebook and Libel Manuel, f.ed.
 Palmer, Michael. L-Information Agencee, Fin de Siecle. Visions du Monde et Discours en
Fragments, Reseaux, Janvier Fevrier. No 75, 1996.
 Coman, Mihai (coord). Manual de jurnalism, ed. a 3-a, Editura Polirom, Iaşi, 2009.
 Dragan I. Paradigme ale comunicării de masă. București: Sansa SRL, 1996.
 Ionescu, Carmen. Agenţiile de presă din România 1889-1999, Editura Tritonic, Bucureşti, 2007.
201 p.
 McNair, Brian. O introducere în comunicarea politică, Iași, Polirom, 2007. 203 p.
 Nichiţelea, Pamfil, Mitu, Bianca-Marina. Jurnalismul de agenție, Editura Fundaţiei România de
Mâine, Bucureşti, 2010. 201p.
 Pop, Doru. Mass-media și politica. Institutul European, 2000.
 Randal, David. Jurnalistul universal. Editura Polirom, Ia;i, 1998.
 Seymoour - Ure, Colin. The Political Impact of Mass Media, London: Constable, 1974.
 Bibliografie recomandată:
a. Obligatorie:

 Coman M. Introducere în sistemul mass-

media. Iași: Polirom, 2007.
 Bertrand C. (coord.) O introducere în presa
scrisă și vorbită. Iași: Polirom, 2001.
 Nichiţelea P., Mitu B.-M. Jurnalismul de
agenție: Editura Fundaţiei România de
Mâine, Bucureşti, 2010.
 b. Suplimentară:
 Balle F. Dicționar de Media, Larouse. București:
Editura Univers Enciclopedic, 2005.
 Popescu, Cristian Florin. Manual de Jurnalism.
Bucureşti, Editura Tritonic, 2005.
 Coman, Mihai (coord), Manual de jurnalism, ed. a
3-a, Editura Polirom, Iaşi, 2009.
VĂ MULŢUMESC PENTRU ATENŢIE