Stiinta dreptului ca enciclopedie juridica

Cuvantul enciclopedie este de origine greaca si inseamna studiul unui ciclu de stiinte, en kyklos paidiea. Prin urmare, enciclopedia cuprinde mai multe stiinte , sau, mai bine zis, mai multe discipline. La Greci, cuvantul desemna invatamantul stiintelor si artelor, care se preda unui tanar. Romanii il numeau orbis doctrinarum, ne spune Quintilian . Enciclopedia poate fi generala, cuprinzand un ciclu de stiinte, o expunere sistematica a tuturor cunostintelor, sau speciala , cuprinanzand o expunere sumara a tuturor ramurilor unei stiinte. In acest sens, este luata expresia Enciclopedia dreptului. Ca disciplina de invatamant. Enciclopedia juridica sau Teoria generala a dreptului este intalnita in toate planurile de pregatire juridica , in tarile europene. Uneori , si sub denumirea de Introducere in stiinta dreptului sau Introducere in drept ( Einfhrung in die rechtswissenschaft) , Introduction au Droit . In Anglia, notiuni generale de drept sunt continute in disciplina stiintifica denumita Juristprudence sau Jurisprudenta generala. La francezi , gasim initial disciplina sub forma unor preliminarii sau elemente, care isi propuneau sa depaseasca tendinta vremii de dupa Codul civil francez de la 1804, care cauta sa mentina studiul dreptului in limita stricata a literei legii . In confruntare permanenta cu asemenea tendinta, disciplina se contureaza destul de greu si este legata in mod principal de eforturile lui Victor Cosin , fost Ministru al Instructiunii Publice, la 1840. De atunci, disiplina si-a consolidat pozitia in planul de invatamant juridic la faculatatile de drept franceze, asupra problematicii sale aplecandu-se profesori care au contribuit esential la progresul stiintei dreptului. Amintim aici, cu titlu de exemplu pe profesorii : Duvergier, Beudant, Duguit, Francois Geny, P.Roubier, J.Dabin, M.Virraly. G. Ripert si altii. Enciclopedia dreptului din punct de vedere didactic, studiu de tranzitie intre studiile secundare, generale si studiul de specialitate al dreptului, are drept scop formarea spiritului juridic. Ea pune pe profan in stare de receptivitate juridica, adica il pregateste in patrunderea stiintei dreptului. Enciclopedia dreptului, prin caracterul ei general, mentine pe incepator in atmosfera de cultura generala, facand astfel legatura intre cunostintele de pana acum si noile cunostinte. Acest scop, enciclopedia dreptului il indeplineste pe doua cai: o cale logica si o cale metodica. Calea logica consta in punerea jaloanelor care sa calauzeasca spiritul in mersul lui spre cunoasterea dreptului, cu alte cuvinte in formarea spiritului juridic. Aceasta se va face prin individualizarea dreptului ca fenomen social si ca disciplina, distingandu-l de celelalte fenomene sociale si de celelalte discipline; prin caracterizarea lui anatomica, adica prin precizarea ideii de drept si prin descrierea elementelor care-l compun si a principiilor care-i stau la baza; prin expunerea fiziologiei lui, am putea zice, adica a felului cum se naste, cum evolueaza si cum traieste, divizandu-se dupa diferitele functii pe care le implineste. Cum zice prof. Levy Ullmann: Et cest pourquoi il nous parut desirable, des leur arrivee dans nos amphitheatres, de faire de nos etudiants dans le meme temps que nous leur enseignons les textes, avec l-art de les utiliser des historiens, des economistes, des philosophes. Dupa toate aceste explicatii, spiritul profan incepe a sti cu ce are de-a face, incepe sa se orienteze: spiritul si-a creat un cazier pentru stiinta dreptului. Nu este insa suficient de a avea cunostinte despre esenta disciplinei de studiat; mai trebuie in plus altceva: odata cunoscute elementele cu care lucram, trebuie sa stim sa ne descurcam printre ele. Aici intervine al doilea rol al enciclopediei dreptului: rolul sau metodic, pe care, din nefericire, multi il lasa pe planul al doilea. Se uita adesea ca

jurisconsultul, omul de drept, nu este numai acela care cunoaste dreptul, ci mai ales acela care stie sa se serveasca de el. Tot invatamantul dreptului are o gimnastica a mintii. Nu este vorba a tine minte tot ce ai invatat, ci a-ti slefui spiritul juridiceste. Marele filozof si estetician englez Ruskin, compara lectura cu celebrul Deschide-te Sezame, din O mie si una de nopti. Tot ce citim ne serveste sa cunoastem acele cuvinte, pentru a deschide muntele miraculos, care este stiinta. Cunostintele noastre acumulate ne formeaza spiritul si astfel putem intelege totul, La culture, cest ce qui reste quant on a tout oublie, a zis odata Herriot, in mod spiritual si paradoxal. Prin diferitele rationamente in care stiinta dreptului este atat de bogata, de o bogatie pe care nu o gasim decat in filozofia scolastica, ne formam spiritul juridic, invatam sa jonglam cu principiile de drept. In acelasi timp prin studiul tehnicii juridice, enciclopedia dreptului releva importanta instrumentelor specifice dreptului si in special a terminologiei juridice. Dreptul isi are limba lui specifica si cuvintele din limbajul juridic nu au acelasi sens ca cele din limba vulgara. De cele mai multe ori discutia poarta asupra termenilor si s-a zis cu drept cuvant ca le langage reste linstrument tehnique le plus nettement caracterise de toute la vie sociale. Enciclopedia dreptului formeaza astfel spiritul juridic, logica juridica si cultura generala juridica. Metoda. Studiul enciclopediei juridice este in stransa legatura cu metodele de invatamant practicate intr-o tara sau intr-o epoca anumita. Acolo unde scopul studiilor juridice este formarea profesionistilor, a practicienilor, studiul dreptului se va reduce la analiza textelor si la metodele lor de aplicare. Dimpotriva, acolo unde dreptul e considerat ca o stiinta sociala, se va insista asupra celorlalte stiinte sociale, economia politica, sociologia, etc. In sfarsit, acolo unde caracterul rational al dreptului va fi la baza studiilor juridice, filosofia dreptului va ocupa un loc de frunte. Metodele de invatamant au trecut in Franta prin 3 faze corespunzand celor 3 caractere pe care le-am recunoscut disciplinei juridice. 1) Intr-o prima faza, baza invatamantului este pur tehnica, scopul sau fiind formarea profesionistilor, magistrati si avocati.Aceasta este conceptia lui Napoleon (legile din 22 Ventose an XII si 13 martie 1804). Totul se reduce la studiul codurilor si legilor si la metodele lor de interpretare. Din aceasta conceptie se naste scoala interpretilor codului civil sau scoala exegetica. Metoda va fi deductiva si silogistica, toate solutiile fiind luate din interpretarea si chiar fortarea sensului textelor de lege. 2) Odata cu raspandirea pozitivismului si a scientismului, invatamantul se resimte si el de noile curente. Diferitele legi si decrete introduc in Facultatile de drept, studiul economiei politice, a istoriei dreptului, a dreptului international si constitutional. Invatamantul din exegetic cum era, tinde a deveni stiintific, dreptul fiind studiat in cadrul stiintelor sociale. 3) Curentul stiintific insa care si azi este dominant (unii cer inlocuirea dreptului roman cu economia politica) are si dezavantajele lui. Intr-adevar, integrandu-se dreptul in metodele stiintifice, se uita ca dreptul are si un aspect filozofic. Tocmai spre a implini aceasta lacuna a invatamantului, gasim azi in franta numerosi autori care preconizeaza tinerea unor cursuri de filosofie sau enciclopedie juridica. Astfel, la Nancy se tine un curs de introducere filozofica la studiul dreptului. Autori ca Levy Ullmann, Capitant Bonnecase, Renart, Geny, se ocupa cu studii de filozofie a dreptului si cer chiar ca acestea sa se introduca in invatamant. Iata cum, dupa incercarea tuturor metodelor, s-a ajuns, prin forta lucrurilor, la o conceptie enciclopedica a stiudiului dreptului, caci in realitate, combinarea metodelor stiintifica, filozofica si tehnica impune un studiu de sinteza a celor trei aspecte ale dreptului in esenta lui. Djuvara considera ca enciclopedia dreptului are un obiect mai putin vast decat filozofia dreptului. Enciclopedia dreptului se margineste sa caute sa explice ce este deptul si prin aceasta, pornind numai de la constiinta juridica, poate sa se avante in mod accidental in

cateva domenii filozofice marginase. Filozofia dreptului, din contra porneste de la filozofie, de la conceptiile mari despre viata si confruntandu-le cu rezultatele stiintei, cauta sa ajunga la rezultatele sale. Alti autori care vad in enciclopedia dreptului un studiu introductiv, pregatitor la stiinta dreptului, considera ca rolul acesteia este numai de a da primele notiuni, de a netezi calea, pe cand filozofia dreptului are drept scop de a ne da o sinteza, de a evidentia rezultatele generale care se desprind din stiinta dreptului. Aceasta este opinia domnului Mironescu. Teorii din care putem distinge cum este azi conceputa enciclopedia dreptului: 1) Teoria care considera enciclopedia ca un studiu rezumativ al diferitelor ramuri ale dreptului, studiul pur docmatic, fara nici un caracter critic; 2) Sistemul care considera enciclopedia ca un stiudiu introductiv la stiinta dreptului; 3) Sistemul care considera ca enciclopedia se confunda cu filozofia dreptului; 4) Sistemul care considera ca enciclopedia imopreuna cu filozofia dreptului constituie teoria generala a dreptului; 5) Sistemul care considera ca enciclopedia dreptului este o stiinta autonoma (teoria organica). Filozofia, spre deosebire de stiinta care procedeaza prin observatie directa si prin constatarea obiectiva a faptelor, deci prin experienta, se serveste de o metoda cu totul subiectiva, cautand prin reflezie si apreciere critica sa gaseasca explicatii de ordin general al fenomenelor. Asadar filosofia este o disciplina care considera in cercetarea prin reflexie a cauzelor prime si a principiilor generale care carmuiesc fenomenele si in aprecierea lor critica. Filozofia dreptului va fi deci cercetarea originii dreptului, a fundamentului sau si a principiilor generale dupa care se stabilesc si evolueaza normele de drept. Intr-un sens mai restrans insa, filozofia dreptului se concepe in sensul de metafizica juridica, si in aceasta masura ea va fi cercetarea absolutului, a realitatii, a ideii ce se ascunde in dosul fenomenelor, metafizica juridica va cerceta ideea dreptului in absolut, pe cand stiinta sau sociologia va studia-o in timp si spatiu, deci in relativ. Enciclopedia dreptului este stiinta Dreptului. Toate celelalte ramuri ale dreptului se ocupa cu dreptul la care se adauga un atribut, dreptul civil, dreptul comercial, dreptul roman, dreptul international, am putea deci spune ca au ca obiect dreptul calificat, cu epitet caci se ocupa cu institutiile, regulile unei materii determinate a dreptului. Enciclopedia dreptului se ocupa de Drept, fara atribut, adica de drept in general, in esenta lui. Dreptul de care se ocupa enciclopedia se gaseste, este inerent, s-ar putea spune, in sub constientul oricarei manifestari speciale ale dreptului intr-una dintre ramurile lui; de aceea disciplina noastra se numeste enciclopedie, pentru ca priveste dreptul sub toate aspectele lui, urmareste ce este permanent in drept si cum acest element permanent se manifesta in formele efemere, trecatoare ale dreptului. Enciclopedia imbratisand deci dreptul in general, se va ocupa cu tot ce priveste dreptul , cu toate aspectele lui. Dreptul are ca scop stabilirea unor norme de purtare ale oamenilor in societate. Pentru elaborarea acestor norme trebuie indeplinita o intreita opera: 1) O opera stiintifica 2) O opera metafizica 3) O opera tehnica Enciclopedia dreptului va studia dreptul sub aceste trei aspecte ale lui, in principiul lor si in acelasi timp in integrarea lor in diferitele intitutii, in timp si in spatiu. De unde si utilitatea ei fata de alte ramuri ale dreptului, care nu studiaza dreptul decat in ceea ce are specific ramura studiata.

n concluzie, Enciclopedia dreptului este tiina dreptului care studiaz esena dreptului, sub toate aspectele sale, iar obiectul Teoriei Generale a dreptului n ara noastr este dreptul romn.

BIBLIOGRAFIE

Alexandru Vallimarescu - Tratat de enciclopedia dreptului Nicolae Popa Teoria generala a dreptului Mircea Djuvara Teoria generala a dreptului

Referat la Teoria generala a dreptului

Stiinta dreptului ca enciclopedie juridica

Studenta: Gimurtu Corina Universitatea Ovidius, specializarea Drept si Stiinte administrative