COMUNICARE JURIDICĂ

DISCIPLINĂ OPȚIONALĂ

SUPORT CURS

ANUL I, SEMESTRUL I

Conf. univ.dr. Nicoleta Rodica Dominte

2021 - 2022
Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Facultatea de Drept
Anul universitar 2021-2022
Anul I, Semestrul I

I. Informaţii generale despre curs

Titlul disciplinei: Comunicare juridică

Tipul disciplinei (impusă, opţională, facultativă):
disciplină opțională

II. Informaţii despre coordonatorul de disciplină

Nume şi titlul ştiinţific: Conf. dr. Nicoleta Rodica

Dominte
Contact e-mail: nicoleta.dominte @uaic.ro

III. Condiţionări şi cunoştinţe pre-rechizite

Înscrierea la curs este condiţionată de parcurgerea

cursurilor de …

IV. Obiectivele și competențele asigurate (identice cu

cele menționate în Fișa Disciplinei):
Comunicarea juridică este o disciplină opţională în
cadrul căreia studenţii vor aprofunda aspectele relevante
ale unei comunicări clare, concise şi structurate logic în
spaţiul juridic. Cursul îşi propune să abordeze tematici
referitoare la comunicarea juridică în opere beletristice,
în lucrări ştiinţifice, în spaţiul judiciar al instanţelor de
judecată, precum şi în pagini contractuale.Aspectul
relevant este capacitatea de a rezuma clar şi concis o
problemă juridică.
La finalizarea cu succes a acestei discipline, studenţii
vor fi capabili să:

a) Explice relevanţa şi eficacitatea unei comunicări clare

şi concise
b) Descrie modalitatea de planificare şi structurare a
unor documente juridice
c) Utilizeze fragmente preluate din texte de lege ori din
doctrină

2. Competențe:
Competenţe profesionale
C1. Capacitatea de a comunica clar şi concis

C2. Capacitatea de a elabora un text cu informaţii

juridice sub forma unui referat, scurt articol

C3. Capacitatea de a planifica şi structura o cerere în

cadrul soluţionării unei speţe – din perspectiva
comunicării unei probleme juridice

C4. Capacitatea de a recunoaşte şi structura unele

clauze contractuale

C5. Capacitatea de a rezuma clar şi concis un caz juridic

V. Structura cursului – pe unități de învățare, cu

indicarea duratei de parcurgere (identice cu cele
menționate în Fișa Disciplinei)
Unitatea de învățare 1: Cuvântul – elementul esenţial în
arta scrisului şi a comunicării juridice. Discursul juridic
Unitatea de învățare 2: Discursul juridic. Despre
pledoaria avocaţilor
Unitatea de învățare 3: Comunicarea juridică în literatura
artistică.
Unitatea de învățare 4: Aspecte referitoare la redactarea
unor lucrări ştiinţifice cu context juridic, precum
referate, articole,eseuri (I)
Unitatea de învățare 5: Aspecte referitoare la redactarea
unor lucrări ştiinţifice cu context juridic, precum
referate, articole,eseuri (II)
Unitatea de învățare 6: Structura, eficienţa şi calitatea
comunicării judiciare .
Unitatea de învățare 7: Planificarea cererii în cadrul
soluţionării unui caz practic
Unitatea de învățare 8: Reguli privind stilul cererilor în
cadrul soluţionării unui caz practic (I)
Unitatea de învățare 9: Reguli privind stilul cererilor în
cadrul soluţionării unui caz practic (II)
Unitatea de învățare 10: Structura cererilor în cadrul
soluţionării unui caz practic (I)
Unitatea de învățare 11: Structura cererilor în cadrul
soluţionării unui caz practic (II)
Unitatea de învățare 12: Reguli privind aspectul cererilor
din mediul judiciar
Unitatea de învățare 13: Aspecte referitoare la stilul şi
structura unor clauze contractuale
Unitatea de învățare 14: Reguli privind aspectul unor
clauze contractuale
VI. Numărul și formatul lucrărilor de verificare pe
parcurs
Lucrare pentru verificarea cunoștințelor pe parcursul
semestrului I, în cadrul orelor de seminar - 2 lucrări ce
vor consta în exerciții practice.

VII. Metodele și instrumentele de evaluare

- Evaluare finală – scris: 50%

- Evaluare formativă continuă: 50%

VIII. Bibliografie obligatorie și resurse suplimentare

Referinţe principale:
1. Alexandru Ţiclea, Arta Oratorică, Editura Universul
Juridic, Bucureşti, 2019.

2.Adrian Toni Neacşu, Comunicarea judiciară eficientă,

Editura Wolters Kluwer, Bucureşti, 2016.
3. Adrian Toni Neacşu, Convinge judecătorul, Editura
Wolters Kluwer, Bucureşti, 2016.

Referinţe suplimentare:

1.Vasile Nistor, Mari avocaţi ai României, Editura

Universul Juridic, Bucureşti, 2011.
2.Raluca Bercea (editor), De-a dreptul si literatura,
Editura Universităţii Timişoara, Timişoara, 2019.
 Unitatea de învățare 1
Cuvântul – elementul esenţial în arta scrisului şi a
comunicării juridice. Discursul juridic
Obiective:
- a se identifica relevanța cuvintelor în meseria de jurist;
- a se identifica diferitele categorii de vorbitori.

Vom începe cu un scurt fragment care descrie

universal cuvintelor prin vorbele marelui nostru poet
Mihai Eminescu: “împărăţia cuvintelor este cel mai
frumos tărâm. Nu poţi fi scriitor…dacă nu eşti prieten de
aproape al cuvintelor. Ele au viaţa lor. Sunt ca nişte
fiinţe vii, au chip, au înţeles riguros al lor, au fiecare un
glas, un timbru şi o anumită întindere. Autorul trebuie să
le cunoască foarte bine pe fiecare, să le iubească, să le
poată chema pe nume… Atunci cuvintele îl vor iubi şi
ele şi vor veni la chemarea lui, să-i tălmăcească limpede,
bogat, frumos, sunător gândul şi sentimentele…” (Mihai
Eminescu)

Citatul reliefează o important calificare a

cuvintelor, aceea de vocabule cu ajutorul cărora poți să
exprimi cu claritate idei, opinii, argumente, convingeri
atât în discuții colegiale, în dezbateri academice, cât și în
pledoarii judiciare. Astfel, juristul devine scriitor și bun
prieten al cuvintelor pe care și le apropie încercând să le
descifreze nu doar înțelesul, ci și vibrațiile în încercarea
de persuadare într-o comunicare juridică eficace.
 Știința retoricii grupează vorbitorii – avocați
pledanți în trei categorii:

 Cititorii – de exemplu, Cicero, Titu Maiorescu cu

o retorică precisă, ordonată, cu argumente
îndelung meditate;
 Recitatorii – de exemplu, Barbu Delavrancea;
 Improvizatorii – de exemplu, Ionel Teodoreanu –
aceştia îşi fixează numai ideile principale ale
fluxului retoric, lăsând pregătirea complexă,
elaborată şi anterioară să-l ajute la elaborarea
imediată a argumentaţiei.
Despre Barbu Ștefănescu Delavrancea dorim să
evocăm că a fost nu doar un strălucit avocat, ci și un
reprezentant complet al elocinței judiciare românești. Un
exemplu în acest sens este pledoaria susținută în procesul
lui I.L.Caragiale, pe care ziarele din acele vremuri au
publicat-o in extenso descriind-o prin cuvintele:
“convingătoare, probatoriul de o mare stringență logică,
iar apărarea, în întregimea ei, magistrală,
impresionantă”.
De asemenea, elocința pledoariilor marelui scriitor
Ionel Teodoreanu reiese și din fragmentul următor: “La
finele pledoariei, care durase patru ore şi încântase sala,
Preşedintele i se adresează: “Şi acum aveţi cuvântul ca
să pledaţi cauza în fond!”

Discursul este o specie a genului oratoric,

constând dintr-o expunere făcută în fața unui auditoriu
pe o temă politică, morală etc., potrivit definiției din
Dicționarul explicativ al limbii române. Orice discurs
implică două părți: oratorul și auditoriul.

Întrebări:

1.Care este rolul cuvintelor?

2. Cu ce îl ajută cuvintele pe jurist?

 Unitatea de învățare 2
Discursul juridic. Despre pledoaria avocaţilor

Obiective:
- a se identifica structura discursului juridic;
- exemplificarea conturării unei pledoarii.

Discursul juridic este denumit pledoarie, a cărui

structură este alcătuită din patru elemente: exordiu (lat.
exordium), narațiune (lat. narratio), argumentare (lat.
argumentatio) și perorație (lat. peroratio).

Exordiu reprezintă prima parte a unui discurs

care, enunțând sumar conținutul acestuia, urmărește
câștigarea atenției și bunăvoinței auditoriului. Vom
exemplifica printr-un fragment din pledoaria lui Barbu
Ștefănescu Delavrancea: “Cum, Domnilor? Un popor
întreg admiră pe Caragiale. Admirațiunea trece peste
Carpați. Bunul lui renume trece peste hotarele neamului
românesc. Și pe aces tom să-l acuzi, sprijinit de falsuri,
că operele lui sunt jafuri literare? Dar asta înseamnă a
izbi în credința, în admirația și în fața românilor.”

Naraţiunea constă în expunerea faptelor ce

serveşte la comunicarea unor date privitoare la cauză sau
la subiectul tratat. De exemplu, în procesul elevului
Goldenberg, avocatul Ionel Teodoreanu narează faptele
succint, clar și obiectiv scoțând în evidență sufletul de
adolescent al elevului:
“-Profesorul Patriciu avea o aversiune instinctivă și
manifestă împotriva elevului Goldenberg;
-Acesta era un elev mediocru, dar nu era un elev slab;
- Cu toate acestea, profesorul îl lasă, lipsit de
obiectivitate corijent;
-Goldenberg se pregătește –tenace- toată vacanța;
-el se întâlnește, odată, pe stradă cu profesorul crea îl
amenință nemilos – că-l va lăsa repetent;
- la examen Goldenberg răspunde mediocru. Profesorul
îl compătimește după care elevul cere să mai fie întrebat
dar Patriciu refuză;
- elevul la refuzul de a mai fi întrebat, izbucnește: Dacă
mă lăsați repetent, mă împușc!”
Argumentarea cuprinde totalitatea argumentelor
aduse în sprijinul unei afirmații. În această etapă se
desfăşoară întregul arsenal de probe materiale şi de
argumente propriu-zise. Abordarea poate să fie:

-analitică – atunci când vorbitorul îi conduce pe

ascultători pas cu pas către concluzia dorită, mergând de
la un adevăr clarificat la altul, până ce devine evident că
această concluzie este consecinţa alteia asupra căreia s-a
convenit; sau

-sintetică – în cazul în care se porneşte de la enunţarea

tezei ce trebuie dovedită, apoi urmează succesiv diferite
tipuri de argumente până când auditoriul va fi complet
convins.
De exemplu, unul din argumentele avocatului Barbu
Ștefănescu Delavrancea în procesul scriitorului
I.L.Caragiale: “Și când mă gândesc că omul acesta a
vegheat jumătate din nopțile sale pentru a necrea o
dramaturgie original… cu cât talentul lui e mai mare, și
osteneala mai covârșitoare…cu atât calomnia e mai
odioasă și încercarea mai nedemnă de asprimea
legilor.”

Înainte de finalul discursului sau a pledoariei se

poate insera o digresiune, care înseamnă o abatere de la
subiect, un excurs, o parte a unei lucrări care conține o
asemenea abatere. Exemplificăm printr-un fragment
dintr-o pledoarie a lui Barbu Ştefănescu Delavrancea în
procesul arhitectului Ioan N. Socolescu: “Oricât de jos s-
au coborât vremurile care ne apasă şi oricât de vast ar fi
curentul decepţiunii, cel care s-a deprins, până peste
declinul vieţii, să considere onoarea ca o poruncă a
constituţiei şi ca o mângâiere în cele mai mari dezastre,
trece senin, ca si cum n-ar vedea şi n-ar auzi, prin
mijlocul tentaţiilor şi al păcatelor fermecătoare.“

Peroraţia este partea finală, concluzivă a unui discurs

rostită de vorbitor pe un ton însuflețit, uneori emfatic.
Exemplificăm printr-un fragment dintr-o pledoarie a lui
Barbu Ştefănescu Delavrancea în procesul arhitectului
Ioan N. Socolescu: “Dar, destul! Puterile mă părăsesc şi
răbdarea juraţilor e pe sfârşite… Toţi suntem cuprinşi
de acelaşi sentiment de dreptate. În conştiinţa tuturor s-
a coborât aceeaşi lumină, acelaşi adevăr ca şi cum toţi
am forma o singură fiinţă enormă cu aceeaşi
convingere, cu aceeaşi dorinţă, ca să se redea amicilor,
curat ca mai înainte, pe martirul unei funeste erori
judecătoreşti… Sfârşesc, domnilor juraţi, încredinţat că,
în unanimitate veţi zice: INOCENT. ”

Stilul discursului trebuie să se încadreze în

paradigma a trei cuvinte: precizie, simplitate și armonie.
Vom explica precizia prin antonimul imprecizie, ce poate
însemna fie să nu exprimi exact o idee, fie să o exprimi
într-o manieră incompletă, ambiguă, incertă. Simplitatea
se referă la exprimarea gândurile, argumentelor, opiniilor
cu eleganţă, fără afectare și în absența perifrazelor.
Armonia se traduce prin ritmul şi cadenţa echilibrată a
frazelor, dar și prin evitarea cacofoniilor.

Întrebări:

1.Care este structura unui discurs juridic?

2. Ce înseamnă exordiu?

3. Cum poate fi argumentarea?

 Unitatea de învățare 3
Comunicarea juridică și literatura artistică

Obiective:
- rolul literaturii artistice în domeniul dreptului;
- un instrument jurisprudențial invocat în jurisprudența
Uniunii Europene.

Judecătorul american Judge Frank Easterbrook

susține: “The best way to become a good legal writer is
to spend more time reading good prose. And legal prose
ain’t that! So read good prose. And then when you come
back and start writing legal documents, see if you can
write your document like a good article in The Atlantic,
addressing a generalist audience. That’s how you do it:
get your nose out of the lawbooks and go read some
more.”

Invitația judecătorului din Statele Unite ale

Americii adresată studenților este de a citi cât mai multe
lucrări de literatură pentru formarea unui stil și limbaj
elevat, pentru o structură armonioasă și concisă a
discursului verbal și scris, pentru o utilizare riguroasă a
cuvintelor în curpinsul unei pledoarii.

Împletirea juridicului cu domeniul beletristicii

există și în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii
Europene din cadrul căreia oferim câteva exemple.
 În cauza C-432/18 Consorzio Tutela Aceto
Balsamico di Modena împotriva BALEMA GmbH, în
concluziile avocatului general domnul Gerard Hogan
prezentate la 29 iulie 2019 se face trimitere la operele lui
Shakespeare și Wagner, după cum urmează: “Balsamul
este o substanță uleioasă aromatică care se scurge ca o
sevă din diferite plante. De milenii a fost utilizat ca bază
pentru medicamente, pomezi și parfumuri. Utilizarea
balsamului în aceste scopuri este foarte răspândită în
tradiția și cultura europeană. Există mai multe referințe
privind utilizarea balsamului în scopuri curative atât în
Biblie, cât și în piesele lui Shakespeare și, bineînțeles,
din ultima operă a lui Wagner, Parsifal, aflăm că
suferința și durerea intensă ale rănitului rege Amfortas
pot fi ușurate prin aplicarea pe rana sa, altfel
incurabilă, a unei fiole de balsam obținut din Arabia.”

În soluționarea unei alte spețe, cauza C-256/15

Drago Nemec împotriva Republicii Slovenia în
concluziile avocatului general domnul Michal Bobek
din 28 iulie 2016 se face referire la opera Little Dorit a
autorului britanic Charles Dickens, după cum urmează:
“ Totuși, în cazul aplicării acestui raționament, ar fi
posibilă punerea sub semnul întrebării a oricărei norme
naționale sau impunerea creării unei noi reguli. Pentru
a oferi un exemplu, efectul util al unei directive care
urmărește combaterea întârzierii efectuării plăților nu
ar fi consolidat dacă s-ar reintroduce închisorile pentru
debitori(23), iar debitorii ar fi închiși în mod automat
după depășirea termenului de plată? - (23) Întrucât
furnizăm un argumentum ad absurdum care este doar
ilustrativ, implicațiile potențiale pentru drepturile
omului ale reintroducerii unor închisori de tipul
Marshalsea, în special din perspectiva articolului 1 din
Al patrulea protocol adițional la Convenția Europeană
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale, semnată la Roma, la 4 noiembrie 1950,
pot fi lăsate neexplorate. Pentru o paralelă literară, a se
vedea Charles Dickens, Little Dorrit, Penguin Classics,
2004. “

Prin această conexiune avocatului general Michal

Bobek trimite la un text ce descrie ceea ce însemna o
închisoare a debitorilor în Regatul Unit. Închisoarea a
fost o celebră închisoare a debitorilor, dar și a
criminalilor, ce a devenit cunoscută prin scrierile lui
Charles Dickens. În urma unei statistici din perioada
1826 – 1827 s-a reliefat că 753 de persoane fizice erau
închise pentru datorii sub 5 lire, iar perioada de
închisoare varia între 20 și 100 de zile. Deținuții debitori
erau grupați în două categorii, și anume: cei care își
permiteau să plătească taxele închisorii și astfel să aibă
acces la plimbare, la magazinul închisorii și la mâncare,
și cei săraci care nu puteau să plătească taxele respective
și care mureau de foame în camerele suprapopulate ale
închisorii.
 Un studiu asupra jurisprudenței Curții de Justiție
a Uniunii Europene arată că marea majoritate a operelor
lui William Shakespeare sunt citate ori invocate pentru a
susține un argument juridic. Ne referim la piese precum:
Romeo și Julieta, Othello, Neguțătorul din Veneția,
Hamlet, Iulius Cezar, Macbeth.

Nu dorim să evocăm calitatea de avocat sau nu a

marelui scriitor, ci să evidențiem că piesele lui
Shakespeare sunt într-o perfectă conexiune cu lumea
juridică prezentă, care evocă fragmente din lucrările sale
în susținerea unor raționamente ori considerente juridică
cum s-a întâmplat și în cazul Blanco Perez & Chao
Gomez în care judecătorul a statuat: “To follow the lines
of Shakespeare we could say that at the core of this case
is the extent to which guaranteeing the quality of
pharmaceutical services requires making some
pharmacists rich.”

Întrebări:

1.Care este rolul literaturii artistice în domeniul

dreptului?

2. În ce scop putem invoca fragmente din opere literare

într-un document juridic?
 Unitatea de învățare 4
Aspecte referitoare la redactarea unor lucrări
ştiinţifice cu context juridic, precum referate,
articole,eseuri (I)

Obiective:
- a se identifica structura unui articol ce prezintă o problema
juridică;
- a se identifica modalitatea de scriere a notelor de subsol.

Prima etapă în scrierea unui articol științific este

planificarea prin alegerea temei sau subiectului, ce va fi
abordat, și documentarea realizată prin studiul resurselor
bibliografice, ce pot fi compuse din cărți, articole
publicate în reviste de specialitate, rapoarte și studii
publicate pe diferite pagini de internet. Alegerea temei
este esențială din perspectiva resurselor bibliografice
care pot cuprinde analize pertinente sau opinii critice ori
o jurisprudență bogată.

Titlul articolului este prima etapă din scrierea

textului, care de multe ori este elaborat de autor la finalul
scrierii articolului. Motivul constă în faptul că titlul
trebuie să încadreze perfect subiectul abordat. Lungimea
titlului trebuie să fie moderată, în timp ce rolul titlului
este esențial comunicând informații despre conținutul
textului. Exemple de titluri: “Unde fugim din dreptul de
autor?” sau “Unele considerații privind societatea în
participațiune”. Titlul poate să facă trimitere directă la
tema articolului sau să sugereze care va fi fondul
articolului, astfel încât să dezvolte interesul cititorului
pentru conținut.

Numele autorilor este menționat imediat sub titlul

articolului printr-o poziționare fie în dreapta, fie în
centrul paginii. Numele autorilor se scrie prin
menționarea în întregime a prenumelui și numelui
autorului sau autorilor, care și-au adus o contribuție
creatoare. Aceasta se manifestă printr-o participare
activă la conceperea și elaborarea articolului în raport de
opinii, argumente și/sau raționamente exprimate în
conținutul textului. În principiu, informațiile referitoare
la titlurile profesionale și instituția de apartenență a
autorilor se indica ca notă de subsol.

Un alt aspect esențial este faptul că se distinge între

autori și coordonatorul lucrării, dacă există.
Coordonatorul este persoana fizică sau juridică care a vut
inițiativa elaborării lucrării respective și care își asumă
răspunderea publicării ei. Astfel, calitatea sa va fi
evidențiată prin menționarea cuvântului coordonator sau
coorodnatori, dacă sunt mai multe persoane, în dreptul
numelui. Coordonatorul sau coordonatorii pot avea și
calitatea de autori, caz în care numele lor va fi menționat
pentru ambele categorii.
 Rezumatul articolului este compus dintr-un
număr de aproximativ 150 - 250 de cuvinte care indică
natura și scopul studiului. Rezumatul este o unitate de
sine stătătoare, ce trebuie să fie înțeleasă în absența
articolului reliefând aspectele esențiale ale conținutului
articolului prin identificare subiectului și a metodelor și
mijloacelor de analiză pe care autorul le va folosi în
scrierea lui.

Rezumatul trebuie să fie concis și clar, să încadreze

perfect și succint subiectul articolului. În acest sens,
exemplificăm prin următorul rezumat: “Creativitatea
inteligenţei artificiale a determinat identificarea lui
DABUS ca inventator în cadrul a două cereri de brevet
depuse la Oficiul European al Brevetelor. Cum DABUS
este un program de inventică de tipul inteligenţei
artificiale, Oficiul European al Brevetelor a luat decizia
de respingere a cererilor de brevet. Relevantă este
analiza unor argumente invocate de către solicitant, ce
accentuează discuţiile despre o modernizare a cadrului
normativ actual. Astfel, ne propunem să delimităm realul
de ireal din perspectiva calităţii de posibil inventator al
inteligenţei artificiale.”

Structura articolului cuprinde următoarele elemente:

introducere, secțiuni și concluzii. Introducerea are rolul
de a prezenta problema științifică ridicată și aria de
interes. Secțiunile articolului vor cuprinde aprecieri
analitice, argumente, opinii, dar și prezentarea
rezultatului cercetării științifice. În final, concluziile sunt
alcătuite dintr-un șir de judecăți deduse din argumentele
prezentate.

Vom continua prin a prezenta câteva aspecte despre

secțiunile unui articol științific. Secțiunile sunt rubricile
în care autorul face trimitere la texte de lege, la
jurisprudență, la opinii și argumente din literatura
juridică, precum și, uneori, chiar la literatură beletristică.

Legislația reprezintă totalitatea legilor unei țări sau

ale unui domeniu juridic. Trimiterea la textul unui act
normativ se efectuează prin menționare numărului
articolului, alineatului si literei, acolo unde este cazul,
împreună cu indicarea legii identificată prin număr și
anul intrării în vigoare, precum și prin titlul acesteia. De
exemplu, art. 2, lit. d) din Legea nr. 129/1992 privind
desenele și modelele. Observăm că vor fi abreviate
cuvintele articol, alineat si literă, după cum urmează:
art., alin., lit. De asemenea, trimiterea la textul unui
articol dintr-o lege este de cele mai multe ori însoțită de
enunțarea conținutului relevant al acelui articol.
Recomandăm ca textul articolului să fie scris între
ghilimele, atunci când este preluat cuvânt cu cuvânt
pentru a se distinge clar de conținutul argumentativ al
articolului. De asemenea, textul de lege poate să fie
inserat în articol printr-o ușoară parafrazare a formulării.
Exemplificare:
  Art. 6, alin.1 din Legea nr. 8/1996 – “Este operă
colectivă opera în care contribuțiile personale ale
coautorilor formează un tot, fără a fi posibil, dată
fiind natura operei, să se atribuie un drept distinct
vreunuia dintre coautori asupra ansamblului
operei create.”

 Opera creată este o operă colectivă în cazul în

care aportul creator al autorilor constituie un tot
unitar, exceptând astfel recunoașterea unui drept
distinct unuia dintre coautori, conform art. 6,
alin. 1 din Legea nr. 8/1996.

Literatura juridică cuprinde cursuri, articole,

monografii, tratate în paginile cărora sunt exprimate
opinii, argumente, studii teoretice și practice. Trimiterile
la literatura juridică se efectuează prin tehnica citării sau
a parafrazării de fiecare dată cu indicarea sursei
bibliografice din care este preluată informația, opinia ori
argumentul respectiv.

Indicarea sursei bibliografice se efectuează prin

menționarea numelui și prenumelui autorului sau
autorilor, a titlului lucrării, a editurii și orasului, a anului
publicării și a paginii sau paginilor la care se regăsește
fragmentul preluat, atunci când este o carte.
Exemplificăm scrierea resursei bibliografice la nota de
subsol, după cum urmează: A se vedea/ Pentru detalii,
Carine Bernault, Jean-Pierre Clavier, Dictonnaire de
droit de la propriété intellectuelle, Editura Ellipses,
Paris, 2008, p. 126. În cazul în care la o viitoare notă de
subsol a aceluiași articol se repetă trimiterea la aceeași
carte, nu vom repeta toate informațiile, ci vom utiliza
abrevirea op.cit. pentru arăta că este vorba despre aceeași
carte, același titlu, editură, oraș și an al publicării. Astfel,
nota de subsol va fi scrisă după cum urmează: A se
vedea/ Pentru detalii, Carine Bernault,Jean-Pierre
Clavier, op.cit., p. 134. Observăm că se va menționa
numele autorului și pagina sau paginile cărții la care se
face trimitere. Abrevierea op.cit. înlocuind doar titlul,
editură, orașul și anul publicării.

Indicarea sursei bibliografice se efectuează prin

menționarea numelui și prenumelui autorului sau
autorilor, a titlului articolului, denumirea revistei,
numărul și anul apariției precum și pagina sau paginile la
care se regăsește fragmentul preluat, atunci când este un
articol sau studiu dintr-o revistă de specialitate.
Exemplificăm scrierea resursei bibliografice la nota de
subsol, după cum urmează: A se vedea, Cristiana
Budileanu, Reforma dreptului mărcilor în România,
Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale nr.
3/2020, p.79 – 80.

În cazul în care la nota de subsol imediat următoare

se repetă aceleași autor cu aceeași lucrare și aceiași
pagină se va scrie Ibidem. Exemplificăm după cum
urmează: 1A se vedea V. Cioclei, Manual de
criminologie, ediţia 5, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011, p.
120.
2
Ibidem.

În cazul în care la nota de subsol imediat următoare

se repetă aceleași autor cu aceeași lucrare, dar pagină
diferită se va scrie Idem. Exemplificăm după cum
urmează: 1 A se vedea V. Cioclei, Manual de
criminologie, ediţia 5, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011, p.
120.
2
Idem, p. 24.

Întrebări:

1.Care este rolul notelor de subsol?

2. Care este structura conținutului unui articol?

3. Cum inserăm fragmente din literatura juridică?

 Unitatea de învățare 5
Aspecte referitoare la redactarea unor lucrări
ştiinţifice cu context juridic, precum referate,
articole,eseuri (II)
Obiective:
- a se identifica structura unui articol ce prezintă o problema
juridică;
- a se identifica modalitatea de scriere a notelor de subsol.

Dacă autorul ori autorii articolului citează un

fragment dintr-o lucrare a cărui autor la rândul lui a citat
din altă lucrare vor trebui să utilizeze termenul apud
pentru a indica că fragmentul respectiv își are sursa într-
o altă operă. Apud înseamnă după și se folosește înaintea
numelui autorului și a operei de la care se preia un citat
sau o informație deținută dintr-o lucrare ce nu a fost
consultată. Exemplificăm utilizarea simbolului apud
după cum urmează: A se vedea L. Negrier-
Dormont, apud V. Cioclei, Manual de
criminologie, ediţia 5, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011, p.
120.

O întrebare esențială este dacă trebuie să cerem

acordul autorului lucrării din care cităm. Răspunsul este
unul negativ, deoarece ne încadrăm în domeniul limitelor
drepturilor patrimoniale de autor. Limitele dreptului de
autor reprezintă acele situaţii excepţionale reglementate
de lege, în care o operă literară, artistică sau ştiinţifică
poate fi utilizată sau exploatată fără consimţământul
autorului şi fără plata unei remuneraţii sau cu plata unei
remuneraţii compensatorii.

Art. 35 alin. 1, lit. b din Legea nr. 8/1996 privind

dreptul de autor și drepturile conexe prevede:

“Sunt permise, fără consimţământul autorului şi fără

plata vreunei remuneraţii, următoarele utilizări ale unei
opere aduse anterior la cunoştinţă publică, cu condiţia ca
acestea să fie conforme bunelor uzanţe, să nu contravină
exploatării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe
autor sau pe titularii drepturilor de utilizare:

b) utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de

analiză, comentariu sau critică ori cu titlu de
exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică
întinderea citatului;”

Cu certitudine, reiese din textul enunțat mai sus că nu

este necesar acordul autorului operei inițiale, iar
preluarea unui scurt citat trebuie să se producă într-un
anumit scop: critică, comentariu, analiză, exemplificare.

În practică se pot utiliza două tehnici pentru

preluarea unui scurt fragment dintr-o altă operă: citarea
și parafrazarea. Dacă citarea înseamnă preluarea cuvânt
cu cuvânt, parafraza se delimitează de citare prin faptul
că implică o reformulare a opiniei ori argumentului
preluat. Astfel, parafraza implică o reformulare într-un
mod personal, dar cu readarea corectă a informațiile din
textul original. Mai mult, atât citarea cât și parafraza se
vor efectua cu indicarea sursei bibliografice.

Exemplificăm o parafrază:

 Text original - “Creațiile intelectuale existau cu

mult înainte de recunoașterea vreunui drept în
legătură cu acestea, anterior protecției juridice
bucurându-se de o recunoaștere și protecție pe
plan social și cultural, în măsura în care autorii
erau respectați, iar plagiatorii erau blamați de
către comunitate.“
 Parafrază - Din perspectivă diacronică, protecția
operelor originale a început să se dezvolte
înainte de adoptarea unui cadru normativ/ a unui
text de lege, prin aplicarea unor pedepse morale
și sociale plagiatorilor. Aceste sancțiuni,
adoptate de consiliul cetății, se fundamentau pe
recunoașterea calității de autor.
Jurisprudența desemnează totalitatea hotărârilor
pronunțate de organele de jurisdicție într-un anumit
domeniu. Analiza juridică a unui subiect se efectuează de
cele mai multe ori prin prisma jurisprudenței cu inserarea
în textul articolului fie a unui rezumat al speței, fie a
unui fragment din hotărâre. În ambele cazuri se va face
trimitere la decizia ori hotărârea pronunțată cu
individualizarea instanței, a numărului deciziei/hotărârii,
precum și a anului pronunțării. Hotărârea poate să fie
atât din jurisprudența română, cât și din cea europeană
ori străină. Exemplificăm individualizarea instanței, a
numărului deciziei/hotărârii, precum și a anului
pronunțării la nota de subsol a lucrării după cum
urmează:

 ÎCCJ, Secţia civilă şi de proprietate

intelectuală, decizia civilă nr. 1324 din 10
februarie 2009;
 CJUE, caz C-683/17, Cofemel — Sociedade
de Vestuário SA v G-Star Raw CV, Hotărârea
Curții (Camera a Treia) din 12 Septembrie
2019.
Preluarea unui fragment din conținutul unei hotărâri
se poate realiza printr-o citare ori parafrazare. Citarea
devine esențială atunci când dorim să păstrăm
cuvintele judecătorilor ori parafraza este greu de
realizat, ca în cazul următorei propoziții: “Marca în
litigiu este o marcă combinată individuală verbală și
figurativă fără elemente deosebite de natură să îi
confere distinctivitate.”

De asemenea, exemplificăm parafrazarea unui

fragment preluat dintr-o hotărâre a Înaltei Curți de
Casație și Justiție.

 Textul din decizia ÎCCJ – “Elementele verbale

folosite sunt generice, desemnând un sortiment
de salam, și descriptive, termenul „săsesc” fiind
menit să atribuie produsului la care se referă
calitățile legate de modul de fabricare atribuit
unei comunități locale cu un anume specific.”
 Parafraza - În speță, se evidențiază că bunul și
caracteristicile specifice acestuia sunt
descrise/redate prin semnele verbale ale mărcii.
Cuvântul salam este uzual pentru că numește
produsul, iar adjectivul săsesc conferă anumite
calități produsului.

În mod simetric reluăm întrebarea dacă este

necesar acordul instanței sau instanțelor de judecată
pentru inserarea unei trimiteri la jurisprudență.
Răspunsul este din nou negativ, deoarece în temeiul
art. 9, lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de
autor și drepturile conexe nu pot beneficia de
protecția dreptului de autor “textele oficiale de natură
politică, legislativă, administrativă, judiciară și
traducerile oficiale ale acestora”.

Literatura artistica, adică beletristica, reprezintă

o componentă facultativă în scrierile juridice dar care
poate să fie inserată cu succes într-un articol pentru
susținerea unui argument, a unei opinii.
Exemplificăm în acest sens: “Relevante sunt
cuvintele pragmatice ale călăului din amintita
poveste semnată de Lewis Carroll, chiar dacă
accentele gotice înfioară:”nu poţi tăia un cap dacă
nu există un trup de pe care să-l tai”. A fortiori, nu
poţi recunoaşte drepturi personal nepatrimoniale
dacă nu există un inventator persoană fizică, care
este adevăratul autor.”
 Concluzii reprezintă partea finală a articolului
științific în care surprindem principalele rezultate ale
cercetării științifice efectuate.

Un mare avocat american, Benjamin Cardozo

spunea: “The search is for the just word, the happy
phrase that will give expression to the thought…”
Reiese astfel esențialitatea îmbogățirii limbajului,
astfel încât juristul să poate construi acele propoziții
care îl vor ajuta să comunice succint, clar și corect
opiniile, argumentele, gândurile.

În continuare vom enunța o propoziție al cărei

conținut nu este suficient de explicit: “Un aspect al
condițiilor necesare actualizării textului de lege
constă în procesul de creare a accesului semnificativ
la justiție.” Lectura acesteia te îndeamnă să adresezi
întrebari: oare ce a vrut să spună autorul? De ce este
necesară actualizarea? Pentru că legea nu este
construită bine? De ce nu este construită bine?
Rezultă astfel că este important ca fraza/ propoziția
să fie explicită și completă în comunicarea a ceea ce
se dorește și în captarea atenției auditoriului.

În acest sens, se recomandă ca într-un document

judiciar juristul să utilizeze cuvintele potrivite în
raport de ceea ce dorește să comunice. Exemplificăm
după cum urmează:
 A se folosi cuvinte familiare – nu greu de înțeles; de
exemplu: începător - neofit
 A se utiliza cuvinte concrete – nu abstracte; de
exemplu: beat – tulburat/rătăcit/impresionat
 A se folosi un singur cuvânt – nu perifraze; de
exemplu: debut – odată cu începutul
 A se utiliza un cuvânt scurt – nu lung; de exemplu:
unic - incomparabil
 Pentru a exprima succesiune, continuitate a se
utiliza: în primul rând, în al doilea rând,
etc, pe de o parte... pe de altă parte, în plus,
de asemenea
 Pentru a exprima contrast a se utiliza: dar,
însă, ci, în contrast cu, dimpotrivă
 Pentru a exprima ierarhizare a se utiliza:
înainte de toate, mai presus de toate, mai
important decât
 Pentru a exprima comparaţie a se utiliza: la
fel cu, tot aşa, ca în comparaţie cu, în mod
asemănător
 Pentru a exprima probabilitate a se
utiliza: probabil, posibil, este cu putinţă, s-ar
putea ca
 Pentru a exprima certitudine a se utiliza: cu
siguranţă, desigur, fireşte, nu este nici o
îndoială că
 Pentru a exprima concesie a se utiliza: deşi,
totuşi, cu toate acestea, chiar dacă
 Pentru a exprima o concluzie a se utiliza:
deci, aşa, prin urmare, în concluzie, în
consecinţă, la urma urmelor
 Unitatea de învățare 6

Structura, eficiența și calitatea

comunicării judiciare

Obiective:
- a se identifica principii ale comunicării judiciare;
- a se identifica reguli primare de întocmire a unui document
judiciar.

Structura este întotdeauna tehnică și se referă la

următoarele aspecte:

 Fapte, informații, raționamente;

 Fapte – scriem despre ceea ce am aflat de la
parte;
 Informații – cităm din lucrări științifice și
invocăm o hotărâre judecătorească;
 Raționamente – argumente pentru motivarea
în drept.
Comunicarea este interpersonală implicând un
subiect activ, care este în principiu avocatul, și un
subiect pasiv, care este în principiu judecătorul. Atunci
când partea este reprezentată printr-un avocat, aceasta
devine un subiect pasiv al comunicării. În ecuația acestei
comunicări, emițătorul este avocatul, iar receptorul este
judecătorul.

Primul pas în cadrul comunicării judiciare este

redactarea cererii de chemare în judecată. În continuare
exemplificăm succint elementele principale ale unei
cereri de chemare în judecată:

Domnule președinte
Subsemnatul _________, domiciliat în _________,
având C.N.P. _______ în calitate de reclamant,

Chem în judecată
pe ________, domiciliat în ______, având
C.N.P.__________ în calitate de pârât, pentru ca prin
hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi:
– obligarea pârâtului la ______
– obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de
judecată;
Motivele cererii sunt următoarele:
Motivele de fapt: Învederez instanţei că ________
Temeiul de drept: Îmi întemeiez cererea pe
dispoziţiile art. ________
Probe: Solicit încuviinţarea următoarelor probe
________
Anexez: copie acţiune pentru pârât, copii înscrisuri
pentru pârât certificate pentru conformitate, lista cu
numele martorilor propuşi şi adresele acestora,
chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru în
 cuantum de ______ lei, timbrul judiciar în valoare de
______ lei.
Semnătura,
______________

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului

Înainte de a începe să scrie, avocatul trebuie să

proceseze mintal toate informații căutând răspunsuri la
întrebări precum:

 Care este scopul?

 Cine sunt cititorii? Ce trebuie să cunoască despre

subiect? Cum poate scrisul să influențeze
comportamentul destinatarului?

 Cum să ne organizăm scrierea?

Ordonarea materialului, a informației din cuprinsul

cererii de chemare în judecată ori a altor documente
judiciare se poate realiza prin enumerare care poate să
fie:

 Cronologică – pentru aspectele factuale;

  Categorială – pentru gruparea informațiilor
juridice;

 Ordine ascendentă în funcție de complexitate;

 Ordine descendentă după importanță – pentru

client;

 Ordine ascendentă după importanță – pentru

instanță.

De asemenea, propozițiile trebuie să fie scurte

cuprinzând un număr aproximativ de 25 de cuvinte, fără
a desconsidera faptul că uneori sunt necesare și fraze
lungi. Exemplificăm în acest sens cu un fragment din
concluziile avocatului general Melchior Wathelet
prezentate la Curtea de Justiție a Uniunii Europene în
data de 19 aprilie 2018: „Dacă majoritatea pieselor de
puzzle reprezintă corpul unui cal, faptul că singura piesă
care lipseşte pentru a completa puzzle-ul este cea a
capului poate avea un impact semnificativ. Astfel, chiar
dacă majoritatea pieselor sugerează că acest puzzle
reprezintă imaginea unui cal, niciun element nu exclude
ca piesa care lipseşte să reprezinte trunchiul unui om. În
acest caz, nu ar fi vorba despre un cal, ci despre un
centaur. Acesta este riscul pe care îl implică excluderea
selectivă a anumitor state membre de la prezentarea de
dovezi.”
 Mai departe, informațiile sunt grupate în paragrafe.
Paragraful este fragment (unitar) dintr-un text care
cuprinde o anumită idee. Un grup de mai multe
propoziții care converg pentru dezvoltarea ori
prezentarea unei idei,ce cuprinde o medie de 6
propoziții. Pe de altă parte, este posibil ca o singură
propoziție să reușească să comunice o ideea. În acest caz,
paragraful va fi alcătuit dintr-o singură propoziție.

Întrebări:

1.Cum ordonăm informațiile în cadrul unui document

juridic?

2. Ce fel de informații cuprinde în general un document

juridic?
 Unitatea de învățare 7

Planificarea cererii în cadrul soluţionării

unui caz practic

Obiective:
- analiza unui caz practice ce urmează a fi supus judecății;
- înlănțuirea logică a argumentelor pe canavaua speței în
discuție.

Planificarea cererii de chemare în judecată în cazul

soluționării unui caz practic trebuie să aibă în vedere
următoarele aspecte:
 1. Stabilește situația de fapt;
 2. Analizează situația de fapt – cuvinte cheie:
părțile, rolurile, locurile, timpul; o calificare
juridică faptelor;
 3. Stabilește situația de fapt relevantă;
 4. Identifică problemele de drept – identifică
norma de drept aplicabilă; aplică norma de drept
situației de fapte; formulează întrebări către
instanță
 5. Argumentează: lista faptelor pozitive și
negative pentru fiecare element al problemei de
drept; și lista elementelor de probă pozitive și
negative pentru fiecare element al problemei de
drept.
Exemplificăm expunerea situației de fapt prin preluarea
unor fragmente din cauza C-310/17, Levola Hengelo BV
împotriva Smilde Foods BV,Hotărârea Curții (Marea
Cameră) din 13 noiembrie 2018 – jurisprudența Curții de
Justiție a Uniunii Europene:
 „Heksenkaas” sau „Heks’nkaas” (denumit în
continuare „Heksenkaas”) este o brânză
tartinabilă ce conține smântână și ierburi
aromatice, creată de un comerciant cu
amănuntul de legume și produse proaspete
olandeze în anul 2007. Printr-un contract
încheiat în cursul anului 2011, creatorul ei a
transferat către Levola drepturile sale de
proprietate intelectuală cu privire la acest
produs, în schimbul unei redevențe calculate în
funcție de cifra de afaceri realizată din vânzarea
lui.
 La data de 10 iulie 2012, s-a acordat un brevet
pentru procedura de fabricare a produsului
Heksenkaas
 Începând cu luna ianuarie a anului 2014, Smilde
fabrică un produs denumit „Witte Wievenkaas”,
pentru un lanț de supermarketuri din Țările de
Jos.
 Levola consideră că fabricarea și vânzarea
Witte Wievenkaas îi încalcă drepturile de autor
asupra „gustului” Heksenkaas.
 Avocatul va încerca să identifice anumite probleme
de drept și să evidențieze o calificare juridică a faptelor
din cadrul speței. Astfel, se constată că elementul comun
al produsului fabricat de Levola și a celui realizat de
Smilde este gustul. În acest context, întrebarea principală
este dacă gustul poate beneficia de protecție în domeniul
dreptului proprietății intelectuale? După cum relevă
practica, singura marcă gustativă înregistrată a fost
gustul de lemn dulce pentru hârtie la Oficiul din
Benelux. Rezultă astfel că mărcile gustative nu sunt
acceptate la înregistrare cu ușurință și cu toate acestea
protecția juridică a unei mărci implică derularea unei
proceduri de înregistrare.
Pe de altă parte, din studiul jurisprudenței, avocatul
poate să descopere că în anul 2006 – Curtea Supremă a
Țărilor de Jos a pronunțat o hotărâre conform căreia
mirosul unui parfum poate avea protecția dreptului de
autor. Prin analogie, dacă mirosul unui parfum se poate
bucura de protecția dreptului de autor, de ce pentru
gustul unui produs nu s-ar putea invoca aceeași formă de
protecție juridică. Mai ales, că în domeniul dreptului de
autor protecția se dobândește în absența formalităților de
înregistrare.
În consecință pornind de la cele enunțate se poate
întocmi o schiță a cererii de chemare în judecată.
Exemplificăm aceasta:
Solicităm,
 Recunoașterea protecției dreptului de autor pentru
gustului unui produs fabricat dintr-o combinație inedită
a ingredientelor.
Motivele în fapt :
 „Heksenkaas” sau „Heks’nkaas” (denumit în
continuare „Heksenkaas”) este o brânză
tartinabilă ce conține smântână și ierburi
aromatice, creată de un comerciant cu
amănuntul de legume și produse proaspete
olandeze în anul 2007. Printr-un contract
încheiat în cursul anului 2011, creatorul ei a
transferat către Levola drepturile sale de
proprietate intelectuală cu privire la acest
produs, în schimbul unei redevențe calculate în
funcție de cifra de afaceri realizată din vânzarea
lui.
 La data de 10 iulie 2012, s-a acordat un brevet
pentru procedura de fabricare a produsului
Heksenkaas
 Începând cu luna ianuarie a anului 2014, Smilde
fabrică un produs denumit „Witte Wievenkaas”,
pentru un lanț de supermarketuri din Țările de
Jos.
 Levola consideră că fabricarea și vânzarea
Witte Wievenkaas îi încalcă drepturile de autor
asupra „gustului” Heksenkaas.

Temeiurile în drept:
  Încadrarea brânzei în conceptul de operă
originală și recunoașterea protecției prin drept
de autor – art. 7 din Legea nr.8/1996 privind
dreptul de autor și drepturile conexe
 dreptul de autor asupra unui gust face trimitere
la „întreaga impresie creată asupra simțului
gustativ prin consumul unui produs alimentar,
inclusiv prin senzația percepută în gură prin
simțul tactil”
 Art. 196 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de
autor și drepturile conexe
 Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu
închisoare de la o lună la un an sau cu amendă
următoarele fapte comise fără autorizarea sau
consimțământul titularului drepturilor
recunoscute de prezenta lege:a) reproducerea
operelor sau a produselor purtătoare de drepturi
conexe;b) distribuirea, închirierea sau importul
pe piața internă al operelor ori al produselor
purtătoare de drepturi conexe, altele decât
mărfurile-pirat;
 Sancționarea pârâtului conform art. 196 din
Legea nr. 8/1996 pentru contrafacere
 Solicităm încetarea fabricării și plata unor daune
pentru prejudiciile suferite

Întrebări:

1.Cum evidențiem motivele în drept?

2.Cum redactăm motivele în fapt?

 Unitatea de învățare 8
Reguli privind stilul cererilor în cadrul
soluţionării unui caz practic (I)

Obiective:
- a se identifica reguli primare privind scrierea unei cereri de
chemare în judecată;
- a se identifica varianta cea mai adecvată în formularea
propozițiilor.

În redactarea cererii de chemare în judecată este

esențială utilizarea propozițiilor scurte, deoarece Ajută la
descifrarea mai rapidă și corectă a enunțurilor logice
comunicate. Chiar dacă argumentele sunt tehnice sau
complexe, propoziția scurtă ajută la înțelegerea lor fără
confuzii de sens. Exemplificăm după cum urmează:
Solicităm să se constate, pe de o parte, că gustul
Heksenkaas constituie o creație intelectuală proprie
fabricantului său și beneficiază, în consecință, de
protecție în temeiul dreptului de autor în calitate de
operă, în sensul articolului 7 din Legea privind dreptul
de autor, și, pe de altă parte, că gustul produsului
fabricat de Smilde constituie o reproducere a acestei
opere.
De asemenea, este bine să se folosească o frazare
simplă: Subiect + predicat + complement, deoarece este
cea mai obișnuită și frecventă ordine într-o exprimare
rece, obiectivă și neutră. Exemplificăm aceasta după cum
urmează: Gustul unui produs alimentar poate fi calificat
drept operă literară, științifică sau artistică protejată
prin dreptul de autor.

Propozițiile vor fi grupate în paragrafe, ce reprezintă

un proces de ordonare logică a afirmațiilor și
argumentelor aduse. Paragrafele se evidențiază prin două
funcții majore, și anume:
 Introducerea unui nou subiect sau aspect al unui
subiect;
 Dezvoltarea și vizualizarea subiectului în logica
distincției dintre noul subiect și cel anterior.
Este de preferat să se lase un spațiu liber între paragrafe
pentru delimitarea acestora și dacă avocatul apreciază ca
fiind eficient se pot numerota paragrafele după modelul
hotărârilor pronunțate în jurisprudența Curții de Justiție a
Uniunii Europene.
În literatura de specialitate sunt identificate patru
categorii de paragrafe:
 Introductive – cu rolul de a capta interesul
cititorului și de a-l informa asupra ceea ce va
urma: Vom arăta că…, În cele ce urmează vom
susține că…;
 De dezvoltare – care explicitează, extind
informația principală și sprijină teza articolului;
 De tranziție – atunci când fac legătura între
paragrafe; aceste paragrafe sunt simple și directe
având rolul de a conduce de la o idee la alta;
  Concluzive – pentru că surprind ideea principală
pe care o readuc în atenția lectorului, pentru a
oferi o viziune de ansamblu într-o formularea
nouă interesantă.
Se recomandă utilizarea conectorilor logici pentru a
ghida mai ușor cititorul prin onținutul cererii structurând
astfel structura mai clar informațiile. Conectorii logici
sunt adverbe și locuțiuni adverbiale, locuțiuni
pronominale, precum și conjuncții cu rolul de a
introduce un enunț. De regulă se despart prin virgulă de
restul enunțului și contribuie la organizarea discursului
argumentativ.
 Conectori de premisă –în primul rând, în al
doilea rând, pe de o parte, pe de altă parte;
 Conectori de susținere – din această cauză, în
această privință, pentru că, deoarece, spre
deosebire de, etc.
 Conectori de concluzie–în concluzie, prin
urmare, de aceea, așadar, pentru aceste motive,
etc.
O tehnică importantă pentru evidențierea
informațiilor din textul cererii de chemare în judecată
este gruparea acestora în enumerări sau liste. De regulă,
sunt folosite în secțiunea dedicată solicitărilor adresate
instanței de judecată. Scopul utilizării lor poate consta în
unul din următoarele elemente:
 Fac enumerarea clară și mult mai vizibilă;
 Ajută la folosirea optimă a spațiului liber;
  Mențin atenția cititorului;
 Reduc numărul de cuvinte folosite;
 Permit scanarea rapidă a informației.
Exemplificăm scrierea solicitărilor către instanța de
judecată inițial în varianta unui text compact și apoi în
formatul unei enumerări:
Varianta 1: “Așadar, proprietarul care nu deține un bun
actual nu poate obține mai mult decât despăgubirile
prevăzute de legea specială, iar în speță reclamanții nu
au un drept la restituire care să îi îndreptățească la
redobândirea posesiei.”
Varianta 2: “Așadar, proprietarul care nu deține un bun
actual:
 nu poate obține mai mult decât despăgubirile
prevăzute de legea specială, și
 reclamanții nu au un drept la restituire care să îi
îndreptățească la redobândirea posesiei.”
Observăm astfel că varianta 2 este mult mai eficientă în
comunicarea solicitărilor reclamantului evidențiind o
prezentare mult mai clară, ce permit o rapidă lectură a
acestora. Ambele variante cuprind aceleași solicitări, dar
forma de poziționare în pagină influențează receptarea
lor de către cititor.
Cu toate acestea, se recomandă să se evite utilizarea
în exces a enumerărilor, să se folosească marcatori
simpli, pentru a nu încărca excesiv textul și să se
păstreze o lungime cât mai scurtă pentru enumerările din
listă – de exemplu, pentru o maximă eficiență fiecare
item nu ar trebui să aibă mai mult de 2 – 3 rânduri.

Întrebări:

1.Cum pot fi grupate informațiile în cadrul unui

document juridic?

2. Care sunt regulile primare de scriere ale unei cereri de

chemare în judecată?
 Unitatea de învățare 9
Reguli privind stilul cererilor în cadrul soluţionării
unui caz practic (II)

Obiective:
- a se identifica reguli primare privind scrierea unei cereri de
chemare în judecată;
- a se identifica varianta cea mai adecvată în formularea
propozițiilor.

Scrierea cifrelor este un aspect relevant, deoarece

cererile de chemare în judecată abundă în utilizarea
numeralelor prin referire la un act normative, ori la
anumite sume de bani ce pot constitui valoarea unui
credit/ debit ori la alte aspecte precum cotele
succesorale. În acest context, se evidențiază un număr de
reguli ce pot contribui la o prezentare clară și explicit a
conținutului cererii de chemare în judecată, după cum
urmează:
 Legile, articolele și alineatele se scriu
întotdeauna cu cifre;
 Numeralele de la 1 la 10 se scriu cu litere, iar
numeralele mai mari de 10 se scriu cu cifre;
 Dacă în același text folosiți atât numere mai mari
decât 10, cât și numere mai mici –utilizați doar
cifre;
 Pentru procentaje sunt de preferat numerele și
semnul corespunzător: 1/3, 2/3;
  În exprimarea sumelor de bani se preferă scrierea
lor în cifre, în timp ce moneda să fie scrisă în
litere: de exemplu 2$ - 2 dolari
 În exprimarea datelor situației de fapt a speței
este de preferat să folosiți literele fără abrevieri
pentru a nu crea confuzie sau erori: de exemplu,
10 ianuarie 1990 și nu 10.01.1990
 În cazul indicării datei publicării unor acte
normative se folosește forma prescurtată cu cifre,
de exemplu: Monitorul Oficial nr.188/12.01.2005

În continuare vom exemplifica printr-un paragraf

care nu respect regulile de mai sus (varianta 1) și care
este ulterior reformulat (varianta 2) după cum urmează:
 Varianta 1:
“Astfel în primele declarații partea civilă susținea, în
ceea ce privește proveniența sumelor de bani pe care le-
a plătit inculpaților că suma de 31.660 $ am avut-o în
casă […]iar suma de șapte mii de dolari reprezentând
diferența până la 44.660 $ am împrumutat-o de la
prietenul meu NV (declarația din 06.01.2012)
 Varianta 2:
“Astfel în primele declarații partea civilă susținea, în
ceea ce privește proveniența sumelor de bani pe care le-
a plătit inculpaților că suma de 31.660 dolari am avut-o
în casă […]iar suma de 7.000 de dolari reprezentând
diferența până la 44.660 dolari am împrumutat-o de la
prietenul meu NV (declarația din 06 ianuarie2012)
În privința abrevierilor trebuie să avem în vedere
folosirea doar a acelor prescurtări ce sunt cunoscute și
frecvent utilizate. Exemplificăm după cum urmează:
 ÎCCJ sau Înalta Curte de Casație și Justiție? ÎCCJ
 OPSPI sau Oficiul Participațiilor Statului și
Privatizării prin Industrie? La prima menționare
în text: Oficiul Participațiilor Statului și
Privatizării prin Industrie (OPSPI)
 pt. că sau pentru că? pentru că
 Dvs sau dumneavoastră? dumneavoastră
 Codul civil sau C.civ.? ambele variante

Partea introductivă a cererii de chemare în judecată

arată că avocatul redactează cererea în numele
reclamantului, din spatele subsemnatului.

Domnule Președinte,
Subsemnatul…..,/ Subsemnata ….., domiciliată în ….,
în calitate de reclamant,
Prin avocat ……, Baroul ….
Chem în judecată
Pe ……., domiciliată….., în calitate de pârât, …

Modul clasic și corect de identificare a părților în

cuprinsul cererilor este prin referire la calitatea lor
procesuală: reclamant, pârât, inculpat, intervenient, etc.
Modalitatea de referire la o persoană în documentele
judiciare este calitatea lui procesuală urmată de numele
și prenumele său.

În conținutul cererii de chemare în judecată,

avocatul poate și va utiliza trimiteri la texte de lege prin
respectarea următoarelor reguli de individualizare din
perspectiva scrierii:
 Articolul se identifică prin prescurtatea – art.; de
exemplu: art. 3 din Legea nr. 8/1996 sau Art. 3 și
art. 6 din Legea nr. 8/1996;
 Subdiviziunile articolului trebuie menționate ca
atare: art. 42 alin. 2 lit. a) din Constituție;
 Întotdeauna se va menționa articolul, dar și actul
normative din care provine acel articol.

Tot în cadrul cererilor de chemare în judecată ,dacă

apreciază ca fiind necesar, avocatul poate folosi citatul
din lucrări științifice pentru susținerea ori accentuarea
unui argument exprimat. În acest caz se recomandă o
citare completă cu indicarea surselor doctrinare în corpul
textului între paranteze. Ordinea informațiilor într-o
trimitere bibliografica este următoarea: numele și
prenumele autorului; titlul lucrării – scris cu italic;
volumul – dacă lucrarea este publicată în mai multe
volume; editura; localitatea; anul publicării; pagina la
care se regăsește informația citată. În cazul în care
trimiterea bibliografica este la un studiu sau o publicație
periodică ordinea informațiilor este următoarea: numele
și prenumele autorului; titlul articolului – scris cu italic;
denumirea publicației; numărul și anul apariției acesteia;
pagina la care se regăsește informația citată (De
exemplu:….Curierul Judiciar nr.9/2008, p. 13 )
În continuare vom exemplifica diferite variante
de menționare indicației bibliobgrafice în textul cererii
de chemare în judecată:
 Varianta 1:
“În legătură cu mecanismul de aplicare al legii penale
mai favorabile, o precizare se impune în legătură cu
opinia, exprimată de Vintilă Dongoroz în lucrarea
Explicații teoretice ale Codului penal român, Editura
Academiei Române, vol. I, p. 71 “
 Varianta 2:
“În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 322 Cod
de procedură civilă, în jurisprudență și în doctrină s-a
reținut că pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire
este necesar ca hotărârile să conțină elemente
caracteristice pentru existența lucrului judecat ….
(G.Boroi, O.Spineanu-Matei, Codul de procedură civilă,
adnotat, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, București, 2007, p.
753) “
 Varianta 3:
“De altfel, această manieră de interpretare este
majoritară în doctrină, fiind exprimată în lucrări de
referință ale unor autori cum ar fi: Traian Pop (Drept
penal comparat, Cluj, 1923, p. 121), …. “
Întrebări:

1. Când ar fi de preferat să utilizăm cifre în cadrul cererii

de chemare în judecată?

2.Cum facem trimiteri la opinii, argumente din literatura

juridică?
 Unitatea de învățare 10
Structura cererilor în cadrul soluţionării unui caz
practic (I)

Obiective:
- a se identifica elementele unei cereri de chemare în judecată;
- a se identifica varianta cea mai adecvată în formularea lor.

Petitul cererii se referă la expunerea obiectului

acțiunii a capetelor de cerere de cerere exprimate într-o
succesiune logică: principale, accesorii, incidentale.
Exemplificăm după cum urmează: “Contestație decizie
de concediere:
 Anularea deciziei de concediere nr. J/105/…,
emisă de Societatea Română de Televiziune;
 Repunerea părților în situația anterioară potrivit
art. 80 alin. 2 din Codul muncii, respectiv
reintegrarea în funcția deținută anterior, cea de
reporter la Direcția de Știri;
 Obligarea intimatei la plata unei despăgubiri
egale cu drepturile salariale majorate și a
tuturor drepturilor salariale până la reintegrarea
în funcție.”

Redactarea situației de fapt este compusă din

răspunsurile la următoarele întrebări:
Ce? Ce s-a întâmplat, care sunt acțiunile, contra-
acțiunile, care sunt pagubele;
 Cine? Cine este implicat, cine a participat la
producerea acestor fapte, ce persoane cunosc și pot
reproduce derularea faptelor;
Când? Când au avut loc faptele, care este
cronologia, care este ordinea desfășurării lor;
Unde? Care este locul sau locurile în care s-au
întâmplat faptele;
Cum? Cum s-au întâmplat faptele, ce au făcut
părțile, care a fost comportamentul lor, ce reacție a
avut fiecare parte implicată.
Elementul central al cererii de chemare în judecată o
reprezintă problema de drept. Ulterior reținerii unei
situații de fapt sintetice, stabilirea normei de drept
aplicabilă este cel de al doilea pas logic în structura luării
unei decizii judecătorești. Exemplificăm enunțarea unei
probleme de drept în cuprinsul unei cereri de chemare în
judecată:
 Varianta 1:
“Problema juridică pusă în cauză este aceea de a stabili
dacă, în raport cu prevederile legale de mai sus și cu
principiile constituționale, refuzul accesului
reclamantului la cele trei spectacole, destinate de către
organizatori, exclusiv publicului feminin, reprezintă un
act de discriminare pe motivul sexului?”
 Varianta 2 – problema juridică poate să fie
scrisă în forma titlurilor explicative :
“1. Legea aplicabilă este Legea nr. 8/1996, iar nu
Decretul nr. 321/1956.
 ………………………………………………….
2. Fotografiile realizate de reclamant se bucură de
protecția Legii nr. 8/1996 fiind opere fotografice.”

Întrebări:

1.Care este structura cererii de chemare în judecată?

2.Cum ar fi de preferat să enunțăm problema de drept în

cuprinsul cererii de chemare în judecată?
 Unitatea de învățare 12
Reguli privind aspectul cererilor din mediul
judiciar

Obiective:
- a se identifica poziționarea corectă în pagină a elementelor
unei cereri de chemare în judecată;
- a se identifica varianta cea mai adecvată în formularea lor.

În privința scrierii paragrafelor se recomandă să nu

se finalizeze paragraful precedent cu subiectul afirmației
următorului paragraf:
 Varianta 1:
“Regula în funcție de care se calculează termenele
sorocite pe zile este stabilită în art. 269 alin. 2, iar
excepția în art. 271 Cod procedură penală. Dispozițiile
art. 271 sunt incidente numai în ceea ce privește
termenele în materia măsurilor preventive sau a
oricăror măsuri restrictive de drepturi, iar nu și în
privința altor termene prevăzute în legislația procesual
penală. Așa cum se menționează constant în doctrină, în
categoria măsurilor preventive sau restrictive de
drepturi…. “
 Varianta 2 – de preferat:
„Regula în funcție de care se calculează termenele
sorocite pe zile este stabilită în art. 269 alin. 2, iar
excepția în art. 271 Cod procedură penală. Dispozițiile
art. 271 sunt incidente numai în ceea ce privește
termenele în materia măsurilor preventive sau a
oricăror măsuri restrictive de drepturi, iar nu și în
privința altor termene prevăzute în legislația procesual
penală.

Or, așa cum se menționează constant în doctrină, în

categoria măsurilor preventive sau restrictive de
drepturi…. “
Se recomandă folosirea corectă a antetului documentelor
judiciare:
 În privința cererilor de chemare în judecată -
colțul din dreapta sus al cererii să rămână liber
pentru completarea de mână a unei rezoluții chiar
pe cerere și aplicarea unei ștampile conținând
denumirea instanței, data calendaristică și locul
de semnătură.
 Pentru dosarele pe rol, treceți în partea stângă sus
– datele de identificare ale acestuia: numărul
dosarului, termenul de judecată și completul.
Exemplificăm după cum urmează:
“Judecătoria Iași
Dosar nr…/
Termen: ……, complet
Cerere renunțare la judecată
Excepție necompetență teritorială
2 exemplare”
Un alt aspect important este designul cererilor de
chemare în judecată. De exemplu pentru evidențierea
titlurilor unor secțiuni din cuprinsul cererii:
  Varianta 1:
A. Excepția de tardivitate
 Varianta 2:
A. EXCEPȚIA DE TARDIVITATE

De asemenea, să aveți în vedere alegerea unui font

potrivit, în sensul că poate fi ușor de lecturat, pentru
scrierea textului cererii deoarece aceasta se depune în
format listat și nu electronic. Exemplificăm mai jos
diferite stiluri de fonturi la care textul este scris cu
aceiași dimensiune pentru a putea observa diferențele,
precum și avantajele și dezavantajele:
 Tehnoredactați pentru a fi citit pe hârtie, nu pe
monitorul calculatorului
 Tehnoredactați pentru a fi citit pe hârtie, nu pe
monitorul calculatorului
 Tehnoredactați pentru a fi citit pe hârtie, nu pe
monitorul calculatorului
 Tehnoredactați pentru a fi citit pe hârtie, nu pe
monitorul calculatorului
 Tehnoredactați pentru a fi citit pe hârtie, nu pe
monitorul calculatorului
 Tehnoredactați pentru a fi citit pe hârtie, nu pe
monitorul calculatorului
 Tehnoredactați pentru a fi citit pe hârtie, nu pe
monitorul calculatorului
Un alt aspect relevant se referă la marginile paginilor
documentelor judiciare care ar trebui să fie destul de
generoase spre 3 cm/ chiar 3cm deoarece documentele
depuse în cadrul aceluiași dosar sunt numerotate și
cusute. În absența păstrării acestei margini, parte din
textul cererii va intra înspre cotorul dosarului, ceea ce
îngreunează citirea textului.

Întrebări:

1.Cum ar fi de preferat să poziționăm informațiile în

pagină?

2. Cum alegem dimensiunea și fontul caracterelor?

 Unitatea de învățare 13
Aspecte referitoare la stilul şi structura unor clauze
contractuale

Obiective:
- a se identifica reguli primare în redactarea clauzelor
contractuale;
- a se identifica varianta cea mai adecvată în formularea lor.

În privința redactării unui contract este necesar să aveți

în vedere următoarele elemente:
- creați propoziții scurte și clare cu titluri de paragraf
simple, numerotate, care să avertizeze cititorul cu
privire la conținutul paragrafului;
- să scrieți corect numele părților din contract, astfel
încât să fie clar cine este responsabil pentru îndeplinirea
obligațiilor care decurg din acord;
- să precizați în detaliu drepturile și obligațiile fiecărei
părți; dacă stabiliți anumite aspecte numai verbal și nu le
menționați în contract acestea vor fi dificil sau imposibil
de aplicat; dacă uitați să includeți ceva, puteți crea
întotdeauna un scurt amendament în scris;
- a se specifica clar cine trebuie să primească suma de
bani, dacă este un contract de vânzare, când trebuie
efectuate plățile și condițiile de efectuare a plăților; nu
uitați să menționați metoda de plată agreată de părți;
- să se precizeze circumstanțele în care poate interveni
rezoluțiunea sau rezilierea contractului. De exemplu,
dacă una dintre părți ratează prea multe termene
importante, cealaltă parte ar trebui să aibă dreptul de a
rezilia contractul fără a fi sancționat pentru încălcarea
acordului;
- să se precizeze modalitatea de soluționare a litigiilor: în
fața instanței de judecată sau a tribunalului arbitral;
- dacă părțile sunt din state diferite a se alege și menționa
în contract legea aplicabilă clauzelor contractuale;
- dacă este necesar includeți clauze de confidențialitate.

Întrebări:

1.Care sunt informațiile esențiale ale clauzelor

contractuale?

2.Putem folosi propoziții alambicate sau doar enunțuri

clare și concise?
 Unitatea de învățare 14

Reguli privind aspectul unor clauze contractuale

Obiective:
- a se identifica poziționarea corectă în pagină;

Să aveți în vedere alegerea unui font potrivit, în

sensul că poate fi ușor de lecturat, pentru scrierea
textului cererii deoarece aceasta se depune în format
listat și nu electronic. Exemplificăm mai jos diferite
stiluri de fonturi la care textul este scris cu aceiași
dimensiune pentru a putea observa diferențele, precum și
avantajele și dezavantajele:
 Tehnoredactați pentru a fi citit pe hârtie, nu pe
monitorul calculatorului
 Tehnoredactați pentru a fi citit pe hârtie, nu pe
monitorul calculatorului
 Tehnoredactați pentru a fi citit pe hârtie, nu pe
monitorul calculatorului
 Tehnoredactați pentru a fi citit pe hârtie, nu pe
monitorul calculatorului
 Tehnoredactați pentru a fi citit pe hârtie, nu pe
monitorul calculatorului
 Tehnoredactați pentru a fi citit pe hârtie, nu pe
monitorul calculatorului
 Tehnoredactați pentru a fi citit pe hârtie, nu pe
monitorul calculatorului
 Un alt aspect relevant se referă la marginile paginilor
documentelor judiciare care ar trebui să fie destul de
generoase spre 3 cm/ chiar 3cm deoarece documentele
depuse în cadrul aceluiași dosar sunt numerotate și
cusute. În absența păstrării acestei margini, parte din
textul cererii va intra înspre cotorul dosarului, ceea ce
îngreunează citirea textului.

Întrebări:

1.Cum ar fi de preferat să poziționăm în pagină

informațiile clauzelor contractuale?

2.Cum alegem dimensiunea și fontul caracterelor cu care

vom redacta clauzele contractuale?