ANUL XLIV. 1937 No.

1-2

ORGANUL SOCIETATII ISTORICO-FILOLOGICE DIN IASI

.
11
Director : Prof. ILIE BARBULESCU
A A
SUMARUL
I. STUDII SI COMUNICARI Pag.
ILIE BARBULESCU . . L'individualite de la langue roumaine et
ses elements slaves anciens . . . 1
C. I. ANDREESCU si C. A. STOIDE. $tiri despre petrecerea in
' Moldova a D-nei Ecaterina Cercheza
dupa moartea lui Stefan Voda Lupu . 33
TH. HOLBAN Raspindirea coloniilor rominesti in
. . .
Polonia . . . . . . . 41
H. MIHAESCU . . . Latina Populara. Pe marginea unei carti
.

recente . . . . . . 51
1LIE BARBULESCU . . larasi despre Savina Kniga si Codex
. Suprasliensis in Dacia Traiana . . 59
ff ff . . $i limba bulgareasca preface sunetul e in a 76
VLADIMIR MIRONESCU. Viata, credintele si arta popor. rominesc 78
ILIE BARBULESCU . . Inca ceva despre rom. cochi-vechi" . 84
,, . . larasi despre d. M. Gaster in Stiinta rom. 87
D. GAZDARU . . . . Mici controverse istroromine . . . 95
ILIE BARBULESCU . . Prof. Ohienko despre publicarea docu-
mentelor romino-slave . . . 101
N. ALEXE Expresia rom. A se duce la Brusa" . 104
D. CRANJALA . . . Influente rominesti in Carpati . . 110
. . ,
II. RECENZII
Dictionarul limbii romine intocmit si publicat de Ac. R. dupa indemnul
si cu cheltuiala Maiestatii Sale Hegelui Carol I (AugustScriban) 121
Dr. Fr. Karas. Ceskoslovenska v.v2tev, zapomenuta nebem i zemi.
I. Cechove v Rumunsku (D. Crinjalci) . . . . 129
Al. lordan. Mihai Viteazul in folclorul balcanic (B. Hristev) . . 131
Grigore Nandris. Documente rominesti in limba slava din Minasti-
rile Muntelui Athos (I. Barbulescu) . . . . 133 .
I E. Toroutiu. Pagini de istorie si critica literara (N. Alexe) - . 15b
G. Pascu. Le mays dans les langues romanes et balcaniques (D, Wiz-
daru) . . . . . . . . 161
Dacoromania, Buletinul Muzeului limbii romine" din Cluj, A nul VIII.
1934-1935 (D. Strungaru) . . . , . . 162
..
D. Gazdaru. Originea si raspindirea motivului amarita turturica"
in literaturile romanice (N. Alexe) . . . . 167

HI. CRONICA
Activitatea Societatii istorico-filologice Arhiva" din Iasi. Academia Ro-
mina si Stiinta. Academia Romina si Nationalismul. Bibliografia"
Dacoromaniei.

211111111111
Incorectitudine stiintifica. Cercul iesenilor din Bucuresti.
Senatul Universitar din Iasi si Arhiva".

IsmilmEm 0l
 Directiunea revistei nu -51 is raspunderea articolelor publicate.
Autorii, fiind direct respunzatori, sunt liberi se. -$i sustie, in mod docu-
mentat. parerile lor, care duc la afirmarea sau restabilirea adevarului
stiintific.

SOMMAIRE
1. Etudes et Communications.
ILIE BARBULESCU: L'individualite de la langue roumaine et ses ele-
ments slaves anciens . . . . . 1
C. A. ANDREESCU et C. A. STOIDE: Relations concernant le sejour
en Moldavie de Doamna Ecaterina Cercheza apres la
mort de Stefan Voda Lupu . . . . 33
TH. HOLBAN: La dispersion des colonies roumaines en Pologne 41
H. MIHAESCU : Le bas-latin. Notes sur un ouvrage recent 51
ILIE BARBULESCU : De nouveau la question de Savina Kniga et
de Codex Suprasliensis dans la Dacie Trajane . 59
ILIE BARBULESCU: Le bulgare change lui aussi e en a . 76
VLADIMIR M1RONESCU: Vie, croyances et art du peuple roumain 78
ILIE BARBULESCU: D'autres informations sur roum. cochi-vechi" 84
ILIE BARBULESCU : Reprises sur M. Moses Gaster dans la Science
roumaine . . . . , , . 87
D. GAZDARU: Petites controverses istro-roumaines . . 95
ILIE BARBULESCU: Le prof. Ohienko au sujet de la publication
des documents roumaino- slaves . . . 102
N. ALEXE: L'expression roumaine A se duce la Brusa" . . 104
D. CRANJALA: Influences roumaines dans les Carpathes . 110
II. Comptes Rendus,
DICTIONARUL LIMBII ROMANE intocmit si publicat de Academia
Rom3na, dupe. indemnul si cu cheltuiala Maiestatii
Sale Regelui Carol I (Aug. Scriban) . . . 121
DR. FR.KARAS: Ceskoslovenska vetev. zapomenuta nebem i zemi
I. Cechove v Rumunsku(D.Crtnlald) . . .
AL. IORDAN : Mihai Viteazul in folclorul balcanic (B. Hristev) 13?
GRIGORE NANDR1$ : Documente rominesti in limba slava din
Minastirile Muntelui Athos (I.Barbulescu) .
I. E. TOROUTIU: Pagini de istorie Si critics literary (N. Alexe) . 1356
G. PASCU: Le maIs dans les langues romanes et balkaniques
(D. Gazdarul . . . . . 161
DACOROMANIA: Buletinul .Muzeului limbii romine" din Cluj.
Anul VIII, 1934-1935 (D. Strungaru) . . . 162
D. GAZDARU: Originea si respindirea motivului amarita turtu-
rice" in literaturile romanice (N. Alexe) . . 167
III. Chronique.
Activite de la Societe historico-philologique Arhiva" de lassy. L'Acade-
mie roumaine et la Science. L'Academie roumaine et le Nationalisme.
La Bibliographie" de Dacoromania. Incorectio n scientifique. Le Cercle
des yassyots de Bucarest et Arhiva". Le Senat universitaire de lassy
et Arhiva".

AR HIVA.
Apare de doua on pe an : Ianuarie-lunie, Iulie-Octomvrie.
Abonamentul anual :
100 lei In Ora pentru particulari.
200 . pentru Autoritati, Banci $i alte intreprinderi.
250 . pentru strainatate.
 No. 1-2

ARHIVA
ANUL XL1V 1937

REVISTA DE ISTORIE, FILOLOGIE

SI CULTURA ROM1NEASCA
ORGANUL SOCIETATII ISTORICO-FILOLOGICE DIN IASI

L'individualite de la langue roumaine et ses ele=

ments slaves anciens
L'individualite ethnique roumaine 1)
Furetant sans cesse darts les elements thraco-daciques ou
illyriens, romains et ,vieux slaves" de la langue roumaine, la
Science n'a pas pu arriver encore a un resultat definitif con-
cernant l'origine des Roumains et de leur langue. Elle se de-
mande meme aujourd'hui : oa et de quels elements fondamen-
taux se constitua l'individualite ethnique roumaine a l'epoque
reculee de sa naissance. Mais dans ses recherches, la Science
n'a pas remarqu6 que, si a l'aide des elements thraco-daciques
ou illyriens et romains, faute de donnees historiques et philo-
logiques a leur egard, n'est pas capable de donner une solution
a ce probleme, elle pourrait, quand meme, le resoudre ayant
en vue l'element slave du roumain, mais non comme jusqu'a
present, rien que par le prisme de la Grammaire paleosloveni-
que c'est-à-dire du vieux-bulgare", mais par celui de la Gram-
maire historique bulgare entiere, donc aussi par le prisme de
sa periode post-paleosloyenique. Suivant cette vole toute nou-
velle, nous aboutimes a cette conclusion : que l'individualite ethni-
1) Notre ouvrage Individualitatea limbii romdne si elementele sla-
ve vechi (L'individualite de la langue roumaine et ses elements slaves anci-
ens) parut en volume en 1929, apres qu'une partie en a parut des 1922
dans differents numeros succesifs de l'Arhiva. Cet ecrit aux points de vue
et aux arguments philologiques nouveaux soutient la theorie de la conti-
nuite et de la formation des Roumains rien que dans une certaine region
de la Dacie Trajane. C'est contrairement, done, a la theorie de Rosier, sou-
tenue surtout par les strangers, et aussi, contrairement a la theorie combinee
de la continuite - emigration de Benkti, qui est soutenue surtout par
2 ILIE BARBULESCU

que roumaine, partant de sa langue, n'a pas dans sa compo-

sition le slave comme element fondamental et qu'elle s'est petrie
et formee en dehors du territoire occupy par les Slaves, au
temps de son eclosion. Nous prouverons ici, nommement, qu'elle
est née dans la Dacie Trajane, mais, en tout cas, en dehors
de la Moldavie de plus Lard de cette province romaine.
De sorte que, par ceci, nous determinerons en meme temps,
comme un paragraphe de I'Histoire des Slaves et pour eux
aussi leur extension territoriale dans la Dacie Trajane, oft ils
ne s'etendaient pas tant qu'on l'af firme. Mais pour I'Histoire des
Roumains aussi, nous determinerons que, au commencement de
la vie de leur individuality ethnique, ils ne s'etendaient pas
dans la Dacie Trajane dans la mesure ou on le pretend 1).
Pour argumenter et documenter ces chosen la, qui eclaircissent
des episodes, non seulement de 1'Histoire des Roumains, mais aussi
de l'ancienne Histoire des Slaves,il faut faire d'abord un apercu
historique du probleme de l'origine des Roumains et de leur
langue. Ceci, d'un cote pour nous rendre compte du stade scien-
tifique oit se trouve ce probleme, et, d'autre pour avoir un
point de depart pour le nouvel prisme et les nouveaux argu-
ments par lesquels nous considererons ce probleme. Le plus
souvent nous ferons cet apercu d'une facon critique.
Les theories relativement a la region oft s'est
constitue l'individualite de la nation et de la lan-
gue roumaines
A la question concernant la region ou se sont petries et
contituees la nation et la langue roumaines, donc l'individualite
les historiens et les philologiques roumains. Parce que nous y apportons
de nouveaux points de vue et arguments, nous considerons que ce serait
pour l'interet de la Science que non seulement les hommes de Science con-
naisseurs du roumain (car I'ouvrage est emit en roumain) les puissent connai-
tre et discuter, mais aussi ceux qui ignorent cette langue ou ceux qui ne la con-
naissent pas suflisemment et qui ne peuvent pas le comprendre assez.
C'est pourquoi nous avons decide qu'on traduise ce !Me en francais. Avec
sa traduction s'est chargé mon etudiant en Slavistique, M. Gheorghe Bo=
gaci, que je remercie cordialement pour le plaisir qu'il veut faire
son professeur et aussi pour le service qu'il aspire a rendre a la Science
par sa traduction. A ('occasion de ('apparition de cette traduction je repon-
drerai a toutes les objections scentifiques qui ont ete faites jusqu'a present
au texte roumain.
1) Cf. Die BOrbulescu : Curentele literare la Romani in perioacia
Sluvonismului Culturol (Les courants litteraires chez les Roumains dans
la periode du Slavonisme cultural), Bucuresti 1928, p. 2 5, 9 et 413.
 INDIVIDUALITE DE LA LANGUE ROUMAINE 3

ethnique roumaine, la Science a repondu jusqu'a present par

deux theories fondamentales et dignes d'etre remarquees, a savoir:
la theorie de remigration et celle de la continutte.

La theorie de l'enzigration de Sulzer, Engel, systematisee

et affermie par Rosier, a ete confirmee plus tard par Toma-
schek et Miklosich (a pres avoir renonce a la theorie de la con-
tinuite), et encore par d'autres strangers : C. JireL'ek et Miletie",
Hunfalvy, Rethy, ThallOczi, Kadlec 1), Niederle, etc. Cette theorie
soutient que la nation et la langue roumaines s'etaient formees
de l'autre cote du Danube, a savoir : en Mesie d'apres Rosier ;
selon Tomaschek surtout dans la Thrace proprement dite (la
region centrale du mont Hemus) ; ou dans l'Illyrie de la cote
crest de l'Adriatique" (die Ostkiiste des adriatischen Meeres")
selon Miklosich, c'est- a-dire outre Danube, posterieurement a la
retraite des colons romains de la Dacie effectuee par rempe-
reur Aurelien en 271. Plus tard, de l'endroit oft its s'etaient for -
mes les uns des descendents de ces Romains, c'est-a-dire une
partie des Roumains, se sont &places de nouveau vers la
Dacie Trajane, oit les restes" des civils romains, d'apres 271,
n'existaient plus, mais s'etaient denationalises durant ]'invasion
des barbares, d'apres les uns 2), ou ou its ont trouve encore ces
restes pas denationalises et auxquels its se sont metes, d'apres
les autres, 3).
Dans la Dacie Trajane ii y a une partie des Roumains du temps
de Trajan et une autre partie de ceux qui ont a dmigre plus tard d'outre
Danube. Miletk.' croit meme que : ]'element roumain en Dacie n'est
pas de beaucoup plus recent que le slave et qu'il ne faut pas cher-
cher son origine au dela du Danube, en Bulgarie. Le plus vrai-
semblable, c'est que relement roumain soit sorti des contrees
latinisees de la Dalmatie, de la cote adriatique (Primorje) de
1) On peut voir un resume de ces deux theories dans ]'oeuvre de
Karl Kadlec : Vala§i a valcchske pravo v zemich slovanskych a uher-
skych, v Praze 1916, p. 11 82. Ce resume obtient un completement par
ce que nous montrons plus bas.
2) P. ex. Krek : Einleitung in die slauische Literaturgeschichte, ed.
2, Graz 1887, p. 286.
3) De la sorte, Benko : Transsilvaniao Vienne 1777. Cf. Arhiva avril
1922, p. 309 ; Rosier : RomOnische Studien, p. 68 etc.
4 ILIE BARBULESCU

la Croatie et de Sriem (Sirmium) d'oft, peut-etre, une partie de

cet element romanise ait emigre, au moment de l'invasion des
Avares et des Sud-Slaves, par Ia Hongrie de sud, dans les
montagnes de la Transylvanieu '). Cette theorie de ('emigration,
sous la forme mise au jour par Benko, est soutenue aussi par
le savant tcheque Niederle 2).
Cette admigration ou reemigration dans la Dacie Trajane,
apres la formation de l'individualite roumaine surtout outre
Danube, soit en Dalmatie soit dans la Peninsule des Balkans
proprement dite, au nord et dans le voisinage immediat des
Albanais, est admise, en grande partie, aussi par la Science
roumaine a partir des freres Tunusli (a. 1806) jusqu'aux con-
temporains : Tiktin 3), Onciul 4), Ovid Densusianu5), Sextil Pus-
cariu, 6). D'apres ces erudits de la Science roumaine la nou-
velle emigration (Ia reemigration) est arrivee (un peu comme
chez MiletiO) des le commencement du VII e 7) ou du VI e siecle,
et s'est repetee graduellement it plusieurs reprises. Elle a trouve
dans la Dacie Trajane des debris des anciennes colonies romai-
nes y restees apres la retraite des legions par Aurelien en 271
et s'y est melee. Certains de ces auteurs (p. ex. S. Puscariu),
ignorant BenkO, oubliant meme les freres Tunusli et estimant
que cette conception historique sur I'origine des Roumains se-
rait un produit tout-a-fait moderne, I'appellent meme, it tort,
la theorie d'Onciul ", selon l'historien contemporain roumain
qui l'a soutenue le plus.
1) Dans Sbornik Min. (--= Sb Min), XVI-XVII, a. 190J, p. 498. Pour les
resultats des autres auteurs mentionnes plus haut, voir les indications de
Dr. Gr. Krek dans Einleitung, p. 286, et chez Dr. K. Kadlec: Valagi a
valagske pravo.
2) Dans son Slovanske Staroitnosti, II, 2, p. 305.
3) P. ex. dans Rumeinisches Elementarbuch, Heidelberg 1905, pg. 10.
4) D. Onciul: Originele Principatelor romdne Si Ro;ndnii din Dacia
Traiand p. 7, 14; cf. notre compte-rendu dans Arhiva XXIX (a. 1922), 2,
p. 308-309.
5) Ov. Densu§ianu : Histoire de la langue roumaine, I. Paris 1901,
p. 324.
6) Zur Rekonstruktion des Urrunzcinischen, Halle a. S. 1910; cf. a
cet egard notre compte-rendu dans Arhiva XXIX (a. 1922), 2, p. 292-310.
Voir aussi Dacoromania, VIII (a. 1936), p. 328-329.
7) Cf. Hie BArbulescu dans Arhiva, avril 1922, p. 308.
 INDIVIDUALITE DE LA LANGUE ROUMAINE 5

La theorie de la continulte soutenue par Ia Science occi-

dentate 1), meme dans les siecles passes a ete acceptee dans
le temps moderne par Jung, Pie", Tamm, Ranke, Mommsen ; plus
encore, elle etait egalement defendue par Miklosich et Tomaschek,
a l'epoque ou ils n'avaient pas encore accept& la theorie
de Rosier ; a present, d'autres strangers, par ex. Boguslawski,
continuent it la soutenir. Cetle theorie soutient que les colonies
civiles romaines ne se sont pas deplacees (totalement ou en
partie) de la Dacie Trajane outre Danube, mais elles confirm-
erent it vivre ici donnant naissance et constitution it la langue
et it Ia nation roumaines.
La theorie de la continuite, clans sa totalite, a ete soutenue
chez les Roumains par B. P. Hasdeu, dans sa Istoria Critics a
Romanilor" 2) par ex., par A. D. Xenopol, N. lorga, et d'autres.
Iorga dit 3) que Siebenburgen ", est unzweifelhafte Wiege des
rumanischen Stammes", c'est-a-dire : la Transylvanie est l'in-
dubitable berceau de Ia nation roumaine".

Les couches thrace ou illyrienne et romain de

Pindividualite ethnique roumaine
L'Histoire nous montre qu'au temps oit on met generale-
ment le petrissage et la constitution de l'invidualite ethnique de
la nation et de la langue roumaines, sur tout le territoire em-
brasse par les solutions de ces deux problemes, ont vecu trois
couches de peuples qui ont laisse, et qui devaient laisser, des
-traces plus importantes: les Illyres dans l'Illyrie romaine, de la
cete de l'Adriatique vers l'est et sud jusqu'aux regions albanai-
ses, et les Thraco-Daces, surtout au centre et dans la moitie
1) Voir son historique chez Hie 135rbulescu: Studii privitoare la
Limbs si Istoria Romanilor, Bucure§ti 1902, p. 111, chapitre: Idea latina
la Romani In curentul roman si anti-slav din al XV-lea pans tntr'al
XVII-lea veac". (=. L'idee latine chez les Roumains dans le courent latin
et antislave du XV-e jusqu'au XVII-e siecles).
2) Plus tard, dans Strat si Substrat, Hasdeu change d'opinion et em-
brasse la theorie de Benko ; cf. I. Barbulescu, dans Arhiva, XLIII, (a. 1936),
3 4, p. 272 277.
3) Dans : Geschichte des rumimischen Volkes, I, 116; mais cf. Niederle :
Slovanske Staro2itnosti, II, 2, p. 306, oft it considere, It tort, lorga comme
partisan de l'emigration.
6 ILIE BARBULESCU

de l'est de la Peninsule des Balkans et dans la Dacie Trajane.

C'est la premiere couche. Plus tard, sur celie-la, depuis la con-
quete romaine qui commence, par endroits, meme apres Chr., s'est
etabli la seconde couche, romaine. Enfin, plus tard s'est install&
la troisieme couche : slave, d'apres les uns dans certaines regi-
ons a partir (160. du 1E1-e ou IV-e s. apres Christ et dans d'autres
des le premier meme.
De sorte que, les partisans de l'emigration, mais aussi ceux
de la continuite (Pie' p. ex.), affirment generalement que, de la
fusion de ces trois couches de nations s'est constitue, la oft
etait née, l'individualite organique ethnique de la nation et
de la langue roumaines.
Dernierement on insiste surtout sur le role considerable de
l'element slave dans la constitution de l'individualite ethnique
roumaine.

La couche slave et les theories au sujet de son

role dans l'individualite ethnique roumaine.
Les partisans de l'emigration aussi bien que ceux de la
continuite roumains ou etrangers, (a l'exception de Hasdeu
dans une certaine mesure),soutiennent que l'element slave est
meme partie organique et integrante de l'individualite ethnique
roumaine. Avant la penetration, disent-ils, et la fusion de
l'element slave avec ceux anterieurs, romain et traco-ilyrique,
it n'y avait pas une individualite roumaine, mais exclusivement
romaine, cette derniere formee du melange des elements illyrien
ou traco-dace avec celui vainqueur, romain.
Cette theorie est basee sur l'observation du fait que la
langue roumaine, dans sa constitution actuelle et selon ses
sources philologiques du passé, possede un grand nombre de
mots et de noms ge,ographiques slaves que les erudits consi-
derent comme ,,vieux slaves". De meme, d'autre cote, dit
cette theorie beaucoup de phonetismes et de transformations
phonetiques de ces mots slaves, ressemblant aux memes phone-
tismes et aux modifications phonetiques des mots d'origine la-
tine du roumain, on ne saurait expliquer cette ressemblance
autrement, que ces mots slaves se penetrerent reciproquement
avec l'element romain et gulls fusionerent et evoluerent ensemble'
 INDIVIDUALITE DE LA LANGUE ROUMAINE 7

et selon la nature phonetique des transformations du dernier.

Cetie theorie est vieille, elle aussi : elle a ete soutenue déjà
la fin du XVIII-e siècle, par ex. par Adelung dans son ouvrage :
Mithridates, oder allgemeine Sprachenkunde, et puis, meme au
X1X-e siecle, y ont pris part plusieurs, parmi lesquels Sulzer
dans son livre Geschichte des Transalpinischen Daciens, par P.
1. Safarik dans Slovanske Staroitnosti I, 268, et d'autres encore.
Adelung et Sulzer pretendent que le roumain est un mé-
lange organique romisch-slavisch", c'est-a-dire romain-slave",
et que les Roumains sont also weder Slaven noch reine Romer,
sondern ein Gemisch von beiden VOlkern von weichen aber das
romische vorschlagt and den Vorzug hat" (ni Slaves ni Ro-
mains, mais un mélange de ces deux peuples, mélange ou
l'element romain a la preponderance et la priorite"). P. I. Safarik
soutient que le peuple roumain est ne aux V-e et V[ -e s., A
peine, de la fusion des Getes, des Romains et des Slaves, en
Dacie" (Narod Valachuv, povstaly teprva v 5-tem stol. ze sme-
sice Getuv, Rimanuv a Slovanuv v Dacii).
Plus tard, Miklosich admet 1) que der Ursprung der rumu-
nischen Sprache datirt dem Gesagtem gemass vom Anfang des
zweiten lahrhunderts, wo romische Colonisten sich am linken Ufer
der untern Donau niederliessen" ; ou presque pareillement 2) :
Der Ursprung der rumunischen Nationalitat fallt in jene Zeit,
wo des R6mers Fuss zum ersten Mahl den Boden Illyricums
betrat". Mais, dans le premier cas, lorsqu'il admet la formation
de la langue et de la nation rournaines en Dacie (car it n'avait
pas encore embrasse la theorie de l'emigration de Rosier), aussi
bien que dans le deuxieme cas, losqu'il admet qu'elles s'etaient
formees en Illyrie, MikIosich comprend que l'element slave
est entre dans la constitution organique de l'individualite roumaine.
Car, evidemment, c'est ce qu'il comprend lorsqu'il dit dans
Die slay. Elem. im Rumun.", p. 5, : In spaterer Zeit, etwa vom
sechsten Jahrhundert an, trat zur Verbindung des autochtonen
Elementes mit dem romischen auch das slavische. Far eine solche
Beimischung sprechen hinsichIlich der nordlichen oder dacischen
Rumunen, ausser einer nicht unbedeutenden Anzahl slavischer
1) Dans Die slaviRchen Elemente im Rumunischen, Wien 1861, p. 41
2) Dans Beitrtige zur Lautlehre der rumunischen Dialekte. Con-
sonantismus, Wien 1882, II, p. 49.
8 ILIE BARBULESCU

Ortsnamen, die aus dem Slavischen stammenden Worte ihrer

Sprache, welche so zahlreich sind, dass sie unmoglich aus dem
blossen Nebeneinanderleben beider Volker konnen erklart werden"
(c'est-à-dire : Plus tard, des le VI-e s. aproximativement, ('ele-
ment slave vient Tier l'element autochtone a l'element romain.
Ce mélange, au sujet des Roumains du nord ou daciques, nous
temoignent a part la quantite assez grande de noms topiques
slaves, aussi les mots d'urigine slave de leur langue, qui sont
si nombreux, qu'il est impossible de les interpreter comme pro-
duit seulement d'une vie voisine de ces deux peoples").
La meme opinion, au sujet de la constitution du roumain
avec les elements slaves, existe chez Tomaschek qui (apres etre
devenu, de l'adepte de la theorie de Id continuite, le partisan de
celle de l'emigration, en se fondant surtout sur les resultats de
Rosier), soutient ') que : l'individualite roumaine ne s'est con-
stituee definitivement qu'entre 600-1000, a savoir, uniquement
apres le mélange de l'element slave avec l'element anterieur
romain.
De la sorte soutiennent tous les hommes actuels de Science
de l'etranger, parmi lesquels mentionons le partisan de la conti-
nuite Boguslawki 2) et ceux de l'emigration : C. Jire&k, 3) V.
Jagi64), G. Meyer 5), Coney "), etc. Ce dernier, ayant en vue la
toule de mots slaves et de noms topiques du roumain, emit
meme que : la pretendue latinite des Roumains et de leur lan-
gue est une vaine fiction" (samo prazna fikcija).
Dans la Science roumaine, generalement, les historiens,
aussi bien que les philologues, soutiennent de la sorte que :
l'element slave entre dans la constitution de l'individualite
ethnique de la langue et de la nation roumaines. Ainsi croit
Cihac 7) qui suit et soutient intimement les idees de Miklosich.
1) Dans Die Allen Tralcer, Wien 1893-4, 1, 80, 106 et zur Kunde
der Hamushalbinsel p. 63.
2) Dans W Kwestyi pocizocienia RumunOw, Warszawa 1909, p. 85:
3) Dans D6jing naroda bulharskeho, Praha 1876, p. 65.
4) Dans Archly fur slavische Philologie (=-Ats1Ph). IV, 641,
XVI, 312.
5) Dans Albanesiche Studien, III, 22.
6) Dans Ezikouni uzaimnosti meciu Balgari i Romeini, Sofia,
1921, p. 2.
7) Dans son Dictionnaire d'Etymologie daco-romane.
 INDIVIDUALITE DE LA LANGUE ROUMAINE 9

Tiktin qui est partisan de ]'emigration, pareillement 1) : Hieraus

erfahren wir, dass die Besiedelung der Lander nordlich der
Donau durch Rumanen erst nach der teilweisen Slaviesterung
ihrer Sprache erfolgt sein kann". Reproduisant totalement les
opinions des erudits strangers cites,plus meme celles de Gaston Paris")
quoique celui-ci ne connilt pas aussi la Slavistique,Ovid Densusianu,
(quoique lui-meme ne sache cette Science que des etudes pu-
bliees en allem and par Miklosich), soutieni que : l'individualite
organique de la nation et de la langue roumaines a commence
se former A partir du We siècle dans les colonies restees en
Dacie apres Aurelien, et des le Ve s. dans celles passees de
l'autre cote du Danube avec les legions d'Aurelien, precisement
au moment oil les Slaves se sont etablis dans la Dacie Aure-
lienne d'outre Danube (Ve s.) ; que cette individualite s'est formee
uniquement a la suite du mélange organique avec relement
slave et qu'elle ne s'est constituee definitivement qu'au XIlle s.
Parce qu'il est interessant de voir comment un homme qui ne
connait a peu pres nullement la Slavistique, ait pu, quand meme, firer
des conclusions qui se basent sur les langues slaves, nous re-
produisons, ici, meme les paroles de Densusianu :" Jusqu'au VI
siecle, le roumain apparaft ainsi comme un petit fragment de
ce monde immense qu'etait la Romania primitive, non encore
morcelee en groupes linguistiques trop distincts, les uns des
autres. Il forme un tout avec l'italien rhetique, et son develcppe-
ment se confond plus d'une fois avec celui de ces langues...
C'est le contact avec les Slaves qui transforme ce parler (le
parler qui etait results du Latin transplante sur les deux rives
du Danube) en une longue speciale... Sans doute peu de temps
apres que la Dacie fut abandonnee par les legions romaines...
Vers la fin du IV-e ou le commencement du V-e siecle, quand
les Slaves etaient venus, en petits groupes, s'etablir en Mesie
et en Thrace... La constitution definitive du daco-roumain doit
etre consideree comme definitivement accomplie au XIII siecle"").
De sorte que Densusianu, quoique ignorant la Slavistique
(mais certainement tout juste par cela), en ce qui concerne le
role de ]'element slave dans l'individualite roumaine, compre-
1) Dans Zeitschift fur roman. Philologie, X, 247.
2) De la revue de Par:s: Romania, 1.
3) Dans Histoire 1, 240, 236, 241, 286, 328, 398.
10 ILIE BARBULESCU

nant t l'envers Miklosich, exagere non seulement le slaviste

P. I. Safarik, (car ce dernier etablit la formation du roumai-
nisme au V s., tandis que Dens. met le commencement au 1V-e
siecle), mais it exagere de meme Tomaschek qui en etablit la
fin au Xe s., tandis que Dens., suivant sans aucune maniere
critique Rosier, au XIII e. Le slaviste Oblak a mis deja en doute 1)
l'exageration de Tomaschek, tandis que Densusianu qui n'est
pas slaviste, hiperbolise jusqu'au XIlle I. Pas dif eremment que
Tiktin pense aussi S. Puscariu 2) qui affirme 3) que
roumaine s'est formee de la fusion et de la vie en commun
avec d'autres nations", avec les Slaves surtout.
Cihac, Tiktin, 0. Densusianu, S. Puscariu sont des philo-
logues. Mais pareillement pcnsent aussi les histoiriens rouma-
ins. Ainsi lorga, qui est pour la theorie de la continuite, ad-
mettait') l'opinion qu'au 1V-e s., tout an moms, l'element slave
a commence sa penetration dans la Dacie Trajane dans la vie
Thraco-roumaine pour en faire l'individualite ethnique roumaine.
II disait alors effectivement : So kann man die Slaven schon
far das vierte Jahrhundert als Bewohner des dakischen Hochlan-
des betrachten, and das ist keine iibereilte Konjectur, sondern
die einzig mogliche ethnograpische, Erklarung... die Rumanen
jetzt im achten Jahrhundert, ein ziemlich fertiges Volk war".
Quoique, dernierement, le meme lorga, qui est impres-
sioniste romantique dans la Science et non un connaisseur et
clairvoyant de toutes les sources comprenant superficille-
ment, et partant a l'envers, une etude de Walter Domaschke
dans Jahresbericht de Weigand, t. XXI-XXV, change cette opi-
nion-la, qui est generale aujourd'hui, et soutient l'opinion (au
sujet de laquelle, selon son habitude, it ne dit pas qu'il l'a
empruntee a Hasdeu, mais qu'il presente comme sienne),
que : les mots vieux slaves du roumain n'auraient pas part a
l'organisme de son individualite ethnique, mais qu'ils y seraient

1) Dans AfslPiz., XVI, 31".

2) Dans Zur Rekonstruktion des Urrumdnischen. Halle A. S. 1910
(cf. mon compte-rendu dans Arhiva. avril 1922, p. 292).
3) Dans Locul linzbii romane intre limbile romaniee, Bucuresti
1920, p. 41; cf. le meme auteur dans Dacoromania, VIII (1936).
4) Dans Gesehtelzte des rumanischen Volkes, Gotha 1905, I, 116k
et 118.
 INDIVIDUALITE DE LA LANGUE ROUMAINE 11

entres, evidemment, beaucoup plus tard, comme une mode qui

eloignait les mots Latins. En verite, it dit maintenaut ce qui
suit : 1).
Le nom slave est le plus souvent, en tant quit n'est pas
adopte pour ecarter un homonyme ou un terme mal sonnant,
un simple doublet, une expression technique, le temoignage,
passager lui meme, d'une mode qui a disparu".
Ainsi comme enoncait Hasdeu premierement, dans Istoria
critics a Romeinilor, Bucuresti 1875, p. 306, oil it dit : L'action
des Slaves sur le roumain a ete eminemment de culture, etant
introduite par le cyrillisme apres le IX-e s., et puis repandue et
confirmee dans la langue du peuple et clans la terminologie to-
pographique, grace a l'usage officiel, grace a la messe et grace
A la mode". Maintenant, donc, Iorga s'assume, sans avower
comme i1 faudrait. et presente comme sienne, la vielle soute-
nance de Hasdeu, une theorie qui a, du reste, comme nous verrons
aussi plus bas, tout juste a cause de la grande quantite des
mots slaves du roumain penetres dans Ia langue de la foule,
ne pent etre ni soutenue serieusement, ni admise.
L'opinion que l'element slave constitue partie integrante
et organique de l'individualite ethnique roumaine, ont, du reste,
ions les historiens roumains modernes ; ainsi Radu Rosetti 2),
Ion Bogdan 3), D. Onciul. En verite, Landis que Rosetti dit que
l'element slave a pris part a la constitution de la nation rou-
maine", Bogdan, reproduisant Tomaschek et imitant Jagie,
ecrit que : il n'y a pas a cliscuter d'un peuple roumain avant
l'infiltration des elements slaves dans la population autochtone
roumaine durant les VI-X s.".
Les elements illyrien on thraco-dace et romain
ne peuvent resoudre le probleme roumain.
Pour la solution du probleme sur l'endroit oft s'est petri et forme
l'individualite ethnique roumaine it y aurait ete une indication de-
cisive la precision du fait : si, de la premiere couche c'est 1'ele-
1) Dans Bulletin de l'Institut pour l'etude de l'Europe sud-orien-
tale, LXIII, 1-2 (1921), p. 15.
2) Dans Ia revue Viata Ronidneascei, juin 1909, p. 368.
3) Dans Istoriografia romdnei gi problemele ei actuale, Buc. 1905,
D. 21; cf. le meme dans Doz,'umentele Rinzenilor din 1484, Buc. 1908, p.
9, 19, 78.
12 ILIE BARBULESCU

merit illyrien ou celui thraco-dacique qui est entre dans la

constitution du roumain. Car evidemment, alors qu'on connait
que le premier habitait dans l'Illyrie, sur le littoral de 1'Adria-
tique et dans Ia moitiee occidentale de Ia Peninsule des Balkans,
it s'ensuivrait que c'est dans cette region-ci que s'est formee
l'individualite roumaine. Et puisqu'on connait que le second
element (thraco-dacique) habitait la Dacie et la moitiee de l'est
de la Peninsule des Balkans, it s'en suivrait qu'ici, a savoir,
ou dans la Dacie Trajane, ou outre Danube, ou, de deux cotes
du Danube, s'est constituee la meme individualite. II faudrait,
dans ce dernier cas, preciser ensuite, rien que sur certains
autres appuis dialectaux thraco-daciques : si cette individualite
roumaine s'est formee en Dacie ou outre Danube, ou, meme,
sur les deux cotes de ce fleuve.
Seulement, dans le stade actuel de la Science au sujet de
la nature constitutive d'illyrien et du thracc-dacique, on ne
peut dire presque rien de précis. On ne peut preciser, parce
que, n'ayant que quelques restes de ces langues, nous ne pou-
vons pas savoir la difference qui etait entre l'illyrien et le
thraco-dace.
On constate, en effet, que l'illyrien etait distinct du thraco-
dace, de ces quelques indubitables restes que nous en con-
servons. Ainsi, tandis que le thraco-dace, (comme les langues
des Hellenes ou des Slaves), avait generalement les noms de
personne composes de deux themes, l'illyrien les avait formes
d'un theme et d'un suffixe (comme la langues des Romains) ').
Ainsi, disait-on en thraco-dacique : Gestityrum, Auluporis,
Dinikenthos, Rhaiskuporis, etc., tandis qu'en illyrien tout sim-
plement : Verzo, Dazas, Tato, Plator, etc.. Quant aux autres
differences, a part une que nous ne mentionnos plus ici, on n'en
connait pas aujourd'hui un autre element précis des individua-
lites illyrienne ou thraco-dacique ; de sorte que, grace a cette
cause, it arrive pas mal de lois parmi les investigateurs, que
les uns soutiennent qu'un phenomene est illyrien, tandis que les
autres le considerent thraco-dacique. Ainsi, pour ne plus men-

1) W. Tomaschek : Die alten Thraker, H, Wien 1894, p. 1.

2) Cf. aussi C. Jireek : [star:fa Srba (preveo Jovan Radonia, Beo-
grad 1911, p. 17 et 24.
 INDIVIDUALITE DE LA LANOUE ROUMAINE 13

tionner autre chose, dirons-nous seulement que le substratum con-

stitutif de l'albanais d'aujourd'hui, (langue qui a aussi plus d'un
quart d'elements romains), est estime par les uns comme illy-
rien 1) et thracique 2) par d'autres.. Nous n'insisterons plus a
dire, qu'a cause de la meme ignorance les uns 3) considerent
illyrienscertains phenomenes (p. ex. la transformation des
groupes consonantiques ct, es en pt, ps, qui sous une autre
forme se trouve dans l'albanais et le dalmate), tandis que d'au-
tres estiment romain dialectal 4) (par consequent, nullement
thracique) le meme phenomene (qui se trouve aussi en roumain :
coxa-coapsa, lacte- laple). De sorte qu'il se peut encore que ce
phenomene ait existe non seulement dans ]'illyrien, l'albanais,
le dalmate et dans le roumain, mais aussi dans le dacothrace
dont nous ne conservons pas de restes, tandis que certains
estiment, comme nous l'avons vu, meme l'albanais comme une
langue thrace.
De sorte que, faute de connaissances au sujet de la con-
stitution du illyrien et du thrace, ces langues ne peuvent
pas nous montrer 5) oir precisement, c'est-a-dire dans quelle
region s'est formee l'individualite roumaine par leur fusion avec
les elements posterieurs d'autre origine que ]'illyrien ou le
thraco-dace. Cependant, on ne peut vier qu'une de ces deux
langues soit entrée organiquement clans la constitution de l'in-
dividualite ethnique du roumain. C'est pourquoi les presumes
elements illyriens (de Kopitar et plus tard completes et rectifies
par Miklosich, et compiles et admis par 0. DensuOanu) 6) de
l'organisme de la langue roumaine, ne peuvent pas etre rien
1) Ainsi C. Pauli: Eine vorgriechische lnschrift von Lemnos. Alti-
talische Forschungen, Leipzig. 1894, II, p. 200.
2) Ainsi G. Meyer, dans Berliner philologische Vochenschrift, XII
277, XV, 436 ; Hirt: Die Indogermanen, I. Strasbourg, 1905, p. 141. Cf. S.
Puscariu : Zur Rekonstruktion des Urrumdnischen p. 61, 46, et Niederle:
Slov. Staroi. II, 2, p. 311.
3) Ainsi C. Pauli, dans Altdalische Forch., Leipzig 1891, III, 256 et
259, et Kopitar dans Kleinere Schriften, p. 239.
4) Ainsi G. Mohl : Introduction d la chronologie du latin vulgaire,
Paris 1899, p. 315.
5) Comme erronement pense 0. Densusianu, quoi qu'il compile
ceux-ci d'apres les autres, dans sa Histoire, 1, 26-33. 232. (Cf. les etudes
de N. Jokl).
6) Dans: Histoire de la langue roumaine, I, 26-33, 232.
14 ILIE BARBULESCU

qu'illyrismes, mais ils peuvent etre, selon le stade actuel de la

Science, tout aussi bien des thracismes (daciques), comme le
soutenait Hasdeu ; tout comme, de meme, les presumes thra-
cismes de Tomaschek et de Hasdeu, peuvent 'etre egalement
des illyrismes '). Tout au plus, ils peuvent montrer que les ele-
ments illyro-thraces (qui se ressemblaient, parce que ]'illy-
rien et le thraco-dacique etaient des branches de la meme
nation thraco-illyrienne) sont entres en roumain et rien de plus ;
mais lesquels de ces elements sont illyriens et lesquels thra-
ces, on ne peut le connaitre aujourd'hui. De sorte que, d'apres
ces elements on ne peut pas tirer la conclusion (comme l'ont
fait Kopitar, Miklosich, leur compilateur Densusianu et d'autres
que nous verrons plus bas) : que l'individualite roumaine se soil
formee en Illyrie, c'est-A-dire vers la cote orientale de l'Adria-
-tique ; tout comme on ne peut pas tirer la conclusion de To-
maschek ou des partisans de la continuite, comme Hasdeu que
cette individualite se soit formee en Thraco-Mesie ou dans Ia
Dacie Trajane.
11 est indiscutable, pareillement, qu'a cote du substratum
thrace ou illyrien, le latin vulgaire est entre aussi dans la
constitution de l'individualite organique roumaine. Mais, vu que
l'element romain etait varie dans la Peninsule des Balkans et
dans l'Illyrie, et en Dacie egalement, i1 consistait des colonies
ex toto orbe romano" (selon Eutropius, VIII, 6) ; puisque, cet
element romain, n'avait pas, par consequent, un sceau a soi,
specifique, dans la region de I'Illyrie, et un autre caractere
distinctif dans la Dacie Trajane, ou, dans la Meso-Thracie 2) il
s'ensuit que l'element latin qui est reste dans la constitution
de l'organisme de l'individualite roumaine, lui nonplus, ne peut
nous indiquer 3), a raison strictement scientifique : oft, dans quelle
region, s'est formee cette individualite roumaine. Tout au plus,

1) Cf. que le prof. serbe Bark (dans Junoslovenski Filolog., II, (a.
1921) 1-2, p. 54, soutient que le mot roumain, qui est aussi en serbe,
gortin, n'est pas d'origine latine derive du *gahalanus, d'apres les uns,
mais qu'il est illyrien et qu'il se trouvait jadis aussi dans l'albanais sous
la forme de *gorcin
2) Cf. Mohl. Introduction a la chronologie du latin vulgaire.
3) Selon les uns et selon leur compilateur Ov. Densusianu : Histoire,
I, 214-236.
 INDIVIDUALITE DE LA LANGUE ROUMAINE 15

it peut nous aider a montrer on le verra ci-dessous que

le soi-disant substratum slave n'est pas entre dans la consti-
tution organique des Roumains, mais qu'il est venu seulement
comme un element superpose, non organique partant, au mo-
ment oft rndividualite roumaine s'etait forme déjà de ]'element
romain et de celui anterieur thrace ou illyrien.
Pour cette raison, non seulement qu'on ne pent repondre
aux questions dont nous nous occupons ici, mais encore, on
n'a pas pu donner jusqu'a present une reponse decisive a leur
sujet ; n'y ont abouti ni les partisans de la continuite ni ceux
de ]'emigration, malgre la foule de differents arguments que les
uns et les autres 1) aient invoques. De sorte que, celui qui vent
se rendre compte d'une maniere objective des solutions .jus-
qu'a present du probleme, doit constater 2) mettle aujourd'hui
que : la question, telle qu'elle se presente actuelement, ne peut
pas etre consideree definitivement resolue dans un des deux sense.
Cependant, comme déjà Hasdeu le reconnaissait ") : rien
que ]'etude du roumain resoudrera le probleme de Rosier", a
son egard.
Mais ce que nous ne peuvent montrer ni la couche illyri-
enne ou daco-thrace, ni celle romane, ni les autres arguments
pour que la question puisse etre consideree comme definive-
ment resolue", nous montrent, d'apres noire avis, les soi-di-
sant elements vieux-slaves" du roumain.
En effet, a ]'aide de ceux-ci, (etudies selon le procede que
nous suivrons ici), on peut af firmer, et nous croyons definive-
ment" : non seulement que ]'element slave n'est pas entre
(theorie admise en general par les partisans de l'emigra-
lion surtout), dans la constitution de l'individualite ethnique
1) Voir la rangee de la plupart de ces arguments chez 0. Densu-
sianu: Histoire, I, 290, et chez K. Kadlec : Valogi a Valdgske pravo, Praha
1916, et plus anciennement chez A. D. Xenopol : Une enigme historique,
Paris 1885.
2) Comme D. Onciul: Romanii din Dacia Traiand (Les Roumains
de la Dade Trajane)p.15.Egalement Bogusiawki. W Kws: estyi pochodz.
RumunOw : Kwestya rumunska nie zostala tviec rozwiazana" (p. 73) et
chez S. Puscariu : Zur Rekonstruktion des Urrumunischen et Dacoromania,
VIII (1936).
3) Dans Din Istoria limbii romdne (De 1'Histoire de la langue rou-
maine), p. 28.
16 [LIE BARBULESCU

roumaine, mais, aussi, que 1 'extension territoriale des Slaves

d'en deca du Danube n'a pas ete tellement vaste comme l'on
admet dans la Science actuelle, et, aussi, que ce n'est pas
d'autre, mais de ce cOte-ci du Danube, que s'est petri et
forme l'individualite organique de la nation et de la langue
roumaines.
Une etude aux vues et aux arguments nouveaux an sujet
de ces mots slaves anciens dtt roumain, voila le but et le contenu
essentiel du present ouvrage. Nous prouverons, par cette etude,
qu'il n'est pas vrai ce que soutient la Philologie moderne, soit-
elle slave, romane ou roumaine : que le phonetisme des anciens
mots slaves du roumain est celui de ses elements latins et ro-
mans, mais qu'il est, corame nous le prouverons, proprement
slave, a savoir bulgare, qui commence sa formation au
X s. et qui ensuite se developpe rapidement dans le bulgare.
Pour cette recherche, it Taut d'abord, voir a vol d'oiseau :
quelle etait, selon la Science de jusqu'a nos jours, l'extension
de ces Slaves dans les regions oft les deux theories mentionnees
placent la formation de l'individualite organique roumaine, et
pareillement, de quelle branche slave tenaient ces Slaves-la.

Les theories au sujet de l'extension geographique

des Slaves en Illyrie, dans la Dade Trajane et
dans la Peninsule des Balkans,
Au sujet de l'etablissement des Slaves, c'est-a-dire de Ia troi-
sieme couche donc (p. 5-6), dans les regions ou on admet la formati-
on de l'individualite ethnique roumaine, la Science moderne nous
presente trois theories importantes :
a) la theorie de l'autochtonisme, b) la theorie de la grande
anciennete, c) Ia theorie de l'imigration.
Interpretant d'une maniere plus ou moins critique les an-
ciennes sources historiques et les notes linguistiques des ecri-
vains du passé, certains investigateurs soutiennent meme au-
jourd'hui : que les Slaves sous differents noms (Illyres, Daces,
Thraces, etc.) sont autochtones en Illyrie, Dade et dans la Pen.
des Balkans, et, par consequent, que les Romains conquerants
les y ont trouves. De la sorte affirme p. ex. le polonais Ed-
ward Boguslawski dans son etude : W. Kweslyi pochodzenia
 INDIVID(7ALITE DE LA LANGUE RQUMAINE 17

RumunOw", Warszawa 1909, pour ne plus parler de ses autres

ouvrages 1). Precedemment, le bulgare Drinov, dans son Zase-
lenie balk. nar." 2), soutenait presque les memes en ce qui con-
cerne les Daces. En partie, le russe Sachmatov est du meme
avis, au sujet de la branche sud et sud-est slaves : it cut que
leur berceau etait ,Im unteren Dniprgebiet und im ostlichen
Teil des utiteren Donaugebietes".
D'autres rechercheurs croientpareillemerit a cette thecirie
de l'autochtonisme que les Slaves etaient venus et etablis ici
d'un temps tres recule prehistoriqu,e. De la sorte pensaient, it y
a longtemps, P. I. $afarik 4) et plus recemment I. Perwolf. Pour
illustrer cette theorie, nous croyons indispensable, pour le pro-
bleme roumain, oiler les paroles memes de ce dernier5): Wir
halten die West-Slaven und die Donau-Slaven, ebenso die
Ost-Slaven, far Autochtonen in ihren Landern, welche sie in
vorhistorischen Zeiten in Besitz genommen haben Von Panno-
nien, Sarmatien und Dacien drangen dann die Slovenen, Chor-
vaten und Serben erobernd gegen Saden, nach Dalmatien, Illy-.
rien, ,Moesien, Macedonien, Thracien, und welter gegen Grie-
chenland".
D'autres auteurs, combattent d'une maniere plus au moins
critique les affirmations de ces deux theories precedentes et
disent que les Slaves ne sont n5 autochtones ni tres anciens
dans les regions qui nous interessent, mais galls ne s'y eta-
blirent qu'avec le commencement du mouvement d'emigration
des peuples d'orient vers l'ouest et le sud de l'Europe. Nous
remarquons seulement que ces auteurs, lorsqu'ils sont partisans
de l'emigration, ,ne sont pas d'accord au sujet de l'epoque .

de l'arivee ,de ces Slaves (des regions de la Russie et la Polo-

gne -ou de la mer Baltique) et de leur etablissement en Dacie,
en Illyrie et dans la Peninsule des Balkans. Le bulgare Drinov,

1) Cf. aussi C. Jireek : Dej iny nciroda bUlharskazo, v Praze,

1876, p. 52.
2) Vdir aussi Krek: Einleitung in die slayische Littgatur Ge-
schichte, p. 491.
3) Dans Archly fur slauische AfslPh.), XXXIII, 52.
Mais cf. Vasiner, dans Rocznik Slawistyczny, VI, 187.
4) Sebrand Spisy, v Praze 1862, 1, 255-302, suitout la page 289.
5) Dans AfslPh., VIII (1885), p. 32 ; cf. lb., IV, 65.
2
18 ILIE BARBULESCU

p. ex., qui est de cette opinion, soutient que les Slaves \Te-
nant de nord-est, s'etaient etablis, dans Ia Dacie Trajane et
dans la Peninsule des Balkans, meme au I-e et au II-e siecles
apres Christ. Le tcheque Niederle croit 2) que les Slaves sont
venus en Dacie tout au moms durant le 11-e s. apres Christ,
mais, plus tard, au 111-e s. precisement, ils sont deja etablis.
aussi dans Ia Peninsule des Balkans. 'Vials Rosier soutenait 3)
que les Slaves ne sont venus en Dacie qu'au V-e s. apres Ch.
et au VI-e s. dans la Peninsule des Balkans. Quant a l'Hyrie,
les plus importants auteurs inodernes 4), en commencant par le
croate Reki 6), prouvent que les Slaves s'y sont installes au
VI-e siecle.
Lorsque les auteurs de ces trois theories ,parlent de l'eta-
blissernent des Slaves en Dacie, en Illyrie et dans la Peninsule
des Balkans, ils entendent que ces Slaves s'etaient installes
dans tout le territoire de chacune de ces regions, dispers6s,
bien sftr, et qu'ils s'y melerent a d'autres nations plus
anciennes. Cette acception leur semble si naturelle, qu'ils ne
mentionnent jamais qu'il serait possible que dans une certaine
region de l'Illyrie, de la Dacie Trajane ou de la Peninsule des
Balkans (a l'exception des Rhodopes, peut-etre) n'eussent \Tem
les Slaves aussi, mais seulement un autre peuple ; a peine accbr-
dent-ils une portion de territoire pour une pantie des Albanais.
De la sorte, evidemment, entend p. ex. P. I. Salarik, lorsqu'il
ecrit 6) : Il est evident que les Slovenes, qui sort passes en
Mesie, en Thrace et en Macedoine, habitaient l'ancienne Dacie
1) Dans Zaselenie Balkanskago Poluostrova Slavjarzami ; cf. Per-
wolf, dans Afs1Fh.. VIII, 32.
2) Dans Slovanske StaroVtnosti, II, 2, p. 293 et dans Afsl Ph.
XXV, 307.
3) Par ex. dans Ueber den Zeitpunkt der slay. Ansiedelung an der
unteren Donau. Egalement C. Jireek : Istorija Srba, p. 66, 79.
4) Ainsi Vj. Klaie: Povjest Hrvata, Zagreb (Agram) 1899, 1, 27.28,
23,19, ou it montre meme qu'a l'etablissement des Slaves dans ces endroits
l'Illyrie occupait tout le territoire qui s'etend des Alpes centrales jus-
qu'au Sar-planina du centre de la Pen. des Balkans et de la Mer Adriatique
jusq'au cours central du Danube. C. Jireek : Istorija Srba p. 88, 79.
Tade Smi6iklas : Povjest Hrvatska, u Zagrebu 1882, p. 93, 101.
5) Par ex. dans Arkiv za povjestnicu jugoslavensku, u Zagrebu
1857, IV, 235.
6) Dans Sebrane Spisy, I, 215.
 INDIVIDUALITE DE LA LANGUE ROUMAINE 19

(v stare Dacii), c'est-et-dire dans la Muntenie (Valachie) d'aujour-

d'hui, en Moldavie et en Transylvanie, a la fin du V-e s. et
dans la premiere moitiee du VI-e s". La Peninsule des Balkans
entiere, entend, egalement, Rosier qui dit 1) : C'est un temps
oil de Arkona de la mer de l'est jusqu'au cap Matapan dans
Morea, des colonies ininterronzpues de Slaves peuplent (rem-
plent) le continent" (ununterbrochene slavische Ansiedelungen
den Continent erfilllen"). La meme opinion confesse C. Jiredek 9);
lorsqu'il dit que : Toute la Dacie primitive (vegkera prvotni
Dakie") et les regions montagneuses de la Transylvanie moderne
et les vallees danubiennes, tout (vge") etait convert par les
colonies des Slaves. La meme chose dit Boguslawski 3) : Les
Roumains de la Roumanie d'aujourd'ui, de la Transylvanie et
des regions voisines, c'est-A-dire de l'ancienne Dacie (v
staro2ytnej Dacyi"), sont des descendants des anciennes colonies
romaines et slaves, qui deja auparavant avaient habite dans
ces regions". Lorsque le professeur croate Vj. Klaid parle de
l'ancienne Dalmatie, it entend egalement 1) que celle-ld toute
entiere a ete occupee par les Slaves (po .<,itavoj Dalmaciji")
aussitet apres l'invasion des Avares. Pareillement, Miletie croit 5)
que cetait : la Dade tout entiere" (cela Dakija"). De meme
Niederle 6), St. Novakovia 7), I. Ivanov 8) et tous 9) pareillement
croient de la sorte, sauf une exception commencee par Zeuss.
II est vrai qu'il ressort des documents qu'au VI-e s. apres
Ch. les Slaves etaient dissemines dans l'Illyrie toute entiere,
1) Dans Romdnische Studien p. 75.
2) Dans Djiny nor. bulk, p. 65 ; Istorija Srba, 1, 68.
3) Dans W kwestyi pock. Rum., p. 85.
4) Dans Povijest Hrvata, I, 28.
5) Dans Sb M., XVI-XVII, 498 (cf. p. 323).
6) Dans Slov. Starqitnosti, 11, 1, p. 233: Slovanu nebylo sice
mop() dostati Balkanskeho poloostrova, kde se rozsadili po vgech krajich".
Et lb., di!. II, svazek II, p. 290 : celO Podunaji pine Slovanu a jestlie i Bal-
kan je jimi z nejvetgi asti napinen.
7) Dans Afsl Ph., XXXIV, 226-7 : Ces tribus slaves disseminees dans
la Peninsule toute entiere ;" cf. aussi St. Stanojevi6 dans Glas de l'Aca-
clemie de Belgrad, vol. LXXX p. 124: 0 fa:01m Slovenima u VI, VII a
VIII ueku.
8) Dans Balgarete u Makedoniji, Sofia 1915, p, VIII-IX, XI.
9) Cf. Historia martyrii XV martyrum, 28. Chez Migne : Patrol. Gr.,
CXXVI, 190.
20 ILIE BARBULESCU

aussi que dans toute in partie du nord, du centre et presque

meme du midi de la Peninsule des Balkans ; mais ii n'en resulte
pas d'une facon si precise l'idee qu'ils soient etendus aussi
dans toute la Dacie Trajane, meme si le bulgare prof. Zlatarski
affirme que : Die slavischen Ansiedler waren bereits auserst
zahlreich und hielten fast (tiles Land von der Donau bis zum
Pelopones und von der Adria his zum Schwarzen Meer in ihren
Handena (dans la Revue Internationale des Etudes Balkaniques
II (4), Beograd 1936, p. 372). L'allemand Zeuss, base sur
une variante de plusieurs manuscrits du texte d'Jordanes
oil on mentionne Sclavinum rumunense" (qu'il a identifie au
village Slavinul d'ajourd'hui pres de la riviere Olt dans la Va-
lachie), a soutenu 1) le premier que ce n'est pas la Dacie
tout entiere qu'avaient habitee les Slaves aux VI-e et VII-e s.,
et que ce n'etait que la portion qui s'etend a l'est de Olt. Le
roumain Hasdeu 2) a confirme plus !ard cette idee de Zeuss,
contrairement a tous les auteurs roumains modernes qui n'ad-
mettent que !'opinion des precedents : opinion que les Slaves,
dans ce temps-la, habiterent soil la Dacie tout entiere, soit
l'Illyrie tout entiere, soil la Peninsule des Balkans de Nord et
de centre tout entiere. Hasdeu precise meme l'idee de Zeuss,
en disant que (lb. p. 5) les Roumains menaient leur vie aux
III-e VII-e siecles, sur le cote droit de la riviere Olt, sans Slaves :
Oltenie, Banate et une portion de la Transylvanie, [et] reje-
taient leurs brauches a travers la Pannonie oil magyare
les trouva plus Lard".
On volt de cet exposé (nous n'y avons tenu compte,
aussi, ni de la theurie autochtoniste, ni meme de la theorie qui
soutient la tres-anciennete, dont les conclusions au sujet de
la Dacie Trajane, la Peninsule des Balkans et l'Illyrie; ne sont
pas admises en general par la Science actuelle); on volt, dis-je,
que les partisans de !'emigration, a !'exception de Zeuss et de
Hasdeu, soutiennent que les Slaves habiterent toute la Penin-
sule des Balkans et in Dacie Trajane a partir meme du I-e et
du 11-e s. apres Ch., aussi que toute I'Illyrie tout au moins des
le VI-e siècle.
11 en suit que l'individualite ethnique roumaine, qui s'est
f ormee quelque part sur ces territoires danS la meme periode
1) Dans Die Deutschen und die Nachbarstamme, ed. 2 (apres la
I-e ed. du 1837), Gottingen 1904, p. 594.
2) Dans Strut si Substrat, Bucureqti 1892, p. 10.
 INDIVIDUALITE DE LA LANGUE ROUMAINE 21

du temps, s'est constituee du mélange des couches anterieures

illyrien ou thraco-dace et romain avec celle slave. C'est de cette
argumentation qu'on a tire cette conclusion.
D'ailleurs on a cherche a documepter meme l'existence
des Slaves dans ces territoires a cette epoque-lã.
Ce n'est pas ici l'endroit d'analyser les arguments qui
leur servent, comme fondement4 pour soutenir que les regions
oU l'individualite ethnique roumaine s'etait formee ont ete ha-
bitees totalement par les Slaves:. 11 sulfa de dire qu'aucun texte
ancien ne declare precisement cette chose et que ce sont
les savants qui l'ont deduite de rinterpretation des sources com-
me la table Peutingerierine, Caesar de Nazianza, Moses de
Chorene, Prokopios, Jordanes, etc., et des noms geographiques
y mentionnes. Seulement, au moins pour la question de l'ex-
tension territoriale des Slaves, ces textes ne peuvent pas servir
d'une maniere solide, parce qu'ils ne sont pas, dans leur etat
actuel, l'euvre meme du temps oil leurs originaux ont ete ecrits,
mais its ont des surcroits ou des interpolations posterieures.
C'est ainsi avec la table de Peutinger, au sujet de laquelle on
soutient, maintenant meme 1), qu'elle a ete redigee premierement
au III-e s. et qu' ensuite, au IV-e s., on y a fait des sup-
plements nouveaux ; et on ne peut vier, non plus, solidement
que d'autres surcroits ou changements y soient faits meme apres
le IV-e s. Pareillement c'est avec Moses de Chorene, au sujet
duquel les uns soutiennent qu'il vecut et ecrivit au V-e s.,
tandis que d'autres disent que c'est au VII-e s., ') ceci outre
le fait que dans sa Geographie on trouve des interpolations du
X-e s. 3) Il en est de meme de l'oeuvre de Caesar de Nazian-
ze, au sujet duqel certains soutiennent qu'il serait du IV-e s.
p. Ch. et d-autres qu'il en est posterieur. Quant a Jordanes (nous
l'avons mentionne aussi plus haut), bien qu'il soit du V1-e s. p.
Chr., it a, dans les copies des manuscrits de son oeuvre, dale-
rentes variantes, comme p. ex., le fameux Sclavinum rumu-
nense", dont noun parlerons avec plus de details aux conclu-
sions de ce travail et lequel est soutenu par Zeuss et Hasdeu,
mais repousse par Mommsen qui le remplace par : a civitate
Novietunense.
Ces additions et interpolations nous montrent qu'on ne
peut pas compter avec fondement sur ces textes, au moins
I) Cf. Niederle dans AfslPh., XXV, 310-311.
2) AfslPh., XXV, 3.14.
3) Cf. Hasdeu : Strat Si Substrat, p. 8.
22 ILIE BARBULESCU

la, oil, pour l'extension territoriale des Slaves, ils n'en parlent
pas precisement. Mais 11 est vrai aussi qu'on ne peut pas se
baser non plus sur certains de leurs noms geographiques, comme
Tsierna-ALE@va de la frontere du cote du Banate de POltenie de
nos jours, Berzobis-Berzovia de Banate etc., que ceux-la iden-
tifient 1) aux slaves : Cerna, Brzava. On ne peut pas meme se
baser 2), premierement parce que nous ne connaissons pas si
par les groupes ecrits tsi et At recrivain voulait representer
les sons '6 ou t ( =tz) ou meme di, comme p. ex. dans les
thraciques : Diobessus, Dioscuthes, Diuzenus, Diurdanus et
Tiatus, au sujet desquels on n'admet pas 3) qu'ils f assent pro-
nonces autrement que comme it est ecrit (par di et ti); et deu-
xiemement parce qu'on peut trouver des ressembalces des
mots dans les plus differentes langues du .monde 1). Par con-
sequent, ici, non plus, on ne peut pas exclure la possibilite
que Tsierna, Berzobis, aient ete des mots thraco-daces ou
d'autre origine, mais jamais slave. Du reste, Hasdeu a meme
vu n) un mot dace dans Tsierna ; Jagia Krek 7), Jireeek 8)
doutent eux aussi de l'origine slave de ces mots, soutenue par
d'autres ; tandis que Tomaschek 9) les considere d'origine thrace,
de meme que Hasdeu auparavant au sujet de Cerna.
C'est pourquoi, puisque des sources historiques on
peut admettre avec certitude qu'en general les Slaves se sont
disperses et etablis dans In Peninsule des Balkans toute entiere
et en Illyrie, on n'en peut pas dire la meme chose a regard
de la Dacie Trajane. Et leur incertitude est clarifiee par les
vieux mots slaves de la langue roumaine que nous etudierons

1) Ainsi P. I. Safarik, dans Sebrane Spisy, I, 280 ; Niederle dans

AfslPh., XXV, 308 ; C. Jirei:ek : Dqiny tzar. bulk. p. 57.
2) Nous les avons déjà combattu dans Arkiva, XXIX, 3 (1922) p.
338 ; cf. qu'ensuite M, Fasmer les combat egalement dans ZfslP. (= Zeit-
schrift fur slavische Philologie), IV (1927), 1-2, p. 282. Le non du poete
ragusain du XV s, p. Chr. est ecrit: Zreua, Cereua, cereua, `loon.
et 11,P4glilik (dans AfslPh. XIX, 45),
3) W. Tomaschek : Die alten Thraker, II, 31.
4) P. ex. le nom de personne anglais Owen et le bulgare oven =
Wier, etc.
5) Dans Istoria citified a Ronzeinilor (=Histoire critique des 'Rou-
mains), p. 271.
6) Dans Afsl Ph., XIX, 236-7,
7) Dans Enleitung, p. 276.
8) Dans Istorija Srba, I, 66.
9) Dans Die Alten Thraker, II, 59, 71.
 INDIVIDUALITE DE LA LANGUE ROUMA1NE 23

plus bas. Notre etude va montrer par ces mots, que sdule l'in-
terpretation du texte de Iordanes donnee par Zeuss est certaine,
A savoir que : les Slaves ne vecurent pas dans la portion du
territoire a l'ouest de la riviere d'Olt, pendant la periode de la
formation de l'individualite ethnique roumaine.
Mais pour pouvoir traiter ce centre meme de notre tra-
vail, it est necessaire que nous voiyons les resultats de la
Science jusqu'd nos jours, au sujet aussi des autres ques-
tions ayant rapport a cette extension territoriale des Slaves et
a Ia formation de l'individualite ethnique roumaine. Voyons,
nommement, d'abord : de quelle branche slave admet-on que te-
naient les plus vieux mots slaves qui sont entres dans Ia langue
roumaine.

Les theories sur la langue slave qui est entrée

dans la constitution de l'individualite du roumain.
De ce que nous avons exposé jusqui'ci on volt que la
Science d'aujourd'hui (etrangere et roumaine) soutient que l'in-
dividualite de In langue roumaine qui est un des caracteres
de l'individualite ethnique roumaine s'est formee de la fusion
de la couche slave entre IV-VII s. avec celles plus anciennes,
latine et thraco-dacique ou illyrienne soit en Thrace, soit
en Dacie, soit en Mesie, soit dans la Meso Illyrie et dans
la Dacie Trajane a la fois. Celle Science affirme qu'il est meme
impossible que la langue slave ne soit pas entrée dans la con-
stitution de l'individualite ethnique du roumain, du moment que
les Slaves, a partir tout au moins du IV-e ou V-e jusqu'au
VII-e s. inclusivement, ont habite ensemble, dans ces regions,
avec l'element autochtone et celui colonise (romain) qui ont
engendre la langue et la nation roumaines.
1)epuis lors on devait poser, et c'est ce qu'on a fait, une
autre question : quel est justement le peuple slave qui, par le
fait de ('habitation commune 9, a fait entrer sa langue dans la
constitution de l'organisme de l'individualite du roumain. La
solution de ce probleme est triple.
Les partisans de remigration, autant que ceux de la con-
1) Car la theorie de la mode" de Hasdeu, empruntee aussi de
lorga (cf. plus haut p. n), n'est plus soutenue que par eux-memes.
24 ILIE BARBULESCU

tinuite, Soutiennent en general que c'est avec le bulgare que les

substratums thraco-illyrien et, romain se sont combines a la suite
d'une cohabitation commune entre le;IV-e le ou:le V-e et VIJ-e s.
pour former l'individualite roumaine. On est arrive a ce resultat,
en observant la nature des vieux mots slaves du roumain.
D'autres, soit les partisans de l'emigration, soit ceux
de la continulte, eux aussi soutiennent que ce sont egale-
ment le bulgare et le russe (ruthene) qui se sont meles avec les
substratums iliyro-thracique et romaine et ont constitue, par la
cohabitation, l'individualite roumaine. La difference n'est que
dans le fait que les uns attribuent un role plus important a
''element bulgare et un foie plus reduit a ''element oucraInien
(ruthene), alors que d'autres, contrairement, assignent un role
tres reduit a 'element bulgare et un role de beaucoup plus
grand a celui ruthene (ucrathien).
Ainsi, le partisan de la continuite Pi6 soutient d'abord que
les Romains ont merle la vie ensemble avec les Slovaques et
les Ruthenes, m'eme apres la retraite des legions de l'empereur
Aurelien (271) de la Dacie Trajane, dans les regions de Ma-
ramure$ et du comte Satmar, dans les regions du sud-ouest de
la Transylvanie et dans celles montagneuses du Banate de l'est ;
ensuite, Pi0) soutient plus loin que c'est surtout avec les Ruthenes
(russes) et avec un tout petit nombre de Bulgares que les
substratums thraco-illyrien et romain se sont, meles en m dine
temps, c'est-a-dire egalement entre IV-e VII-e s., donnant nais-
sance a l'individualite de la nation et de la langue roumaines.
En effet, Pig dit 9) : Die dacischen Slaven sind nach dem
Zeugniss des Typus, sowie laut der erhaltenen geographischen
Nomenclatur der westlichen Gruppe der Klelnrussen beizuza-
hlenul Et le polonais Bogustawski en a la meme opinion 3).
Miklosich, tout en Croyant que ce sont surtour les Bul-
gares (Sloveni) qui sont entres dans la constitution de l'indi-
vidualite roumaine entre le V-e le VII-e s., soutenait, quand merle,
que ''element ruSse (ruthene) est entre Iui aussi clans tine petite
1) Voire la thorie de PiC: sur I'origine des Slaves chez Niederle :
Slovanske Staro'Zitnosti, I, 2, p. 507. . .

2) Die dacischen Sloven and die Csergeder Bulgaren, p. 258 et

244. Cf. p. 7.
3) Dans W Kwestyi pochodzenia RumunOw, p. 78.
 INDIVIDUALITE DE LA LANGUE ROUMAINE 25

mesure dans la constitution de cette individualiter soit meme

un peu plus tard que ]'element bulgare. Il croit ainsi, meme
apres avoir embrasse la theorie de ]'emigration de Rosier. En
verite, Miklosich dit en 1881 9 : Ein slavisches Wort, das in
alien Theilen des rurritinischen Sprachgebietes einheimisch ist
kann nur aus dem bulgarischen oder dem kleinrussischen
stammen (: Un mot slave qui et indigene dans toutes les parties
du territoire roumain pent avoir son origine soit dans le bul-
gare seulement, soit uriiquement dans le malorusse).
Ailleurs, au cours de la meme armee, en parlant de qu-
elques mots vieux slaves du roumain, Miklosich precise,-'): die
angefiihrten Worte stammen entweder aus dem russischen oder
dem altslovenischen ; ist das letztere der Fall, dann sind die
Entlehnungen uralt" (les mots montres derivent soit du russe
soit du paleoslovenique : dans ce dernier cas les emprunts
sont tres anciens). 11 semble, donc, dire (car it ne s'exprime pas
precisement), que les mots qu'il considers vieux russes dans le
roumain y sont entres un peu plus tard que ceux paleoslove-
niques. Miklosich ne 'nous dit pas precisement : comment, quand
et on, mais, probablement, it entend que les elements russes
ont penetre dans le roumain en Dacie, c'est-à-dire, apres le
deplacement, dans ces regions, des Roumains de la cote d'est
de l'Adriatique" et apres que le plus ancien (vieux) element
slave (bulgare) etait déjà entre dans le roumain.
Du reste, it aurait pris cette idee auSsi chez Rosier
apres etre devenu son adepte. Car, celui-ci avait dit 3) que ]'ele-
ment russe est -entre dans le roumain du cote oriental de la
Dacie, posterieurernent au deplacement des Roumains de l'au
delA du Danube avec leur langue formee de la fusion du bul-
gare (paleoslovenique) en Mesie, sans intervention du russe qui
n'existait pas dans la Peninsule des Balkans. D'autre part, on
salt que, d'apres Rosier, ce deplacement eut lieu au XII- e ou
au XI11-e siecle environ (cf. ci-dessus, Densusianu au sujet de la
formation de l'individualite roumaine, p. 9-10).
Un peu comme Miklosich pensent Jagi64) qui soutient la
'1) Dans Beitriige, Conson. II, 63.
2) Dans Beitrtige, Vocal. III, Conson. 1, p. 18.
3) Dans Romdnische Studien p. 321,
4) Dans AfsiFI., XX, 23; XIX, 235-7.
26 ILIE BARBULESCU

theorie de ]'emigration de Tomaschek, ainsi que les adeptes de

Rosier, Mikhail Hrugevsky '), 2), aussi que Oblak 3), Nie-
derle 4), et d'autres. La difference ne consiste, peut-etre, que
dans le fait que selon Tomaschek, p. ex., les Roumains sont
admigres en decd du Danube avant le XII-e s., de sorte que,
donc, les elements russes penetrerent dans l'individualite rou-
maine egalement avant ce siecle, donc non pas entre les IV-e
et VII-e s. comme les elements bulgares (slovenes),
.Le partisan de ]'emigration, Weigand, pour mentionner un ro-
maniste aussi, croit qu'd la formation de l'individualite roumaine,
contribuerent ('element bulgare de meme que celui oucraInien.
Celui-ci dit, en verite 5) : So glaube ich, dass der gauze grosse
dialektische Unterschied zwischen Moldau and Walachei -auf
verchiedensprachl:cher Basis beruht, die in der nordlichen Mol-
dau kleinrussisch, in der Walachei bulgarisch ware'. (Ainsi,
crois-je, que la grande difference dialectale entre la Moldavie et
la Valachie reside sur un fondement de differentes langues,
fondement qui dans la Moldavie du Nord etait petit-russe
[ruthene, ucralnienne] Landis qu'en Valachie bulgare). C'est-d-dire,
selon Weigand, ('element 6) russe est entre dans la constitu-
tion de l'individualite roumaine, rien que dans les regions du
nord de la Moldavie, a savoir dans une petite partie et, con-
formement a la theorie de ]'emigration, du X-e au XII-e siecles
environ ; mais, pour la plupart de cette individualite et, en con-
formite avec la theorie de ]'emigration, c'est entre le V-e et le
V1I-e siecles que relement bulgare (slovene) y est entre.
Il faut mettre ici egalement l'opinion du prof. bulgare, par-
tisan de ]'emigration, Mileti 7), qui croit que le peu d'elements
petit-russes (donc, contrairement a Pi6) qui sont entres dans la
constitution de l'individualite roumaine sont entres a peu pres cz
la fois avec le grand nombre d'elements bulgares. L'idee de
1) Dans Istorija Ukraini, Kiiv 1918.
2) Cf. AfslPh., XIX, 230.
3) Dans AfslPh, XVII, 603; XXVII, 479.
4) P. ex. dans Antove, Praha 1909, p. 3.
5) Dans Jahresbericht, XV, 143-4.
6) Ainsi croit aussi Herman Brilske dans son etude : Die russischen'und
polnischen Elemente des Rumunischen", publiee dans Jahresbericht
de Weigand, XXVI-XXIX, p. 1-96.
7) Dans Sbornik Minist. (Sofia 1893), IX, p. 213 et XIII p. 183.
 IND1VIDUALITE DE LA LANGUE ROUMAINE 27

un peu comme celle de Miklosich du temps oft celui-ci

&ail adepte de Roslerc'est que : l'individualite roumaine s'est
formee sur la cote de 1'Adriatique de la Dalmatie ; qu'au VI-e
siecle les Slovenes bulgares habitaient toute la Dacie Trajane,
et que, rapidement apres leur etablisement ici, les Roumains
sont venus de la Dalmatie en Dacie, oft Hs se sont meles avec
les Slovenes bulgares dont ils ont pris les plus anciens mots
slaves du roumain. Mais, it entend que parmi ces Slovenes, qui
dans leur majorite etaient des Bulgares, it y avait, dans une
partie de la Transylvanie et en Moldavie, des slaves Petit-Rus-
ses (Ruthenes) dont on voit les traces, meme aujourd'hui, dans
les noms geographiques. A ce dernier egard, Miletic soutient
la meme opinion que Pie' (cf. p. 24 et 5)).
Il y a enfin une troisieme opinion au sujet de rdlement
slave entre dans la constitution de l'individualit6 organique
roumaine ; c'est celle du roumain N. Iorga partisan de la con-
tinuite. Celui-cien se basant sur des donnees et sur des corn-
binaisons fantastiques, propres a lui soutient que c'est unique-
ment ]'element serbe (pas meme celui bulgare) qui soft entre
dans la constitution de l'individualite roumaine, du IV-e au VII-e
siecles 9.
C'est dans l'interet de l'examen de notre sujet que de faire
ici une succinte analyse critique de chacune de ces trois theo-
ries. Mais, pour cela, it faut voir d'abord comment on est arrive
cette triple conception ; puisque chez quelques uns, comme
chez Iorga p. ex., d la construction de sa theorie serbe ont
contribue non seulement le manque de connaisances dans les
questions de Slavistique, mats aussi (comme base de ce manque),
un entendement errone d'une idee documentee par Jagi6 et Mar-
gie par d'autres, au sujet du trialisme du nom Sloveni" des
anciennes sources historiques.

1) Nous avons montre plusieurs fois ce manque de methode chez

Iorga, qui remplace les sources historiques par ses propres imaginations,
egalement dans Arhiva XXXV, (1927), p. 57. La Science etrangere l'a fait
egalement; ainsi le prof. bulgare Mutafdev (cf. la revue Balgarski Pre -
gled, 111,4, Sofia 1927, p. 102), et Coney dans Ezikovni uzaimnosti meclu
Btilgari i Romani, Sofia 1921, p. 151. Et d'autres encore.
28 ILIE BARBULESCU

Trialisme ethnique du nom Sloveni" chez les

auteurs anciens.
Les sources andennes commes celles de Jordanes et de
Constantin Porphyrogenete nomment Sloven i" (52) ,a(3rivo(,
Sclaveni) les Slaves qui habiterent de la ville Aquilde de la mer
Adriatique jusqu'a la mer Noire, en Dacie, en Pannonie, en
Illyrie, dans la Peninsule des Balkans, au temps de leur .pre-
miere apparition dans 1'Histoire.
En ce' qui concerne la nationalite de ces Sloveni" Miklo-
sich, qui les divise en quatre branches dialectales 1), soutenait
qu'ils n'en etaient que d'une seule ; c'est pareillement donc a
l'avis de son maitre Kopitar 2), qui soutenait ceci encore avant
Miklosich. Cette unique nation etait,, selon leur avis et selon ('ex-
pression d'aujourd'hui, de la branche slave bulgare et s'y etablit
entre le V-e et le VI-e sietles. Ce n'est qu'apres l'etablissement de
ces ,,Sloveni" (-=-Bulgares slaves) dans l'Illyrie (dont tenait la Pan-
nonie), dans la Dacie Trajane et dans la Peninsule des Balkans,
rien qu'a la suite de cet etablissement, dit Miklosich, et pre.
cisement a partir du VII-e siecle p. Chr., que la nation serbo-
croate" (serbe et croate) a imigre dans les regions occupees
auparavant par ceux-la. En penetrant parmi les anciens Slo-
venia, la nation serbo-croate s'est -etablie dans cette masse
homogene bulgare, en separant ainsi les Sloveni de Ia Pano-
nie ancienne des Slaves de la Peninsule des Balkans et de la
Dade. Depuis ce temps-la, continue Miklosich, les Croates et
les Serbes qui &talent deux branches differentes, portant ces
noms et etant nommes rien que de cette maniere, se sont eten-
dus graduellement dans les regions qu'ils occupent aujourd'hui ;
et ici ils serbo-croatiserent evidemment les anciens Sloveni-
Bulgares qui y etaient restes, c'est-a-dire, en Craatie, en Dal-
matie, dans Ia Slavonie entre les rivieres Drave et Save, en
Bosnie et en Herzegovine, 'dans la Serbie proprement dite
d'outre Danube, en Macedoine, etc. ; quant aux anciens Sloveni
ils se sont perpetues jusqu'a nos jours la oil les Serbo-Croates
n'avaient pas penetre, nommement, si ce n'est pas en Pannonie,
c'est tout au moins dans la region alpestre de la Stirie, de la
Carinthie et de la Carniole.
1) Verglelchende slauische Grammatik, Wien 1879.
2) Dans Glagolita Clozianus, Vindobonae 1836, p. XXX-1.
 INDIVIDUALITE DE LA LANGUE ROUMA1NE 29

C'est ainsi que soutient Miklosich, non seulemenf a l'epo-

que oa it etait partisan de la continuite, mais aussi apres avoir
embrasse la theorie de Rosier au sujet de Porigine des Rou-
mains. Cependant la Science plus recente, a partir, d'ailleurs,
du temps de Miklosich, prouve et soutientautant sur des fon-
dements historiques du croate Ra6ki surtout, que, sur ceux phi-
lologiques de Jagie specialement que Miklosich comettait
une erreur, puisque, entre autres, la langue des Sloveni (des
Sloventzi", plus exactement) de Stirie, de Carinthie et de Car-
niole n'est pas bulgare comme it croyait, mais qu'elle est une
branche differente, plus semblable a celle serbo-croate. Son
contemporain, le bulgare Drinov, essaye deja de montrer 1) que
les Slovenia de la Peninsule des Balkans n'etaient pas seu-
lement ceux qui ont ete nommes plus tard Bulgares ; voire
meme : ils n'etaient pas seulementi des Slaves de la branche
de sud et de celle russe, mais aussi de celle occidentale. C'est,
donc, le premier pas vers une idee autre que celle de Miklosich,
quoique cettoaffirmation de Drinov ne puisse pas etre soutenue
a l'aide des sources 2).
Mais, maintenant, la Slavistique la plus recente, en se
conduisant surtout selon Raki, prouve a coup stir que Miklo-
sich se trompait. Elle a rendu evident, par Iagi6, p. ex., que
lorsque les anciens ecrivains mentionnaient le nom Sclaveni"
Ex?,cti3Tivoi, donc Sloveni", ils n'y voulaient pas entendre une
unite ethnique, c'est-a-dire, rien qu'un seul peuple slave de la
meme nationalite bulgare (selon ]'expression ,d'aujourd'hui).
Mais, par ce nom-la, ils entendaient -en general les Slaves de
differentes nationalites' qui s'etaient etablis dans les regions in-
diquees. Iagia prouve nommement, que sous le nom de Slo-
veni" on entendait, tout au moins pour les regions de l'ouest
au X-e s., avant et meme apres les Slaves serbo-croates
et les Sloventzi, qui n'etaient peas de la branche bulgare,
aussi bien que les Slaves bulgares. Ii arrive a cette conclusion
en analysant autant les sources historiques anciennes, que les
caracteres du vieux et du moderne slovene de la Pannonie et
de ses descendants d'aujourd'hui de Stirie, de Carinthie et de

1) Dans Zaselenie balk. poluostr. Slavjanarni. Moskva 1872, p. 195.

2) Cf. Niederle: Slov. Staroi. 11, 2, p. 401.
33 f(IE BARBULESCU

Carniole, d'un cote, et d'autre, en analysant comparativement a

celui-la, les langues ancienne et moderne des Serbo-Croates et
des Bulgares.
Voici, en effet, cette conclusion de Jagie 1) : Wie bei
Nestor, also einer hervorragenden einheimischen Quelle, der
Name Gnoukug ein allumfassender ist, was freilich nicht hindert,
class auch einzelne Theile diesen Generalnamen als ihre spe-
zielle Benennung besonders pflegten Z. B. in Russland Nov-
goroder ebenso war jener Name bei den Byzantinern nicht
die Benennung eines Stammes oder eines einheitlichen Volkes,
sondern der Gesammtmasse, die sich seit dem VI. Jahrh. von
Osten her, aus dem heutigen bessarabisch-rumanischen Ebenen,
fiber die Donau in Bewegung setzte. Wenn es daher in. Ma-
cedonien eine Provinz 1:0,a(37Ca gab (nach Theopanes, Nice-
phorus, Const. Porphyrog.) und ebenso zwischen Drave und
Save noch bis auf den heutigen Tag ein Land Slavonia, so ist
das zwar dieselbe Benennung, die bei den Einheimischen et wa
GiloRtnE oder GAOIrklikelf0 gelautet haben muss Slovtnija
ware eine fremde, unslavische Endung allein es ist damit
keineswegs gemeint, dass die Slovenes jener Prouinz in Mace-
donien und jener anderen Prouinz zwischen Save and Drave
einem and demselben Stamme angehorten, dass sie einen and
denselben Dialect sprechen... Es unterliegt wohl nicht dem ge-
ringsten Zweifel, dass die jenigen Slaven, die seit Constantin's
Zeit bis auf den heutigen Tag den Namen Kroaten und Serben
Iiihren, in dem gewaltigen' Strome mitenthalten waren, der sich
seit der zweiten Halite des VI. Jahr. langsam fiber die Donau,
Haemus-, Adria- und Alpenlander ergoss und diesem aus-
gedehnten Gebiete allmahlig einen neuen ethnischen Charakter
aufdriickte".
II s'ensuit, d'apres ces nouveaux resultats formules ainsi
par Jagid contre Miklosich, que les Serbo-Croates et les Slo-
ventzi vinrent tous deux sous le nom de Slovenia, s'y etablirent
et, dans le meme courant d'emigration venu de la patrie
preslave, ils se repandirent an fur et a mesure dans les regions
qu'ils occupent aujourd'hui. C'etait dans le tame temps, ou, plus
certainement, apres que d'autres Slaves portant le meme nom

1) Dans AfslPh., XVII, 53-54.

 INDIVIDUALIE DE LA LANGUE ROUMAINE 31

de Sloveni", mais ceux-ci de nation bulgare, etaient venus et

s'etaient etablis en deca de ces regions, c'est-a.-dire, de ce
cote -ci du Danube, ou entre Danube et Tisza et dans la Dacie
Trajane. Donc a tout prendre, la situation geographigue actu-
elle des Serbo-Croates et des Sloventzi est presque la meme
et est portee de la meme direction que leur etablissement
des V1-e et VII-e siecles ; c'est egalement le cas des Bulgares
slaves.
. La conclusion que : le nom Sloveni" etait un terme ge-
neral, par lequel on designait chez les ecrivains anciens aussi
bien les slaves Serbo-Croates avec les Sloventzi, que les Slaves
Bulgares, est admise generalement par la Science. Ainsi Nie-
derle 1), qui croft que les Slaves seraient etablis au Danube
et vers l'Adriatique meme au I-er s. p. Chr. apres avoir
arguments et presents des documents, donne sa conclusion : II
est evident que les Croates et les Serbes etaient parmi les Slo-
veni" qui habitaient entre le V-e et le VII-e s. la Serbie, la
Bosnie et la Dalmatie et que des groupes en ont parcouru ei
guise d'invasion la Grece, d'oft ils sont passes dans I'Asie Mi-
neure". Egalement les Grecs et les Romains des Balkans, con-
tinue Niederle 2), les consideraient comme une unite, tel que le
prouve le nom general Ey.2,a(3ivoi. Sclaveni par lequel ils de-
signaient thus les Slaves, des Alpes jusqu'au cours inferieur du
Danube".
Niederle montre meme que la Croatie n'est pas denommee
seulement par ce nom, mais aussi Sclavenia", dans les sour-
ces historiques du IX-e et a. la suite de ce siecle, bien que,
on le sait, elle ne fat pas habitee par les Bulgares.
Cette idee du dualisme national dans le nom Slovenia,
que nous avons vue chez Racki, Jagid et Niederle en opposition
a Miklosich et Kopitar, est soutenue aujourd'hui en general par
les savants plus en vue : ainsi, C. Jire6ek 3), Stojan Novako-
vi6 4), Stanoje Stanojevid 3), Oblak 6), Krek 7), etc., et tout aussi
1) Dans Sim). Staro., II, 1, P. 280, et II, 2, p. 445.
2) lb., II. 2, p. 328; cf. Ib. p. 401 et 397-398.
3) Dans Istorija Srba, preveo Jovan RadoniO, Beograd 1911,1, p. 97-99.
4) Dans Prvi osnovi Slovenske Knjievnosti medju balkanskim Slo-
venima, Beograd 1893 et dans Afsl Ph., XXXIII, 439.
5) Dans Istorija srpskoga naroda, Beograd, ed. II.
6) Dans AfslPh., XVIII, 233.
7) Dans Einleitung, p, 221.
32 ILIE BARBUL,ESCU

on en pent dire de toute la Slavistique moderne. Nous croyons

inutile de citer encore les passages memes de -leurs ecrits.
D'autre part, aussi, l'idee que les elements russes sont
entres dans la constitution de l'individualite roumaine aurait
ses origines en partie dans la nouvelle conception que sous le
nom de ,Sloveni" on n'entendait pas seulement les Slovenes
bulgares", comme Kopitar et Miklosich avaient cru, car, en
effct, Rosier par exempie, dit dans Romanische Studien" p.
321, : Das Volk welches heute den Namen Rutenen, zuweilen
auch Russinen and Kleinrussen fahrt, hiess im Beginn unserer
Kentniss desselben Sclaveni and sass in der Nachbarschaft der
Anten" (Le peuple qui a aujourd'hui le nom Ruthenes, parfois
aussi Russines et Petit-Russes, s'appelait Sclaveni au debut de
nos connaissances sur lui, et demeurait dans le voisinage des
Antes").
Ce qui, du reste, est identique a I'opinion de Drinov (cf.
p. 29). Plus tard, le polonais BoguslAwski affirme la meme
chose, dans son livre W kwestyi pochodzenia RumunOw" p.
78, : cale masy ludnosci, dzis zwanej slowicuiska (bulgarska,
rusinska), zamienialy sie w romanska" (Toute une masse de
population denommee slovene (bulgare, russine), s'est assimilee
a celle romaine"),
L'idee que sous le nom Sloveni" on entendait pprfois
aussi les Ruthenes est, d'ailleurs, plus ancierine encore ; on la
trouve, p. ex., deja chez Benkti dans son ouvrage Transyl-
vania", I, Vindobonae 1777, et ensuite chez d'autres, 'depuis
celui-la jusqu'a Rosier, etc. (cf. MiletiC dans Sborn. Min.. XIII,
170 et Niederle : Slov. Staro2., II, 2, p. 454).
On entendait, par consequent, sous le terme Sloveni",
meme dans les surces historiques anciennes, Ruthenes ou Rus-
ses, et non seulement Bulgares, comme le croyait Miklosich
pour repoque de Jordanes. Ces trois nations slaves constituaient
une nappe, on les Serbes (Serbo-Croates) etaient vers l'ouest,
les Bulgares au milieu et les Ruthenes (les Russes, Russna-
ques) vers l'est. Ces nations, donc, ne vivaient pas ensemble,-
melees, mais, comme aujourd'hui meme, en general cha-
cune menait sa vie a part 1); une partie de Bette ilappe etait
aussi dans la Dacie Trajane.
1) Cf. Pic : Die dacischen Sloven, etc., p. 257, 245.
(a suivre) Ilie Barbulescu
 MOLDOVA A DOAMNEI ECATERINA CERCHEZA 33

tiri despre petrecerea in Moldova a Doamnei

Ecaterina Cercheza dupa moartea lui
Stefan Voda Lupu

Moartea neasteptatd a tanarului voevod Stefan Lupu, in

Septemvrie 1661, deschide din nou calea pribegiei pentru mama
sa, Doamna Ecaterina Cercheza. Acea pe care soarta sch;m-
baciaasa o Meuse sotie $i mama de domn moldovean, va gasi
ospitalitatea Inca odata in Constantinopolul Impardtesc. In fru-
mosul palat dada de Vasile Lupu pe malurile Bosforului, in
fata Arsenalului, inconjurata de prieteni greci, de cativa inso-
titori din neamul ei si de unii Moldoveni legati de dansa prin
interese sau recunostinta, fosta Doamna a petrecut epoca in-
treaga a domniei lui Eustratie Dabija. Era natural ca Ecaterina,
in care traia Inca amintirea zilelor de asediu de' la Suceava
sau de captivitate din Buciulesti ') sa nu poatb ramane in Mol-
dova, condusa de fostul boier de Cara, care intelegea sa pro-
voace o destindere in lumea moldoveneasca prin rechemarea
in patrie a pribegilor ce luptasera, isbandisera si 'fugiserd im-
preuna cu Gheorghe Stefan. Nu putea fi prielnica frumoasei
Circaziene domnia batranului Eustratie, care fusese lasat de
Vasile I,upu in dregatorii marunte pe Ia tinuturi $i care pe-
trecuse cea mai mare parte a domniei lui Stefanita Lupu ca
mazil, ca .biv vel vornic".
In ajunul mortii lui Eustratie Dabija Voda, Ia 7 Septemvrie
1665, ea se afla in casa ei din capitala imperiului otoman.
Ambasadorul german de acolo o pomeneste cu ocazia gaz-
duirii sale, in acea epoca, in palatul lui Vasile Lupu 2).
Cu urcarea lui Gheorghe Duca pe tronul Moldovei, situatia

1) Cf. Ion Neculce, 0 seamti de Cuvinte (Letopisetele Tani! Mol-

dovei, ed. II, CoggIniceanu ; v. II. p. 187).
2) Raport din Constantinopol, 7 Septemvrie 1665 (Graz, Archie. ms.
114, f. 16-18 v.): Ihr Excellentia (ambasadorul german) sein gar *oh].
logirt in einem schonen Hauss dem Meer, gleich gegen dem Kays, Arsenal
fiber. Dises Hauss hat dem Lupulo, gewesteii Ffirsten von Moldau, ge-
Wirt. Sein Wittib wohnt noch darinnen". [N. Iorga, St, qi doe. IV, p
CCCIX, nota 8).
3
34 C. I. ANDREESCU SI C. A. STOIDE

se schimbd mutt pentru familia fostului domn. Duca a ardtat

toata viata sa o recuno5tinta ne5tearsd pentru familia aceluia
care-I ridicase din tarand In rdndurile boierimii. Asemenea ati-
tudine rara pentru moravurile vremii a atras chiar 5i atentia
contemporanilor 1).
Se cunoa5te prezenta, in timpul acestei domnii, a
domnitei Ruxanda, Pica lui Vasile Lupu 5i vaduva lui Timu5
Hmielnicki. Pand atunci trdise in ora5elul Ra5cov, re5edinta re-
cunoscutd 5i respectata de capiteniile cazace5ti, de uncle nu o
putuserA urni nici scrisorile tatdlui, nici incercdrile Tnarmate ale
fratelui sau Stefan Voevod. 2) In domnia lui Gheorghe Duca, ea
vine de blind voie In Moldova, a5ezandu-se pe mo5ia Delenii,
rdmasd mo5tenire dela mama sa, Tudosca Bucioc. Va petrece
aci restul vietii intr'o mandrd izolare 3). Recunoscator pdrintelui
ei, care-I ajutase, Duca Vodd o ocrotea. In judecati, Domnul a
facut adesea sa se apiece cumpdna spre rosturile energicei
domnite '). De altfel, prin intermediul prietenilor Cazaci, chiar
Turcii au intervenit candva In favoarea ei, 5tirbind oarecum
ideea de justitie §i dreptul de autonomie a Domnului din scaun 5).
1) Pseudo-N. Costin, Letop. ed. cit. II. p. 5. I. Neculce, ibid. p. 195 ;
Cronica Racoviteascn, atribuita lui Nicolae Mustea, ibid. III, p. 5, spune :
Duca Voda era de mosie de la Rumen din Cara greceasca si de copil mic
viind aice in tarn in zilele lui Vasile Voda, au Post la dugheann la aba-
gerie. Apoi Vasile Voda 1 -au luat in cash si slujind si in zilele altor Domni
la curte 1-au boierit'.
Cartea de judecatn a lui Dumitrasco Cantacuzino Voevod, din 18
August 1674-7182, afirma ca Duca a pgrtinit in proces pe fica lui Lupu,
caci au iesit la cinste din casa lui Vasile Voda, pnrintele doamnei Ro-
xandrei (V. A. Ureche, Biserica din Cetatea Neamt, An. Ac. Rom. s.
t. XI, M. S, I. p. 153-5).
La 20 Februar 1679-7187, Duca Voda scuteste satul Preutesti din
(inutul Neamtului, care sant a dumnisali Roxandei Doamnei" (N. Iorga,
St. qi doc. XII, p, 359).
2) N. Iorga, St. §I doc. IV, p. CCCVIII-IX if Oltea I. Nistor, 0 cir-
casiand pe tronul Moldovei, Cernnuti 928, p. 40-1.
3) V. A. Ureche, o. c. p. 150-1 (cartea fostului sulger Contns pen-
tru alegerea mosiei Deleni, din April 1673-7181) si p. 151=2 (doc. din 9
mart 1666-7174 dela Gheorghe Duca Voevod); N. Iorga, St. qi doc. VII,
p. 359-62; Oltea I. Nistor, o. c. p. 41.
4) V. A. Ureche, o. c. q), 153-5, doc. citat din 18 August 1674-7182.
5) Ibidem: ci venind la Rascov, cu mijlocul lui Doro.enco hat-
manul cazncesc, au poftit Jude( dela Turci. Deci pentru sä nu se fach cu
aceasta amestecaturi si miscare obiceiuri dela Turci, au ramas lucrul asa".
 MOLDOVA A DOAMNEI ECATERINA CERCHEZA 35

Lipsa de informatie nu a permis pans acum sa se sta-

bileasca ca, aproape In acelasi Limp cu domnita Ruxanda, s'a
intors in Moldova si Doamna Ecaterina Cercheza, vaduva lui
Vasile Lupu ').
Ea se gasea insa in Iasi la 1 Mart 1666-7174, cand dA-
ruia foastei sale roabe Hapca, maritata cu un lani Stolnicul,
,un loc de casa pre Ulita Herbinte, Insa din zaplazii caselor
ce au sezut Cerchezii s)". Locui fusese cumparat de Vasile
Voda si de Doamna Ecaterina de la Chira Cojocariul si dela
Ursul ficiorul a i Barnoaiei" ; ca hotar se specifics din za-
plazii caselor ce au sezut Cerchezii", La 6 Mart 1666-7174,
Gheorghe Duca Voevod intareste aceasta danie. In preambulul
documentului de Intarire, principele spune : au venit inaintea
noastra si inaintea alor nostri moldavenesti boieri, boiarinul
nostru lani Stolnicul si ne-au aratat un zapis dela mana Du-
misale Ecaterina, Doamna raposatului Vasile Voda, si pe-
cetluit cu pecetea Dumisale" 3). Se mentioneaza locul daruit
Hapcai si lui lani Stolnicul. Era marginit cu dughenile cAluga-
rilor de la manastirea Hlincea in care loc, acolea unde sant
dughenele calugarilor, au fost locul cumparatura lui Vasile Voda
si au facut niste case de an sezut Cerchezii 4)".
Cine erau acesti Cerchezi, carora Vasile Lupu le-a con-
struit, dupa casatoria sa cu Ecaterina Doamna, o locuinta co-
muna in mijlocul lasilor ? Cum au aparut ei in Moldova si In
anturajul voevodului? Stirile ce posedam asupra acestei epoci
nu ne dau nicio lamurire. 0 alts informatie contemporana ne
permite Insa o explicatie. In povestirea calatoriei lui Niccolo
Barsi prin partile Dunarii de jos si prin porturile Mari' Negre,
se spune ca solul moldovean trimis sa caute In Crimeia sotie
pentru Vasile Lupu se intoarce cu Ecaterina Circasiana, insotiti

1) 0. I. Nistor, o. c. p. 48: Odata cu moartea lui Vasile Lupu pier -

dem §i urma Doamnei Ecaterina, care au rNmas sau la Constantinopol sau
s'a intors la fiul ei, in Moldova, pentru a-§i petrece in mai mutts lini§te
restul zilelor ei..."
2) Arhivele Statului, Bucure§ti, MeMeistirea Ceto(tlia, pachet 12, doc.
1 (cf. anexa I). Inedit.
3) Ibid. pachet 12, doc. 2 (cf. anexa II). Inedit.
4) lbidem.
36 C. I. ANDREESCU $1 C. A. STOIDE

de o garda de cento cinquanta Tartari e sessanta Moldavi". 1)

Intre ace o sutd cincizeci de Tartari" se aflau de sigur si ca-
teva zeci de Cerchezi, compatrioti ai tinerii Doamne si supusi
ai hanului cramlean. Vasile Lupu ii va fi retinut in Moldova,
intrebuintandu-i drepi ostasi de incredere si adapostindu-i in
casele ridicate special pentru ei pe locul cumparat Impreuna cu
Doamna Ecaterina. Va fi fost indemnat sa faca acest lucru de
faima rasboinica a acestor munteni indrazneti si priceputi in
aria hartuielilor, sau siguranta ca va gasi in ei totdeauna ele-
mente credincioase fata de once incercare interna de al ras-
turna. Erau compatriotii Doamnei ; erau bine platiti ; aveau casa
for ; erau poate pu$i sub conducerea lui Andronic Cerchezul,
fratele Ecaterinei ; puteau deci inspira Incredere deplind ba-
nuitorului Domn moldovean.
Al treilea document este un zapis fard data, de sigur pos-
terior celor precedente. Pe Tanga $tirile cunoscute din primile
doud documente, ne mai spune ca Hapca, foasta roaba a Doam-
nei Ecaterina, a avut nefericirea de a-si pierde sotul cu care
o binecuvantase buna sa stapana, dar se casatorise dupa aceea
cu un oarecare Anastasie. De asemenea, acest document ne da
o stire de valoare reala istorica zapisul Hapcai si al lui A-
nastasie este intarit cu marturia si a patru boieri, care purtau
numele de Cerchezul", fost, de sigur, la fnceput o porecla. In
ordinea aparitiei Tor, ei erau Abaza Cerchezul vistiernicul $i
Stefan Cerchezul comisul si Simion Cerchezul comisul si Irimia
Cerchezul armasul" 2).
Ne intrebam din nou, cine erau acesti patru boieri purtand
aceeasi denumire Erau ei rude ? Poate erau frati, fii ai lui An-
dronic Cerchezul, mare postelnic in scurta revenire a ltii Vasile
Lupu, dupa inabusirea primei rdscoale a lui Gheorghe Stefan si
in prima parte a domniei nepotului sau Stefanita Lupu ? Nu
prea credem acest lucru. Faceau mai degraba parte dintre acei
osteni cerchezi gazduiti In casa din Ulita Herbinte. Tineri $i in-
demanateci, stiind sä profile de increderea si de favoarea unora

1) C. C. Giurescu, Le voyage de Niccolo Barsi - en Moldavie, In

Mélanges de l'Ecole Rournaine en France, 1925, p. 319.
2) Inedit. Arh. St. Bucure*ti, Manastirea Ceteituia, pachet 12, doe
4 (cf. Anexa III).
 MOLDOVA A DOMNEI ECATERINA CERCHEZA 37

din domnii moldoveni, ei au patruns in randul boierimii, fapt

care e intalnit adesea chiar pentru straini, sau pentru oameni
din clasa de jos.
Ipoteza noastra este cu atat mai probabila, cu cat in acea-
sta epoch' intalnim si alti boieri cu numele de familie sau po-
recla Cerchezul".
Un Stefan (Cerchezul) apare in documentul din 15 April
1665-7173, ca treti comis 1), iar la 4 Iu lie 1667-7175 e pomenit
drept comis, fara specificarea treptei 2). Defunctul Gh. Ghiba-
nescu, neobositul adunator moldovean de isvoare, ne da intr'una
din lucrarile sale indicatii numeroase asupra carierii de mai tar-
ziu a acestui Stefan Cerchezul 3).
La 20 April si la 13 Mai 1666-7174 intalnim un Andronic
Cerchezul postelnic, probabil postelnic mic 4). El mai traia la
10 Mai 1691-7199, cand face o alegere de pamanturi in Gosmani ;
apare cu rangul de mare spatar 5). Acest boier nu trebue con-
fundat cu Andronic Cerchezul, fratele Doamnei Ecaterina ; fostul
mare postelnic al lui Vasile Lupu si al fiului sau Stefanita Voda
era mort Inca din 1665-7173 6).
In 20 April 1666 -7174 intalnim, un Abaza Cerchezul cama-
ras 7), care era vornic de poarta la 8 Mai 1672-7180 8). Acesta
este, probabil, vistiernicul Abaza Cerchezul, pomenit in zapisul
de mai sus 9).
Intre martorii care intaresc o cumparatura a paharnicului
Stefan (Cerchezul), pomenit mai sus, intalnim in documentul dat
in Barlad, la 25 Februar 1676-7184, pe Alexandru Cerchezul 10).
Deasemenea, intre 1691 si 1699, apare un Nicolae Cerche-
zul, diac de camara 11).
1) Gh. Ghibanescu Surete si izpoade, XVI, p. 90-1.
2) N. Iorga St. V doc. VI, p. 26.
3) Ghibanescu, Ispisoace qi zapise, IV, H, p. 7-8.
4) Ion Neculce, V, p. 155.
5) Ghibanescu, tsp. si zap. IV, I, p. 189-93, n. 136.
6) Ibid. III, II, p. 10-11, n. 9.
7) Ion Neculce, V, p. 155.
8) R. Rosetti, Cronica Bohotinutui (An. Ac. Rom. s. II, t. XXVIII)
p. 226.
9) Inedit, Arh. Stat. Bucureti. Manastirea Cetatuia, pachet 12, doc
4 (anexa III).
30) Ghibanescu, Isp. qi Zap. IV, I, p. 3-4 n. 3.
11) Ghibanescu, Surete si izooade V, p. 83 ; VIII, p. 136, 48 §i 154 5.
 38 C. I. ANDREESCU SI C- A. SlOIDE

Despre Simion Cerchezul comisul $i Irimia Cerchezul ar-

ma$ul nu mai gasim nicio altd $tire.
De altfel, nu intotdeauna Increderea lui Vasile Lupu in
ace$ti o$teni a gasit rasplata in randurile tor. Unul din ei, Gheor-
ghe Cerchezul ot camara", 1-a tradat cu ocazia rascoalei lui
Gheorghe Stefan. 11 intalnim la 30 Decemvrie 1660-7169 intre
pribegii cars inconjurau pe Vasile Hatmannl, fratele acestuia, la
Zina", in Cara ungureascd 1).
Faptul ca gasim intre martorii zapisului, fdra data, dela
Anastasie $i Hapca pe acesti patru Cerchezi ar putea fi expli-
cat prin legatura ce aveau ei cu terenul ddruit de Ecaterina
Doamna.
Cat va mai fi stat in Moldova vaduva lui Vasile Lupu,
daca $i-a sfar$it iilele aici sau in altd parte nu putem $ti. Mord
manful doamnei Ecaterina Cercheza nu este cunoscut.

Anexa I
Iasi 6 Mart 1666-7174.
Ecaterina; Doamna raposatului Vasile Voevod, scriu si mar-
turisesc cu cest Zapis al meu, precum Domnia mea m'am mi-
lostivit $i am miluit pre a noastra slugd direapta, pre Eni stol-
nicul si pre femeia lui, roaba noastra Hapca, cu un loc de casa
pre Ulita Herbinte, Ind din Zaplazii caselor ce au sezut Cer-
chezii, care loc sant acmu dughene cdlugdre$fi ; de acolea
Zaplazii la vale pan la drum cat tine locul din ulita in ulita in
toate partite printre imbe drumurile $i pan in Zaplazii caselor
i au sezut Cerchezii, precum mai sus scriem, care loc este noun
direapta cumparatura dela Chira Cojocariul $i dela Ursul fi-
ciorul a i Barnoaei, $i dela alti vecini dimpregiur dan$ii, care
vanzatori scriu $i mai amaruntul in diresele dela calugarii de
Hlincea (sters), in care direse iara$ au calugarii danie dela
. noi pre locul care I-au fAcut dughene acmu. Acesta loc sä le
fie dela noi direapta (Kind $i danie si miluire cu tot venitul
lui sf giupanesii dumisale $i pre acesta Zapis al nostru sä alba
all face $i alte direse domne$ti, $i pentru credinta pusu-mi-am
si pecetea, ca sa se $tie. Nimeni sa nu se amestece.
U las let 7174 Mart 1 dni.
4) lorga, $t. §i doe. V,. p. 37-8.
 MOI DOVA A DOAMNEI ECATERINA CERCHEZA 39

[Original pe hartie si pecete mica cu cap de bour cu

inscriptia FR.
3 in
in Arh. Statului, Bucuresti, Mtineistirea Ceteituia, pa-
chet 12, doc. 1].
Anexa II
Iasi 6 Mart 1666-7174.
to Duca Voevod, din mila lui Dumnezeu Domn Tarii Mol-
dovii. Adecd au venit inaintea noastra $i Inaintea alor nostri
moldovenesti boieri, boiarinul nostru lani stolnicul si ne-au arAtat
un zapis de la mana dumisale Ecaterina Doamna, raposatului
Vasilie Vodd, si pecetluit cu pecetea dumisale, ca de voia sa
au miluit pre sluga dumisale boiarinul nostru lani stolnicul si
pre femeia lui Hapca, care iaras au Post roabd dumisale Doam-
nei, cu un loc de casa pre Ulita Herbinte in costise, aldture
pre din vale de dughenile calugarilor dela Hlincea, in care
loc, acolea unde sant dughenile calugarilor, au Post locul cumpd-
rdtura lui Vasile Vodd si au fAcut niste case de au sezut Cer-
chezii. De acolea din zaplazii caselor Cerchezilor la vale pan
la drum, cat tine locul din ulitd in ulitd, in toate pArtile, printre
imbe drumurile, care loc este lui Vasile Vodd si Doamnei Eca-
terina direapta cumpdratura dela Chira Cojocariul si dela
Ursul a i Bernoaei sdlarul si dela alti vecini de prin pregiur,
care vanzatori scriu si mai ales pre nume In diresele calugdrilor
dela Hlincea.
Deci si Domnia mea, impreund cu tot svatul nostru vd-
zand acela zapis dela Dumneaei Doamna Ecaterina, crezut-am
si de la Domnia mea inca am dat si am Intdrit boiarinului
nostru lani stolnicul si femeii sale Hapchii pre acesta loc de
casa, precum mai sus scriem, ca sa -i fie si de la Domnia mea
direapta °dna si danie si miluire cu tot venitul $i intaritura
neclAtit si nerusUit nici dAndoard in veci.
Insusi Domnul au poruncit V Iasoh let° 7174 Mart 6 dni.
Nicolae Buhu§ ye) logofat iscal. Stratulat
[Original pe hartie; pecete de ceard imprimata in hartie
cu inscrptia :
t HCia ASK" BOEROM 160M10 AAA010 rcno. BEALL, WO. 3. P. 0. A,
Documentul foarte bine pdstrat, cu scriere foarte elegantA,
in Arh. Statului Bucuresti, Maneistirea Cetei tuia, pachet 12, doc. 21.
40 C. I. ANDREESCU SI C. A. STOIDE

Anexa III
Farci toc of data.
Adicd eu Anastasie $i cu femeia mea Hapca, roaba lui
Vasilie Vodd $i a Doamnei Caterina, scriem $i mgrturisim cu
cest zapis al nostru, de nime nevoiti nici asupriti, ce de bung
voe am vandut a noastra ocind gi danie cu loc de casa pre
Ulita Herbinte, din zaplazii caselor ce au $ezut Cerchezii, care
loc sant acmu dughene cAlugaresti ; de acolea din zaplazi la
vale pan in drum, cat tine locul, din ulitd in Coate partite, prin-
tre imbe drumurile $i pan in zaplazii caselor ce au $ezut Cer-
chezii, care loc este cumpdratura lui Vasile Vodd Si Doamnei
sale Caterinei dela Chira Cojocariul $i dela Ursul feciorul a
i Bernoaei salariul $i dela alti vecini de prin pregiur, care
vecini scriu $i mai amaruntul in diresele cdlugarilor dela Hlin-
cea $i apoi, dupa moartea lui Vasilie Voda, Maria Sa Doamna
Ecaterina au dat acesta loc danie lui Eni Stolnicul $i roabei ei
Hapchii, gandind c o va marita dupa dansul, apoi Jane au
murit, iara pre Hapca o am luat-o eu, $i acmu amandoi am van-
dub noi acesta loc cu tot venitul parintelui Teofan egumenul $i
a tot soborul dela svanta manastire dela Hlincea dirept 150
de lei. $i ne-au platit deplin acesti bani intru mana noastra
dinaintea dumnealor Andonie Aga si Abaza Cerchezul Vistier-
nicul $i Stefan Cerchezul Comisul $i Simion Cerchezul Comisul
$i Irimie Cerchezul Armasul $i Ghiorghi voinicul de targ $i
Tani Pevetul $i Chira Zlatariul, Cadiul Croitorul. Si pentru cre-
dinta pusu-ne-am noi degetele $i acestia boieri au iscalit $i eu
Stratulat am scris, ca sä se stie.
Andonie Aga, Abaza vist. Stefan Comis, Simion Comis,
Irimia arma$, Ghiorghi vornic de targ. Stratulat iscal.
[Original pe hartie in Arh. St. Bucure$ti, Mancistirea Ce-
tlituta, pachet 12, doe. 4].

C. I. Andreescu si C. A. Stoide
 RASPANDIREA COLONIILOR ROMANESTI IN POLOANIA 41

Raspandirea coloniilor romanesti in Polonia 1>

Din acestea cneazul va lua din darile bdnesti a $asea

parte, iar din cele in natura a treia parte.
Cine tinea albini, dadea de fiecare $tiubei cate 1 grog.
Lodynka (Lodanca) sat cu drept romanesc (1491 A.
G. Z., XVI, 3475 ; 1502 A. G. Z., XVI, 2815; 1505 A.
G. Z., XVIII, 3438 ; 1555 Al. Stadnicki, op. cit., 53, 54 ; M.
Hruszewski, Zerela, II, 152 ; AL Jablonowski, op. cit., XVIII, f,
pag. 3 $1 14; 11, pag. 322).
In 1502 era in stapanirea nobilului Petru Lodzinski ; iar in
1505 nobilul Rafael de Rybotycze $1 de Bieskowicze it vinde
de veci.
Facea parte din ciclul Villae juris Valachici ejusdem ca-
pitaneatus".
Lopuszanka Mala (Lopu$anca Mala) sat cu drept roma-
nesc (1563 M. Hruszewski, Zerela, II, 145 ; Al. Jablonowski,
XVIII, I, pag. 3 $1 22, pag. 395).
A lost internelat in 1563 de catre un cneaz roman.
In 1565 erau numai 4 colonisti, ocupand cate jum. Ian $1
se spune ca ace$ti locuitori Inca nimica nu dau fiindca au
libertate dela cin$, 8 ani, iar dela ddrile de pe of $1 porci, Inca
3 ani". Vedem o neegala scutire de dari. De altfel, ace$ti liberi
dela dari se ddcleau in legatura cu saracia solului, unde satul
se cladia ; iar pe masura ce locuitorii incepeau sa aibd cate
ceva, ii punea imediat la dad.
Cneazul $1 popa insa, chiar in anii de libertate a cme-
cilor, platiau anual posta ca $i in alte sate, fiincica aceasta dare
era in legatura cu venirea functionarilor regali in acel sat.
Lopusznica (Lopu$ni(a) sat cu drept romanesc (1565 M.
Hruszewski, Zerela, II, 143 144 ).
Se afla a$ezat langd raul Wielka Lopusznica. In 1365 erau
28 cmieci, ocupand 14 lanuri. Dintre cei 28, unul era desientnic
$1 era scutit, dela dart ; ceilalti platiau acelea$1 ddri ca in
Starzawa.
To(i cmiecii platiau la Sf. Petru po$ta cate 1 grog. Erau
1) Continuare la Arhiva, XLIII, Nr. 3-4, a. 1936, p.181.
42 TH. HOLBAN

obligati de asemeni sa duca carbuni si lemne in Przemysl.

Cneazul platea cate 7 grosi in loc de 12 oi vii. Popa si
cneazul platiau posta.
Lopuska (Lopuszka) sat al carui nume arata ca a lost lo-
cuit si de Romani (1441 A. G. Z., XIII, 1581 ; 1444 A.
G. Z., XIII, 2367 ; 1474 A. G. Z., XII, 3655).
Stapan apare pretutindeni loan de Lopuska.
Lopuska 1Ntnori, sat al carui nume arata ca a lost locuit si
de Romani (1477 A. G. Z., XVII, 1290 ; 1478 A. G. Z.,
XIX, 172).
Stapan apare Nicolai Orzechowski.
Tot asa avem
Lopuska Maiori (1531 A. G. Z., XIX, 3048) si
Lopuska Parva (1499 A. G. Z., XIX, 636 ; 1488 A.
G. Z., XIX 356).
Toate aceste sate cu numele Lopuska ale caror numi
filologii it dau ca derivand dela romanesoul /apsuna, un tel de
buruiana se pare ca erau acelasi sat comdus din mai multe
catune.
Lezajska (Lejaisca) orasel cu cetate (1397 T. Wierz-
bowski, Matricularum regni Poloniae Summaria, II, No. 37).
In 1397, comandantul cetatii era Ion Valahul.
Leszczyna (Lescina) sat cu drept romanesc (1578 A.
G. Z., X, 1906 ; 1565 M. Hruszewski, Zerela, II, 133 ; 1588
A. G. Z., X, 2367: Al. Jablonowski, op. cit., 11, p. 394).
Era asezat Tanga raul Leszczynka. In documentele din 1565
se spune, ca unii dintre cmieci s'au asezat .pe pamant gata
si mai sapandu-si imprejur padurea $i-au masurat cate juma-
tate de lan. Acelora insa, carora anii.de libertate au trecut si
care erau zece la numar, fiecare dintre ei, de pe jumatatea sa
de Ian, conform privilegiului, dadeau cinsul anual cate 15 grosi,
pentru razboiu anual, cate 6 grosi, cate un cas valah, cate o
cingatoare de cal". Din toate acestea, cneazul is a sasea parte.
Darile de pe oi si porci, ca si in alte sate ale acestei re-
giuni si din care cneazul va lua a treia parte.
Liaski, sat locuit si de Romani (1564 Zerela, II, 110-111).
lntre locuitori gasim pe un Ivan Woloski.
Letonia, sat cu drept romanesc si locuit de Romani (1475
A. G. Z., XVIII, 689 ; 1477 A. G. Z., XVII, 1320 1334,
 RASPANDIREA COLONIILOR ROMANESTI IN POLONIA 43

1400: 1478 A. G. Z., XVII, 1557, 1595 ; 1479 A. G. Z.,

XVII, 1652, 1756 ; 1500 A. G. Z., XVIII, 3940 ; 1503 A.
G. Z., XVIII. 4194; 1476 A. G. Z., XVIII, 1256).
Era un vechiu sat regal locuit de Romani. La Inceput a-
pare ca stapan un Mihul de Letnia, iar in anii de pe urma,
pretutindeni aflam aici pe famosus Doros Valachus Kniaz de
Letnia". Acesta e ridicat la rangul de nobil si a jucat un mare
rol in viata Romanilor de prin imprejurimi.
In 1500, probabil ca Doros murise, fiindca nu se mai
vorbeste de el, iar cniaz in Letnia apare Hrinieci.
Liskowate, sat cu drept romanesc (1544 Al. Stadnicki,
op. cit., pag. 47-48 ; 1564 M. Hruszewski. Zerela, II, 148-
149; Al. Jablonowski, op. cit., XVIII, I, pag. $i 3 II, pag. 444).
Facea parte din ciclul Villae juris Valachici ejusdem
capitaneatus". In documentele date de Stadnicki avem numai
mentiuni ca in Liskowate cneaz era Misco.
Makowa sat cu drept romanesc (1438 A. G. Z., XIII,
840, 846 ; A. G. Z., XIII, 2848; 1464 A. G. Z., Z., XIII,
5497, 5578, 5580 si VI, pag. 86 ; 1470 A. G. Z., XVII, 448 ;
1471 A. G. Z., XVII, 600, 638 ; 1473 A. G. Z., XVII,
909 ; 1475 A. G. Z., XVII, 1144 ; 1484 A. G. Z., XVII,
1912 ; 1486 A. G. Z., XVII, 2041; 1495 A. G. Z., XVII,
2748 ; 1497 A. G. Z., XVII, 2972 ; 1500 A. G. Z., XVII,
3349 ; 1501 A. G. Z., XVII 3318 ; 1502 A. G. Z., XVIII,
3068 ; 1578 A. G. Z., X, 1906 ; Al. Jabbnowski, op. cit.,
XVIII, I, pag. 124 si II, pag. 413 ; M. Hruszewski, Zerela, II, 129
131).
Era sat regal, zisezat aproape de raul Wiara si anume in
apropiere de locul unde raul Turnicza se varsa in Wiara.
In 1438, nobilul Petru Kokot cla doi cmieci din satul sau
Nowosielce lui Vlasin, cneaz in Makowa, pans ce-i va inapoia
suma de 10 marci, imprumutata dela acesta. In acelasi an, no-
bilul Chan de Kopistno pune zalog 3 cmietoni din satul sat'
Kopistno, pentru suma de 10 marci, imprumutata pe timp de
un an dela cneazul Vlasin. Cneazul Vlasin apare si sub forma
Valasin ca si cum ar preciza ca-i Roman in 1440 (A,
G. Z., XIII, 1358) Ihnat de Rybotycze obligavit Walaschinowi
de Makowa Kniazoni duas curias in Rybotycze Ruszynowo et
Fedowo" in schimbul a 6 marci. Cneazul Vlasin adesea intre-
44 TH. HOLBAN

buinta bogatia si puterea sa pentru apararea intereselor colo-

ni$tilor din Makowa. In 1446, cmetonii din Makowa, datorind 8
marci lui Petru de Grochowcze, judecator in Przemysl, cneazul
Vlasin be is apdrarea $i se obliga ca, daca ei nu vor plati la
timp, va raspurtde el.
Dela 1464 nu mai gasim nimic despre cneazul Vlasin ; in
acest an, Nicolai din Konieczpole, starostele regiunii Przemyska
aintare$te cnezia din satul Makowa lui Elias Valahul". E pro-
babil ca Elia$ sa fi fost fiul lui Vlasin, insa nu avem stiri in
aceasta privinta. Si Elia$ lua adesea apararea oamenilor sai
(1464). Dar $i cneazul cand cadea la vreo Incurcatura, oame-
nii sai sareau sa-1 scoata, depunand juramant cu mana pe evan-
ghelie. In 1470 intreaga obstie din Makowa, compusa din ur-
matoarele persoane : nobilii Petru Paczslaw, Ivan Sidorowicz,
Pascu, fiul lui Andrei, Olesca Lewkowicz, lwaniecz Poniecz,
Jaczku Lewkowicz, Drohobisz Sidorowicz, Terescu, fratele lui
Drohobisz, Tin, llcu, Sencu Desientnic, Hal, Macu, Seneczko,
lvancu Miczkowicz, Secu Antiquus, Matfeicu, Fed Spak, Fed, fiul
lui Terescu, leremia, fiul lui Vidne (poate vaduvei), Fed Semi-
onowicz cu (rate -sau Descu, Iurcu Lany, Stepan Antiquus fi-
deius erunt pro Hriczkone Kniaz et pro matre sua de Makowa."
De altfel pe acele vremuri, mai mult decat astazi, judecata se
baza pe martori : cine aducea .mai multi martori, acela ca$tiga
actiunea. In special cautiunea se obi$niva la once fel de acu-
zare. Si se poate admite chiar ca e de origind romaneasca,
dupa cum $i iertarea pedepsei cu moartea. In 1471, din nou
obstea din Makowa jura ca Vasilcu Diac fiu de pops, fiindca
toti fii de pops care nu se puteau ridica la alte functiuni li se
adaoga pronumele de Diac din acela$i sat anon recedet nec
profugere debet de curia, quam ibi tenet" $i se obliga cu ave-
rile lor. In 1473 intreaga comunitate din Makowa fideiusse-
runt statuere omnes in solidum Kniaz [ilium olim Ilie de ibi-
dem sub centum marc. Similiter Nastam Kniazowa fideiusserunt
sub centum marc". Dupa cum am vazut *Inca in 1471, cneazul
llie nu mai traia, iar locul lui II is fiul sau Hricicu.
0 alta observatie avem de facut in legatura cu cniazova
Nasta. De obicei, femeile aveau un rol foarte redus, n'aveau
niciun drept de posesiune. Numai bani puteau sa moVeneasca
niciodata 1nsa ptimant sau alta avere imobila. Putea insa sa-$i
 RASPANDIREA COLONIILOR ROMANE$TI IN GERMANIA 45

imprumute banii fie barbatului, fie altei persoane, pe care ii

evolua in pamant $i a$a ii pastra acolo ca intr'un fel de banca.
Acest drept cuprindea pe toate femeile. Atunci insa cand po
seda bani, putea sail ofere sprijinul cui fi placea, dupa cum
vedem in cazul de fats.
In 1484 Hricicu, fiul lui Die cneaz, in Makowa vinde aceasta
cnezie cu 30 marci lui Cunrad, crainic in Brilince, avand con-
simtamantul fratelui sau Fiedor. Dar de abia in 1486 Hricicu
elibereaza cnezia, cand Cunrad ii achita toate paralele. Dar in
1497 Si Cunrad o vinde t,u 4 florini unguresti lui Mihail Baitcu
a$a se numiau uneori popii 7. din Makowa.
Din 1495, cneaz in Makowa apare Fiedcu sau Fedor, Ira -
tele lui Hricicu, care *din 1502 e ridicat la rangul de nobil.
In 1564 erau in acest sat 24 locuitori, ocupand fiecare
cate jumatate le Ian, iar un Ian de pamant il tine in arenda
cneazul $i pentru care plate$te ca $i alti cmieci". Toti cmecii
platiau darile in doua rate, iar desientnicul era liber.
In afara de asta, cmiecii dadeau la Sf. Martin, de pe jum,
Ian, cate o masura de orz $i 2 gaini.
Darile de pe oi $i porci, ca in alte sate.
Toata obstea dadea anual statia", o bivolita (biholita).
Cneazul dadea in loc de 12 oi vii cate 7 gro$1; iar im-
preuna cu popa platia anual po$ta : 7 grosi, 2 iepuri, 2 oi.
In 1578, prin decret regal, locuitorii acestui sat au Post su-
pu$i la robocizna (boieresc) : depe jum. Ian, 1 zi pe saptamana,
iar de pe un Ian intreg, 2 zile pe saptamana. Si in felul acesta
s'a pus capat vechilor cneji, inimosilor coboratori ai lui Vlasiu,
Was $i Hricicu.
Moraniec (Moraniet) sat locuit $i de Romani (1565 M.
Hruszewski, Zerela, II, 167-171).
In acesta au trait foarte multi Romani, dupa cum arata nu-
mele de Valah,
Malnowsca Wola, sat locuit $i de Romani (1564 Zerela,
11, 112-113). Intre locuitori gasim pe vaduva Volosiha $i pe
Uscian Volo$in.
Michalowice (Mihalovite) sat cu drept romanesc in judetul
Drochebycz (1492 A. G. Z., XVIII, 2225).
Nobilul Vascu de Michalovice, datorind lui Vascu Tlusta.
nowski 24 marci dat intromissionem in mediam aream Climove
46 TH. HOLBAN

Ivanovo in iure Valachiensi et in mediam aream alias Dako-

wicz et in mediam aream Rypczyno desertam in iure teutonico".
Dupa cum veclem, in acest sat exista drept valah si drept nem-
tesc. Interesant este amanuntul ca dreptul se referea in primul
rand la masura anumitd de pamant si/ nu la colonistul care
traia acolo. Chiar ni se specified, ca jumatatea de Ian, numita
Rypczyno, cu toate ca este pustie, adica nu e locuita de nimeni,
totusi se spune ca poseda drept nemtesc. Probabil, colonistul
nu de mult a parasit ogorul.
Nanow, sat cu drept romanese si locuit de Romani (1482
A. G. Z., XVIII, 1577 ; 1532 Al. Stadnicki, op. cit., 38-42).
In documentul dat de Al. Stadnicki, ni se spune ea re-
gele permite nobilului Mihail sa intemeieze si sa colonizeze sat
dupd drept valah, ale carui granite le stabileste dupd cum ur-
meaza incepand de la lanul numit in popor Kamijeni Dijel
(Camieni Diel dealul de piatra) si trecand peste vdrful acestui
deal, peste Oran! numit Seredni : peste Dijelem Serednim (Dea-
lul Mijlociu) spre izvorul Stebnicului pans la granitele Sambo-
rului, si de aici la Pachorela Kijczara, apoi peste raul Smolnic
OM la Valea Zahaita si pans la dealul Nanow ". Interesante
sunt in acest pasaj cuvintele : dial, Chicioara, za haita,
care arata ea prin acele parti Romdnii au ajuns de multa vreme.
Cu numele Kiczora avem un varf de munte in lantul Gurte
(Gorce) din muntii Carpatii Apusieni (WI. Kubijowicz, Zycie
pastereskie, pag. 30).
Mai departe, documentul spune ca locuitorii acestui sat
capata 2C ani libertate dela orice dari. Pentru cnezie se da 2
lanuri, iar pentru biserica jum. Ian. Cneazul este liber sa-si con-
struiasca moara, crasma si gradini ; apoi prisaca, pescarie, voie
de vanat si a treia parte din darile cmecilor. In schimb, cneazul
va da anual 12 oi, si, in vreme de razboiu, se va prezenta inar-
mat si calare. Locuitorii vor lucra cneazului 3 zile pe an ; in
schimb vor fi ospatati (obventiones alias poczatka) de cneaz
printr'o masa comuna. Locuitorii vor fi judecati numai dupa
dreptul valah si vor raspunde pentru orice abatere dela lege
numai in fata cneazului si a capitanului. Formula este urma-
toarea Nec coram nullo judice respondebunt, nisi coram ipso
advocato suo, aut coram capitaneo Premisliensi, vel ejus vices
gerentibus perpetuo et in aevum". Observam ea adevaratul
 RASPANDIREA COLONIILOR ROMANESTI IN GERMANIA 47

drept romanesc nu recunoave de stapan pentru colonisti pe al-

tul decat numai pe cneazul lor. Obiceiul cu capitanul e intro-
clus mai tarziu sub influenta altor drepturi.
Nadkowice (Macovite) sat cu drept romanesc (1564 M.
Hruszewski, Zerela, II, 153).
E cuprins in numarul satelor, care, dupe documentile din
1564 posedau drept valah.
Ozana (Ojana) sat cu drept romanesc In judetul Lezajsk
(1564 J. T. Lubomirski, Biblioteka Warszawska, 1855, IV,
pag. 12 ; 1564 Zerela, II, 200-202 ; Al, Jablonowski, op. cit.,
XVIII, I, pag. 24 $i XVIII, II, pag. 134).
Ozanna, sat in care cmiecii traesc cu drept valah, au
ogoare $i fanaturi 5i pasuni deajuns, nu dau niciun cins, nu-
mai de pe animalele albe cornute : de pe vita batrana, cate jum.
grog, iar de pe cea tanara, cate un siliug ; mai dau fiecare cate
un -car.
Se dadea duodesetina de pe oi $i porci, iar de pe zece oi
oi se dadea un miel sau ied. Mai dadeau cate un cas de vaca.
Erau 10 zagrodnici (gradinari), care dadeau acelea$i dari
ca $i cmiecii. Prisacarii erau 4 si dadeau darile in miere, pre-
cum $i kunnego" (dare de pe vanat) cate 12 gr., sokolowego"
(dare de pe vanatul pasarilor) cate 15 denari.
Popa daeda de pe biserica $i pamant (bisericesc) 1 zlot $i
6 grosi. Erau 3 cra$mari $i fiecare platea anual cate 2 grivieni.
Acei dintre locuitori, care ramaneau cu oile la iernat in
padurile marl, platiau de pe suta de oi, 2 zolti $i de pe vita mare,
cafe 2 grosi.
De multe on observam, ca mai multe sate formau o sin-
gura obste $i pentru aceea trebuiau sa se gramadeasca inteun
singur loc. Acest loc era cumparat de comunitati $i se Walla
anual o anumita smug.. Ozanna si Jedlna formau o comunitate.
Erau acolo ramnice $i moara. Locuitorii erau obligati sa
apere acele iazuri, sa apere padurea $i sa umble cu scrisori.
Ostanek, catun cu drept romanesc (1564 M. Hruszewski,
Zerela, I, 270-272).
Opor, sat cu drept romanesc (1591 Dotatek typodniowy
Gazety Lwowskiej, 1857, pag. 44, Vezi Kadlec).
Pohorila, sat cu drept romanesc (1564 M. Hruszewski,
Zerela, II, 145-146).
48 TH. HOLBAN

Se afla asezat aproape de raul Pochorzali, la granita Smo-

lintel $i a Post intemeiat de cneazul Sencu Rudawski in 1562.
In anul 1564 erau acolo 3 cmeci, care aveau libertate de la
dari *Inca timp de 8 ani, iar dela darile in oi, porci §i posta
aveau Inca trei ani". Cneazul dadea posta.
Dupa cum vedem, anii de libertate variau. In cazul de fata
avem numai 10 ani, care erau socotiti in intregime pentru cin-
sul banesc de pe Omani, iar darile in oi, porci le dadeau dupa
trecerea prima locatione", adica dupa trecerea de jumatate din
anii de libertate.
Potok, sat cu drept romanesc (1564 M. Hruszewski, Ze-
rela, I, 270-272, Vezi Niedzwiedzia).
Przedworze (Psedvoje) sat cu drept romanesc (1474 A.
G. Z. XVIII, 466 ; 1479 A. G. Z., XVIII, 1229).
Nobilul Andrei de Pleszowice cid in judecata pe nobilul
Nicolai de Porudno, Iiindca n'a permis omului Nichita sa treaca
din satul Bunow de iure Valachio" in satul lui Andrei Prezed-
worze in ius Valachium". In fata judecatii, Nicolai raspunde
ca n'a voit sa dea voie omului Nichita quia de iure non ha-
bui, quia ipsum reclinabat de iure Valachiensi in ius Teutoni-
cum", si prin urmare procedeaza conform prevederilor acestui
drept. Dar Nicolai a mintit, fiindca judecata, in urtna cerceta-
rilor f acute, a gasit ca hominem prefatum reclinabat de villa
Bunow de hire Valachiensi in bona Prezedworze etiam in ius
Valachiense". E un mijloc la care proprietarii recurgeau ; dar
mai inseamna aceasta $i o influents reciproca a celor doua
drepturi (vezi Bunow).
Rozaniec (Rozeniet) sat cu drept romanesc in judetul Za-
mechski (1565 J. T. Lubomirski, in revista Biblioteca War-
szawska, 1855, IV, 12 ; Zerela, II, 219 ; Al. Jablonowski, op.
cit., XVIII, II, pag. 395).
Se afla asezat langa raul Lubinia. In 1565, erau 20 cmieci
cu drept valah ale caror libertate expirase, iar 26 mai aveau
Inca ani liberi de la dari.
Promiska, sat cu drept romanesc (1464 A. G. Z., XIII,
5553). -
In 1464 gasim un cneaz de Promiska, cmiect al lui Ra-
moldus de Wyszatycze.
 RASPANDIREA COLONIILOR ROMANESTI IN POLONIA 49

Ruszewice (Rusevite) sat locuit si de Romani (1504 Wi-

erzbowski, Matricularum regni Poloniae, III, No. 1451).
Stapan al acestui sat era Ivasou Valah Borynowski.
Riboticze (Ribotice) sat cu drept romanesc (1440 A. G.
Z., XIII, 1358).
Inatcu din Riboticze dd cneazului Valasin de Makowa
duas curias in Riboticze, Ruszinowo et Feduvo", cu 6 marci
(Vezi Makowa).
Srnereczna (Smerecina) sat cu drept romanesc si locuit de
Romani (1556 M. Hruszewski, Zerela, II, 145 ; Al. Jablonow-
ski, XVIII, I, pag. 3 si II, pag. 394).
Se afla asezat aproape de raul Smereczna si facea parte
din ciclul Villae juris Valachici ejusdem Capitaneatus". A fost
intemeiat in anul 1556 de catre cneazul valah Suszycki (Su-
satchi). In 1565 erau 10 colonisti, avand Inca 10 ani libertate
dela dari, ached cu totuY capatase 19 ani de libertate. Darile le
vor plati ca in Starzawa.
Cneazul da anual pentru posta : 4 grosi, 1 iepure, o owe.
Smolnita (Smolnita) sat cu drept romanesc si loctiit de
Romani (1450 A. G. Z., XIV, 2297 ; 1470 A. G. Z., XVII,
401 , 1471A. G. Z., XVII, 634 ; 1495 A. G. Z., XVII, 2691 ;
1565 M. Hruszewski, Zerela, II, 146-147 ; Al Jablonowski, op.
cit., XVIII, pag. 3 si II, pag. 438 ; WI. Hejnosz, Jus Rutenicale,
1928, pag. 9).
Se afla asezat aproape de raul Strwiaz si facea parte
din Villae juris Valachici ejusdem capitaneatus".
In 1450 gasim pe un Drobis de Smolnita homo regalis
et terrigena". Cuvantul terrigena" arata, ca era delegat cu
aranjarea mutarii cmiecilor, cuprinzand numai chestiunea for-
mals, urmand prescriptele anumitului drept. Cu neintelegerile,
ce eventual se iviau in asemenea cazuri, privitor la satele re-
gale se ocupa cneazul pentru chestiunile locale si mi-
nisterialul, ca mediator intre diferitele sate.
In 1470 mai multi cmieci, intre care Olexa, Tin, Spac,
Drohobis de Makowa, Mas,I Vasilcu de Brilince jura, quod
Crainic de mandato kniazowi Procz de Smolnita hominem pro-
fugum detineret". Avem un caz, cand un colonist a disparut
din satul Brilince. luand cu sine mai multa avere (60 marci) a
sa si strains. La Inceput nu se stia unde a fugit, dar oamenii din
4
50 TH. HOLBAN

Brilince si Makowa vazandu-1 in Smolnita, se ofera sa sustie

aceasta prin juramant in fata judecatii.
In 1471 cneaz in molnita era Gancu ; In 1495 Zain, iar
In 1544 (Al. Stadnicki, op. cit., pag. 47.48) era Fedcu.
In 1565 erau aici 21 cmieci asezati pe 11 jum. lanuri.
Write le plateau in doua rate: la Sf. Martin de fiecare jum.
Ian cate 16 grosi din care mai intaiu luand pentru posts 21
grosi, din rest cneazului sau soltuzului i se cuvenia a treia
parte"; iar la Sf. Petru fiecare dadea cate 24 jum. grosi din
care sustragand pentru M. S. Regele bucataria" 30 grosi, statia
30 grosi, calul junt zlot, din rest cneazul is a treia parte'.
Pentru venitul ce cneazul avea din a treia parte dela da-
rile cmiecilor era obligat, dupa cum am mai vazut, sa dea in
loc de 12 oi cate 7 grosi de fiecare.
Popa dimpreund cu cneazul dadea posta ca si in alte sate.
Cmiecii mai plateau dad In natura, care constau din dari
In oi si porci. Acestea se Imparteau In doua categorii: prima
se numia In general ddri ae pe of qi de pe porci, iar a doua
se numia dare ocazionald. Pentru prima categorie toti cmecii
erau obligati, atat cei care cresteau, cat si cei cari nu cresteau
vite. Erau anume obligati sa dea cate o oaie vie cei cari
nu aveau, cate 8 grosisi cate un pore viucei care nu aveau
cate 12 grosi. Pentru a doua categorie erau obligati numai cei
care cresteau vile. Dadeau anume duodesetina (a 20-a) sau de-
setina (a 10-a) de pe oi si de pe porci. Mai erau si alte dari,
de ex, [darea de ex.] darea de pe jir". ; atunci cand stejarii
din padurile regale dadeau ghinda, acei colonist' cari isi ,hra-
neau porch acolo, erau obligati la anumite dad, dar despre
acestea vom vedea cu altd ocazie.
Sokola, sat cu drept romanesc (1469 A. G. Z., XVII,
60 ; 1470 A. G. Z., XVII, 359 ; 1491. A. G. Z., XVIII, 2067,
2074, 2089.)
In 1469 adest sat 11 Linea in arenda nobilul Midas, care
in 1470 este dat in judecata de catre nobilul Dobeslau de Zy-
rawicza din cauza omului Ilcu reclinato de itire valachiensi
in ius valachiense".
(va urma). Th. Holban
 LATINA POPULARA 51

Latina Populara
Pe marginea unei carti recentet)

Activitatea stiintifica a lui Einar I, of stedt, $i impreund

cu el a intregii scoale ce-i poarld numele, porneste dela ince-
puturi destul de modeste, in build rnasura dela preocupdri de
filologie in sens restrans si in special critica de text aplicata
la scriitori de a doua sau a treia mane. Beitriige zur Kenntnis
der sptiteren Latinittit din 1907 $i Spatlateinische Studien din
1908, desi prezinta in sambure trasaturile fundamentale ale sis-
temului, nu ne fac sa banuim Inca originile directiei ulterioare.
Cadrul acesta se lOrgeste insd deodata atat de mult, incat co-
mentarul sau asupra Eteriei aparut la Uppsala in 1911 poate
fi socotit pe drept cuvant o piatra de hotar in istoria metodei
si cercetarilor lingvistice ale specialitOtii respective. De atunci
incoace omul de stiintd Liifstedt nu s'a desmintit catus de
putin, lucrarile sale au adus mereu luraini noun $i sugestii fe-
ricite, iar Syntactica it consacra drept cel mai insemnat $i mai
intelegator latinist al vremurilor noastre.
Metoda L ti fstedt a fost determinate desigur si de impre,
jurdri externe, de fapte ce se gaseau dincolo de marginile in-
guste ale lingvisticii latine. Curentele plecate dela Croce $i
Vossler, Gillieron, Schuchardt, F. de Saussure; (in-
direct, prin elevii acestuia) $i altii au influentat in bund masurd
si formatia stiintifica a invatatului profescr dela Lund, iar lucrul
acesta se poate observa destul de usor in opera sa putin in
comentarul Eteriei, cu multd vigoare in volumele de Syn-
tactica, In special ultimul. Partea esentiald a metodei pleaca
insa dela preocupdri specifice disciplinii cultivate la inceput de
Lofstedt, sant lumina din lumina oferita de mdruntele
preocupdri de text $i de interpretarea lui lingvistica. Si mai
precis, se poate afirma ca. metoda isi are originea in lupta des-
chisd de autorul comentarului Eteriei impotriva conjecturii.
1) J. Svennun g, Untersuchungen zu Palladius and zur lateini-
schen Fach- and Volkssprache. Uppsala, Almqvist, [1936]. XXXV, 698
pp. 80. Arbeten utgivna med understod av Vilhelm Ekmans Universi-
tetsfond, Uppsala, 44.
 52 I H. MIHAESCU

Se tie de cats caldura $i simpatie s'a bucurat elementul con-

jectural in cele mai multe din editiile de clasici greci si latini
din sec. XIX. Faptul acesta a dus repede la excese, asa cum
se intampla In orice lucrare omeneasca atunci cand se pune
prea mult suflet si prea mita pasiune Trite° anumita directie.
Din dorinta de a elimina orice imperfectiune, de a nivela pe
cat posibil scrisul unui autor si de a da o torma corecta unor
texte lipsite de calitati artistice, s'a acordat prea multa liber-
tate filologului modern si conjecturii. Pentru textele latine din
epoca tarzie procedeul prezenta mult ti comoditate : el usura pe
deoparte sarcina editorului ajuns uneori fn fata unui text prea
evoluat si prea strain de structura clasica, iar pe de alts parte
dadea ocazie aceluias editor sa-I emendeze si sa-si asigure
gloria de a-si strecura numele fn aparatul critic impreuna cu
propriile supozitii. Luand apararea unei forme sau a unui fapt
lingvistic oarecare oferit de traditia manuscrisa, dar inlocuit con-
jectural de critica moderns, Lof stedt avea nevoe, biueinteles,
de probe precise. Uneori probele acestea nu se gaseau in Ca-
drul strict filologic, in sfera ingusta a textului studiat sau nu
pareau destul de concludente. In asemenea cazuri trebuiau sa
fie consultate si alte texte inrudite, scrieri de destinatie si con -
tinut deosebit sau chiar orice altfel de monumente lingvistice,
indiferent de timp si de preocupari. Se observa astfel Ca o
presupusa gresala de limbs se repeta la o intreaga serie de
scriitori, revenea in inscriptii si continua sa persiste pans in
limbile romanice. Largirea cadrului a oferit lui Lof ste dt o
siguranta nebanuita, determinand primul stadiu din activitatea
sa ulterioara, anume drumul dela conjecture (unde au lac pre-
ocupari filologice) la fenomenul lingvistic real, atestat in mod
comparativ la tot felul de scriitori si intarit de marturiile ling-
visticii romanice (iar de data aceasta intram in preocupari
strict lingvistice pe baze largi, fara a parasi baza de plecare
de nature filologica). Vechea dorinta de apropiere intre filologie
si lingvistice, exprimata clar, intre altele, in programul de debut
at revistei Glotta in 1907, se gasea astfel realizata pe deplin
in tendintele de cercetare ale lui LoIstedt $i ale elevilor sai a-
propiati. In acest stadiu prim se gaseste comentarul asupra
,Ulterior, dela faptele de expresie si dela raporturile
E t e r i e i.
for cu procesul de creatie, profesorul dela Lund ajunge sa sta-
 LATINA POPULA PA 53

bileasca legaturi intre lingvistica si istoria literara. Este stadiul

al doilea si cel mai sugestiv in acelas timp, exprimat cu multa
claritate $i bogatie de argumente in volumul at doilea din Syn-
tactica, cu specials privire asupra evolutiei literare si lingvistice
la Tacit.
Din activitatea stiintifica a lui Lof stedt a rezultat o in-
treaga scoala lingvistica. Elevii aplica acelas sistem: aleg un
text oarecare cu tendinti popularizante, in special din epoca
tarzie, verifica editiile cu ajutorul traditiei manuscrise, reali-
zeaza critica de text $i pun in valoare apoi materialul ling-
vistic cu ajutorul intregii literaturi ce le sta la indemana. Toate
faptele de expresie intalnite in text sant urmarite in mod com-
parativ la alti scriitori, sant puse in legatura cu situatia din
domeniul romanic, studiate in evolutia for orgahica $i utilizate
pentru concluzii de interes general. Studiile se gasesc pe un
teren sigur si prezinta in acelas timp o atractie mai mare decat
simpla preocupare de ingramadire de material, caracteristica lu-
crarilor precedente. Elementul evolutiv le pune in legatura cu
insasi vista omului si a civilizatiilor, mai ales In domeniul vo-
cabularului, fara sa be indeparteze intru nimic dela cadrul strict
lingvistic. Pomenesc in ortline cronologica, intre altii, pe S a-
1 on ius pentru Vitae patrum 1920, Grey a nd er pentru Mu-
lomedicina Chironis 1926, NystrOm $i Sobel pentru Coln-
mella 1926 si 1928, Lilliendahl pentru Floras 1928, Lyngby
si Englund pentru Celsus 1931 si 1935, Morland pentru Ori-
basins' Latinus 1932, Blomgren pentru Fortunatus 1933, Wi d-
strand pentru Vitruulus 1933, Sundelin pentru Theodorus
Priscianus 1934 $i, in sfarsit, voluminoasa lucrare a lu S v en-
nung pentru Palladius 1836').
Palla d iu s, mare proprietar agricol din sec. V, este au-
torul unei opere de agriculture in 15 carti, cuprinzand sfaturi
si experiente randuite pe lunile anului. Sant lucruri imprumu-
tate In buna masura dela inaintasul sau Colume II a, dar im-
bogatite cu informatii culese direct din mediul rural sau cuno-
stinti personale. Lucrarea urmareste scopuri practice, apartine
1) In acelaq spirit qi cu aceia4 metoda au Post intreprinse cercetArile
mete asupra lui Dioscurides Latinus (La versione latina di Dioscoride.
Tradizione manoscritta, critica di !est°, cenno linguistic°. In Ephembris
Dacoromana, Roma, vol. 7, 1937).
54 H. MIHAESCU

unui om de serioasa cultura literara, dar este scrisa pe Intelesul

tuturor, oglindind peste tot evolutie $i progres lingvistic fats de
productiile literare din epoca clasica. Bogatia de forme, de in-
telesuri $i de procedee sintactice $i stilistice ingadue lui S v e n-
nun g o cercetare comparative asupra tuturor lucrarilor simi-
lare dela Cato la epoca lui Carol cel Mar e. Faptele de
expresie se gasesc grupate in capitole marl, inegale ca intin-
dere $i importanta : fonologia $i morfologia (pp. 103-154), sin-
taxa (pp. 155-516), stilistica (pp. 517.550), semasiologia $i lexi-
cul (pp. 550-618). Un indice de materii $i altul de cuvinte corn-
pleteaza acest vast repertoriu, sortit sä rOmaie de aici inainte
indispensabil pentru orice Incercare lingvistica din domeniul la-
tinei postclasice. In ceeace prive$te interesul pentru limbile ro-
manice nu se pot indeajuns pretui asemenea cercetari pozitive
Si concludente. Lucrul acesta se poate observa $i In alcatuirea
indicelor de cuvinte, unde urma$ii romanici iau un loc foarte
important. Din ansamblul lucrarii desprindem usor vederile a-
supra latinei populare $i asupra intelesului ce i se dA acesteia
de catre $coala suedeza. Svennung distinge (p. V) la sfar-
$itul imperiului o limba de converzatie a omului cult (Umgangs-
sprache der Gebildeten) si una a omdlui de rand (Volkssprache).
Acesteia din urma crede ca poate corespunde ceia ce Intele-
gem not prin latina populara (terminul Vulgarlatein" este In-
locuit prin Volkslatein°). Alaturi de ele se gase$te limba scri-
sa, limba artistica (in bund masura creatie individuals), pastrata
de productiile de seams ale literaturii latine. I)istinctiile acestea
nu pot fi absolute sau luate ca unitAti desinestAtoare. Nici una
din operile antice nu ne-a transmis, de pilda, latina populard
sub Infati$area ei autentica, curate. Influentele ce se exercita
in scrisul latin sant numeroase, traditia literary se manifests In
scrierile cele mai marunte, iar elementele populare nu pot pa-
trunde decat fragmentar in opera de creatie sau de $tiinta. De
multe on prin puterea sa expresiva graiul de toate zilele se
apropie de limba poeziei, pnntruca $i de o parte $i de cealaltd
elementul afectiv joaca un rol mai mare decat in graiul omului
cult. EOM a separa net aspecte diferite in cadrul limbii latine,
Lot s t e d t $i $coala sa considers lucrurile In ansamblul lor, des-
prind inovatiile, le atribue fie operei artistice, fie limbii popu-
lare (aici inovatiile sant tot de nature individuals), le urmaresc
 LATINA POPULARA 55

In limp si le fixeaza importanta. 0 deosebire simtitoare are loc

intre conceptiile lui Diez si Meyer - L u b k e si intre cele ale
lui L ö f stedt si S v e n n u n g, in special cu privire la latina
populara. In primul rand centrul de greutate a trecut aici dela
fonologie la sintaxa, stil si vocabular. De altfel fundamentul fo-
nologic fixat de Diez si Meyer -L bti k e se dovedeste atat de
solid si durabil, incat nu sunt posibile schimbdri remarcabile in
acest sens fara a nu utiliza in acelas Limp si instrumentele de
cercetare de care s'au servit ei, adica inscriptii, marturiile lim-
bilor romanice etc. *coals suedeza se gaseste insa pe un plan
cu totul deosebit. Ea nu neglijeaza fonologia, dar materialul pe
care lucreaza (manuscrise, in genere, posterioare lui Carol cel
Mare) este prea marunt si subred pentru a putea duce la con-
cluzii de seams. Multe fapte de limbd se amesteca aici cu gra-
fii sau procedee ortografice lard existents reald in limp. Tre-
cand la sintaxa si vocabular, scoala suedeza a gasit un teren
vast si foarte putin cercetat 9. Este just, de data aceasta stu-
diile nu mai prezinta atata interes pentru lingvistica romanica ;
rezultatele nu mai pot fi fapte de baza pe care sA se sprijine
apoi intreaga evolutie romanica, asa cum se intamplau lucrurile
pentru fonologie la Me yer-L ti b k e si altii. In morfologie car-
tea lui Svennung aduce putine fapte noun fats de lucrurile
anterioare, in special M o rlan d. Mentionez discutia asupra for-
melor cerasus, cerasium, ceresia, cerasunz (pp. 132-142). Auto-
rul observa pe bund dreptate ca din aceste forme n'a luat loc
in dictionare decat ultima si aceasta sprijinita pe o singura a-
testare la Plini u. Lexicografii au refacut toate variantele si be-
au dat o infatisare unitary care a strAbdtut nestingherita mai
departe. Aldturi de fraxinus, mostenit, de pildd, in limba ro-
mans, se releveaza forma fraxus (pp. 142-147). E pentru prima
oars cand se incearca, cred, o discutie in acest sens. S v e n-
nung Intalneste pe fraxus In Pa Iladius si-1 dovedeste exis-
tent in multe alte texte, unde editorii I-au inlocuit pes!e tot
prin fraxinus. Aducand in sprijinul lui fraxus formele romanice
it frasso, gen. fragu, sard.- frassu, it considers rezultat din faxi-
nus printr'un proces de analogie. Constiinta lingvistica simtea
1) FtIr den Altphilologen aber, der dies untersuchen will, gibt es
trotz Jahrhunderte langer lateinischer Forschung noch tibergenug zu tun"
declara Svennung in prefab, p. XXIII.
Zo H. MIHAESCU

in -inus un suffix adjectival, iar in forma fraxinus un adjectiv,

intocmai ca in faginus alaturi de fagus. De aici nevoia de uni-
t ormizare care duce apoi la crearea lui fraxus, forma perfect
explicabila 5i deci necesara sa fie acceptata de critica de text.
Capitolul despre sintaxa ocupa cea mai insemnata parte a cartii
imprumuta o valoare cu totul speciala. Faptele discutate
sant foarte numeroase, dar ele nu ating de multe on decat in-
direct problemele de evolutie romanica sau romaneasca. Sant
fapte de interes strict lingvistic, nu si istoric, dar bogatia for
si sprijinul ce li este dat de catra o intreaga serie de scrieri
similare ne fac sa cunoastem mai de aproape realitatea lingvis-
tica latina dela sfarsitul imperiului si sa ne dam mai bine sea-
ma de structura ei intima. S vennung utilizeaza totdeauna
izvoarele grecesti 5i distinge peste tot inovatia proprie de im-
prumut sau calc. Remarc discutia documentary si patrunzatoare
asupra calendarului si sistemului de datare roman (pp. 238-262).
Decem et octo pentru duodeviginti (p. 289) era de bung seamy
popular. Poate fi observat la Di o sc or i de Latin si Vitruviu
(5, 4, 5). Partea privitoare la pronume (pp. 294-325) prezinta
un interes deosebit pentru romanist si dovedeste cat de putin
cunoscute sant Inca multe din faptele de expresie din latina tar-
zie. Datele oferite de autor sant numeroase si demne de incre-
dere, dar departe de a fi complete. 0 cercetare exhaustive in
aceasta direcOe ar aduce multe lucruri utile pentru evolutia ro-
manica. Tot felul de probleme, dela sunet la stilistica, asteapta
aici pe cercetator, iar textele nu au fost nici pe departe con-
sultate in Intregime : evolutia lui ille spre articol, disparitia lui
is din cauza scurtimef, rolul din ce in ce mai palid al lui idem
si inlocuirea lui prin ipse (it. esso, stesso, desso, medesimo), ta-
lis pentru hic etc. Din discutia asupra compuselor prepozitie+
prepozitie sau prepozitie + adverb se vede o situatie asema-
natoare. Si in aceasta privinta roman Inca multe lucruri de fa-
cut. Materialul oferit de S vennung nu imbogateste cu mult
cunostintele existence, iar articolul lui H a m p din Archie este
insuficient si depasit de multd vreme. Cercetarea trebue intre-
prinsa aici pe baze largi de tot, ingloband toate produsele lite-
rare ale Romei vechi si aplicand cunostinti de sintaxa, stil si
semantics. Pentru sic ,apoi ", util la explicarea evolutiei rom.,
sf, se citeaza (p. 403) cateva exemple din Mu 1 o me d i c in a
 LATINA POPULAR 57

Chironis, Apicius, Oribasius Latinus si se mentio-

neaza pleonasmul sic postea (frecvent in fragmentele latine
ale lui Philumenus si Philagrius, v. ed. Mihaileanu).
M'a interesat in mod deosebit problema tum-tunc (pp. 407-418)
schitata de S venbung si nadajduesc sa o reiau intr'un viitor
foarte apropiat pe baza unui. material abundent, pe care 11 adun
de mai multd vreme. Inca de la inceput am vazut in ea cauze
asemanatoare cu cele expuse sumar de Svenung si-mi face
placerea de a le fi sezisat intr'un mod atat de apropiat de a-
cela a1 incercatului latinist dela Uppsala. Verbe tranzitive in
functie de intranzitive se intalnesc in numar restrans la P a 11 a-
d i u s. Autorul anunta o lista bogata intr'un articol apropiat.
Ma opresc asupra explicatiei lui explicit. Tranzitivul explicare a
primit cu timpul inteles de intranzitiv, iar dela perfectul expli-
cuit (explicuit liber, volumen) s'a ajuns la explicit prin analogia
lui incipit. Partea finala a cap. despre sintaxa cerceteaza pe
quod $i ut in functii de conjunctii si rolul preponderent jucat de
ele in latina tarzie pentru indepartarea acuzativului cu infinitiv.
Stilistica ocupa o situatie modesta. Definitia ce i se da nu a-
minteste deloc preocuparile mai noun ale lui Bally si Spitze r,
ci are in vedere norme consacrate de multa vreme In lingvis-
tica latina, rezumate de curand in repertoriul S t olz-Schm al z,
intregit de Leumann-Hof mann 1928. De retinut acelas
principiu ca si in sintaxa, foarte apreciat de $coala suedeza :
Es wurde, wie mir scheint, sowohl fur die allgemeine sti-
listische Einordnung eines Autors, als ffir das Verstandnis und
die Kritik seiner Schriften von gewissem Nutzen sein, dass
man nicht nur betreffs der Verba primitiva und ihrer Ableitun-
gen, sondern auch filr die wichtigsten Begriffe der Sprache ins-
gemein eine kurze ebersicht der Verbreitungsphare der gewohn-
lichsten Worter wahrend der ganzen Latinitat bis ins Roma-
nische besasse, p. 542, n. 1. Lupta ce se da intre diferite fapte
de expresie, biruinta unora sau a altora, nu este de loc intam-
platoare. Intervin cauze precise de ordin formal, dar mai ales
psihic. Men (ionez aici cateva cuvinte asupra carora urmeaza
sa se faca cercetari mai apropiate : cantare-carminare, cernere-
eribrare, initiare-coepisse, potionare-potare, emere-mercari, flere-
lacrinzare-plangere, nectere-nodare-ligare, amplificare-grandire-
augmentare, suaclere- consiliare, oblinere-unguere, ostendere-(de-
58 H. MIHAESCI I

monstrare, silere-tacere, vehere-portare-tollere etc. Cap. 8 cu-

prinde in ordine alfabetica lexicul. Bogat atestat apare brevis
cu intelesul lui parvus, care se intalneste din ce in ce mai puffin
in epoca imperials, chiar la cei mai buni scriitori, ca Tacit, de
pilda. Facere revine in expresii diferite, la fel ca In multe limbi
moderne. De retinut expresiile reflexive cu intelesul a se apro-
pia, a veni in coace", cf. rom. lci-te incoace : A p u 1. Met. 5, 2
proprius accessit et paulo fidentior intra limen sese facit, D o-
n a t in comentarul asupra lui Ter e nt i u Plzorm. 635 hint se
faciat" id est ,,abeat" , ut huc se factor' hue accedat" signi-
ficat... hue to fac" dicitur pro huc accede" (Svennung, p.
565). Pentru unde cu Intelesul rom. uncle se citeaza exemple
numeroase din epoca tarzie, in special Ior d a n e s, Gr i g or i e
din Tour s, Bin. Ant. Plac. gi altii (pp. 6141617).
Monografiile speciale, chiar cele de intinderea $i bogatia
lucrarii lui Svennun g, nu pot Imbratisa intreg domeniul lirn-
bii, de aceia raman fragmentare. Opera de ansamblu asupra
latinei populare asteptata de multa vreme $i dorita de Lot s t e d t
(cf. Syutactica, vol. 2, p. 359) va mai Intarzia probabil Inca
multa vreme. In afara de studii speciale este nevoe de un re-
pertoriu lexicografic de seams. George s, editia ultima, nu
corespunde progresului realizat In celelalte domenii ale grama-
ticii, iar Thesaurus nu a ajuns Inca nici la jumatate. Este as-
teptata cu mull interes noua editie a lui Duca n g e, la care
se lucreaza acum mai ales in Italia, Franta si Belgia. Ea va
aduce un progres considerabil In domeniul lexicografiei latine
si va usura enorm studiile de latina populara.

H. Mihaescu
 DESPRE SAVINA KNIGA SI CODEX SUPRASLIENSIS 59

larasi despre Savina Kniga si Codex

Suprasliensis In Dacia Traiana
(Si parerile prof. E. Gamillscheg, Kr. Sanfeld, P. Skok, Lajos Tamas).

In secolii IX, X $i XI cand se incepe in anii 861-3 $i

apoi se desfasoard Literatura numita veche slava bisericeasea"
sau veche bulgara" in limba bulgareasca de pela Salonic gi
muntii Rodopi aceasta limba se vorbea nu numai in Peninsula
Balcaniea, adica nu numai dincolo de Dunare, in Bulgaria pro-
priu zisa, Tracia 51 pe la Salonic si Rodopi, ci $i dincoace de
Dunare in Dacia Traiana. Aci se vorbea de catre locuitori Bul-
gari in de obste, anume in partea asa numita mai tdrziu Va-
lahia dela rasarit de Olt spre Moldova $i catre miaza noapte
se vorbea in directia curgerii verticale spre Dunare a acestui
rdu panA la Slovacia, unde limba bulgareasca se invecina cu
limba slovaca. Dar in aceasta Dacia Traiana limba bulgareasca
se mai vorbea Inca si in Moldova §i Bucovina, spre miaza-
noapte pans catre asa numita astazi Rusia Sabcarpatica si Nis-
trul, unde aceasta limba bulgareasca de dincoace de Dundre
se invecina cu limba ruteana sau ucrainiana.
Aceste fapte istorice se cunosc astazi $i din scrierea lui
Jordanes din sec. VI p. Chr. $i cel putin Inca din numirilp
topice si de rduri din aceste regiuni pomenite, numiri cari sunt,
foarte mull, cuvinte slave bulgaresti, pe langd altele rusesti,
chiar In regiuni unde nu mai stint nici Bulgari, nici Ruteni
sau Rusi.
Din acea Literatura veche sla va bisericeasca" sau veche
bulgareasca" se tie cd ni s-au pastrat, in curatenie gramaticala,
numai 15 sau 16 texte si ca din acestea s-a reconstituit Grama-
tica, pe care o cunoastem astazi, a acelei limbi vechi slave
bisericesti" sau vechi buIgarestiN care se vorbea dincolo de
Dunare de catre Bulgarii de pela Salonic gi Rodopi in acele
secole IX, X $i XL
Aceste 15 texte sunt nu chiar originale, ci 14 din ele sunt
cOpii facute, direct sau indirect, in secolii X si XI, dupa origi-
nale din sec. IX cari s-au pierdut sau nu s-au descoperit Inca,
60 ILIE BARBULESCU

dar se vor descoperi, poate, candva ; numai unul din aceste 15

e original, anume inscriptia dela 993 din Macedonia, de pela
lacul Prespa de acolo.
Toate aceste 15 texte sunt scrise cu aceasi limba bul-
gareasca veche", In fundamentul Si esenta lor, acea bulgareasca
care se vorbea, in vremea copierii lor, dincolo de Dunare ; se
deosebesc intre ele aceste texte, insa, numai prin unele forme
fonetice si lexicale pe cari le-au strecurat inteinsele din limba
vorbita de ei, voind, sau prin lapsus, scriitorii cari le-au copiat
si cari erau din regiuni diferite, unde acea limba se vorbea cu
oarecare nuance deosebite de cat la Salonic si Rodopi.
Dintre acele 15 texte doua se deosebesc de celelalte 13,
prin anumite caractere fonetice si lexicale cari ne arata regiu-
nea geografica unde ele au fost copiate. Acesle doua sunt Sa-
vina Kniga *i Codex Suprasliensis. Anume, copietorii acestora
au strecurat in ele cateva fonetisme si cuvinte cari nu sunt in
limba bulgareasca de dincolo de Dunare, ci cari sunt caractere
ale limbii slovace, sau ale limbii ucrainene, cu cari se invecina
limba bulgareasca din Dacia Traiana la miaza-noapte si nord-
est ; iar existenta a cestor slovacisme sau rutenisme (ucrainisme)
in limba bulgareasca din Dacia Traiana nu se poate intelege
altfel, de cat ca aceste trei limbi invecinandu-se intre ele, slo-
vacismele si rutenismele s-au intins, la granita dintre ele mai
cu seams, spre miazazi si in limba bulgareasca alaturata spre
std in Dacia Traiana.
Pe asa consideratii intemeindu-se, slavi$tii au sustinut :
unii asa slovacul cehizat P. I. *af arik cä aceste doua texte
au lost copiate in partea dinspre Tisa a Daciei Traiane, In spre
Slovacii de acolo ; altii asa cehul Vondrak si polonul Krym-
skij au sustinut ca au Post copiate undeva la granita dinspre
Ucrainieni sau Ruteni, adich spre nord-estul Daciei Traiane ;
iar altii, in sfarsit, asa croatul Jagi6 si slovenul Oblak, au
sustinut ca Savina Kniga si Codex Suprasliensis au Post copiate
undeva in Valahia, Moldova si Bucovina Daciei Traiane, adica
la miazazi de Slovaci si Ruteni.
In adevar, s-a constatat ca Savina Kniga are in limba ei
forme din limba slovaca, daca nu chiar si din rusa (ucrainiana)
pe cari nu le au celelalte 13 vechi slave eclesiastice". Asa, pe
cand In acestea (13) se Oa cuv. rOCTIII-11110, in Say. Kniga e
 DESPRE SAVINA KNIGA $I CODEX SUPRASLIENSIS 61

rocnom, ceea ce e o expresie care tradeaza apropierea de te-

ritoriul limbii slovace sari rutene (maloruse, ucrainiene) pentruca
acest cuv. fl are si 1. rusa, dar nu bulgara de dincolo de Dunare).
Tot numai in Say. Kn. se mai afla, dar nu Si in celelalte 13, cuv. npn-
Klit111,o caracteristica tot a limbii slovace, pe cand celelalte 13 au
in loc de acest cuvant 3A/10 ') Si 1131141b1%, Si cuv. acesta nu se ga-
seste in limba bulgard de dincolo de Dunare. De aceea Vondrak
conclude (in Altkirchensl. Gr.) ca : Das Denkmal [Say. kn ],
ist nicht in Macedonien oder in der Ndhe des Athos geschrieben
worden, sondern offenbar schon in der Nahe des russ. Sprach-
gebietes, also im au ssersten Nordosten des ehemaligen bulg.
Sprachgebietes. Vielleicht bei jenen Slaven, die spater von den
Rumanen verdrangt oder absorbiert worden sind : in den Ge-
genden des ;hen Daclen, wo also auch das Slovak. oder vielleicht
besser das kleinruss. Sprachgebietes angrenzen konnte (wenn
man rocnom nicht far einen Slovazismus hier gelten lasst"). Asa
dar, dupa Vondrak, Savina Kniga nu a fost copiata dincolo de
Dunare, in Peninsula Balcanica, din pricina Ca are in textul ei
acele cuvinte cari nu se intrebuinteaza in limba bulg. de acolo,
ci a fost copiata diticoace de Dunare, undeva unde limba bul-
gareasca a textului ei se fnvecina cu slovaca sau ca ruteana,
din cari acele cuvinte aratate patrunsera in vorbirea limbii bul-
&esti care era vecina cu acestea doua din urma. Anume in
vechia Dacie. Acele cuvinte scriitorul copietor be avea in limba
sa bulgareasca, ce se vorbia in regiuni din vechia Dacie vecine
cu ruteana sau slovaca. Aceasta o zice Vondrak dupa ce mai
inainte sustinuse ca din pricina acelor cuvinte si-a altora inca
din textul Savina Kniga, cari ar fi fiind rusesti, acest text a
fost copiat nu la granita bulgareascd dinspre rusa (ruteana), ci
chiar pe teritoriul limbii rusesti. Acum insa, cum vazuram, re-
nunta la teritoriul rusesc o pune in Dacia Traiana, la granita
bulgareasca dinspre teritoriul rusesc sau slovac.
Slavistul Oblak, dupa ce combate fosta ideie a lui Vondrak
ca Savina Kniga a lost copiata pe teritoriul limbii rusesti, sus-
tine 2) ca acest text a lost copiat in regiuni nu dela granita

1) Vondrak: Altkirchensl. Grammatik, ed. 2, Berlin 1912, p. 32 ; cf.

Oblak in AfslPh, XV (a. 1893), p. 356 ai Jagie in AfslPh, X (1887), p, 180.
2) In AfslPh. XV (1893), p. 356.
62 !LIE BA RBULESCU

ruseasca (das kleinruss. Sprachgebietes angrenzen konnte" dela

Vondrak), ci : auf die Gegenden des nordlichen Dacien", adica
in regiuni dela miaza-noapte ale Daciei.
Tot astfel $i cu Codex Suprasliensis : limba lui are unele
fonetisme $i cuvinte, cari, in general, nu se afla in limba bulg.
de dincolo de Dunare $i nici in celelalte 13 texte vechi slave
bisericestia, adica vechi bulgare", ci ele sunt in limba slovaca
mai cu seams, desi, Intel° masurd, $1 in ucrainiana. A$a deja
Jagit a aratat 1). Constata, in adevar, acesta, ca ; In der Wir-
klichkeit trennt den Cod. Supr. von Zogr. ev. and anderen
seinesgleichen Denkmalern ein sehr weiter Abstand ". Si arata
apoi. ca numai in Cod. Suprasl., dar $i in Savina Kniga $i in
textul rus. Evangelia lui Ostromir sunt, dar nu $1 in celelte
13 texte : cuvantul narrorcz, pe cand in celelalte e nacTlupk ;
Cod. Supr. are xprAtitsz, pe and celelalte 13 texte au in loc
de acesta, cuv. soya ; Cod. Supr. are lifEICT61411KR, pe cand cele
13 au sramys in locu-i ; cele 13 texte au cuv. [tome, dar Cod.
Supr. are, in loc de acesta, iiittAortens $i NittAtitm. $i alte Inca.
Pe de altd parte, Oblak, ocupandu-se mai tarziu cu Codex Su-
prasl. 9), constata $i el ca : acest monument are atatea abateri
dela Coate celelalte monumente curate vechi slave biserice$Ii",
$i nu se poate pune in acelea$i regiuni fn cari au fost scrise
evanghelia dela Zograf $i cea Mariana" ( : toja pametnik po-
kazva tolkova otstapvanja of silki drugi eisti staroslovaski
pametnici, Wet° ne mole da se turi v sa§tite Qblasti, v koito
sa bill napisani Zografskoto i Mariinskoto evangelija). Dupa a-
ceasta sintetizare, Oblax prezintd (in Sborn. Min. IX, 16) 13
note caracteristice, prin cari Cod. Suprasl., desi e scris In ge-
neral cu aceea$i limba bulgdreasca de dincolo de Dunare, din
Pen. Balc., cu care sunt scrise celelalte 13, se deosebeste insa de
acestea din urma. Avand aceste deosebiri In vedere, Oblak
spune (in AfslPh. XV, 344) ca : ,den Ort der Abschrift [Codex
Suprasl.1 in einer im nordlichen Dacien gegen die Karpaten zu
liegenden Gegend zu suchen, wo die Sprache bereits einige
an's Slovakische erinnernde Zuge aufweisen konnte. Denn roz
1) In AfslPh., X (1887), p. 180.
2) In AfslPh., XV (1893), p. 344 In Sborn, Minist. IX (Sofia 1893),
p. 16.
 DESPRE SAVINA KNIGA BSI CODEX SUPRASLIENSIS 63

neben raz ist auch eine Eigenthamlichkeit einiger slovak. Dia-

lecte". Tar in alts parte 1) zisese, ceea ce spune Ca sustine $i
acum cdnd prezinta acele 13 note caracteristice (in a. 1893),
ca : so konnte man auch den Cod. Supr. in ein Gebiet ver-
setzen, das zwar nicht russ. war... ich meine die Gegenden
nordlich der Donau, das alte Dacien und nordlich davon gele-
genen Grenzgebiete des Karpatolandes... also die heutige Wa-
lachei und SiebenbUrgen mit Bukovina". Caci, continua Oblak 2) :
,,rob neben rab, zorja und zarjq, tok in der Bedeutung Tenne
kann ebensogut auf ein Sprachgebiet hinweisen, das rich in
der Nachbarschaft des Slovakischen befand als auf russ.".
Jagi6 repeta $), apoi, ca Cod. Suprasl. vielleicht in die Ge-
biete des alter] Daciens zu versetzen set, das warde daftir spre-
chen, dass der dortige slay. Volksstamm ein nachster ver-
wandter der Donau-bulgaren".
In urma, slavistul Kul'bakin, vorbind de grupele pa $i po
din cele 13 note caracteristice gramaticale, in Cod. Suprasl.
deosebite de cat in celelalte 13 texte, zice t) : In Mara de a-
ratatele abateri dela obicinuitele vechi slave biser. pa, as dela
incepatoarele or, ol, trebuie sa observam exemple cu po : in
'Suprasl. gasim pose, poura, pos-, poswk, p0111.11Z (alaturi de
1)ass, pant, pARMIS : cf. Leskien, Handbuch 5, 34 etc.). Dupa ra-
portul cu manuscrisul Suprasl. e posibil sa admitem in cazul
aratat influenta ,graiurilor slovace din ramurile apusene si rasa-
ritene.(: Krome ukazannyh otstuplennij of oby6nyh dr.-c.-sl. po, na
iz nearnyh or, ol dolno .otmetit' prim6ry s po : v Supr. naho-
dim pose, 1060Tal, pos-, posst, pORMIZ (pri past, pass*, pt1131.118
sr. Leskien, Handbuch 5, 34 s.). Po. otnoeniju k Suprasl. ruko-
pisi morio dopustit' v dannom slua6 vlijanie slovjanskih govo-
rov, otnosjagtihsja k zapadnym iii vost&nym v6tvem : sr. Von-
{Irak; v Sitzungsber. 122 t., Oblak v Arch. XV, 338 i sl.". Iar
apoi spune Kul'bakin : .0 pozitie specials in grupul monumen-
telor cirilice ocupa ms. Suprasl... Dialectul acesta [al lui Supras1.1
...se caracterizeaza prin alte cu totul originale caractere: din
1) AfslPh., XIII (1891), p. 246.
2) In AfslPh., XV (1893), p. 344.
3) In AfslPh.. XXII (1900), p. 36.
4) In cartea sa Dreve-cerkovno-slovjanskij jazyk, Har'kov 1913, p.
83 si 195.
64 ILIE BAR BULESCII

incepatorul or dinaintea consunantetor in normala vechie slava

biser. ($i sudslava in genere) pa gasim uneori in ms. Suprasl.
po : posx, posoTa, pod-, pont, pooktis... Grupul po in loc de obicinu-
itul slay bisericesc pa aria apropierea graiului scriitorului lui Su-
prasl. de dialectele slave apusene sau raskitene... Raposatul Oblak,
cu o anumita parte de probabilitate a presupus producerea ms.
Suprasl. in Dacia de miazd noapte, nu departe de graiurile
slovace ; cf. Arch. XV, 338 i sl.' (: Osoboe polo2enie v grupp6
kirilovskih pamjatnikov zanimaet Saprasal'skaja rukopis... Govor
etot... harakterizuetsja drugimi ves'm original'nymi eertami : iz
na6al'nago or pred soglasnym pri normal'nom dr.-c.-slovjanskom
(i jt4noslovjanskom voobne) pa my rahodim inogda v Supra-
sal'skoj rukopisi po : posh, pocord, pod-, pont, So6etanie po
na m6ste oby6lago cerk. slovans kago pa ukazyvaet na blizost'go-
vora pisca Suprasa'lskoj rukopisi k zapadnym iii volstoi5nym slov-
janskim narUijam... Pokojnyj Oblak s izvestnoj dolej v6rojat-
nosti predpolagal vozniknovenie Suprasal'skoj rukopisi v sever-
noj Dakii, nepodaleku of sldvackih govorov ; sm. Arch. XV,
338 i sl.). Iar aceasta exprimare o are Kul'bakin $i in editia
3-a a aceleea$i carti a sa Dreune-cerk.-slov. jazyk, Harkov'1917,
p. 226 $i 109. De$i tot el, in Revue des Etudes slaves 1!, 3-4 p.
201, Psi mentine parerea asta, totusi zice ca nu sunt proae su-
f iclente, ci numai probe ca sunt scrise in dial. bulgar rasdritean.
Din aceste citate se vede, sper, limpede, ca acesti 5 sla-
visti de seamd,dintre cari patru (Jagic, Vondrak, Oblak si Kul' -
bakin) sunt addne cunoseatori ai problemelor sud-slave de
limba sustin ca textele Savina Kniga si Codex Suprasliensis
sunt scrise in limba bulgareasca vechie, dar ca deoarece ele se
deosebesc, prin anumite caractere fonetice si lexicale, de cele-
lalte 13 texte cari ne prezinta limba bulgdreased din Peninsula
Balcanied, si pentru ca aceste deosebiri din Savina Kniga si
Codex Suprasl. sunt note caracteristice ale limbilor rutene sau
mai ales slovacd, aceste doud texte sunt copiate undeva in
teritoriul limbii bulg.din Dacia Traiand de nord,anume undeva in ye-
cinatatea limbii rutene, sau, rnai bine, in vecinatatea slovacd cu
aceasta limba bulg. din Dacia Trdiana. Aceasta insemneazd ca
de oarece aceste cloud texte, in restul limbil lor, sunt la fel cu
celelalte 13 texte vechi slave bisericesti, sunt $i ele scrise cu
 DESPRE SAVINA KNIGA $I CODEX SUPRASLIENSIS 65

aceea§i limbd bulgareased de rasdrit, care se vorbea In vremea

copierii for nu numai In Peninsula Balcanica ci si dincoace de
Dunare : in teritoriul Daciei Traiane care se Intindea pand catre
teritoriul din afard de Dacia, al limbii Slovacilor si al limbii
Rutenilor cu cari limbi aceasta limba bulgareasca (dacosloveana)
de aci se Invecina in nordul Daciei Traiane. Dar mai reese din
cele ce am aratat, cd Iimba bulg. din Dacia Traiand avea un
numar de caractere fonetice si lexicale cari o nuantau deosebin-
d-o, oarecum, de limba bulg. rdsariteana din Pen. Balcanica. Anu-
me, pe cand limba bulg. din Dacia Traiand (dacosloveana) zicea
npa/Cutnz, rocnom etc. In Savina Kniga, mumgmis, xpoAnss in
Cod. Suprasl., precum si zicea, in amandoua sau si numai In
unul din aceste texte, posh, posoTe. poglix, prepozitia pos.- la
cuvinte compuse limba bulg. din Pen. Balcanica zicea, ca in
celelalte 13 texte vechi bulgare$ti a, ssao si usrunaz in loc., de
npaXiitin si rocrrifflu,a in loc de rocnoAa, .si mai spunea Inca
pass, pdEOTd, pashHa, paa- in loc de posz, p0110Td, p011111-18, (303-.
Era dar la amandoua aceste limbi un fond comun si la fel si o
diferentiare de nuance intre ele, asa cum limba romaheasca din
Muntenia se nuanteaza de limb. rom. din Moldova (prin unele
cuvinte deosebite In una de alta si prin fonetismul i In Mol-
dova fata de e in Muntenia : bini moldov., bine munten.). In
aceste din urma cuvinte, cu acel incepator pa-ra, numai intr'un
caz din aceste 4 forme se zicea la fel, se pare, si in bulg. din
Pen. Baic. si in cea dacosloveana, anume rob era intr-aman-
cloud ago, alaturi de rab. Dar acest caz 1-a expiicat deja Oblak
ca fiind : robt robuval dublete stravechi", adica robi, robuval
sind uralte Doubletteng 1). Incolo, la celelalte, diferentierea ro
In Dacia Tr. si ra in Pen. Balc. se mentine !litre amandoul
aceste limbi sau In cele 2 texte lap de celelalte 13, si in
limba bulg. balcanica de azi.
In adevar, s. ex N. Gerov fn dictionarul sdu Re(1'.nik na
Mtg. jazyk are rob si rob dar numai rabota, are ravnind si
ravena cu sens de ravno mesto, ravnigte, poljana", adica de
$es, campie ; are, asemeni, si adj. raven, -vna, -vno cu sens de
plan, plat. Cad cuv. roving inseamnd altceva, anunie adanca-
turd, scobitura, adica bulg. rov: izkopano, izroveno nadlaboko
m6sto, spune Gerov, pe cand verbul rovja', in care-i aceea§i rd-
1) In AfslPh., XVII, a. 1895 p. 165.
5
 66 1L1E BARBULESCU

dacing, Inseamna la 10 : sap, a dancesc, scobesc. far prepoz,

raz e numai asa, niciodata roz; e deci numai s. ex. razkovavam
dezlantui etc. In Dictionarul bulgaresc at lui Djuvernua tot astfel:
e rob $i rab, dar numai rabota, raven,-una,-vno cu Intelesul de
la Gerov de plan, plat ; nu e nici de cum robota $i nici rouen,
vna, -vno cu acela$ fnteles de plan, plat"; ci acesta din urma
e In acest dictionar tot cu intelesul dela Gerov de : sapatura,
adancitura. Iar Palen beilgarski - noniskt Reentk de Iv. An.
Miladinov, Sofia 1911, are, la fel : rob $i rab; dar numai rabota
$i raven cu intelesul dela Gerov $i Djuvernua, adica de plan,
plat, pe cats vreme raven, -vna, -vno are $i In acesta, ca la
ceilalti doi cu inteles de : sant, sapatura, adancitura.
tar prepoz. roz, in cuvinte compuse, e si la Miladinov, ca
la Gerov $i Djuvernua, numai raz, nici odata roz, ca in Say.
Kniga $i Cod. Suprasl. Exemple de prep. raz- se put vedea In
Coate aceste $i in alte dictionare, s. ex. in verbe ca razkovavam
dezlantui, desfac din lant, razkogen somptuos, razkrastica ras-
pante etc. ; nici un exemplu cu roz fn loc de acest initial raz
nu se &este in dictionarele limbii bulg. rasaritene, adica din
Pen. Balc. Si in dictionarul lui Markov e la fel : e numai rob
alaturi de rab ca dublet, Incolo numai ra $i nu ro.
$i se tie ca, de multe on chiar, numai un singur cuvant
ajunge spre a cunoa$te a$ezarea geografica a unei limbi. Astfel
la noi, desi limba literary romaneasca e aceeasi astazi $i in Mun-
tenia $i in Moldova cu Transilvania, totusi cuvintele unila in
loc de anti sau alteiceva in loc de altceva strecurate in ea arata
ca scriitorul cutarui text e moldovean, iar nu muntean $i nici
transilvanean sau banatean. Mie mi s-a intamplat de mai multe
on ca, prin unul numai, din aceste cuvinte citite undeva, sa
descoper ca scriitorul unui text era moldovean. A$a $i numai
am. robota $i roven din Cod. Suprasl. arata ca acest text nu
e scris In bulg. din Pen. Balc., ci in cea daco-sloyeana din
Dacia Traiana, chiar daca rob alaturi, de rab se afla $i in bulg.
din Pen. Balc. $i in dacosloveana din Dacia Traiana. Desi rob
alaturi de rabota, raven arata ca el face parte $i din limba
bulg. a Daciei a cestea.
La aceste concluzii ajunsesera deja cei cinci slavi$ti, fara
sa se gandeasca ca cineva va veni vreodata sa amestece In
aceasta chestie problema locului geografic unde s-au format
 DESPRE SAVINA KNIGA $I CODEX SUPRASLIENSIS 67

natia si limba romans, ci gandindu-se numai sa rezolve pro-

blema de Slavistica a diferentei de limba intre bulgarestile Cod.
Suprasl. si Savina Kniga de o parte si celelalte 13 texte
vechi slave bisericesti" sau vechi bulgare` de alta.
Ea cel dintai am pus problema provenientei cOpiilor Sa-
vina Kniga si Cod. Suprasl. in cadrul problemei despre origi-
nea geografica a Romani lor.
Despre aceasta solutie a problemei locului de origin& a
acelor (lona texte vechi slave biser." sau vechi bulgare" eu
am scris, expunand-o ca aci si cu acest inteles, numai ea cu
mai putine dezvoltari de cat acum, mai intai in Arhiva, XXIX
(1922), p. 161 si lbidem, XXX (1923), p. 8, iar apoi in cartile
mele Curentele literare la Romani in Perioada Slavonismului
Cultural, Bucuresti 1928, p. 6-7 si Individualitatea limbii ro-
mane si elementele slave vechi, Iasi 1929, p. 46 si 505.
Prin urmare, ideia,descoperirea, de i-am putea zice ast-
fel, ea Savina Kniga si Codex Suprasl. an lost copiate in Dacia
Traiana si cu nuantele fonetice si lexicale ale limbii bulg.
(dacosloveana) de acinu e a mea, ci e rezultatul intuitiei mintii
slavistilor mai sus pomeniti. Al for e acest merit, precum am
aratat deja in toate acele scrieri ale mele. Ei insa nu adu-
sesera dovezi suliciente", dovezi indestulatoare adica, pentru
sustinerea acelei intuitii, ca acele doud texte au Post copiate in
Dacia Traiana ; si nu adusesera pentru ca le lipseau dovezi cum
ca in adevar in acea dacosloveana de mult disparuta, dar care
se vede azi in cuvintele slave vechi din limba romans intrate
in aceasta, se vorbea rob, robota, rovina cu sens de cam pie si
roz. Eu cel dintaiu am avut aceasta intuitie si am adus asa
dovezi in acele studii, aratand ca sunt in limba romans,
ramase din acea dacosloveand disparuta, si aceste cuvinte
cu ro in loc de ra din bulgareasca balcanica, precum si
cd e in limba dacoromana si un numar de cuvinte, expresii si
proverbe cari sunt asemeni si in limba slovaca si in limba bul-
gara balcanica. Aceasta asemanare arata, spuneam, pe de o
parte fondul comun de limba bulgareasca si al dacoslovenei
si al celei bulgdresti propriu zise (din Balcani) ; iar pe de alta,
asemanarea acestor cuvinte, expresii, proverbe cu cele din
slovaca tradeaza, ca si la ro in loc de ra, specificitatea limbii
dacoslovene prin aceste fapie Iingvistice provenite in ea din
 68 ILIE BARBULESCU

vecina-i slovaca, fapte lingvistice pe cari nu le are, in totalitatea

lor, bulgareasca balcaniea neveelnd cu slovaca. Asa dar, aceste
4 argumente noul ale mele din limba romana nu be avuseserd
In vedere, pentruca nu le bagasera de seams, la solutionarea
problemii originei geografice a acestor doud texte, nici unul din
slavistii mai sus pomeniti, deci nici Kul'bakin, care, in cele
din urma, declara, precum am aratat, ca nu sunt dovezi su-
ficiente" ca aceste doua texte s-au copiat in Dacia Traiana si
de catre cineva care vorbea limba bulg. de aci, cu nuantele
ei caracteristice locale provenite din vecina slovaca. Cu toate ca.
cum am aratat mai sus, $i Kul'b. inclina spre acea parere a
a lui Oblak : ca ele s-au copiagin Dacia TraianA, totusi Kul'b. nu
socotea ca sunt dovezi suficiente" pentru originea for daco-
sloveana.
Aceste argumente noui ale mele, repet, confirms legatura,
stabilltd de vectrltate, intre slovaca $i elementele bulgaresti
vechi ale romanei, pentru ca ele, aceste elemente, se prezintd
$i in limba romans cu aceleasi note caracteristice specifice
(ro in loc de ra) din Savina Kniga $i Codex Suprasliensis, iar
nu cu ra din celetalte 13 texte $i din bulgara bale. de astazi.
Spre a intari cele ce am adus altadata, in scrierile mele
mai sus pomenite, din cuvintele slave ale limbii ro sane cu
privire la aceasta problems, repet acele argumente cu exem-
plele for deacolo si aduc, mai sistematizat, altele noui acum.
In limba romana din Dacia Trdiand se afld numiri geografice
cu ro in loc de ra. Astfel e localitatea Rovine, in Muntenia, deja
la sfarsitul sec. XIV (a. 1395), o campie deschisa Si mlasti-
noasa", unde s-a dat cunoscuta batalie intre Mircea cel Batran
$i Turci 1). In jud. Gorj e satul RovInart situat peloc ses" 2).
In Transilvania stint trei localitati cu numele Rovina 3) fiecare.
Dar limba romana are $i substantivul comun, sg. rovina, plural
rovint 5i roving care inseamna nu, sau cel putin nu numai
sant, canal, vale, depresiune de teren, loc mancat de ape, cum
1) cf. G. 1. RadoRia, in rev. Prilozi, XVI, 2, (Beograd 1936), p. 322.
2) D. Frunzescu : Dictionarul topografic etc., Bucuresti 1872, p.410;
cf. si Marele Dictionar Geografic.
3) PIC: und Amlacher: Die dacischen Siauen und die Csergeder
Bulgaren, p. 251 si 254.
 DESPRE SAVINA KNIGA $1 CODEX SUPRASLIENSIS 69

pun gre$it unele dictionare 1). ci inseamna $i o campie umeda

sau mla$tinoasa, cum mi-au spus studentii mei universitari mol-
doveni, cum scrie Gheorghe Ghibanescu in al sau Slovar
slavo-roman, Ia$i 1911, p. 53 : rovina, cam*, $i cum mai spun
si alte dictionare 2). In limba romans mai este, deja In textele
vechi, dar $i astazi, o mare varietate de cuvinte derivate din
rob ; asa : roabci, robed', robact, robace, a rob!, robie, robime,
$i alte ca roboatci-robota, robotealei, a roboti, robotca 3). Limba
dacoromana, deci, are nu rob Si in deosebi nu rciboatci, raving
etc. cu ra, ca de regula bulgara de dincolo de Dunare (a-
fara de rob) ci cu ro ca limba bulgara din Dacia Traiana in
produsul acesteia Codex Suprasliensis.
lar ceea ce e mai interesant e ca, pe cata vreme limba
dacoromana are a$a muite formatii de cuvinte cu ro, iar nu
cu ra, celelalte 3 dialecte ale limbii noastre nu au tot astfel.
Dial. macedoroman are, dar numai in Dictionarul lui Mihaileanu,
ca in bulg. din Pen. Balc. : robu, roabei, rubire, rubie. Se $tie insa
ca Mihaileanu a pus in Dict. sau cuvinte dacoromane, ca Hind
si in macedor., fern ca ele sa fie $i in aceasta in realitate.
Caci nici in Diction. lui Dalametra pi nici in at lui G. Pascu
Dictionnaire etymologique maceda-roumain, Ia$i 1925, nu e decal
rob $i acest cuvant luat aci tot din Dict. lui Mihaileanu, deci
fill are $11 celelalte diferite formatii din rob. Cuvintele roboata
$i rovina nu se a fla In nici un Dict. macedoroman, deci nici
chiar in al lui Mihaileanu. Cum am vazut ca nu se afla nici
in Dictionarele bulgare$ti propriu zise. In dial. meglenoroman
e numai rob $i numele unui sat aibuva ; inch) nu e nici una
din celelalte derivatii dacoromane ; nu e nici roboata, rovina,
dar nici chiar rabotci, raving, ci numai ravnina (loc neted) si
ravnic ramnic. Mai e In acest dial. meglenoroman, pe langa a-
cel rob, $i cuvantul rab 4) cu sens de flamand, care, poate, nu
e altceva decat bulg. rab. La fel sta lucrul $i in dial. istroroman.
Acestea cu privire la cuvintele cu ro in limba dacoro-

1) A§a al lui Tiktin, Seineanu, Candrea §i Adamescu etc.

2) Ca de pildg, al lui Sab. Pop. Barcianu : WOrterbuch der roma-
nischen and deutschen Sprache, Hermanstadt 1886: rovina, der Sum pf.
3) A se vedea Tiktin Rumtinisch-Deutsches Worterbuch. p. 1332-3.
4) Capidan : Dictionar Megleno-roman, Bucure§ti (farg an).
5) Pericle Papagagi : Megleno-Romdnii, Bucure§ti 1902.
70 ILIE BAR BULESCU

mans, ca in slovaca $i Codex Suprasl., iar nu cu ra, ca in ce-

lelalte 13 texte vechi slave biserice$till sau vechi bulgare,,
$1 ca In bulgar a de astazi in deob$te. Aceste argumente le-am
adus ca o confirmare a parerii slavi$tilor pomeniti, ca Cod.
Suprasl. $i Savina Kniga au lost copiate in Dacia Traiank
si subt influenta limbii bulgare$ti (dacoslov.) de aci, care-i le-
gata, prin aceste ro in loc de ra, de slovaca vecina, din care
slovaca ele s'au introdus $i in dacosloveana, fiind vecine a-
mandoua aceste limbi.
Ba eu am auzit vorbindu-se in limba romans din distric-
tul Tarnava Mare in Transilvania, ca $i in Muntenia, cuvintele
roscolesc $i rostorn, in loc de obi$nuit roscolesc $i rostorn, dar
numai raspopesc, rdzboi, rdscacdr, deci nu $i rospopesc, rozbor,ros-
cacar etc. Intaiele (lona cuvinte sunt compuse din slay. roz+kolitt
si slay. roz-Flat. torn; celelalte (lona sunt din slay.raz+popitt
si raz-krakatt, raz-boi. In primele doua ros. va fi acel roz din Co-
dex Suprasl. $1, deci, un semn, ca $i in acest text al limbii bulgare
(dacosl.) din Dacia Traiana ; caci, pe cat $tiu eu, formele ro-
mane$ti cu ros nu se afla $i in celelalte trei dialecte ale limbii
romane, iar chiar in cel dacoroman ele nu se Oa decat pe
alocuri, se pare. $i nu se afla acele cu roz nici in limba bulg.
din Pen. Bale., cum am spus $i mai sus.
Fire$te cä aceasta presupunere a mea (ca ros e semn al
limbii bulg., dacosloveana, din Dacia Traiang) poate fi $tiinti-
fice$te valabila numai Baca se admite, cum en inclin a admite,
ca acel o din ros al cuvintelor rom. nu e nascut pe terenul
romanei din slay. raz prin asimilatie progresiva cu o din cuv.
koliti, torn, sau chiar prin alt fenomen al romanei de a<o, ca in
zabovesc din slay. zabaviti, nOmolesc nomolesc, vapsesc vop-
sesc etc. lar eu India a crede ca la roscolesc, rostorn e slay.
roz din Dacia Traiana $i Cod. Suprasl., pentru cd nu am auzit
vorbindu-se $i rospopesc, ci numai reispopesc, de$i ar fi fost $i
Ia acesta caz;de asimilatie progresivd, ca Ia roscolesc $i rostorn.
Iar apoi, spre a confirma legatura, prin vecinatale, intre
bulgara dacosloveana si slovaca, am adus, in pomenitele-mi
scrieri, $1 faptul ca in limba dacoromana se afla un numar de
cuutnte, expresil §i prouerbe, cari sunt la fel $1 in bulgareasca
balcanied, dar §i in limba slovaca care mai are la fel cu ro-
mane $1 cuvintele cu ro, cari nu sunt in bulgdreasca balcanica
 DESPRE SAVINA KNIGA SI CODEX SUPRASLIENSIS 71

decat in parte, la cuv. rob. Nu le mai reproduc aci pe toate ;

caci se gasesc in cartea mea Curentele literare la Romani etc.
p. 7-8. Pomenesc ca exemplu, In treacat, numai un cuvant :
slovac sloboda, bulg. sloboda, rom. slobod ; numai o expresie :
slovac dertovskci robota, bulg. djavolska rabota, rom. maned
(roboatd) draceascci ; numai un proverb : slovac aby II voz ne
gkriepal-pomast' mu kolesa, bulg. nama 1 si kolata da tt ne
skeircat, rom. ca sa nu scarfle carul unge-i 'Wile.
Prin aceste 4 confirmari aduse de mine din elementele
slave vechi ale limbii romane (1. ro in loc de ra, 2. cuvinte, 3.
expresii, 4. proverbe) mi se pare ca dispare si acea rezerva a
lui Kul'bakin : ea n-ar fi dovezi suficiente" ea Codex. Suprasl.
si Savina Kniga au lost copiate in Dacia Traiana si subt in-
fluenta limbii bulgare de aci. Aceste 4 dovezi ale mele con-
firma ca au lost copiate, in adevar, in Dacia Traiana.
Impins in deosebi de cele 4 confirmari ale mele luate din
limba romans, prin cari in ultima instants urmaream sa arat
ca limba si natia romaneasca s-au plamadit si format la apus
de Olt in Oltenia, Transilvania si Banat, adica In aceasta parte
din Dacia Traiand, iar nu in Peninsula Balcanied, prof. E. Gd-
millsche g dela Universitatea din Berlin inclina spre aceastd
parere a mea, pentru care se si exprima In Zeitschrift fur
romanische Philologie, XLVIII, 1928, p. 207-8 : Wenn die These
Barbulescus von der Urheimat der Rumanen in Oltenien richtig
1st, wohl in erster Linie bei der Durchsetiung des Rumani-
schen mit bulgarischen Elementen beteiligt gewesen ist, spra-
chliche Merkmale zeigte, welche das Dakoslawische als Ober-
gangsmundart zwischen dem eigentlichen Bulgarischen und
dem Slowakischen erweisen. So 1st dem Dakoslawischen
wie dem Russischen, Slowakischen die Form robs, nicht wie
bulg. rab, eigen ; daher rum. rob Cielangener" ; entsprechend
roving nicht *raving Sumpf"; auch im Wortschatz und in
stilistischen Wendungen zeigen sich Ubereinstimmungen wi-
schen dem Slowakischen und Bulgarischen, die im Rumanischen
wieder auftauchen. Das sieht gerade so aus, als ob diese Da-
koslawen das hauptsachlichste Element bildeten, das mit den
Rumanen, etwa in der Zeit zwischen dem 11. und 12. Ihdt. ver-
schmolzen ware, vielleicht in der Zeit des Eindringens der Ma-
gyaren, das eine Abwanderung der slavischen Elemente in Pan-
nonien nach dem Sliden zur Folge hatte".
72 ILIE BARBULESCU

Prin urmare Gamillscheg admite, oarecum, impreuna cu

mine $i invoaca argumentele mele Ca In cuvintele slave vechi
cu ro (roving, robots, rob) $i in alte cuvinte, expresii $i pro-
verbe (im Wortschatz und in stilistichen Wendungen, zice) din
limba romans se marcheaza un dialect bulgar dacoslovean,
mai apropiat de limba slovaca de cat dial. bulg. din Penins.
Balcanica, $i ca acele ,, cuvinte $i expresii stilistice", cum le
spune, le-a luat limba romans dela Dacoslovenii din Dacia Tra-
iana, iar nu de la Bulgarii din Pen. Balc. Aceasta spre a sus-
tine, impreuna cu mine, teoria formarii $i continuitatii Roma-
nilor in Oltenia $i Banatul Daciei Traiane in contra teoriei lui
Rosier, adica in contra teoriei formarei $i emigrarii Romanilor
in $i dirt Pen. Balcanica. Iar mai in urma, de asta data in
Zeitschrift fur slaoische Plzilogie, III 1826, p. 153, spre a sus-
tine aceea$i idee : continuitatea Romanilor in Dacia Traiana,
aduce continuitatea in limba dacoromana a numelui fluvitflui
Dundre. Aci Gam. zice : Andrerseits zeigt sich immer deut-
licher, dass die kleine Walachei und der anschliessende Banat,
vermutlich in erster Linie das Gebiet nordlich und si dlich der
Auslaufer:der Karpaten im Sudwesten die lat. sprachliche Tra-
dition ohne Unterbrechung fortgesetzt hat. Das wird nur durch
den Namen der Donau bestatigt ".
Aceste sustineri ale mele si ale lui Gamillscheg despre au-
tohtonismul Romanilor in Dacia Traiana incurca, insa, scrierile
unor sustinatori ai teoriei emigrationiste a lui Rosier. De aceea
asistam la opunerile in timpul din urma ale 3 din acestia : Kr.
Sanfeld, P. Skok $i L. Tamas.
Raslerianul, adica emigrationistul Kr. Sanfeld, profesor la
Universitatea din Copenhaga, fn scrierea sa Linguistique Bal-
canique, Paris 1930, la p. 81, combate pe Gam. la punctele-i
mai sus aratate cu rov, rouind. Iata ce spune Sanfeld acolo :
,,Dernierement, M. Gamillscheg s'est occupe (Zeitechr. f. rom.
Phil., 48, 207-28) de la question de savoir s'il y a aussi en
roumain des traces d'une influence d'un dialecte slave pule au
Nord du Danube et formant l'intermediaire entre le bulgare et
1) II combate pe Gamillscheg, flindca, cum spune la p.84 si trebuie
sa-1 credem pe cuvant, rev. Arhiva din care luase Gam. acele argumente
cu ro etc., sau cum scrie Sant.: les travaux recents de M. Barbulescu
paru dans l'Arhiva din la$i, vol. 34, 1927 ne nous ont pas ete accesibles".
 DESPRE SAVINA KNIGA $1 CODEX SUPRASLIENSIS 73

le slovaque (le daco-slave"). Les exemples qu'il allegue : roum.

rob ,esclave" et roving fondriere", qui par leur ro contraste-
raient avec le traitement sud-slave ra, ne sont guere heureux,
rob se trouvant aussi en bulgare (a cote de rab) et etant la
seule forme usitee en serbo-croate, de meme que ces deux lan-
gues ont aussi rovina (rovine). Pour d'autres cas semblables,
cf. Kul'bakin, Le vieux slave, p. 156-576. Astfel zice Sanfeld,
poate c3 In acelas timp cu Skok, acesta din urma tot un ros-
lerian, adica emigrationist, care si dansul spune acelas lucru
in revista din Praga Slavia, VIII (a. 1932), 4, p. 777: Je ne
sais pas si l'on peut donner raison a M. Brarbulescuj lorsqu'il
reclame pour la Dacia Traiana la Savina Kniga et le Codex
Suprasliensis. Suivant lui, ce serait deux documents d'une haute
importance pour la langue et Fecriture slaves dans ce pays au
X-e s. Mais ro au lieu de ra dans les mots roumains rob, ro-
bot& rovina et dans ces documents ne decident pas du tout
dans la localisation de ces documents. C'est parce qu'on trouve
rob et robota aussi dans les parlers jugoslaves. D'ailleurs,
rovina Jondriere" n'est pas ravknz. C'est plutOt rovina, derive
de rov.".
In sfarsit, invocand argumentele aduse de Sanfeld si Skok,
combate ideea aceasta a mea, despre cele doud texte paleosl.
si limba daco-sloveand, si L. Minas, acesta tot roslerian ca acei
doi, in rev. din Budapesta : Archivum Europae Centro-Orientalis,
II (1937), 3-4, p. 286. Acesta spune . La tentative de M. Ga-
millscheg pour demontrer que les mots rob, rovina proviendrait
d'un dialecte slave hypothetique cense avoir ete pule en Dacie
et considers comme une espece de transition entre le slovaque
et le bulgare. Cependant, comme MM. Sanfeld et Skok l'ont
demontre, les exemples cites par Gamillscheg ne prouvent en
rien l'existence d'un pareil dialecte slave, car les formes a vo-
yelle radicale o : rob et rovina existent aussi bien en serbe
qu'en bulgare, de sorte qu'il est superflu de chercher clans un
dialecte hypothetique I'origine des mots roumains correspondants.
Pour des raisons analogues nous devons repousser egalement
l'argumentation phonelique de M. Barbulescu relative a la pre-
tendue origine dadenne de la Savina Kniga et du Codex Su-
prasliensis".
Dar cum se vede din cele ce 'am expus mai sus
74 IL1E BARBULESCU

combaterile acestor roslerieni suferd de cloud lipsuri esentiale

cari le nimicesc orice putere doveditoare : 1. lipsa sau insufi-
cienta cunoastere a faptelor istorice si lingvistice, si 2. lipsa
unei logici severe In metoda de cercetare stiintificd a proble-
mei. SA le arat pe amandoud.
Mai intai, He spus In treacat cu privire la punctul intai,
cei trei combat pe Gamillscheg relativ la cuvintele rob, robota,
rovina din limba romans (Sanfeld zice: M. Gamillscheg s'est
occupe) deli acesta Insusi spune in articolul sat' ca aceea e
teza lui Barbulescu" (die These Barbulescus von der Urheimat
der Rumfinen in Oltenien, zice Gam). far toate dezvoltarile a-
supra acelor cuvinte cu ro initial din limba romans le fac nu-
mai en, In acele studii pomenite ale mole, pe cand Gam. le
mentioneazd numai, pe scurt. Deci acest fel de a combate, nu
direct pe autor, ci pe altul de a doua mans in discutarea unei
probleme, e un defect, o lipsa chiar a metodei cu care se cer-
ceteazA adevdrul.
Apoi, insuficenta cunoastere a faptelor mai e si cand cri-
ticii spun ca numai Barbulescu sustine ca Savina Kniga si Co-
dex Suprasl. au lost copiate in Dacia Traiand ; caci realitatea
e, cum am aratat mai sus, ca si ceilalti 5 slavisti sustin acest
lucru, iar Barb. a venit numai al 6-lea, cu o noun intuitie verificatA
si sustinutd de noui probe, acestea din limba romans, spre a
dovedi acea ideie a acelor cinci si a-i da o consistenta definitive.
Dar cel mai mare defect e altul. Criticii rosleribeni de mai
sus spun a limba bulg. din Pen. Bale. ar fi avand si ea, ca
romana, cuv. rovina. N-au begat, Insa, de seams cd bulg. bal-
canied are acest cuvant cu sens de : depresiune, sant, adancd-
turd, frant. fondriere, In care e aceeasi rat:lacing cu a cuv. ro-
manesc rat, a verbului bulgaresc vechi pl1T11 scormonesc si a
bulg. actual rovjci scormonesc ; n-au begat de seams, deci, cd
bulg. balcanied are acel cuvant, romanesc acum, nu cu sensul
de : ses, campie umeda, cum it are in realitate limba daeo-
romana si am arAtat ad mai sus. N-au bdgat de seams, In
sfarsit, ca cuv. romanesc rovina cu Inteles de : ses, campie,
are aceeasi rAdacina nu cu verbul bulg. prJTII §1 rovjci, ci cu
bulg. ptIRkHZ, ravnja nivelez, aplanez, egalez. Asa ca rom. ro-
vina bale. raunina, dar cu bulg. dacoslovean rovnina
 DESPRE SAVINA KNIGA SI CODEX SUPRASLIENSIS 75

si rus rovnina Ebene" 9. far rom. robota nu-1 are limba bulg.
balcanica, ci numai Cod. Suprasl. si limba dacoromana. Toate
acestea nu le-au bagat de seams si de aceea sustinerile mele,
catre cari inclina Gamillscheg, raman in picioare, ca dovada
ca textele Savina Kniga si Codex Suprasl. s-au copiat in Da-
cia Traiana si subt influenta nuantei de aci a limbii bulgare
care a strecurat in ele acele forme cu ro : rob, robota, rovina,
roz; caci, din momentul ce robota, rovina (si chiar roz) se do-
vedeste ca sunt nuante ale bulgarei (dacoslovene) din Dacia
Traiana, urmeaza, in chip natural, ca si rob e de aci, chiar
daca acest cuvant, fiind dublet stravechi, se afla si in bulg.
balcanica.
lata de ce punctul 1. al criticei celor trei roslerieni nu
are valoare stiintifica : din pricina insuficientei cunoasteri a
faptelor lingvistice.
Cat pentru punctul 2: lipsa logicei severe in metoda de
cercetare a problemei se vede in faptul, ca toti trei roslerienii
cari combat solutia mea mai aduc inpotriva acesteia : existenta
in limba sarbo-croata a cuvintelor rob, rovina, robota. Se in-
telege, insa, ca existenta acestor cuvinte in sarbo-croatci nu
este o proba doveditoare impotriva sustinerilor pentru limba
bulgarei din textele Savina Kniga §i Codex Suprasl. scrise in a-
ceasta iar nu in limba sarbo-croata. Cu toate ca in realitate si
in sarbo-croata se afla aceeasi diferenta in inteleles intre rou
= fr. fosse, verbul rovati = fr. creuser, fouiller sl subst. ravnina
=-- fr. plan, surface plane, din verbul ravniti = fr. egaliser.
Prin urmare datele ce eu am adus din limba romans con-
firma intuitia, ideia celor cinci slavisti (Vondrak, Krymskij,
Jagia, Oblak, Kul'bakin), anihiland si ultima rezerva a lui Kur-
bakin ; confirms : ca Savina Kniga si Codex Suprasl. au fost
copiate in Dacia Traiana' si scrise in limba bulgareasca de aci,
care se deosebea, prin acele cateva nuante gramaticale aratate,
de limba bulgareasca rasariteana 'de dincolo de Dunare din Pe-
ninsula Balcanica.
Ilie Barbulescu

1) CI. Vondrak: Altkirchensl. Gram.2, p. 347.

76 ILIE BARBULESCU

i limba bulgareasca preface sunetul e in a

Se tie ca e accentuat sau neaccentuat se preface. in limba

romans, In anumite conditii, cand in i, cand in a. Astfel see si
sau, seminte si sciminte, tepos si (apos, secara si scicara, sau
roatele si roatill, bint si bini, serios si serios, secret si secret 1).
Avand acestea in vedere, prof. T. Capidan a introdus in
Filologia romans ideia gresita ca numai limba noastra, dar ca
bulgara nu preface pe e neaccentuat in a, ci numai in i, si, pe
acest temei, a tras, apoi, anumitd concluzie cu privire la ra-
porturile lingvistice slavo-romaneg. In adevar, in Dacoromania,
III (1924), p. 163, insusi scrie urmatoarele : avem in limba bul-
gard numai r. [a] din a, in vreme ce In limba romans avem a
din a, e". Prin urmare, dupa d. Capidan nu se afla in limba
bulgareasca a din e. De la dansul, apoi, aceastd ideie a trecut
la prof. A. Rosetti, care scrie (in Bulletin Linguistique), 111, 1935,
p. 99) la fel : Il y a a considerer, tout d'abord le passage
spontane" de a inaccentue... et de e inaccentue a a. C'est la
un des traits caracteristiques du roumain, qui le groupent avec
l'albanais et, seulement en ce qui concerne le traitement de l'a,
avec le bulgare". Aceeasi ideie, deci, ca la d. Capidan. In urmd,
aceasta greseala a trecut $i la d. A.Graur, pentruca si dansul scrie (in
Bull. Ling., IV, 1936, p. 38) la fel : e devient i en roumain, en
bulgare et en grec ; it devient a (e) en albanais ". Asa ca, 5i
dupa d. Graur, e nu devine a in bulgara.
Aceastd ideie gresita, pe care d. Capidan a transmis-o
domnilor A. Rosetti si A. Graur, a lost luata de d. Capidan
dela slavistul Oblak, care scria, In 1890 (in Archly far slavische
Philologie, XVII, p. 166): .Im Bulgar. erscheint x bis auf ganz
vereinzelte Dialecte nur far a, im Human. fur a and ea, adica :
In bulg, apare z pand in dialecte cu totul izolate numai pentru
a, In roman. pentru a si e. E insa de observat ca lui Oblak,
care era un slavist bun, de altfel, ii scapase din vedere cer-
cetarea lui Coney asupra acestui fenomen in limba bulgara,
cercetare ce acesta publicase in a. 1890 in Sbornik at Minister,
de Instr. din Sofia, vol. III, p. 306, si unde se vede ca reali-
i) Al. Rosetti hi Bulletin Linguistique, 111(1935), p. 102 si I. lordan,
Ibid., IV (1936), p. 9.
 BSI LIMBA BULGAREASCA PREFACE SUNETUL E IN A 77

tatea era altfel In limba bulgara. In adevar, Coney spune aci

urmatoarele, vorbind, Intr-un paragraf, despre sunetul e in limba
bulg. : pronuntarea acestei vocale In bulgara rasariteana Mar-
na de asemeni [ca 1i a lui a] de accent. Precum orice vechi
bulgar accentuat a, tot astfel pi orice vechi bulgar accentuat f,
are in bulgara rasariteana sunetul sau curat si !impede : led
(n em,), med Insa daca e fara accent, atunci acei4
vocala e are o dublCt pronuntare : intdia ca un simplu I: lidat
(a6Awrs), mtdat (aica,hTz) etc... apoi, a doua, §i un alt neaccen-
tuat E are in bulgara rasariteana o pronuntare deosebita, care
pana In vremea din urmei a reimas nemarcatei, atat in diferite
studii teoretice cu privire la limba bulgareasca noun, cat §i in
diferitele noastre colectii de produse intelectuale poporane, cu
toate ca aceasta pronuntare nu e fara Insemnatate pentru stu-
dierea mai amauuntita a limbii bulgare noun. Aceasta a doua
pronuntare a unui E neaccentuat da sunetul a (sau, ceea ce e
tot una, sunetul neaccentuatului a) cu muiarea consonantei
precedente, adica un sunet, care cel mai bine se poate, Insemna cu
'a... aka, s. ex., cuvintele vechi bulgare 'Two 6, umiak, Abegpk se
pronunta in graiul din Love nu : greben pepel,dever, dar nici : gre-
bin, pepil, devir, ci cu totul altfel, pi anume : greb'an, pep'cll, dev'ar.
Iata acum pi textul bulg. al acestei expuneri a lui Coney : g.
ProiznoAenieto na toja vokal v istanobalg. zavisi taj sagto ot
udarenieto. Kakto vseko akcentuvano starobalgarsko a, taj i vseko
akcentuvano starobalg. e, zadar2a v istanobalg. eistija si i ja-
sen zvuk : led (aim), med (au Az), ...No stom e bez udarenie,
sagtija toja vokal E ima dvojno proiznogenie : parvo, kato prosto i :
lidat (awe'. z), midat (anEAkTz) ...posle, vtoro, nekoe i drugo neak-
cer'tuvano e ima v isto'6nobalg. osobenno proizno'genie, koeto
reel do posledno vreme e ostamilo nezabelezano, kakto v razlidnit6
teoretieski izlo2enija varhu novobalgarski ezik, taj sagto i v
raznite na'gi sbirki ot narodni umotvorenija, pri vsiao, ee tova
proiznogenie ne e bez va2nost' za p6-tankoto izavanie novo-
balgarskija ezik. Tova vtoro proizno§enie na nekoi neak-
centuvani E -ta dava zvuk na z (ili, koeto e se edno, na beza-
kcentno a) s omekeenie na predhodnata saglasna bukva, t. e.
zvuk, kojto naj-dobre mote da se nazna6 ej taj : 'z. ...taj napr.
starobalgarskite dumi rpESEN6, nEnEak, A*B9k se proiznasjat v
Lov. nare6ie ne : greben, pepel, clever, nito pak : grebin,
pepil, devir, a saysem inak, i to : g r e b'a n, p e p'd 1, d e v'a r.
78 1LIE BARBULESCU

Astfel spune Coney, dupd cercetdrile ce fdcuse in timpul

din urma" (v poslodno vreme) de atunci, din 1890, asupra dia-
lectelor bulgare rasaritene. lar mai departe, in acel vol. III din
Sborn. Min., prezintd, cu alte multe $i difer:te exemple din
limba bulgareasca de astAzi, acest fenomen de trecere a neac-
centuatului e $i in a, nu numai in i. Acest fenomen se mai gd-
seste, apoi, aratat si in volumul II din a sa Istorija na bcilgarskij
ezik, Sofia 1934, p. 407-409.
Prezint aceste date, spe a se $ti acum $i la not fenomenul
din limba bulgara $i pentru ca nu cumva cineva din filologii
nostri, ispititi de acea gresald de Slavistica a d-lor Capidan, Rosetti
Si A. Graur, sa clddeasca pe ea niscai alte concluzii relativ la
limba romana sau la raporturile lingvistice slavo-romane. Caci
s-a mai intamplat asa cladire pe o alts necunoastere, atunci
cand tot d. Capidan a pretins ca numele de barbat Butaul din
inscriptia de pe tezaurul lui Atila din sec. VIII descoperit la
Nagi-Szent-Miklos in Ungaria, ar fi nume romanesc, adica Vu-
taul, $i ca acest cuvant ar fi un document care ne arata ca
limba romana avea deja in sec. VIII articolul postpozitiv u/:
Vuta -ul. Pe cats vreme specialistii cercetAtori au invederat ca
acest nume e din limba Bulgarilor turci, iar nu din cea romana.
lar nebdgand de seams aceasta, ci, luandu-se dupd greseala
d-lui Capidan, cladeste, mai tarziu, pe ea $i d. Radu I. Paul in
lucrarea sa Flexiunea nominald interns in limba romaneasca".
Am aratat acestea din urma in Arhiva, XI,111 (1936),1.2, p. 92.
Sper ca nu mi se va lua in nume de rau, nici acum, aceasta
indreptare intemeiata pe Slavistica, cu privire la e devenit a In
limba bulgara ca $i in romana.
Ilie Barbulescu

Viata, credintele §i arta poporului romanesc

(Extras din o lucrare Contributiuni la arta
populara rornaneascal
Odata cu ideea unui cosmos s'a nascut conceptia solida-
rizdrii planetelor in legatura cu viata oamenilor pe Omani.
Cand viata apace mai conforms si experientele se aduna,
oamenii incep sä lege soarta for de mersul stelelor (vircolacii
$. a.), $i plantelor. Soarele $i luna, cu toata depArtarea lor, au
 VIATA. CREDINTELE $1 ARTA POPORULUI ROMANESC 79

devenit niste zeitati apropiate care guverneaza panA $i in cel

mai mic detaliu viata zilnica a plugarului roman.
Vointa for se impune de sus ca ceva neinlaturat ; vointa
vrajitorului dispare $i In locul lui se naste resemnarea ; puterea
lui de alit' data slabesle in schimbul constiintei unei legaturi
dintre lucrurile pamantesti $i cele ceresti $i astfel soarta oame-
nilor se leaga de mersul stelelor.
Soarele si Luna au un rol covarsitor. In Miorita" din Vas.
Alexandri, se vede participarea acestor astre, precum $1 deprin-
derea intru resemnare.
Soarele $i Luna" $i4 planetele cunoscute in indepartata
vechime erau divinitati care, ca toate divinitatile, guvernau cu vo-
inta for Intamplarile lumei, dar aceasta origine s'a uitat cu vre-
mea, lasand dupe ea numai ideea unei legaturi misterioase a In-
tamplarilor depe pamant cu cele depe cer. Destinul oamenilor
se putea astfel determina dupe pozitia constelatiilors din mo-
rnentul cand se nasteau (vezi monetele dace).
Perspectivele diferitelor intreprinderi se puteau deasemenea
prevede rlupa conjuncture (ordinea) siderala din momentul
rand se nasteau". (Negulescu P. P., Geneza Formelor Culturii,
Buc. 1934).
Viata agrara a taranului roman este Inchisa in forme pre-
stabilite. Nimic nu se face In afara de traditie, de obicei, caci
acelas orizont, aceeas activitate implied acee-0.1 atitudine in fata
lucrurilor, formele le prime$te taranul ca ceva care trece dincolo
de ele, fiindca au Post experimentatc odata cu timpul trait de
stramosii lui.
In psihologla taranului se disting doua caracteristice pa-
radoxale. Pe de o parte este dominat de mijloace magice influ-
entand asupra viitorului $i imprejurarilor exterioare care dau im-
presia ca el crede, ferm convins, ca prin anumire gesturi ca :
semnul crucii, topor Infipt in pamant $. a. ca $i prin obiecte $i
formule misterioase, poate influenta asupra fenomenelor naturei.
El crede ca poate sa dispue intrucatva de propriul sau
destin.
Practica vrajitoriei traeste $i astazi tot asa de vie ca $i
in epoca preistorica ; fetisele n'au disparut. Simbole religioase
pagane be vedem inchestrite (Incondeiate) pe ouale de Paste,
care servesc de baza artei populare romanesti. Asemenea sim-
80 VLADIMIR MIRONESCU

bole devenite isvoade taranca le coase pe camasa si pe alte

efecte de imbracaminte in diferite colori armonice $i le (ese pe
covoare ; taranul le cresteaza pe grinzile de lemn ale tavanului,
pe usciorii $i pe capriorii streasinei, cerdacului (tArnatului) casei,
pe stalpii pridvorului bisericei de lemn, pe pervazurile usei bi-
sericei si pe stalpii de stejar at portei de intrare in cuprinsul
gospodariei sale.
Aceleas semne ornamentale crestate le vedem si pe troi-
tele In cimitire, ca $i pe cele la drumul marg.
Alta caracteristica foarte distincta a taranului este concep-
tia fatalismului, un fel de inchinare sau plecare carbd in fata
fenomenelor naturei $i destinului, care esclude orice libertate de
contributie personals asupra soartei sale. El spune ritos : asa
mi-a fost scris".
Resemnarea taranului accepts moartea $i viata ca un
ucaz" (decret, lege) al destinului, iar in raporturile sociale $i
morale mostenite vede o ordine decretata pentru veci de vo-
inta divine ". (Negulescu P. op. citat).
Prima caracteristica este o reminiscenta a primitivismului
preistoric, in care magia sau vrajitoria este credinta care dd
posibilitatea individului sa se sustraga fenomenelor $i intam-
plarilor naturei, impunandu-$i vointa prin anumite rituri si prin
apelul facut catrd stramosii morti (larii, manii). Acestea ampli-
fied I orta magicianului (vrajitorului) si astfel inarmat, taranul
are iluzia ca el poate dispune de ce este in jurul sau: fetis.
Aceeasi arta, aceleasi obiceiuri, cantece, dansuri etc. se
mentin, fiindcu orizontul $i viata taranului au ramas aceleasi.
Din generatii in generatii se transmit toate superstitiile, toate
povestile, credintele $i uneltele sale, de oarece urmasii n'au
suferit nici o schimbare din punct de vedere al vietei econo-
mice, religioase $i sociale.
Sufletal taranulat este un amalgam indisolubil de magic
(vrajitorie), mitologie, astrologie $i crestinism. Din toate el si-a
insusit caste ceva $i a creiat cu drag o credinta curioasa, care
apartine numai lui $i numai el crede intransa. Numai in felul
acesta se poate explica existenta a cloud caractere opuse ce-i
apartin.
Activitatea taranilor este automatize, nimic nou nu inter-
vine in felul for dc activitate, ca ei sa face uz de altceva
 VIATA, CREDINTELE SI ARTA POPORULUI ROMANESC 81

decat de obiceiuri si deprinderi, dupa cum furnica lucreaza In

acelas fel musuroiul si umbla dupa hrana ; tot asa si tOranul
roman este strabatut de o activitate care-i este prestabilita
Nimic nu se face in afard de traciitie, cad acelas orizont,
aceiasi activitate, aceia$i oameni desfasura cu infinit un fir
continuu.
Activitatea In fata vietii se continua ca in trecut fare nici
o modificare, caci viata for nu creiazd ceva nou, ea se cana-
lizeaza ca inteun Mu care $i-a facut de mult albia. Detaliile
vietii se repetd in mod misterios la porunca unor obiceiuri
care nu au a se teme, cad mosii si stramosii be prezinta ga-
rantii in conducere si dupa moarte.
DatoritO acestei constitutii conservatoare a acestui popor
minunat si unic in lume, sä nu ne miram dace vom gasi in
structura sa ramOsite perzistente din epoca de piatra si de
bronz. Idolii vechi nu traiesc numai in memoria imaginatiei, ci
si in credinta si in explicatia fenomenelor.
Este o suprapunere continua de planuri, In care cele mai
vechi obiceiuri traiesc concomitent (alaturi) cu cele mai noun,
unindu-se mntr'un compromis (intelegere).
Arta populara este asa dar un reflex al cultului vechi ;
ea s'a nascut din credinte vechi si din superstitii provocate de
fenomenele naturei, de astrii $i de totemuri crezute si venerate
ca zeitati cu puteri mistice suprafiresti si protectoare ale o-
mului, concretizate in figuri simbolice, In obiecte, animale, pa-
sari, plante, unelte $. m. a.
Religia primitivd lipsitd de putere, s'a adresat fortelor na-
turei ca : soarelui si lunei, toporului cu doud taiusuri al zeului
trasnetului ca fortd supreme ; ferului plugului ca protector dl
omenirei ; organelor de fecunditate sarbatorirea Rozaliilor ; cul-
tului manilor care distinge pe om de animale ; cultului mortilor
cn credinta in existenta vietei sufletesti dincolo de moarte etc.
Aceastd epoca numita preistorica -- neolitice este carac-
teristica prin unelte de piatra cioplita $i lustruitA, puss alaturi
de talismane sau amulete, pe care omul primitiv be credea
sfinte precum be crede $i astazi cu putere de a proteja
pe posesorii for ; toate aceste au trezit credinta mistica, din
care a rezultat fabricarea inelelor de list cu inscriptii neolitice
si alte obiecte impodobite cu figuri simbolice ca : inel (cerc)
6
82 VLADIMER MIRONESCU

cu un punct la mijloc, svastica etc. si vase arse simple (cera-

nica) si altele, impodobite cu simbolul genetic Z sau cutitase,
ciocane si topoarase etc. etc.
Arta neolitica in perioada ei de desvoltare se sprijina pe
religia pelasga-traco-daca caracteristica in conceptia ei pri-
mordiala, care a dat artei trace si dace o mare putere de
viata si de rezistenta cu continuitate neintrerupta de mii de ani,
avand la baza traditia si puterea credintei, cari s'au mentinut
in popor ca o mostenire sfanta si perpetua. Insult crestinismul
nu s'ar fi putut mentine fard adaptare la vechile forme reli-
gioase si astfel si arta populara, fara traditie si fara ajutorul
credintei vechi, nu s'ar fi putut mentine vecinic tanara si fru-
moasa, in afara de orice influents strains.
Campania dusa de slujitorii Bisericei contra traditiei ra-
mase zadarnica in fata poporului fanatic si urmarea a fost ca
Biserica s'a vazut silita sä faca concesii cu ajutorul mistificarii,
mentinand sarbatorile pagane fife de peste an acoperite cu
numele sfintilor crestini autorizati de Sf. Sinode. Poporul le-a
pdstrat in memorie vie si le mentine astazi in intelesul sensu-
lui sarbatorilor vechi nelipsite de credinte si superstitii moste-
nite din stramosi, alaturi de sfintii crestini.
Vechile simbole, avand putere prin traditie, Biserica nu le
putu inlatura cu tot dispretul si anatemele ce le acopereau,
fiindca ele fiind privite ca totemuri si crezute aducatoare de
protectii, pazd a acelui ce le purta si de noroc, bogatie, viata
lungs etc.
Din aceasta cauza ele au fost onorate Si purtate de po-
por. $i in cazul de fats Biserica a fost constransa sd faca
concesii conditionate de acoperirea simbolelor pagane cu frunze,
flori si vrejuri pand la negarea caracterului pagan cu puterea
for imaginary si misterioasa.
Totusi simbolele exists si astazi in arta populara, aco-
perite insa si cu aceleasi credinte si superstitii, adaugandu-li-se
multe motive (isvoade) din ceramics neolitica numita geome-
metrica si cioplituri in limba populara, a caror importanta este
tot atat de mare ca si cea a simbolelor.
Numarul isvoadelor vechi insuficient fiind pentru a satis-
face cerintele poporului care simtind imboldul de a crea in
arta, inca oprit de a folosi vechile simbole ca un model de
 VIATA. CREDINTELE SI ARTA POPORULUI ROMANESC 83

creatie noun, si-a indreptat privirea asupra naturei din preajma

iui $i a cules un numar foarte mare din flora, fauna, dupa
obiecte de cult cretin, altele dupa fantazie, dupa corpul ome-
nesc etc., toato stilizate ca $i cele pastrate de traditie.
Astfel s'a creat epoca renasterei artei populare in stil mic,
care incepe °data. cu crestinismul. Ea este profund unitara ca
Si credinta, limba, portul, dansul, muzica, cantul etc.
Importanta vechilor credinte exprimate in simbole o pu-
tem cunoaste odatd cu fondul sufletului taranului, care reflecta
traditia daca. Dela Daci a mostenit poporul romanesc sobrie-
tatea, curatenia sufleteasca, credinta neclintita in virtutea stra-
rnosilor $i sub stratul etic, care-1 face capabil de orice sacri-
ficiu pentru patrie $i credinta lui.
Taranul este dotal dela natura cu exceptionale calitati $i
in primal plan cu dragostea pentru arta lui care este Dumne-
zeul lui, caruia se inchina cu multd evlavie; el simte armonic
cu traditia $i obiceiurile mostenite care ii sunt sfinte $i scumpe
tiindcd ca ele reflecta sufletului neamului care are acelas ritm.
Vechile isvoade (motive) cu putere mistica stint : Bicelul
sau bicvestrul (simbol genetic pe care-1 poarta Maica paman-
tului numita Rhea sau Cibela la Daci $i Traci, o zeitate de pri-
mul rang) ; Tricelul sau tricvestrul care reprezinta cele trei
puteri aflate in credinta Brahmans sau Hindusa numite Tri-
murti" sau trei armonii perfecte, sau Sf. Treime la Crestini.
Tetracelul sau Svastica, numita in folclor : paianien sau
paianjenel; vartelnita (tot Svastica este) careia-i zic Germanii
gefiederte Swastika" ; rombul care simbolizeaza ideograma
cerului $i simbol al Rheei sau Cibelei ; coarnele berbecului
(tdria puterea etc.); coarnele caprei ; ursitoarea, cercelus ; laba
gastei, ferul plugului, $. m, a. d.
Din interes deosebit pentru frumusetea artei populare, sa
pastram fiinta noastra nationals in arta $i in obiceiuri etc., ele
Thud baza fiintei noastre.
Arta nationals nu poate fi a$ezata pe alte baze ideale
mai potrivite, decat pe temelia stramoseasca statornica, care
<de veacuri sta neclintita.
(Va urma)
Vladimir Mironescu
84 ILIE BARBULESCU

Inca ceva despre rom. qcochi-vechi>>

Exists in limba romans din Moldova si Muntenia cuvantull

cochi-vechT, care in altd regiune are si alte forme mai mult
sau mai putin apropiate de aceasta. Cuvantul insemneazd
licitalie. Mi se pare ca despre originea lui s-a ocupat mai
intai Miklosich in lucrarea sa Die slavischen Elemente im
Magyarischen, Wien 1871, in care acest slavist crede ca
cuv. romanesc cocki-vechl vine din maghiarul kotya vetye,
care se pronunta cam coroa vet'e fn limba maghiara ; iar
in limba maghiard acest cuvant a intrat, zice Mikl., din
sarbescul ko ce vece, acesta pronuntat co ce vece Si inseamna :
cine vrea [sä dea] mai mult. Parerea aceasta a trecut dela Mi-
klosich, care avea o mare autoritate stiintifica, la I oti de dupa
el. A trecut mai intai.la Cihac in Dictionarul sau, II, 492, apoi
la Weigand, in al acestuia Jahresbericht, XIX-XXII, p. 22, unde
Rudolf Weidt spune, dupa Mikl. : cochi-vech1 Versteigerung ;
magy. kOlya-velye, das seinerseits aus dem Serbischen stammt".
Asa este acest cuvant socotit, in urma, de toate dictionarele
limbii romane, intre cari $i de al Academiei romane, Bucuresti
1934, p. 613, care, se stie, apare sub directia domnului prof.
Sextil Puscariu.
A scapat tuturor din vedere, insd, o altd derivare de
cat din limba maghiard $i in aceasta din limba sarbeasca a
cuvantului cochi-vechi. E aceea pe care am exprimat.o eu mai
intai, fn studiul ce am publicat in frantuzeste, sub titlul: L'origine
des plus anciens mots et institutions slaves des Roumains, in
volumul jubilar inchinat profesorului bulgar S. S. Bob6w in
a. 1921. Acest volum jubilar poarta tillul (il transcriu cu litere
latine) : Zubileen Sbornik, izdaden po iniciativata na juridies-
kija Fakultet pri Sofljskija Universitet... v hest na S. S. Bob-
Z'ev, po sluaij petdesetgodignata mu naW.`na publicisti&2 I ob-
gtestvena d6jinost [Sbornic jubilar, tipdrit din initiativa Facul-
lots Juridice a Universitatii din Sofia, in cinstea lui S. S. Bob-
seev cu prilejul celor 50 de ani de acrivitate stiintificd si publics
a lui], Sofia 1921. In acest studiu, ce am publicat in Sbornicui
lui BobOev, arat ca cuv. cochi-vecia din limba romans nu se
poate sa fi intrat in ea din maghiara, cum se sustinuse 'Jana
 INCA CEVA DESPRE ROM. COCHI-VECHI 5

atunci, ci ca ne-a venit din limba Slavilor Macedoneni, sau ma-

cedo-slava, care e mai mutt un dialect propriu de trecere dela
limba sarba catre bulgara, adica acel dialect pe care 1-am pre-
zentat, in mod critic stiintificeste, deja in cartea mea anterioard :
Romdnii !WI de Sarbi si Bulgari, Bucuresti 1905, care a fost,
apoi, tradusa in sarbeste de Sarbi $i a aparut la Belgrad cu
litlul : Rumuni prema Srbima i Bugarima, Beograd, 1908. Si tot In
acest studiu din Sbornik" mai aratam ca si In limba maghiara
cuvantul ei kotya-vetye = rom. cochi-vechi nu a intrat din sar-
beasca, cum afirmase Miklosich $i dupa el toti ceilalti, ci ca gi
in maghiara a intrat tot din macedo-slava, prin coloniile de
Macedo-Slavi cari emigrara, in curgerea vremilor, din Macedo-
nia spre miaza-noapte, in Ungaria, Muntenia, Moldova $i chiar
pana in Ucraina Rusiei.
Despre acest studiu al meu, publicat in frantuzeste in
Sbornik" al lui Bob ?ev, a scris, apoi, prof. St. Mladenov dela
Universitatea din Sofia, un slavist cu nume, cu se stie, o dare
de seams in Zeitschrift fur slavische Philologie, III (1926), 1-2,
p. 192. In acest referat al sau Mladenov admite ceea ce sustin
eu In studiu $i spune, Intre altele, urmatoarele : Herr Barbu-
lescu weist auf die sprachwiessenschaftliche Absurditat der Theo-
rien seines bertihmten" Landsmannes N. lorga hin, der den
serbischen Charakter aller altslavischen Elemente des Rumani-
schen bewiesen" haben will. Selbst die elementarsten Sachen
kennt der rumanische Historiker lorga nicht, so dass Herr B. ihn
dartiber belehren muss... Mit Recht hebt Herr B. die Reflexe gt,
2d der rumanischen Lehnworter aus dem Slavischen hervor
(masteha, pe ?tera, nade2da, gra2d usv., die nur bulgarisch sein
kfinnen). aber urn so mehr befremden seine Spekulationen fiber
die mazedonische Provenienz seines hfichst verdachtigen kotya-
vetye", Kokiveki", peut-etre un pluriel, qui veut dire licitation ".
Woher hat Herr B. dieses wunderliche kokivekIa and woher
weiss er, dass es aus Ko k'e vek'e" [dati] qui veut [donned
davantage", formule de licitation entstanden ist ?".
Asa scrie Mladenov ; prer;um vedem el nu tie ca cuv.
cochi-vechi exists in limba romans, ci ii numeste suspect,
verdachtigen". Nu e de mirare sa nu-1 stie, pentruca Ml. cunoaste
numai cuvintele slave din limba romans, iar cum cuv. cochi-vechi
era socotit de toti, subt influenta lui Miklosich, de orig. maghiara la
86 ILIE BARBULESCU

noi, nu putuse, probabil, sa afle despre el in scrierile relativ la

limba rcmana. De cat, afle, acum cel putin Mladenov, ca cu-
vantul acesta exists in limba romans $i se afla in toate dic-
tionarele romanesti, numai ca e trecut ca provenit in aceasta
nu din vre-o limba slava, ci, cum spusese Miklosich, din limba
maghiara, far ca cuvantul confine o formula cu care se strigau
concurentii la licitatie arata $i Melich in studiu-i din Archie fur
slavische Philologie, XXXII (1911), p. 112, unde spune : Kitya-
vetye (auch kotya: versteigerung, auction, licitation, Formva-
riante : kottyavettye, alteste Belege aus der ersten Halite des
XVI. Jahr. s, in einer Urkunde aus 1540: Dati sunt duo cothurni
per kotye wethye empti) < in serb.-kroat. ko (h)oe
vede ko6evede (quis vult majus dare)".
Etimologia noun a cuv. romanesc cochi-uecht, din studiul
meu recensat de prof. Mladenov in Zeitschrift fiir slavische
Philologie, am mai repetat-o, apoi, cu mai multe dovezi susti-
natoare, in cartea mea Curentele literare la Romani in Perioada
Slavonismului Cultural, Bucuresti 1929, p. 298. Cu acest prilej,
prof. P. Skok dela Universitatea din Zagreb, recensand, in rev.
din Praga : Slavia, VIII, 4 (1930), p. 779, aceasta carte, desi
in genere e de parerea mea in problemele ce discut in carte,
tot0 in aceasta chestie zice : Cependant M. B[arbulescul
n'aura pas raison en affirmant que roum. cochivechi encheres
provient de la langue macedonienne plutOt que du hong. kotya
vetye. Le roumain rend en effet hong. ty par chi : cf. fachiol
fatyol". Numai atat spune Skok ca ss combats, fiindca era de-
prins, in Stiinta, cu vechia parere ca coki-vecht vine din ungu-
reste ; nu bags de seams, insa, ca limba maghiara are acele tya
$i tye finale, iar nu ca romana : chi $i chi.
In urma am mai repetat, cu $i mai multe dovezi, aceasta
noun etimologie in cartea mea Individualitatea limbli romcine
$i elenzentele slave vechi, 10 1929, p. 93. Dar cand recenseaza
$i aceasta carte in acela$ numar din Slavia, profesor Skok nu
mai zice nimic de etimologia acelui cuvant expos $i in ea, acum
poate fiindca va fi observat sunetele finale maghiare a=-0a $i
tata de rom. i $i 1.
Precum am aratat in acestea, cuvantul nu poate veni, cum
zisese Miklosich acum 50 de ani, din maghiarul kotya-vetye
care se pronunta in maghiara nu ca romaneste coclzivecht, ci
ne-a venit din slavo-macedoneanul, care se pronunta chiar cu
un k' palatal din limba romana, adica ko k'i vek'i $iinseamnA
87 INCA CEVA DESPRE ROM. COCHI -VECHI

in aceasta slavo-macedoneana : cine(ko) (k' area fsei deal

mai mult (vek'i) = quis vult majus sc. dare. De aceea, ziceam
in acele scrieri ale mele, nici in limba maghiara cuvantul ko-
tya vetye nu poste veni din sdrbestile ko 6e veae, cum spusese
Miklosich, $i nici din sarb. ko (h)o6e ve6e, cum a zis in urma
Melich, pentruca nici in maghiara sdrbescul 6e nu putea da acel ty.
De altfel in Transilvania, unde limba maghiara era oarecum
la ea acasa, cuv. cochi-vechi din Moldova $i Muntenia se pro-
nuntd nu astfel, ci : cotovete, cociovete $i cochio-veche, cum arata
chiar Dic(ionarul limbii roma- ne publicat de Academia Romans ;
iar aceste din urma pronuntari ardelene$ti corespund intocmai
cu pronuntarea maghiara kotya-vetye.
Iata de ce imi permit a atrage atentia asupra acestei noui
etimologii a mele, care a scapat din vedere $i Dictionarului
Academiei Romane in 1934, dar nu scapase lui Mladenov in 1926.
Hie BArbulescu

lara§i despre d. Moses Gaster in

,stiinta romaneasca

In Arhiva,XLIII (1936), 3-4, p. 253-260, m-am ocupat de

personalitatea stiintifica a d-lui Moses Gaster" $i am pus-o in
oarecare comparatie cu personalitatea stiintifica a contimpo-
ranului sau, raposatul prof. Gh. Ghibanescu", despre care scriu
in acelasi numar dela p. 262-268. Am vorbit despre aceste
doud personalitati, facand Istorie $i urmarind, de aceea, sa re-
vizuiesc parerea gresita ce circuld despre valoarea stiintificA a
acestor cercetatori, sa pun la punct $i sa concretizez, tot deo-
data, pe a fiecaruia cum e in realitate.
Cu privire la Gh. Ghibanescu nu a ridicat nimeni nici un
cuvant impotriva modului cum 1-am concretizat acolo. In ce pri-
ve$te pe d. Moses Gaster, insa, m-am pomenit ca sare in con-
tra-mi $i un vechi prietin at domniei sale $i domnia sa insusi.
Prietenul e d. M. Schwartzfeld, directorul ziarului saptamanal
Egalitatea din Bucuresti, care in No. de Joi 7 lanuar 1937 scrie
in acest ziar un lung articol de peste 2 'coloane. Domnul Schw.
88 1LIE BARBULESCU

ma invinueste acolo ca asi fi scazut valoarea reala a persona-

litatii d-lui Gaster, punandu-mi in socoteala lucruri pe cari eu
nu le-am gandit $i nici nu le-am scris in pomenitul meu articol
din Arhiva $i zice, apoi, intre altele : Speram ea d. prof. Bar-
bulescu s-a lamurit pe deplin $i ca nu va lipsi sa retracteze
chiar in Arhiva cele afirmate pe nedrept, asa cum sade bine
unui muncitor valoros pe campia stiintei, fats de alt muncitor
valoros".
Iar d. Gaster insusi mi-a trimis dela Londra o scrisoare cu
data de 8 Febr. 1937, precum $i o brosura, scrisa in engle-
zeste de catre domnul Bruno Schindler, Ph. D., in colaborare cu
d. A. Marmorstein, Ph. D., In Honour of Haham Dr. M. Gaster's
80 th Birthday". In aceasta brosura sunt trecute toate scri-
erile d-lui Gaster pand la varsta-i de 80 ani. In scrisoare d.
Gaster insusi imi spune urmatoareie in romaneste : Doctorul
Moses Gaster trimete aici alaturat d-lui profesorului (sic) Ilie
Barbulescu o copie din Bibliografia lucrarilor sale. Scoasa
(sic punctuatia) din volumul jubilar ce s'a publicat cu prilejul
sarbatorirei sale. In acea Bibliografie D. Prof. file Barbulescu
va gasi adevaratele merite ale lui Dr. M. Gaster carile l'au dus
la catedra universitati (sic) din Oxford (sic punctuatia). Apoi
la postul de-a-fi (sic) Capul legei al comunitatilor (sic) evreesti
de rit oriental din Maria Britania (sic) $i -in sfarsit (sic) la
Academia Romans (sic a) $i nu insusirile fantastice izvorate
(sic a) dintr'o inchipuire ratacita. Patima e-o-piaza (sic) rea care
naluceste pe om $i orbindu-1 it (sic) duce in prapastia (sic)
$i'l arunca in mlastina prejudicatii (sic) $i de rea credinta.
Pacat ca asa s'a intamplat (sic i $i a) ".
Pentru ca d. Schw. imi cere sa ma lamuresc voi face-o
acum, mai ales fiindca domnia sa nu mi-a inteles gandul ex-
primarii mele din acel articol. N-am insa nimica de Jetractat ;
caci, de a$ avea a$ face-o bucuros, in urma explicatiilor din
articolul sau, pentruca niciodata n-am Post in viata mea, $i
nici acum nu sunt, neleal MO de munca $i valoarea altora :
numai altii au fost $i sunt neleali cu mine. Iar d. Gaster insusi
va vedea ea n-am de ce sa nutresc vre-o patima" impotriva
sa, cum imi spune, gandindu-se, poate, ca eu asi fi antisemit
$i ca de asta am scris despre dansul acele ce am spus In po-
menitul meu articol.
 IARASI DESPRE D. MOSES GASTER 89

Iata acum, Inca °data, gandul meu din articolul astfel

Invinuit de d-nii Schwartzfeld si M. Gaster.
Am spus In acel articol : ca scrierile d-lui Gaster Lite-
ratura populara romans" 5i Chrestomatia Romans" stint opere
de valoare stiintifica deosebitd $i au deschis drumuri neum-
blate mai nainte in Stiinta rmaneasca, dar nu sunt opere
montimentale", cum au zis unii necunoscatori sau insuficient cu-
noscatori In Folklor 5i Filologia Romans. Iar aceasta afirmare
n-am Idsat-o numai ca afirmare, ci am dovedit-o cu exemple,
nu cu toate insa cate a$1 fi putut sa in$1r, din aceste scrieri
ale sale. Domnul Schw. pretinde $i dumnealui ca acelea ar fi
monumentale". Nu dovedeste, Insa, cu nimic, ci numai afirma.
Sä-rni dovedeasca Insa $i dansul aceasta afirmare a sa, cum
am dovedit eu pe a mea, $i atunci, II rog sa ma creaza ca voi
renunta bucuros la parerea mea St voi primi-o pe a domniei
sale. Cad se insald d. Schw., daca gandeste, cum se vede
printre randurile articolulului sau, ca si printre randurile scri-
sorii d-lui Gaster, ca eu, Wand aceasta apreciere de punere
la punct despre valoarea tiintifica a lucrarilor acestuia din
urina, asi fi manevrand ca antisemit : tot trecutul meu de scriitor,
de altfel, ii poate dovedi ca niciodata n-am facut antisemitism
In cercetarile gi aprecierile mele stiintif ice.
Matt de asta, ma mai mustreaza d. Schw. ca eu asi fi
zis In articolul meu : ca d. Gaster nu merita sa fie ales de
Academia Romand membru de onoare al ei $i ca daca aceasta
1-a ales a facut acest lucru numai pentruca d. Gaster a Post
Impins in ea $i ajutat de Fracmazonerie care-i puternica In
sanul Academiei. Dar d. Schw. nu m-a inteles ; caci nu aces-
ta-i gandul pe care am volt sä-1 pun in exprimarea mea. Imi
scriu acum Inca °data acel gand, pentru ca sa ma inteleaga
cel putin *de asta data. Am gandit, anume, 5i atunci ca astazi,
ca d. Gaster merita sä fie ales In Academia Romand ; caci are
lucrari de valoare deosebita, cari cuprind cercetari proprii si
observari de adevaruri noui ascunse Insa pentru altii si nu sunt
nici compilatii, nici vulgarizdri ale operelor altora, cum sunt
atatea altele ale celorlalti alesi In Academie. Dar, ziceam In
articolul meu, nu pentru di a apreciat aceasta valoare deose-
bad 5i originalitate a operelor d-lui Gaster 1-a ales Academia
Romand intre membrii ei, ci fiindca Francmazoneria, cu care
90 ILIE BARBULESCU

se spune ca d. Gaster avea legaturi si care-i puternica intre

membrii Acad. Rom., multi dintre ei fiind francmazoni 1-a
impins acestora ca sa -1 aleaga. Eu -am numit ast-fel, dupa
cate am aflat eu ; d. prof. Al. Rosetti dela Universitatea din
Bucuresti numeste coterii" gruparile can aleg pe membri in
Acad. Rom., ceea ce in defiinitiv e cam tot una pentru aceasta
Institutie. Am prezentat lucrurile cum le stiam eu, pentru cä in
alte diferite cazuri Acad. Rom. nu se conduce dupa criteriile
de Stiinta si valoare recunoscuta, ci dupa criiterii franc-
mazonice on poate $i de altfel, dar toate de solidaritate gre-
gara alege compilatori sau simpli vulgarizatori de Stiinta,
iar nu minti originate si cercetatori prin cari Stiinta romaneas-
ca progreseaza. Am exemplificat, chiar, aceastd afirmare a mea.
Repet $i acum aceste exemplificAri : raposatul Gheorghe Ghiba-
nescu, desi a adus, prin scrierile sale, progresul Stiintei istorice
romane, deci cu toate ca aceste lucrari ale sale nu erau infe-
rioare celor ale d-lui Gaster, a murit membru corespondent
al Academiei Romane, macar ca fusese ales in ea cu 30 de
ani inainte de moarte-i. Aceasta nu se poate explica solid
altfel, de cat prin aceea ca cum se $i stie, de altfel
Gh. GhibAnescu a produs operile sale izolat, f Ara, adica, sa
faca parte din gregara Francmazonerie sau o alts coterie,
care dupa razboi deveni fold majoritara in sanul Academiei.
Apoi, Acad. Rom., care a ales pe d. Gaster, nu s-a gandit sa
aleaga nici macar membri corespondenti pe raposatul Lazar
$eineanu, care a murit in varsta de 70 ani si nici pe d. prof.
A. I. Candrea dela Universitatea din Bucuresti, si acesta in
varsta, cu toate ca nici lucrdrile acestora nu sunt inferioare celor
ale d-lui Gaster, ci egale in valoare cu ale sale.
Asi avea Inca $i alte multe exemple, prin cari sa-mi do-
vedesc a firmarea de mai sus, cu privire la alegerea d-lui Gas-
ter, dar ma opresc, deocamdata, numai la (Jolla.
D. profesor dela Universitatea din Iasi Giorge Pascu a
produs scrieri de seamy in Filologia Romany ; pomenesc, 'Mire aces-
tae, cel p u ti n carti le Suf lxele roma fleet $i Dictionnaire etymologique
macedo-rouniain, cari sunt azi indispensabile oricarui cercetator in
domeniul limbilor balcanice si de aceea ele sunt utilizate si
mentionate de oricare filolog strein din acest domeniu, ca Kris-
tian Sanfeld dela Universitatea din Copenhaga, ca Norbert Jokl
 IARA$1 DESPRE D. MOSES CASTER 91

dela Universitatea din Viena, ca Ernst Gamillscheg dela Univers.

din Berlin, ca Petar Skok dela Univers. din Zagreb etc. Deci d.
Pascu are lucrari nici de cum inferioare celor ale d-lui Gaster,
si totusi Acad. R. nu s-a gandit sa-1 aleaga nici macar membru
corespondent al ei. Dar d. Pascu, desi-i vechi profesor si scrii-
tor cunoscut om de stiinta, are cusurul ca nu face parte din
nici o coterie ; in deosebi nu numai ca nu e francmazon, dar
chiar a atacat gregaritatea francmazonica, atat in conferinte
publice prin diferite °rase din lard, cat $i in a sa Revistei Gri-
tted. Iata dece d. Pascu nu indeplineste conditiile de a fi ales
membru at Acad. R. ; caci aceste conditii sunt In ea nu criterii
$tiintifice $i de valori recunoscute, ci francmazonice sau de
coterie.
Fie-mi permis, acuma, sa ma pomenesc aci $i pe mine,
pentru ca cele ce invoc sa poata servi ca materials pentru o
eventuald Istorie a spiritului public in Romania de dupci razboi.
Pe temeiul anumitor iucrari, intre cart pomenesc Fone-
tica Alfabetului Cirilic in Textele Romane din sec. XVI si XVII,
pe care, de curand, academicianul profesor al Universitatii din
Zagreb P. Skok o recunoscu de capodoperci $tiintifica (in rev.
Slavia din Praga) Academia Romana m-a ales membru co-
respondent al ei in April 1908, adica inainte de razboi, cand
aceasta Institutie nu incapuse Inca in puterea coteriilor franc-
mazonice sau de altfel. Sunt 29 de ani. De atunci incoace am
publicat diferite alte opere, si acestea intru nimic inferioare
celor ale d-lui Gaster, pentrucd critica stiintifica s-a pronuntat
si asupra acestora, in streinatate in deosebi, cu marl elogii.
Pomenesc intre acestea Relations des Roumains avec les
Serbes, les Bulgares, les Grecs et la Croatie. Necontestata
valoare deosebita si originalitatea acestora, vazute de apre-
cierile pline de laude ale criticei stiintifice mai ales a strei-
natatii, le-am prezentat, spre a fi cunoscute si la noi, in bra-
sura mea Menzoriu pentru Academia Romano, Iasi 1914.
Deosebit de acestea, tot din 1908 incoace pana astazi, mai
multe Institutii din streinatate cu caracler stiintific de Aca-
demie m-au onorat cu alegerea de membru in sdnul lor. Ast-
fel am fost ales, in a. 1914, membru al Academiei Re-
gale de ,tiinte" din Belgrad ; in 1929 am Post ales membru al
Societatel regale cehe de $tiintea din Praga, iar aceasta nu e
92 ILIE BARBULESCU

o simpla societate" in care e ales oricine plateste o cotizatie,

cum le-ar placea unor invidiosi $i necunoscatori sa zica, ci
e vechia Academie" ceha din sec. XVIII, care si-a pastrat nu-
mete traditional de ,Societate", asa cum, din acelasi spirit con-
servator, si Academia Englezd de $ffinte se numeste $i astazi
Society". Ear cunoscatorii stiu ca creatia asa numitei Acade-
mii de Stiinte" s-a facut pentruca vechia Societate regala ceha de
Stiinte" era utraquista prin tot spiritul dintr'insa, $i din aceasta
pricina intrase in conflict cu alti invatati cehi cari nu faceau
parte din ea ; precum aceiasi stiu, de asemeni, ca aceasta din
urma Societate" e socotita in Cehoslovacia, din punct de ye-
dere erarhic, cel putin pe un picior de egalitate cu nou creata,
prin a. 1882, _Academia ceha de $tiinte". Apoi, in 1931 am fost ales
membru al Institutului Slav din Praga, care $i el are caracter
stiintific de Academie (cf. in Paris : L'Institut de France), numai ca
urmareste un anumit scop in activitatea sa. Cei ce nu $tiu asia
n-au de cat sa se informeze dela Statutul de intemeiere $i func-
tionare a Institutului 1). De allfel, in acest Institut nu erau alesi
membri, pan chiar In acest an 1937, de cat 3 in$i din Roma-
nia : d-nii prof. lorga, Mrazek $i eu ; de asemeni, din Aca-
demia Regala de $tiinte" din Belgrad nu mai facea parte, pand
in 1937, nici un roman a'ara de d. N. lorga $i eu ; la fel $i din
Societatea regala ceha de Stiinte". Dar, totusi, ca cei rai $i
invidiosi sa se convinga de gradul erarhic $i insemnata auto-
ritate stiintifica ce aceste trei Institutii cu caracter de Acade-
mie au in Cehoslovacia, imi permit sa mentionez urmatorul fapt.
In acest an $colar, Facultatea de Litere $i Filosofie a Univer-
sitatii !cehe din Praga a decernat titlul de doctor honoris
causa" profesorului de Istoria $i Civilizatia Slaviior dela Uni-
versitatea (Sorbona) din Paris, Louis Eisemann. Cu prilejul a-
cestei solemnitati la Praga, Weigner, rectorul Universitatii cehe
de aci, adresandu-se catre noul doctor Eisemann, care era de
fatd, i-a spus, intre alte, urmatoarele (ce s-au tiparit in revista
din Paris Le Monde Slave, XIV, Fevruar 1937, p, 194) : Vous
etes membre etranger de la Societe royale des Sciences de
Boheme", de I'Academie tcheque des Sciences et des Arts",
membre de l'Institut d'Mudes slaves', vous etes grand officier

1) Vezi Arhiva, XXXVII (1930), pag, 54.

 IARASI DESPRE D. MOSES GASTER 93

de l'Ordre du Lion blanc". Prin urmare, Societe royale des

Sciences de Boheme" e asezata, ca ordine erarhica, inaintea
Academiei, iar Institutul Slav e pus $i el in rdndul acestor
doud Academii. Nu mai vorbesc ca si chiar ordinul ,Leul alba,
care se da unui profesor universitar pentru merite $tiintifice,
a fost luat in considerare la enumerarea de catre rector a titlu-
rilor prof. Eisemann.
Toate aceste titluri ale prof. Eisemann, afara de cel de
membru at Academiei Cehe", le am $i eu, intemeiate toate,
pe lucrari $tiintifice de insemnata valoare (cum se vede in Me-
moriu pentru Academia Romand §i Inca in Omagiu publicat de
rev. Arhiva). 51 cu toate acestea, in a. 1936, cand d. profesor
academician 5t. Ciobani m-a propus sa flu ales membru plin
in Sectia literary a Academiei Romane, in care eram cores-
pondent de 28 de ani, s-a impotrivit in randul intai d. Mihail
Sadoveanu, care se $tie ca este venerabil frate" gradul 33 $i
$ef at ,Marii Loji Francmasonice Nationale", adica at acelei
Loji" care in Iulie 1935 a cerut la Trib. Illov $i a dobdndit
chiar personalitate juridica (spune ziarul Universul din 14 tulle
1935). lar la aceasta opozi tie a ,venerabilului" domn Sadoveanu ')
s-au asociat de au constituit o majoritate, in sectia literary unde
eram candidat, d-nii Radulescu-Motru, Bratescu-Voinesti, Murnu
$i Sextil Pu$cariu. Dar daca d. Sad. $i ceilalti can m-au corn-
batut s-ar fi condus, in aprecierile tor, dupa criterii $fiintifice
si dupd criterfile de valori recunoscute de atatea alte Institutii a-
cademice, cum s-ar fi cuvenit intr'o Para cu suflete civilizate,
$i-ar fi dat socoteala ca n-au nici un fel de autoritate, nici
$ffintifica $i nici morals, si nu -$i pot indreptati 'pe nimic
o asa atitudine fats de mine, pentru ca nici d. Sadoveanu
$i nici unul dintre ceilalti 4 academicieni, pe cat $tim, nu era
ca mine, membru $i al altor Academii de cat at celei romane.
$i atunci ar fi simtit, poate, jena de a combate candidatura
mea. Afars de aceasta, d. Sadoveanu, in deosebi, se mandre$te,
in articolul ce Insusi scrie in Adevcirul dela 28 Mart 1937, ca
romanul sou Baltagul" a lost tradus $i tiparit in limba ger-

1) A se vedea ins6 in Arhiva, XLIII, 3-4 (1936) p. 261 articolul meu :

Scriitorii In Stiinta fi literatii, scris in 1930, and acelasi domn Mihail
Sadoveanu si-a sarbatorit 50 ani de viata.
94 ILIE BARBULESCU

many la Munchen, de catre o eaitura comercialci, in acest an

1937, Are dreptate sa se mandreasn. Imi permit insa sa-i
pun o intrebare. Daca la d. Sadoveanu aceasta traducere in-
seamna o distinctie a sa ca scriitor, cum spun dansul $i alti
frati" in diferite ziare, de ce la mine nu arata acelasi lucru
pentru activitatea mea de scriitor om de Stiinta ? Caci, iata,
cartea mea de Stiinta Romanic fats de Sdrbi $1 Bulgari,
Bucuresti 1905, pentru ca era o cercetare originals $i de
seamy a fost tradusa, deja acum 29 de ani, in limba
sarbeasca, sub titlul Rumuni prema Srbima i Bugarima, Belgrad
1908. A fost tradusa $i tiparita de'catre Fundatia Ilie Kolarac",
care-i condusd de catre membrii Academiei de Stiinte din ca-
pitala Sarbei Si care a mai tradus, tot .astfel, din operele ma-
relui geograf Rancke. Traducerea $i tiparirea s-a facut cu cheltu-
i ala acestei Fundatii, care e o institutie culturala nu editura
comerciala. Dece d. Sad. n-a tinut socoteala $i de aceasta
distinctie a mea, ca sa se fi jenat, in 1936, de a se impotrivi
candidaturii mele, prezentata de catre d. St. Ciobanu sectiei
literare uncle dumnealui e membru plin, iar eu numai membru
corespondent Inca din a. 1908 ? Evident, pentruca eu nu eram
in 1936, precum nu sunt nici astazi, Francmazon $i nici nu am
tinut sa las dumnealui $i nici altui frate", barem impresia ca
voi deveni vreodata. Cat pentru ceilalti, mi se pare ca din o-
perile dumnealor nu s-a gandit nici o Institutie $ffintifica on
literary strains sa le traduca in vreo limba strains.
Pe cats vreme membrii Acad. Rom. tree peste asa va-
lori, prin cari a progresat Stiinta filologica $i istorica roma-
neasca, fara sa se sinchiseasca de ele, evident ca nu se poate
presupune ca numai cu d. Gaster a facut exceptie $i 1-a ales
pentru valoarea distinsd a scrierilor sale. Evident ca §1 pe
dansul 1-a ales nu pentru ca avea a$a opere (in orice caz nu
monumentale"), caci astfel de lucrari au $i ceilalti mai sus
pomeniti, ci fiindca d. Gaster va fi fost sprijinit sau impins de o
coterie, de Francmazonerie sau de alta. Domnul Schwartzfeld taga-
dueste ca d. M. Gaster ar fi facand parte din Francmazonerie ; d.
Gaster Insu$i, Insa, nu tagadue$te de loc, sau cel putin nu zice
nimic de asta, in scrisoarea-i mai sus reprodusa ce mi-a trimis ;
a5a ca trebue sa fie adevar ceea ce am spus $i spun eu : va
fi fiind francmazon. Trebue sa se observe de altfel, ca unii,
 IARA$1 DESPRE D. MOSES GASTER 95

ca protest Impotriva acestui spirit de coterie, au infiintat, ala-

turi de Academia Romana, Academia de Stiinte $i pe cea de
Medicina.
In orice caz, ceea ce am scris in articolul meu care a
alarmat pe d-nii Schwartzfeld $i Gaster nu se refera, cum gre-
sit au inteles dansii, la valoarea operelor d-lui Gaster, pe care
any recunoscut-o in articol ca -i reara, ci se refera direct la cri-
teriile urate francmazonice sau de coterie (vorba d-lui prof.
Al. Rosetti), dupd cari Academia Romany alege membrii sai $i
dupa cari a ales si pe d. Gaster, in loc ca pe acesta sa-1 fi
ales, cum merita, nu dupd aceste criterii, ci dupd valoarea
reala a operelor sale stiintifice.
Sper ca, in urma acestor explicdri, voi fi inteles si de d.
Schwartzfeld $i de d. M. Gaster.
Ilie Barbulesca

Mici controverse istroromine

1. La ce epocA se refera gtirile lui Domenico Mario

Negri despre Morlachii din Dalmatia ?
Intr'un studiu mai intins, pe care fl pregatesc pentru tipar,
despre Rominii din Apus in literatura italiand, ma ocup mai
pe larg despre scriitorul italian Domenico Mario Negri. Aici
voiu comenta numai pasajul referitor la Morlachii din Dalmatia
din opera sa, azi foarte rara, aparuta la 1557 cu titlul : Domi-
nici / Marti Nigri Veneti Geographiae Commentariorunz li-
bri XI, mule prinzum in lucem magno studio editi, qui bus
non solum obis totius habitabilis loca, regiones, prouinciae,
urbes, montes, insuloe, maria, 'lumina, et eaetera, ut nostro
tempore surd sita et / denominata, uerum etianz omniunz fere
populorwn et uariarum gen / tium mores, leges ac ritus tarn
sacra quart prophani exacte de / scribuntur, ita ut uel ipso Stra-
bone utillor nostris tern / poribus, autor hic doctorum quorun-
dam iudicio merite habeatur. / Una cum 1 Laurentii Coruini
96 D. GAZDARU

No / uoforensis Geographia. / Et / Sirabonis Epitome per D.

Hierony mum Gemusaeum translata, quam adiecimus ut quo
cum / Marium hunc nostrum Lector con ferat, habeat. Adiecto
rerum et uerborum memorabilium Indice locupletissimo. Cum
gratia et priuilegio Imperatoriae Males!. et Christianiss. Gal
liarum Regis, cuius exemplum subiecimus, / Basileae. IPe ul-
tima pagina (787) la sfirsit : Basileae per Henrichum Pe I tri,
Mense Martio, An no M. D. LVII.
Descriind Illyriae situs spune urmatoarele despre Morlachi
la pg. 103 :
In Dalmatia gentes plures apud Ptolomaeum
sunt, uerum in primis Dalmatiae limitibus iuxta Titium
amnem ad partem septentrionalem Adrij montis Co-
menij qui modo Coruati uocant et terra quam inha-
bitant Coruatia usque ad Zetinam flumem protendes,
homines proceri corporis, ac ualidi uenusti facie et
qui Latina (licet corrupte) interloquendum non pauca
proferant uocabula, segue Romanos fuisse, ibique
prioribus temporibus in colornam deductos pertina-
citer asseuerant.
De aici rezulta in mod neindoios ca Morlachii care locuiau
in Croatia piny la riul Cetina se chemau ei insisi Ronald (Ro-
manos) $i uorbeau romine§te (latina vocabula licet corrupte).
Este ultima marturie categorica despre existenta in Dal-
matia a unei populatii rominesti constienta de nationalitatea ei
romans. Daca autorul le spune Croafi (Coruati) asta este o
gresala provenita din motive geografice : Morlachii locuiau a-
cea parte a Dalmatiei care se confunda uneori cu Croatia 1).
Pe baza acestei marturii, inv6tatul C. Jiree k, cel dintii
istoric care a exploatat in mod stiintific asemenea stiri referi-
toare la populatia din Dalmatia, inteo lucrare a sa cu titlul
Die Romanen in den Studien Lialmatien wahrend des Mittelalters,
I Theil, in Denkschriften der kais. Akad. der Wiss. phil. histor.
Klasse, 48 Bd. 1902, crede (pg. 40) ca Vlahii de pe coasta croata
a Marii Adriatice vorbiau romineste §i in sec. XVI, pentruca
Geografia lui Domenico Mario Negri este din anul 1557.

1) Cf. Attilio Tamar o, La Venetie Julienne et la Dalmatie. His-

toire de la nation italienne sur ses frontieres orientales. Vol. II, Rome
1919, pg. 500-501.
 MICI CONTROVERSE ISTROROMINE 97

A. Philippide in cursul sgu ramas si acuma inedit

despre cele mai vechi stiri cu privire la Romini in evul mediu,
ca $i alti Invatati, romini on straini, care, dup A Jiree'ek, s'au
ocupat cu Morlachii din Dalmatia, on cu Rominii din Istria, au
repetat $i acceptat concluziile lui Jireek, asa dupd cum este
obiceiul de a se multumi studiosii cu interpretarea data isvoa-
relor de primul descoperitor al lor, mai ales ca In cazul de
lata Geografia lui Domenico Mario Negri, hind o opera foarte
rara, era aproape inaccesibild 1nvdtatilor nostri.
Asa se face ca s'a raspindit parerea, as putea spune pre-
juditiul, cd stirile, asa de interesante pentru problema istroro-
mind, date de geograful venetian, ar fi valabile pentru sec. XVI,
cind in realitate ele se refera la sec. XV.
In adevar, opera lui Domenico Mario Negri nefiind stu-
diata de nimeni, nici chiar in Italia 1), nu s'a stiut data cind a
lost compusa de autor, fiindca nu s'a cunoscut bine nici bio-
grafia autorului, ci Invdtatii s'au luat dupd data tiparului $i ast-
fel stirile date acolo au lost localizate in raport cu anul apa-
ritiei carpi (1557).
In realitate, aceste Comentarii geografice au Post scrise pe la
1500, foarte probabil chiar $i mai devreme. In ele se vorbeste
despre toate tinuturile cunoscute pe atunci, numai despre Ame-
rica nimic. Dupd L. M o r e r i, Le grand dictionnaire historique ou
le melange curieux de l'histoire sainte et profane, Lyon 1674,
pg..422, geograful nostru a trait pe la 1490 2). Tot M or e r i atrage
atentia asupra lipsei descrierii Americii din comenlariile amintite.
Deci stirile acestui geograf sint valabile pentru sec. XV,
nu pentru 1557, cum credea Jireek.
2. Articolul anonim I R u m e n i del l'I stria
din a. 1883.
In Archivio storico per Trieste, l' Istria e it Trentino, vol.
11 (1883), pg. 95-96, a aparut far6 numele autorului, ca trimis
1) Cf. Claudio I s o p e s c u, Notizie intorno ai Romeni nella lettera-
tura geografica italiana del cinquecento. Bucarest 1929, pg. 19.
2) Duna cite stiu notitele biografice date de L. M o re r i sint singurele
amgnunte despre viata lui D. Mario Negri. Dictionarul istoric al lui More r i
prezinth interes si pentru istoriografia romineascg, fiindcg da si biografia
lui Despot Vodg.
7
98 t. GAZDARU
redactiei din partea unui giovane filologo istriano", un mic
articol, in care, pe lingd expunerea unei traditii istorice despre
originea Istrorominilor, traditie auzitA in localitatea Zejane, se
mai dau si citeva probe de limn (trei propozitiuni) din aceeasi
localitate istroromind.
Prin continutul sat], articolul prezenta un interes dublu:
trata o chestiune istrianci, care era in acelasi limp si romineasca.
De aceea, fiindca Arclzivio storico aparea rar, deci tirziu, di-
rectorii revistei au comunicat articolul in manuscris si unei
alte reviste, care se ocupa cu problemele rominesti si care a-
parea mult mai des, anume La Confederazione Latina, in frun-
tea cAreia se gAsia printre directori si un cunoscut filoromin1).
Asa se explica publicarea cu anticipare a acestui articol in re-
vista saptaminald din Roma : La Confederazione Latina. Perio-
dico settimanale politico- Ietterario industriale. Anno. I. Nr. 35
din 17 Dec. 1882, pg. 275-276.
Cine a scris articolul ?
Chestiunea n'a lost luata in cercetare de nimeni, iar azi,
la o jumdtate de veac dela aparitie, lipsesc elementele nece-
sare pentru stabilirea autorului. Stiu cd numai Leca Morariu
a cum vreo zece ani a formulat o banuiala. Vom examina -o.
Plecind dela informatia data de S. Puscariu, Studii
istroromine, Vol. II, Bucuresti 1926, pg. 51, cd printre Rominii
care i-au vizitat pe Istroromini acasa la ei a fost si M. Stra-
janu, Leca M o r a r i u, intr'un mic articol intitulat Mihai Strei-
janu (1841-1917) la Istroromini?, publicat in Junimea Literard,
XVI (1927), pg. 55-56, se intreabd dacd nu cumva autoruL ar-
ticolului I Rumen' dell'Istria este chiar M. Strajanu.
Banuiala lui L. Morariu este intemeiatd pe faptul CA M.

2) Dupg o informatie a lui M. Str1janu, citata de L. Morariu in

Junimea Literara, XVI (1927), pg. 55, nota 1, directorul acestei reviste ar
fi lost Enrico Amante.
Enrico Amante a publicat sute de articole despre tara noastrg in
puhlicatuIe periodice italiene ale vremii. Dar din ni§te insemn5ri bibliogra-
lice facute de mine in Italia, pe care ins nu le pot verifica din nou acum,
rezulta cg directorii revistei La Confederazione Latina au fost: Bruto
Amante (fiul lui Enrico Amante), Giuseppe Colombo $i, aso-
ciat mai tirziu, Cesare Ross i. (Cf. Bruto A mant e, La Romania
illustrata. Rieordi di viaggio. Roma 1888, pg. 51, nota 1).
 MICI CONTROVERSE ISTEIOROMINE 99

Strajanu a publicat in revista din Craiova Vocea Rominci, Nr. 7

din 1 Ianuar 1883, un articol intitulat Limba si orlginea Rom&
nilor din Istria, care nu cuprinde altceva decit traducerea in
romineste a unui articol care trebuia sa apart in Archivio sto-
rico per Trieste, l'Istria e it Trentino si care aptruse prin an-
ticipare in La Confederazione Latina numai cu doua saptamini
mai inainte de a apdrea in traducerea romineasca a lui Stra-
janu. Caci se va fi intrebat L. Morariu cum e posibil ca Stra-
janu sa fi stint din Craiova ca mentionatul articol a fost des-
tinat intii pentru Archivio storico, si ca directorii acestui Ar-
chivio 1-au impartasit prin anticipatiune Confederatiunii La-
tine", mai ales ca Mire data aparitiei articolului in aceasta din
urma revista italiand, de unde 1 -a luat Strajanu, si data aparic
tiei in revista romineasca dela Craiova, nu s'au scurs, cum
spuneam, decit numai cloud saptamini ?
In legatura cu chestiunea paternitatii articolului, se mai pune
o problems. Nu cumva singura proba pentru a-I numara pe Stra-
janu printre cei care i-au vizitat pe Istroromani este furnizata
tot de acest articol ? In adevar, daca il socotim pe Strajanu
drept autor, trebue sa-1 socotim si vizitator al Istrorominilor,
cad iata ce citim intr'un loc din articolul citat :
Sint dator a spune cd, in putinele ore ce avui
prilejul, sint acum citiva ani, de a petrece in Zejane,
locuitorii acestui sat, auzindu-ma vorbind limba lor,
ma socotira drept unul de ai for si-mi dedera gene-
rosi o sincera si cordials ospitalitate.
Nu cunosc alte isvoare care sa confirme daca Strajanu a
Post sau nu la Istrormini. Stiu wilt ca pasajul citat se afla si
in articolul italian, in ambele reviste (Archivio storico si La
Confederazione Latina 1). Se refera adica la acel giovane filo-
logo istriano care a trimis articolul cu pricina la Archivio storico.
Alte probe nu-s in favoarea presupunerii lui L. Morariu.
1) gDebito di giustizia e null'altro motivo ci induce a narrare come
nelle poche ore the avemmo, anni or sono, occasione di soffermarci nel
detto villaggio di Zejane, gli abitanti di questa villa, uditoci balbettare la
loro lingua, ci prendessero a dirittura per uno di loro, e ci fossero larghi
della pin sincera e cordiale ospitalita A Am subliniat expresia balbettare
care inseamna a bilbii, a ingina o limbg, a o vorbi adica ca un strain.
Inca o proba deci a autorul vizitator nu era un romin.
100 D. GAZDARU

lar informatiile care s'ar putea obtine din colectia revistei La

Confederazione Latina ne lasa tot nelamuriti. Mai degraba par
sa infirme banuiala ca Strajanu este autorul, decit sa o confirme.
Rasfoind colectia acestei reviste la Biblioteca Nationale
din Roma, am constatat ca La Confederazione Latina era foarte
bine cunoscuta in tarn. In 1882 avea peste o suta de abonati
in Rominia. Numele for it gasim in Nr. 4 din 14 Maiu 1882,
pg. 31-32. Strajanu nu-i printre ei. Ori s'a abonat mai tirziu,
on revista italiana facea schimb cu Vocea Rominei dela Craiova,
pe care o $i gasesc citata la rubrica Noterelle letterarie din
Nr. 2 I 11 lanuarie 1883. Cred insa ca sint indreptatit sa afirm
ca Strajanu a colaborat de doua on la aceasta revista, supt
ipitialele M. S. (odata), S. M. (a doua ma).
In Nr. 8 din 11 giugno 1882, pg. 62-63, la rubrica Pub-
blicazioni all'estero (Nostra corrispondanza), cu data Craiova,
5 giugno 1882, acel M. S., care semneaza darea de seama
despre G. Bar on z i, La Barba di Stefano it Grande i Com-
media delle stelle, trebue sä fie M. Strajanu. In acelas loc
Trite() note dela pg. 62, M. S. este numit nostro egregio cor-
rispondente".
Tot Strajanu deci se ascunde $i supt initialele S. M. in
Nr. 15 din 30 luglio 1882, pg. 117-120, unde supt titlul : Dal-
l'estero. Corrispondenza letteraria. Come scrivono oggi i Romeni,
face un mic istoric al literaturii romine, vorbind ceva despre
Granzatica lui 5incai, despre Tentamen Criticum, despre Cipa-
riu si despre Ortografia Acadenziei1).
Redactia acestei reviste ar fi stiut deci ca autorul artico-
lului mentionat este romin $i nu istrian. Mai mult Inca, Stra-
janu ar fi trimes articolul direct Confederatiunil Latine, nu in-
direct, prin intermediul revistei Archivio storico, cu care nu
stiu dace Strajanu a avut cIndva vreo legatura.
Ramine deci ca autorul sa fie cautat printre filologii ita-
lieni originari din Istria, tineri pela 1883. Ne-am putea gindi

1) Aceste notice despre colaborarea lui SWjanu la revista italiana

La Confederazione Latina pot servi astfel si ca o complectare la infor-
matille bibliografice date de G. Adamesc u, Contributiune la bibliogr.
romineascii, Fasc. II, Bucuresti 1923, pg. 184-186
 MCI CONTROVERSE ISTROROMINE 101

de ex. la Ermano Nacinovich'), P. Tomasin2), on la

alti contemporani de ai lor. Si mai probabil pare sa fie Antonio
I v e. In favoarea lui vorbesc citeva indicii care se pot scoate
din analiza articolului. Astfel anonimul impart4e0e publicului o
traditie istorica despre originea Jeianenilor. Chestiunea este deci
din domeniul etnografiei istriene, iar I v e se ocupa tocmai pe
vremea aceea cu etnografia, folclorul gi dialectologia Istriei. In
articol se citeaza studiul lui Miklosic h, Ober die Wanderun-
gen der Rumunen, Wien 1880, in care sint utilizate §i ni§te
texte dialectale istroromine furnizate lui Miklosich chiar de ca.-
tra lye. Ba este citata recensia pe care lye a facut-o in
i
Romonia, X (1880), pg. 320 329 despre acel studiu al
lui Miklosich. E drept ea acest amanunt din urma, citarea
lui lye in articolul amintit, ma face sa ma cam indoesc
ca tot lye ar fi autorul articolului. In favoarea Jul Ive a mai
putea aduce o proba de ordin grafologic. Am spus ca articolul
cuprinde i trei propozitiuni in graiul istroromin. $tim din cele-
lalte texte mai ample, culese tot de lye, §i publicate de M i-
klosich, Rumunische Untersuchungen. I. Istro and mace-
doramunische Sprechdenkmaler, Wien 1882, ca lye in nota Oa
sa fonetica, avind probabil o grafie neclara, scria de aa ma-
niera pe u incit zetarul citea i culegea la tipar deseori a. Iata
doua exemple remarcate de S. P u c a r i u, Studii istroromine,
III, pg. 48: pluga (corect plugu), raeuna (corect ra'6unu). Sur-
prinzator este faptul ca in prima propozi(iune din cele trei re-
produse de autorul anonim, se afla cuvintul buserica in redac-
tia din Archivio storico (buserica rem, ma prevtu n'arem), insa
baserica in La Confederazione Latina.

D. Gazdaru

1) De Nacinovich cunosc un articol cu titlul Un tantino di

rumeno. Divagazioni etnografiche, publicaf in La Penna. Rivista bimen-
site di scienze, lettere ed arti. Rovigno I (1887), pp. 66-68. 91-92, 102-103,
139-140, 157-158, 179-180, 195-196, in care se face dovada ca autorul cu.
noaste bine si limba roming si graiul istroromin.
2) Despre P. Tomasin, cf. S. Puscariu, Studii istroromine,
Vol. III, Bucuresti 1929, pg. 63.
102 [LIE BARBULESCU

Prof. Ohienko despre publicarea documen=

telor romano=slave.

Prof. Ohienko dela Universitatea din Varsovia s-a ocupat

in Arhiva, XXXVII (1931), p. 518-542 de modul gresit
cum se face la not publicarea documentelor romano-slave. Ca
o continuare la acest studiu, se ocupA de aceeasi chestie in
revista din Praga Slavia, XIV (1935.6), 1-2, p. 58-70. Aici, ca
sa arate incA °data modul nestiintific si gresit cum ai nostri
publica documentele romanoslave, is de exemplu publicatia rA-
posatulul Ion Bogdan in 2 volume : Documentele lui Stefan
cel Mare", apArute la Bucuresti in 1913. Zice, cu acest prilej,
ca, in genere, cei care au publicat documente ae astea s-au gan-
dit spre a fi de folos, prin ele, numai cercetArilor de Istorie ale
istoricilor, dar au neglijat de a be reproduce asa ca sa poata
si filologul scoate din ele date gramaticale si paleografice pentru
cunoasterea limbii slave si a curentelor literare ce reprezinta
aceste documente romano-slave. Ohienko cere insa ca documen-
tele sa fie reproduse, la publicare, cat mai asemenca cu origi-
nalele tor. Spune ca si Ion Bogdan, in acea publicatie a sa, s-a
gandit sa le publice pentru istorici, dar nu si pentru filologi.
De asta nici el nu le-a reprodus cum ele sunt in originale, ci
lasand afara multe semne, accente, suprapuneri, prescurtAri etc.
ale originalelor. Asta o constatA, zice Oliienku, comparand pu-
blicatia pomenita a lui Ion Bogdan cu facsimilele acelorasi do-
cumente din publicatia, tot a lui, cu titlul Album paleografic ",
scoasa postum de N. lorga in 1926. Spune ca Bogdan a pu-
blicat ale sale Docum. lui Stefan cel Mare" mai bine decat
inaintasii lui au tiparit documente romano-slave, dar nici el nu
lea tiparit dupa metoda Stiintei moderne, adica cat mai ai-
doma cu originalele, ci, in multe puncte, deosebit de originale.
$i arata, apoi, cu deam5nuntul, comparandu-le cu facsimilele ori-
ginalelor din Album paleografic ", ce a tipArit Bogdan deose-
bit de cum e In originale. Pomenesc cateva. Bogdan nu deo-
sebeste forma literelor, s. ex. y = ix de v =L, ci pune numai 4
on unde. Nu deosebeste e de 6 tat, ci pune numai E. Nu pune
la consonante semnele ) sau - care, in originale, inseamna ca
 DESPRE PUBL1CAREA DOCUMENTELOR ROMANO-SLAVE 103

acele consonante sunt sunete palatale. Nu pune paericul intre

consunante, de$i acest semn arata acolo lipsa unui x sau k. Nu
pune, ci lash afara, semnele deasupra anumitor vocale, de$i
aceste semne acolo arata ca vocala e iotath. Nici accentele
deasupra cuvintelor Bogdan nu le pune in ale sale Doc. lui
51. M.", de$i acestea, accentele, pot arata deseori, daca nu tot-
deauna, cum se accentuau in pronuntare cuvintele, $i daca a-
ceasta accentuare a for era cea ucraineana sau sud-slava. Nu
pune deasupra cuvintelor asa numitul kendema", adica"---,
macar ca acest semn uneori inseamna accent, iar alte
dati inseamna sunetul cirilic H sau u. Bogdan nu arata, in ti-
paritura sa, literile suprapuse, ci pe toate le pune pur $i simplu
in rand, de$i suprapunerile au un deosebit rost pentru cunoa$-
terea felului limbii documentelor. Cu toate ca facsimilele ne a-
rata $i ATO $i AATO, totu$i Bogdan pune numai ATo, nu $i
NATO. $i alte multe a$a neacorduri ale publicatiei de docum.
a lui Bogdan cu originalele facsimilate in ,Album paleografic"
ne mai arata Ohienko in acest studiu al sau. Dar toate aceste
lipsuri, zice, falsifica originalele pi deci ideile care se pot des-
prinde din ele de cel ce be poate intelege.
Trebue sa spun mai intai, relativ la cele aratate aici de
Ohienko, ca se inpla cand afirma ca Ion Bogdan a publicat
,Docum. lui $t. cel M." mai bine, mai aproape de metoda $ii-
intifica moderna, de cat inainta$ii acestuia. Se insala, fiindca
s. ex. B. P. Hasdeu a publicat textele sale romane$ti in Cuven-
te den betrani asa cum cere Ohienko astazi, adica cu suprapu-
neri, accente, semne, paeric etc. Apoi, tot astfel, adica superior
lui Bogdan, a publicat Stoica Nicolaescu ale sale Documente
stavo-romone inainte de a aparea Documentele lui $t. cel M.".
tar opera postuma a lui Grigore Tocilescu 534 documente is-
torice slavo-romans ", care s-a inceput a se publica la Viena
inainte de inceperea razboiului trecut, inainte chiar de 1913,
arata ca $i acesta s-a gandit a face din publicatia sa un in-
strument $tiintific de cercetare $i pentru istorici $i pentru filologi.
Cred ca nu mi se is in nume de ran $i daca spun ca,
ceea ce cere astazi Ohienko dela o publicatie de texte slavo-
romane spre a fi conforms cu cerintele Slavisticei moderne, eu
am cerut deja cu mult inainte de dansul. Astfel am cerut, cand
am tratat In Arldua, XXVIII (1921), p. 145-152despre al lui
104 'LIE BARBULESCU

Const. Galusca ,Slavisch- rumanisches Psalterbruchstiick"; cand

in Arhiva, XXXV (1928), p. 66am re censat publicatia d-lui prof.
Silviu Dragomir : Documente noun priuitoare la relatlile Torii
Romitnesti cu Sibiu in secolii XV fi X VI, §i cu alte prilejuri
iara$i care se pot vedea in diferite numere ale Arhivel. Amintind
acestea nu vreau sa spun ca ceea ce sustine, mult mai in
urma mea, prof. Ohienko a inceput a sustine sub influenta ce-
rintelor la fel, mult mai vechi, ale mele ; asta nu $tiu ; ci numai
ca amandoi vom fi vazut, independent unul de altul, ca modul
cum se publics textele romano-slave cirilice e fal$ificator al
originalelor $i nu ne pane la indemana putinta de a descifra
in aceste texte caracterele epocelor sau secolelor in care ele
au lost scrise (cf. $i Arhiva, XLIII, 1936, p. 271). Iar aceasta
sustinere mai tarziu a d-lui Ohienko, care e un filolog specialist,
arata ca eu aveam dreptate cand ceream tiparitorilor de texte
sa ne publice documentele cat mai la fel cu originalele lor. De
altfel, astazi, toti cei cari, in strainatate, publics texte cirilice
le tiparesc a$a cum, din 1931, cere d. Ohienko $i cum eu am
cerut *Hint& romane$ti Inca din a. 1921 (v. $i Arhiva, XLII,
1935, p. 176).
Ilie Barbulescu

A se duce la Brusa.

In limba romina, ca cleallfel in toate limbile, exists o nu-

meroasa categorie de vorbe, care au luat fiinta fie in urma
unui eveniment istoric, fie in urma unei indeletniciri sociale co-
lective. Evenimentul se putea repeta des, angajind poporul in-
treg sau partial, $i, tot asa, indeletnicirea putea fi practicata
un timp mai lung sau mai scurt, in toata Cara sau numai in
unele locuri. De intensitatea sau Intinderea unuia din ace$ti doi
factori, creatori in cazul nostru de sensuri noun, la care se
adaoga $i cauze de schimbare ce stau in mod implicit la baza
procesului evolutiv at organismului limbii, depinde patrun-
derea expresiilor nou create in limba comuna. Dar, indiferent
daca iau na§tere dintr'o sursa intermitenta gi cu cauze uneori
 A SE DUCE LA BRUSA 105

externe, sau dintr'o continua exercitare a aceleiasi ocupatii co-

lective care adesea imprima caractere organice poporului,
aceste expresii prezinta tin interes capital, atit pentru lingvis-
tica generala cit si pentru istorie, deoarece ele ilustreaza in mic
evolutia limbii si sint printre putinile documente vii in care
traieste trecutul.
Printre primele, alaturi de expresia a se duce la Brusa
care ne intereseaza aici, mai clam Inca a da sfard in Cara 1),
a trage pe sfoard 2) amandoud nascute dintr'un eveniment
istoric care se repeta des in timpul inchegarii poporului nostru
si chiar si mai tirziu : navalirea barbarilor si in special a Ta-
tarilor, etc.; iar printre cele de al doilea, mai caracteristice
doua : a-si gdsi Bacciul 3) si a fagddui marea cu sarea 4).
Expresia a se duce la Brusa se intilneste dialectal in limba
romina si anume in vorbirea familiara din Muntenia. Inainte de
a preciza care este sensul acestei expresii sa vedem cum s'a
ajuns la crearea ei. Pentru a raspunde la aceasta chestiune
trebue sa stim : 1) ce este Brusa ; 2) ce raporturi au putut avea
loc intre aceasta localitate si poporul nostru, care, la un mo-
ment dat, a simtit nevoia sa-si imbogateasca limba cu un in-
teles nou.
1. Brousse, Boursa, Barsa, anc. Prusa, vile de la Turquie
d'Asie (Anatolie),... a 95 km. s. de Constantinople, sur le flanc
de Kechio Dagh (anc. mont Olympe) ; env. 76000 hab. (Turcs,
Grecs, Juifs, Armeniens.)... Ville forte, chateau fort, rues
etroites ; 200 mosquees, parmi lesquelles celles d'Orkan, de Mou-
ard, d'Osman, tombeaux de 7 sultans... Grand commerce de
soie... Port a Moudania stir la mer de Marmara. Lat. N. 40°
10' ; long. E. 20° 40'. Prusa etait la capitale des rois de
Bithynie ; elle appartint ensuite aux Romains, puis aux empe-
reurs grecs. Entre 1325-1333 Orkan s'en empara deux fois, y
1) Cf. Gh. Ghtbanescu, Din traista cu vorbe. Desaga I, Iasi, 1624,
pag. 56-60.
2) Ibidem, pag. 61-68.
3) Cf. Hajdeu, Etymologicum magnum romaniae. Tom. III, Buc. 1893,
rag. 22-32, col. II.
4) Cf. S. Pwariu, Cuget rominesc, I (1922), pag. 395-397 ; idem,
Studii istroromine, II, Bucuresti, 1926, pag. 365 ; A. Phillupide, Originea
Rominilor, II, Iasi, 1927, pag. 375.
106 N. ALEXE

fonda une mosquee et une grande kale. En 1375 Brousse corn-

menca a etre abandonnee par Mourad ; Bayazid cependant y
revint avec sa cour. Ce fut repoque de la plus grande splen-
deur de Brousse. Elle fut en partie de'truite par Timour, apres
la bataille d'Angora (1402), relevee par Mourad II et Mahomet
II. Elle perdit definitivement son rang de capitale apres la prise
de Constantinople" 1).
Dar, dupa caderea orasului Constantinopol sub Turci (1453),
imperiul acestora intinzindu-se mutt Si in Europa, Brusa a pier-
dut nu numai faima de capitald : in nom configuratie a Statului
turc, ea nu mai putea fi centrul politic insemnat de altadata.Vechea
cetate de odinioard rdminind Inca une ville forte, chateau fort"
cu rues etroites", trebuia sa aibd insA si in aceasta noud al-
catuire a imperiului un rol politic : sultanii au gdsit in ea for-
tdreata cea mai proprie in care erau surghiuniti delicventii
politici.
2) E usor acum sa vedem ce legatura putea fi intre statul
nostru si Brusa, fosta capitald a Imperiului turc si devenita in
urind locul cel mai sigur pentru inchiderea rebelilor straini, Ira-
mintati de ideea independentei neamului lor, de sustragerea de
sub umbra puterii musulmane, careia ii trebuia atita seva pen-
tru hranirea colosului sau, incit pdmintul in care-si intindea ra-
dacinile raminea complet sacatuit, amenintind sa devind un
mormint comun pentru ocrotiti".
Istoria Rominilor este si ea plina de infidelitatia si de
tradaria savirsite fata de Poartd, de catre numerosi voevozi,
care, dindu-si seama ca nu mai puteau satiSface pofta nesa-
tioasd de bani a Turcilor, isi indreptau fata spre apus, incer-
cind o politica crestina, de multe on fatald acestor cutezatori,
in acele imprejurari aspre pentru noi. Astfel de imprudente se
sanctionau de catre suzeranitate cu decapitarea, sau detentiunea
pe vie* on limitata. Inchisori celebre erau si in Constantino-
pole, dar pentru mai multd sigurantd, cind insurgentii erau mai
numerosi, erau deportati in cetatile din Asia Mica, printre care
aceea care-si va face un renume in acest sens va fi Brusa. Vor
fi lost multi si de diferite natiuni delicventii politici deportati

1) M. N. Bouillet, Dictionnaire universe! d'histoire et de geographie.

Ed. 34. Paris, 1914, pag. 291, col. I.
 A SE DUCE LA BRUSA 107

aici. Si poate Inca din sec. XVI, Brusa va fi avut astfel de in-
trebuintare. Aceste precizari nu intra insa In cadrul celor ur-
marite de not aici.
Ceeace ne intereseaza este sanctionarea revolutionarilor
romini dela 1843, in urma esuarli fncercarii for de indepen-
denta indreptata mai mult contra Rusilor decit a Turcilor, san-
ctionare suferita de unii dintre ace$ti Romini chiar in vechea ce-
tate Brusa. Fiindca, Inteadevar, dupa revolutia noastra din 1848,
aici au fost internati multi dintre emigratii romini.
lata ce ne spune despre acest fapt unul dintre ace$ti, re-
volutionari : In Joia patimilor, din anul 1849, s'a decisii de ca-
tre ministeruld turcu a se da cate 1000 lei vechi fie -carul emi-
grate ce se afla in Constantinopole, .'a trece la Brussa. Banii
fura dati la 1 $i 2 Aprilie (Vineri $i Sambata) de catre Rusten-
Bey, secretarul lui Euad Effendi; iar Duminica, la 3 Aprile, in
diva de Pasce, fura porniti is Brussa cei josii Insemnati, afara
de Andronic, Teologd $i (nedescifrabil), ca' prindend de veste,
fugira ; iar Eliad, Tell $i N. Golescu, ce abia sosisera in Bosforti
cu unit batellu francesii, prindend $i ei de veste, s'ati Inapoiatti in
Franca ; mai allesii ca N. Golescu n'a fostil priimit Vineri de
catre Suleiman Pasa, dupa cum spera. Trimiterea la Brussa a
cellora de mai josti a fostii provocata de Titof, ambasadorul
Russia care, la sosirea in Constantinopole a generalului Grab-
ben, a cerut a se interna Ia Brussa emigratii Romani, neputend
fi suferiti in Constantinopole".')
Urmeaza apoi o lista 2) care cuprinde numele a douazeci
revolutionari internati la Brusa.
C. D. Aricescu, op. cit. pag. 66-72, mai publica $i 0
epistola a lui Eliade catre emigratil. Romani internati la Brussa",
datata Paris 1849, Julie 20, din care se vede ca exista o
corespondenta strinsa Intre emigratii dela Paris $i cei dela
Brusa si ca se ajutau 3) cu bani pentru sustinerea cauzei na-
1) D. C. Aricescu, Corespondenca secrets si acte inedite alle capi-
lor8 revolutiunil romine de la 1848. Bucures.i, 1874, pag. 76.
2) Acest document este o copie dupa notta aflata in hartiele Mpo-
satului Iorgu Giurescu". Cf. Ibidem, nota).
3) Cf. Comptual dual de Eliade emigratilora de Ia Brussa pentru
banii priimiq dela acesia s pre sustinerea causel nationale". (C. D. A r i-
c e:s c:u, op. cit. pag. 71-73). Acest compt este .0 copie dupa exempla-
rul aflatil la D. Marcel Giurescu, liul Giuresculul, internatti la Brussa' (Cf.
C. E. Aricescu, op. cit. pag. 75, nota).
108 N. ALEXE

tionale, prin publicatii, mai ales la Paris, de citre Eliade.

Care era vieata pe care o duceau acesti Romini la Brusa
sau la Paris, este usor de inteles, daca avem in vedere pe
linga faptul ca ace§ti revolutionari fugisera din tara de teama
Rusi lor pe de o parte, raporturile noastre cu Turcia, iar pe
de altd parte, pe cele cu Franta. Soarta celor dela Brusa era
mult mai rea decit a acelora dela Paris. Ca nu era de loc bine
acolo, se vede $i din cele citate mai sus, unde ni se spune ca
emigratii romini au fost dui acolo cu forta, iar acei care prin-
sesera de veste au fugit la Paris.
Starea trista a emigratilor romini dela Brusa a impresionat
asa de adinc poporul nostru, incit acesta s'a pomenit, in unele
locuri mai ales in Muntenia, intrebuintind in vorbirea fami-
Mara, §i anume in raporturile celor mari cu cei mici, o expre-
sie noua. Se §tie cat de mare este dorinta copiilor de a insoti
intotdeauna pe fratii lor mai mari si in deosebi pe parinti. De
indata ce un copil observa ca fratele mai mare sau unul din
parintii sai se pregateste sa piece undeva, el si devine atent §i
la un moment dat, intreaba nerabdator : Und'te duci ? ca, ime-
diat dupa indicarea locului, sa completeze hotarit : Merg $i eu I
Cel intrebat, care tie ce va urma din partea copilului §i care
nu tine de fel sa fie insotit de catre acesta, raspunde de obi-
ceiu scurt si enervat : Ma due la naiba 9, sau ma duc la nai-
ba $1 to Maui, sau ma duc la Brusa 2). Si in mintea copilului,
in urma acestui raspuns, se formeaza convingerea ca fratele
sau parintele nu doreste sa mearga nicairea sau, mai precis,
nu are de mers nicairea, in afard de cazul (fereasca Dumne-
zeu I) cind cineva I -ar forta sa se duca la naiba sau la Brusa,
uncle §i copilul tie ca nu e de loc bine. Evident cat, in cele mai
multe cazuri, acest raspuns este o simply diversiune, care a-
jutd celui mare sa piece neobservat de copil.
Asa dar, expresia a se duce la Brusa este aproape sino-
nima cu a se duce la naiba, cu deosebirea ca prima prezinta
in intelesul sau o nuanta mai §tearsa decit a doua §i se intre-
1) Eufemism pentra diavol, drac".
2) Cred cS expresia ma duc la naiba este de multe on inlocuit5
prin ma duc la Brusa ai din cauzA cS acel agasat de insistenta copilului
simte, cu toata enervarea lui, nevoia sa indulceascA Inca sensul generator
mintal (fla se duce Is dracu").
 A SE DUCE LA BRUSA 109

buinteazd numai la pers. I sing. si pl., neputind servi niciodata

ca o imprecatiune.
Cum se explica faptul ca aceasta expresie n'a patruns in
limba comund ?
Mai intii, evenimentul in urma caruia s'a nascut revo-
lutia din 1848 -- n'a fost asa de puternic, incit ca angajeze
masele populare ; revolutia dela 1848, in Principatele romine,
a lost revolutia bonjuristilor.
Si apoi, aceasta expresie n'a lost ajutata in raspIndirea ei
nici de ritm 1), de acea tendinta de infrumusetare a limbii",
una din cauzele de schimbare ale limbajului omenesc articulat,
asa cum au fost multe alte expresii similare, ca de pilda a fa-
gadui mareacu sarea 2).
Cit priveste raspindirea expresiei a se duce la Brusa numai
in Muntenia, aceasta se datoreste faptului ca revolutia din 1848
a lost mult mai puternicd aici decit in celelalte provincii ro-
minesii.
lar frecventa expresiei in vorbirea familiars se explica prin
aceea ca ea reprezinta, prin sensul sau, o treapta dintr'o scars
(ma due la naiba, ma duc la naiba yt to ramti, ma duc la
Brusa), prin care se estompeaza intelesul `rau mare' al pro-
cesului mintal (,ma due la dracu'). Din acest punct de vedere,
expresia noastra se apropie mutt de eufemisme. De aceea se in-
tilneste des in vorbirea familiard.

N. Alexe

1) Cf. A. Philippide, Principa de istoria limbil, Ia0 1894, pag. 97,

135, 599.
2) Aceastg cauza std 4i Ia baza unor expresii similare din alte limbi:
Adesea locutiunele acestea stnt (mute fn memorie printr'o rims, buni-
oara la Italieni: promettere Roma e Loma, sau Ia Portugezi ; prometter
mundos e fundos". (Cf. S. Puscoriu, Cugetul rominesc, I [1922] paw 395),
 110 D. CRANJALA

Influente rornane§ti in Carpati

Cu privire special(' asupra regiunii Valagsko din Moravia')

Lucrarea aceasta este impartita in patru capitole.

Capitolul intaiu Evo lufia i stare(' actual(' a cercetarilor
cu privire la originea pi patria primitive a Romanilor. Probleme
i rezultate" pag. 1 91 raspunde aici numai unei necesitati
teoretice, aceleia de a fixa problema valaha din Carpati in ca-
drul larg al problemelor originii $i nasterii poporului romanesc
in general si aceasta numai in masura in care e necesar sä ne
fixam asupra uneia dintre ipotezele propuse pans acum. Cea
mai satisfacatoare mi s'ar 'Area teoria lui A. Philippide (vezi
cele ce am scris in Byzantinoslavica VI, 286-303, 303.310 $i
360-364), care admite imigrationismul Romanilor din Balcani
(Moesia sup. $i inf.) in Dacia, incepand in sec. VII $i termi-
nand in sec. XIII. Merit(' atentie deasemenea teoria bilingvis-
mului Romanilor formulate de catre P. Skok. In felul acesta
pricepem si ne explicam cum chiar in Balcani, si aceasta in-
cepand Inca cu primele stiri asupra Vlahilora, in sec. X, nu-
mele Vlah" are un continut semantic cu mult mai larg decat
acela de Roman". Teoria originii panonice a Valahilor din
Slovacia $i Moravia este hotarat inacceptabila.
Capitolul al doilea Analiza critic(' a studiilor i pcireri-
lor asupra Valahilor din Moravia" (pag. 92-371) prezinta ana-
liza amanuntita a tuturor contributiilor cu privire la problema
Valahilor din Moravia din felurite puncte de vedere. Analizez
contributiile a 35 autori, dintre care unii au scris cate 2 $i chiar
mai multe studii. Capitolul acesta este neobisnuit de lung din
mai multe motive. Mai intaiu am avut in vedere in special pe
invatatii roman! $i in general pe neslavisti, pentru care anumite
laturi ale acestei probleme trebuesc explicate mai cu deama-
nuntul. Al doilea, mi-am dat seama ca orice incercare de cla-
sificare succinta a autorilor, dupe parerile pe care le-au emis,

1) Rezumatul oficial al lucrarii cu acelasi nume depusa ca tea de doc-

torat la facultatea de filosofie a univ. Carol din Praga, continand XVI+840
pagini dactilografiate ; lucrarea esta scrise in limba ceha. A Post acceptata
de catre Institutul slay din Praga pentru tipar.
 1NFLUENTE ROMANESTI IN CARPATI 111

este obiectiv imposibila, deoarece o clasificare superficiala nu

are valoare intrinseca, far o clasificare ingreuiata de amdnunte
devine foarte usor victima subiectivismului autorului, nemai
avand astfel valoare obiectiva.
In definitiv, ca sa dau un exemplu, cu ce fel de criterii
obiective am putea opera in clasificarea sa zicem a lui Joia
Orszag VranovskSr, J. Valek si N. lorga ? Primul, cufundat in
spiritul ingust al patriotismului sau local valaho-morav, nici
n'ar vrea sa auda despre Romani si cu toate acestea desi
propriu zis nu tie nimic asa din senin, ar vrea sa sustie ca
Romanii au adus in Moravia tichiile, cu care umbla irozii. Va-
lek, albina harnica a problemei acesteia complicate, dupa un
studiu istovitor, dar fericit In rezultate, in domeniul istoriei, se
ineaca din lipsa de dictionare si studii speciale in valurile
nerecunoscatoare ale filologiei comparate. lar N. lorga, dela
inaltimea cunostintelor sale generale de polihistor, priveste cu
despect la maruntisul probelor stiintifice si cu privire bine-
cuvantata a istoricului, care face si poezie, proecteazd aici
teorii, care pur si simplu nu se potrivesc si nu explica. Si cu
Coate acestea, toti trei sustin in cele din urma ca Romani in
Moravia au fost. lntr'o clasificare succinta a parerilor pana
acum exprimate ar ft trebuit sa-i pun alaturi ; si, totusi, cate
deosebiri fundamentale intre dansii I
Deaceea, ca sa nu impietez prea mult asupra parerilor sf
valorii lor, am lasat adesea pe autori sa vorbeasca singuri.
Greutatile speciale cu care ne intalnim aici se explica si prin
aceea ca, celor care s'au ocupat pana acum de problema Vala-
hilor din Moravia le-a lipsit in unele cazuri complet orice cu-
nostinta a limbii romane, on din contra a limbilor slave din
Carpati, nu cunosteau evolutia istorica a Slovaciei si a Mora-
viei, sau au pornit dela premize nedovedite si false, cum este
de ex. aceea ca Romanii au lost exclusiv pastori, on ca Valah"
inseamna in Carpati numai si fara indoiala Roman" ; pe astfel
de temelii nu puteau sa cladeasca astfel decat gresit. In sfarsit,
al treilea, chiar dacti in linii marl concluziile mele se potrivesc cu
ale acelora, care au respins originea romana a Valahilor din
Moravia, in ce priveste amanuntele, nu arareori a trebuit sa
anaiizez cu minutiozitate, pentru ca sa le resping, anumite sus-
tined, pe care le-am socolit neintemeiate. Cel mai mult loc mi-a
112 D. CRANJALA

ccupat aici analiza materialului lui Valek (pag. 157-251). Va-

lek a introdus peste 100 de elemente lexicale presupuse roma-
nesti $i numeroase exemple frazeologice $i presupuse calchi
dupa limba romaneasca, care au $i inceput sa circule in lucra-
rile $tiintif ice noi (Sawicki, Draganu) fara O. fi fost supuse unei
epurari critice ; Imprejurarile acestea ma obligau sa iau fiecare
element in parte $i cu toate garantiile de obiectivitate, pe care
mi le-au putut oferi numeroase dictionare amanuntite ale lim-
bilor slave din Carpati precum $i studiile noi asupra dialectelor
morave $1 slovace, sa le admit sau sa le resping ; am putut sa
admit in cele din urmA din materialul adus de catre Valek nu-
mai patru cuvinte (dimikat, carek, plekat, laja) 2). In acela$i chip
a trebuit sa procedez $i cu prilejul analizei celei mai noi lu-
crari in acest domeniu, lucrarea prof. N. Draganu din Cluj, edi-
tata de catre Academia noastra.
Pot a$a dar sa afirm pe drept ca in' capitolul acesta am
procedat §i la curatirea terenului, pentru a putea trece mai de-
parte la cercetarile propriu zise asupra influentelor lexicale ro-
mane$ti in Valagsko precum $i In general in Carpati.
In chipul acesta am reu$it sa scurtez sensibil capitolul ur-
mator, care reprezinta partea centrala a cercetarilor mele de
aici. Dupa ce in capitolul precedent am eliminat cateva sute de
cuvinte, care pana acum au fost gresit socotite ca Hind de ori-
gine romaneasca sau cel putin ca hind aduse aici, in Valagsko
$i in Carpati, de catre Romani, in capitolul .Analiza cuvintelor"
(pag. 372-737) analizez cam 500 de cuvinte prezintate in or-
dine alfabetica $i grupate In 411 paragrafe. E vorba de cuvinte
carpatice, nume comune $i toponimice, in general tot ce a fost
pana acum relevat de diversi Invatati ca fiind de origina sau
de mijlocire romaneasca in Carpati, lasand bineinteles la o parte
extravagantele filologice ale lui Burada $i ale altora, carora le-a
servit ca izvor de informatie. In general constatam aici (pag.
720-737) elemente care nu sunt de origina romaneasca, nu a-
partin la terminologia pastorului, sunt in parte neclare $i necu-
noscute, dar despre care putem cu siguranta afirma ca nu au
nimic comun cu elementul romanesc (18), cuvinte onomatopei-
ce $i fara etimologie (6), cuvinte neromane$ti cu o raspandire
teritoriala mult mai mare decat aceia, care ar Indreplati mijlo-
cirea, raspandirea romaneasca (4), cuvinte de origina ruseasca
 INFIXENTE ROMANESTI IN CARPATI 113

in. limba romans (6); toate acestea trebuesc fireste eliminate.

Mai departe constatam aici, cuvinte cars se gasesc numai In
ucraineana $i aceasta : numai la Ucrainenii din Bucovina (21),
la cei din Bucovina $i la Hutuli (25), numai la Hutuli (6), la
Ucrainenii din Bucovina $i din Pocutia (3), la cei din Buco-
vina $i din Galitia (1) $i in sfar$it in intreaga limba ucrai-
neana, in special in regiunea carpatica. In aceasta ultima ca-
tegode suit cuprinse pe de o parte cuvinte comune, iar pe
de alta toponimice. In intreaga limba ucraineana carpatica
toponimicele de origina romaneasca analizate aici se ridica
pans la cifra de 47 ; la aceasta mai adaug 115 toponimice de
origina sigur romaneasca, dintre cari 5 se Oa in fostul co-
mitat Ung, 9 in fostul comitat Bereg $i 101 in fostul comitat
Marmaros, in Rusia subcarpatica de astazi. Numarul numelor
comune de origina sigur romaneasca in intreaga ucraineana
carpatica este de 57. Pentru intreaga ucraineana carpatica am
respins 18 toponimice $i 48 nume comune.
Exclusiv in limba poloneza am gasit numai 2 cuvinte de
origina romaneasca ; am respins altele 4.
Exclusiv in limba slovaca cuvinte de origina romaneasca
nu exiita ; am respins 4 cuvinte socotite gre$it ca fiind de
origina romaneasca.
Cuvinte de origind romaneasca comune ucrainiene $i slo-
vacei am gasit 3; am respins altele 3.
Cuvinte de origind romaneasca comune ucrainienei $i po-
lonezei am gasit 8; am respins altele 32.
Exclustv in Valagsko cuvinte de originci sigur romaneasca
nu exists. Am constatat in general cuvinte de origina strains,
insa nicidecum romaneasca (7), cuvinte autohtone slave (6),
neclare $i indoelnice (7).
Cuvinte de origina romaneasca comune Valahilor din
Moravia $i de o parte limbii slovace (2 autahlone am respins),
iar pe de alta parte polonezei deasemenea nu exista.
Un singur cuvant valah-morav comun cu ucraineana Inca
din sec. XII1. este forma hrun.
Cuvinte de origina romaneasca comune Valahilor din Mo-
ravia, polonezei $i slovacei deasemenea nu exista (4 respinse).
Numai douci cuvinte de origina sigur romaneasca (de-
mikat-zmendykaty $i Gahura-Gaurov-gaura) sunt comune Va-
8
114 D. CRANJALA

lahllor din Moravia, Slovacilor si Ucrainenilor (am respins al-

tele 2). In afara de acestea se mai gasesc in Valagsko din Mo-
ravia Inca 24 cuvinte de originci romemeascci, care sunt insci
comune attit lor, all $i Slovacilor, Polonezilor $i Ucrainenilor
adicci sunt comune tuturor popoarelor slave din Carpati. Pe
langa aceasta am respins pentru Val8sko, canefiind de origina
romaneasca, 2 cuvinte de origina latina, 4 de origina ger-
mana, 8 general slave, 7 de origina ungureasca, 2 de origina
turceasca, 1 cuvant polonez si In sfarsit 8 cuvinte de origina
carpato-slava, dintre cari grun, magura, 2inica an lost luate
$i de catre Romani.
Capitolul al patrulea (pag. 738-775) este totodata $i In-
cheerece lucrarii. Constat acolo ea Valasko face parte orga-
nica din teritoriul moray $i ca este accesibil din Coate directiile,
nu numai dinspre Moravia, ci $i dinspre Silezia $i Slovacia.
Din cele mai vechi timpuri istorice, adica din sec. XII Inca
marginile dinspre Moravia $i incetul cu incetul $i partile inte-
rioare dealungul vailor au fost treptat colonizate netinand
seama de coloniile germane, care au atins numai marginile de
nord $i orasele de catre elemente ceho-morave la Inceput, iar
mai pe urma de catre elemente slovace si sileziene. Valek a
ajuns de mult la concluzia ca partea de sud a regiunii Va-
lagsko, anume partea unde se gasesc astazi orasele Vizovice,
Valagske Klobouky $i Brumov, a fost colonizata In a doua ju-
matate a sec. XIII de catre Slovaci dela granita de rasarit a
Slovaciei ; parerea aceasta este in linii generale in acord cu
evolutia colonizarilor in Slovacia, astlel ca se pare deabinelea
acceptabila, chiar daca in contra argumentarii, pe care s'a ba-
zat Valek insusi, s'ar putea obiecta ca toponimia nu are pu-
tere probanta, daca nu putem fixa istoric vechimea ei. In once
eaz, in timpul celor mai vechi valuri de colonizare produse
aici nu se pot constata urme ale vreunui element valah pasto-
resc. Asezarea Valahilor-pastori in aceste regiuni inainte de
data primelor monumente istorice locale cunoscute nu este
nicidecum admisibila, in special pentru simplul motiv ca numele
Valach" apare in Moravia deabia mai tarziu, °data cu noile
valuri de colonisti atrase de avantagiile acordate pe intinsele
terenuri paduroase in regiunile de munte de aici, pans atunci
ramase necolonizate; orientarea aceasta noun in economia tarii
s'a produs In sec. XVI, poate cel mai devreme la sfarsitul
secolului XV. Cea mai veche stire asupra Valahilor din Mo-
 INPLUENTE ROMANE$TI IN CARPATI 115

ravia stiuta pane acum a lost cea a lui Valek din anul 1546, din
orasul Krasno. Gratie amabilitatii lui Valek precum Si In alte cer-
cetari am putut gasi stir; si mai vechi, cea mai veche din
1512. Atat stirile pans acum stiute cat si cele gasite de mine
confirms pe deplin relatiile foarte vii dintre Moravia si Slovacia,
patrunderea continua a elementului slovac In Moravia, ceea ce
a dat cu timpul regiunii astazi valahe si cu atat mai puternic
celei Inca mai la sud un caracter slovac, care s'a pastrat
in unele privinte si pans astazi, dar a fost cu mult mai pu-
ternic in prima jumatate a secolului trecut (dupe descrierile
copservate in scrierea lui Ga 118).
Fixarea granitelor regiunii Valagsko este astazi foarte a-
nevoioasa ; cu aceleasi greutati ne intalnim insa si in trecut ;
nu se poate gasi un criteriu satisfacator si acceptabil. Dace ar
fi sa ne orientam dupe intinderea pastoritului valah, atunci
granitele acestei regiuni trebuesc pentru trecut largite, iar nici-
decum ingustate, deoarece din anal 1532 avem stiri despre
Valahi in orasul Kromeri2, ceea ce ne indreptateste ca pentru
acel timp sa consideram ca apartinand la asa numita regiune
ValaAsko si partea respective a teritoriului moray de pe malul
(kept al raului Morava. Insasi numele Valagsko° este o for-
rnatie noun insa in niciun caz populard, pentru Ca numele
popular este Valachy" format ca si ,Cechy ", numele Boemiei
de la sfarsitul secolului al XVIII -lea si prima jumatate a sec.
al XIX-lea, si pare-se ca a Post acceptat de catre scriitorii cehi
,dela cei germani deabia in a doua jumatate a secolului trecut.
Ca si din punct de vedere teritorial, granitile regiunii a-
cesteia sunt nesigure si din punctul de vedere dialectal. Cu
siguranta se poate afirma numai ca dialectul valah face parte
integranta din dialectul moravo-slovac si ea punctele de tranzitie
spre dialectele inconjuratoare nu pot fi fixate cu siguranta si
precizie, ca adica se Unbind complect cu toate dialectele in-
conjuratoare nu numai morave si slovaco-morave, ci si la ra-
sarit cu dialectul slovac din regiunea Vahului de sus.
Lipsa de unitate geografica a regiunii valahe din Moravia
potentate de lipsa de unitate etnica si dialectala este corn-
plectata de lipsa de unitate a costumelor nationale precum si
de cea a tipurilor antropologice ale populatiei. Afirmatia ca
tipurile antropologice dinarice (7) constatate in Vala'gsko (in
 116 D CRANJALA

definitiv si pe baza unei metode stiintifice cu totul nefericite)

sunt de origina romaneasca este lipsita de un fond stiintific se-
rios, din simplul motiv ca astfel de tipuri antropologice se ga-
sesc mult mai numeroase $i in alte regiuni ale Moraviei, pre-
cum si in Boemia insasi dar mai ales la Hutuli, despre care
Yn sfarsit s'a incetat a se face afirmatia gratuita ca sunt de
origina romaneasca.
0 alts pare.re gresita, care isi gasea mereu loc intr'o
parte din studiile Cu privire la aceasta problems, este si aceea
Ca elementul valah din Carpati era socotit ca fiind pur $i
simplu element romanesc. Valahi se gasesc in Carpati $i as-
tazi $i asta numai In Moravia, $i in Silezia-Te§in, precum si
muntii polonezi si slovaci, si totusi nimic nu indreptateste pe
nimeni sa-i socoteasca drept Romani. Starea actuala a lucru-
rilor ne indreptateste insa intr'o oarecare masura s'o proec-
tam Si in trecut, $i aceasta destul de departe in trecut, insa fn
nici un caz mai departe de inceputul secolului al XIV, cand
o parte din populatia dela granita dintre Slovacia de rasarit $i
Rusia subcarpatica de astazi fusese dupd parerea Jul Valek co-
lonizata in sudul regiunii Valagsko in Moravia, val de coloni-
zare, in care nici urme romanesti, nici urme de pastorit valah
nu am gasit.
Explicarea ca Valahii carpatici sunt Romani odata sau
chiar de cateva on slavizati (mai intai rusificati, apoi slova-
cizati sau polonizati $i in cele din urma moravizati) nu este o
explicare stiintifica, pentru ca 1311 este accesibila probelor stiin-
tifice objective.
Deaceea numele Valah" in Carpati trebue acceptat asa
cum se gaseste in izvoarele istorice $i astazi, adica pastor de
of in munti", ramanand sa fie lamurite pe deplin inprejurarile
care au dus la o astfel de evolutie. Numele insasi provine dela
slavul Vlah", lar forma Valah" s'a format pe terrtoriul po-
litic unguresc. In afara de teritoriul etnic romanesc numele a-
cesta a Post raspandit si in celelalte teritorii ale coroanei regale
.unguresti, in special in Carpati, unde din motive strategice si
economice, pe teritoritle cetatilor nou fundate erau acordate cu
marl usurari in ce priveste darile mai ales parti de pe teren
'Mums pentru a fi prefacute in teren agricol pe baza unui
drept numit drept valah". derivat din dreptul german pe teri-
 INFLUENTE ROMANESTI IN CARFAT1 117

toriul statului unguresc. Este evident ca aici Valah" repre-

zinta o stare de tranzitie, dar de tranzitie de ordin economic,
nici decum national. Tocmai fiincica terminul Valah" repre-
zinta o stare de tranzitie de ordin economic si anume aceea
de tranzitie de la pastorit la agriculture, si ca fostii colonisti
pe baza dreptului valah, devenind cu timpul agricultori, per-
dean avantagiile exceptionale, de care se bucurasera, fiind
siliti sd accepte drepturile, mai bine zis obligatiile taranilor
iobagi de rand, tocmai de aceea numele Valah" s'a fixat nu-
mai asupra acelora care se ocupau Inca cu pastoritul sau se
lasasera de pdstorit numai foarte de curdnd. Deaceea cred ca
marea majoritate a Valahilor din diferitele regiuni nationale
carpatice provine din rdndurile populatiei locale, slava din cele
slave, romans in cele romanesti. Cred ca numarul colonistilor
straini in toate aceste regiuni a fost foarte redus aceasta este
desigur in stransd legaturd 5i cu numarur in general mic
al populatiei in timpurile acelea. Judecand dupe toponimice,
sunt sigur ca elementul national romanesc, de limba roma-
neasca, nu a trecut la apus de fostul comitat Ung, unde se
opresc toponimicele incontestabil romanesti. La apus de aici nu
putem constata si confirma nici influenta directa a pdstoritului
romanesc. Nu exista nicio. cafe batuta pastoreasca sau co-
merciald dealungul Carpatilor, dupe cum nu exista nici acum.
Pretutindeni aici gasim desvoltat un pastorit ca sä spun asa in
mic. Turmele, comune intotdeauna unui mare numar de partasi
sunt manate pe yard pand la cele mai apropiate pdsuni proprii
sau inchiriate in comun. Pastorit in mic, servind aproape fare
exceptie la complectarea trebuintelor, pe care o agriculture
Inca primitive nu le poate satisface, dar de cele mai multe
on ca un mijloc de desvoltare al agriculturii (ingrdsamant
pentru terenurile agricole si luncile de fan), un gen de trans-
humanta in mic si in multe privinte degenerate, in niciun caz
impunatorul nomadism, care se pare mult mai caracteristic
pentru pastoritul romanesc.
Dar si in unul si in celalalt gasim elemente comune de
cele mai multe on balcanice, pe care nu este intotdeauna ne-
cesar sa le explicam prin mijlocire romaneas,cd. Dace tinem
seams de imprejurarea cd aici e vorba de regiuni muntoase,
care prin insasi conditiile for naturale imbiau, dace nu chiar
 118 D. CRANJALA

sileau pe om spre pdstorit, ajungem fireste la parerea cd pen-

tru o evolutie in sensul acesta nici nu a fost nevoe de influ-
ente straine. Deaceea cred cd nu putem acorda influentelor
limbilor straine constatate aici importanta exageratd, pe care
le-a acordat-o un lung sir de cercetari. Gasim astfel influente
balcanice general sudslave, apusene, germane, unguresti,.
turcesti si desigur si romAnesti in fata terminologiei proprii
fiecdrui popor slay de aici in parte, precum si celei comune.
Influentele straine se limiteaza la cateva cuvinte, cel mult
la cateva zeci de cuvinte. Din cele 42 cuvinte de origind ro-
maneascd in Intregi Carpatii Odsand Ia o parte bineinteles
elementele romanesti, care se gasesc numai in limba ucrai-
neand, fiindcd e vorba de o limbd imediat vecind cu .limba
.noastra) numai cinci cuvinte nu stint pastoresti; dintre ele 2
sunt comune Ucrainenilor si Slovacilor de rdsdrit, imprumutafe
fard indoiala dela Ucraineni, iar 3 sunt comune Ucrainenilor si
Polonezilor (despre acestea nu pot sa afirm cu siguranta ace-
Iasi lucru). Toate celelalte 37 stint cuvinte pastoresti, dintre
cari 5 sunt comune Ucrainenilor, Slovacilor si Polonezilor, 2
comune Ucrainenilor, Slovacilor si Valahilor din Moravia, iar
ultimele 24 sunt comune tuturor limbilor slave din Carpati pre-
cum si Valahilor din Moravia. Gradarea aceasta a numarului
cuvintelor din ce in ce mai mare dela apus spre rdsdrit, 1w-
prejurarea cd toate cuvintele acestea stint de o importanta
relativ secundard in terminologia pastoreascd carpatica (cu
exceutia lui brynza), dar mai ales imprejurarea cd nu gasim
niciun tenpin de origind romaneascd privitor Ia organizarea
pastoritului (ba este de origind sudslava, iar mijlocirea roma-
neascd nu este categoric necesara) ne sileste sd respingem nu
numai originea romaneascd a Valahilor din Moravia, ceea ce a
fost facut de mull si de mai multe ori, ci si ideea influentei di-
recte a elementului romanesc, de limn romaneascd, la apus
de Ucrainieni (nu este vorba de indivizi izolati, ci de colonii
In numar apreciabil). influenta romaneascd directs nu se con-
firma nici in alte domenii cum este de ex. antropologia, tra-
ditiile popukare, colindele, arhitectura populard (tipul casei de

1) In Arhiva XLIII, 1936, 3-4, p. 218-219 am .arAtat, care cuvinte din

Valek am acceptat in capitolul 3, unde pe intindere de 344 de pagini
(375-719) prezint analizele amanuntite ale tuturor euvintelor ramase.
 INFLUENTS ROMANESTI IN CARPATI 119

munte din material lemnos), elemente importante din orna-

mentica populara (modelele cu caracter geometric), industriile
populare, cantecul popular $i a. m. d. 2).
Dimitru Cranjala
Asistent universitar

N. B. Acesta este, In linii generale, cuprinsul lucrarii sustinuta ca

tezd de doctorat la Univ. Carol din Praga. Pentru a pune intr'o lumina 51
mai vie importanta ei, redam in intregime, Fare nicio moditicare, Referatele
profesorilor respectivi, Fn traducerea tegalizata de Serviciul Consulatului
nostru din capitala Cehoslovaciei.

Raport
asupra disertatiei Drd. Dum. Cranjala Influentele romanesti in Car-
pati cu privire specials asupra Valahiei morave" (2 vol.)
Lucrarea aceasta mare (2 vol., 840 pag.).a luat na5tere in seminarul met'.
Autorul ei, Roman, bursier cehoslovac, a depus in ea rezultatul stu-
diilor sale !acute timp de trei ani nu numai in btbliotecile diu Praga, ci iii
in calatorii in intreaga Valahie ei Slovacie. Este vorba aici de o mare
problems de importanta internationals, care merge pans la radacinile etno-
grafiei gi istoriei romane5ti, ucraine5ti si slovace : e vorba de Inceputurile
Romanilor, de migratiunile lor, de raporturile for cu popoarele invecinate,
de raporturi reciproce de limbs, culturale 51 economice. Pentru not corn-
plexul acesta de probleme are anume acea importanta ca in el este cu-
prinsa si explicatia originii et caracterului Valahilor din Moravia. In so-
lutiile date acestor probleme gasim numele cele mai de Irunte ale lingu-
isticii slave (de ex. Miklosich), pe frunta5ii dialectologi cehoslovaci (intre
altii pe Barto5 si Pastrnek), pe istorici gi pe istorici ai dreptului (K. Kadlec)
ca 5i pe etnograli (Klvaiia. Valek 5i altii). De sigur ca mult a Post scris In
privinta aceasta 5i din partea rornaneasca.
DI. Cranjala a studiat o uriala literature lingvistica 51 etnografica ei
a dat astlel un amanuntit conspect critic a tot ce apartine aici ca nimeni
altul pans acum inaintea lui, punand in valoare 5i in legatura avantajul
cuno5tintelor sale asupra filologiei romane5ti cu cuno5tintele de slavistica.
(pag. 372.712) 5i din aceasta decurge apoi o incheere sintetica (dela pag. 738).

2) Pag. 776-829 contin 441 note referitoare la text. Pag. 830-840

este Tabla de Materie". Pag. I-V Introducerea, VI explicari asupra alfa-
betului romanesc, VII-X1 bibliogratia dictionarelor utilizate ; XII-XVI biblio-
grafia prescurtarilor bibliogralice.
120 D. CRANJALA

Mama sa lucrare a impartit-o simplu $i clar in trei parti: I. Analiza critica

a teoriilor asupra originii Romani lor (pag. 1-91). 11. Analiza critica a teo-
Tillor asupra originii Valahilor mqravi (pag. 92-371). HI. Analiza cuvintelor
sigur sau numai presu pus de origina romaneasca in limbile carpatice,
Toate cuvintele $i parerile apartinand aici Dl. Cranjala nu numai ca
Ie -a adunat, dar le-a si analizat. Cu prilejul acesta a dat dovada de un
Malt grad de criticism sobru si circumspect, in mod constient tinut departe
de romantism si de sentimentalismul ideilor preconcepute, ca si de cali-
tatile de prevedere ale metodei sale. A demonstrat in multe locuri ca
chestiunea influentelor nationale si a receptiunii cuvintelor este cu mult
mai complicate decat se creLlea; a ilccentuat bine notiunea regiunii car-
patice si a culturii pastoresti carpatice, care atinge in comun toate po-
poarele cari iau parte la dansa. pe Romani, Ucraineni. Polonezi, Slovaci
i Unguri. In explicatiile date,de dansul apare pur si simplu un roi intreg
de probleme speciale: probleme asupra substratului, asupra acceptarii
cuvintelor straine in limba romaneasca. asupra raspandirii romanesti in ce
priveste cuvintele de alts origina, a mijlocirii ucrainene si altele in pri-
vinta raspandirii cuvintelor de origina romaneasca si multe allele.
Inima lucrarii este in cap. III (vol. al 2-lea) care confine propriu zis
dictionarul etynzologic al tuturor cuvintelor dubioase" cu bogate indi-
catiii de literature asupra fiecaruia dintre ele gl cu analiza. Sunt aici cu-
vinte importante ca de ex. Beshyd, brynza, cap, Baca, fujara, gajda,
Hucul, chotar. Min6u1, polana, Runzun, sala§, striga, Valach, vatra,
jingles. Pentru mute cuvinte critica presupunerilor ca ar fi de originti
romaneasca a dus pentru dl. Cranjala la rezultate negative; nu °data
autorul accentuiaza originea slaves a cuvantului (de ex. 'in6ica). De sigur
ca la unii dintre invatatii romani punctul sat] de vedere va Intampina
rezistenta ; altfeI nici n" e posibil, deoarece in probleme atit de grele nu
putem astepta intotdeauna rezultate sigure. Astfel nu convin cu autorul
asupra explicatiei cuvautul Hucul sl am indoeli asupra cuvantului vatra.
Pe ici cold s'ar mai putea adauga cate ceva din punct de vedere al ger-
manisticei, de ex. la cuvantul ripa (germ. Riff). Dar si cu prilejul acestor
rezerve izolate recunosc ca dl. Cranjala in analizele sale lexicologice a
dat dovada de o mare masura de precautiune si conceptie. Deosebit, de
instructive este In incheere repartitia cuvintelor dupa limbile si dialectele
in care se gasesc.
Analiza lexicologica si culturala- deoarece dl. Cranjala analizeaza
intotdeauna materialul lingvistic dupa principiul WOrter and Sachen", la
olalta cu realiile for a limitat foarte puternic vechea parere a influ-
entei Romanilor asupra Valahilor moravi. Influenta direct6, In special
etnica nu a existat. Exista un numar relativ ride de cuvinte din termino-
logia pastoreasca de origina romans (24 + 2), dar nici acestea nu pot con-
stitui o dovada a influentei directe a limbii romanesti. Au Post transpor-
tate dinspre rasarit ca parte integranta a terminologiei pastoresti Sunt
intru totul de acord cu dl. Cranjala In privinta parerilor asupra Valahilor.
DI. Cranjala a invatat in Praga foarte frumos ceheste.
Lucrarea si-a prezentat-o in ceheste, scriind-o singur §i la marina.
 INFLUENTE ROMANE$TI IN CARPATI 121

Au ramas in transcrierea sa cateva greseli de limbic, pe cari In cea mai,

mare parte le-am indicat in text (de ex. chybi p. chybisji, nahraiovati)
liar in cazul acesta nu au influents in aprecierea iucrarii.
Disertatia d-lui Crania la este o opera stiintifita de o valoare de
sine statatoaie, care merit sa lie tiparita deoarece rezultatele ei sunt
nu numai intro privinta pur si simplu de natura de a produce revolutie
In domeniul ei.
Ca disertatie scrierea d-lui Cranjala este desigur excelenta.
In Praga, 19 Aprilie 1937.
Prof. M. Weingart
referent principal

Raport
asupra disertatiei d-lui Dumitru Cranjala lnfluentele romanesti in Car-
pati cu privire specials asupra Valahiei morave".
Neobisnuit de intinsul studiu al d-lui Cranjala confine patru capi-
tole neegal de marl. In primul din ele (pag. 1-91) autorul analizeaza evo-
Intia si starea actuala a cercetarilor asupra originei si patriei primitive a
Rornanilor ; arata parerile deosebite ale cercetatorilor cehi, roman! si ale
altora si cauta sa se fixeze asupra pi rerii celei mai probabile. Capitolul
at donee (pag. 92-371) este dedicat analizei studiilor si parerilor asupra
Valahilor din Moravia ; e un capitol inlinit de amanuntit qi exemplar
din punct de vedere al metoder si cu atat mai pretios cu cat, hind scris
de un Roman, is de multe on atitudine, pe baza unei critici pozitive, in
contra teoriilor invatatilor romani. Cea mai snare, a treia parte a lucrarii
(pag. 372-737) analizeaza, pentru a putea aprecia influentele romanesti in
Carpati, cuvintele presupuse romanesti; e un studiu distins prin cunos-
tiintele literaturii si prin independenta de judecata. Ultimul capitol (pag.
73875) de un caracter mai mutt geografic si etnografic completeaza con-
cluziile capitolelor precedente si face incheerea Iucrarii. La sfarsit sunt
adaugate note amanuntite asupra lucrarii.
Cartea d-lui Cranjala este cea mai mare opera literara, care se ocupa cu
probtema influentetor romanesti in Carpati si in special in Valahia noastra.
Este un studiu care pune in evident1 demna de admirat cunoasterea In-
tregii prObleme precum si a detaliilor ei, pe Ulna aceasta un studiu ex-
trem de circumspect din punct de vedere al metodei si plin de not cu-
nostinte. *i din punct de vedere al limbii este foarte satisfacatoare.
Ca disertatie se potriveste in mod excelent.
In Praga, la 7 Mai 1937.
(ss) Em. Smetanka
referent principal
RECENEll
Au g u s t S cri ban: Dictionatul limbil romone intocmit
si publicat dupa indemnul si cu cheltuiala Maiestatii Sale Re-
gelui Carol I. Tomul I, II, III. Bucuresti: Socec, 1913.
Via dorinta a Academiii de a da tarii un dictionar al
limbiT e tot ce poate fi mal frumos. Asta denota un adinc
patriotizm. cacT limba e patria. Din aceasta dorinta e legit
vechiul dictionar al Jul Laurian si Maxim (care -s7 zicea Mas-
simu), conceput pe o temelie gresita, dar plin de focul sacru
al infinitei Whirl de Roma, care trebule sä ne insufleteasca
si pe not cit vom trdi,
Poate ca si noT, dac'am fi existat pe atunci, am fi comis
aceleasi greselT, caci asa era lumea de pe atunci : stapinita
de mania latinizariT. Dar curentul latinist in limba s'a oprit,
Tar lumea de azi vede ca scrisul trebuTe sa fie imaginea limbil
pe care o vorbesti.
Cu timpul, Academia, vazind gresala luT Laurian si Maxim
si conformIndu-se dorinteT regeiuT Carol I, 1-a insarcinat pe
Hijclau sa faca el un dictionar. Dar si Iiijclati porni pe un
drum gresit, caci pacatui prin marimea pe care vrea s'o dea
dictionarulul, pe care-1 duse numal pina la cuvIntul bdrbat §i
se opri ostenit. 1-ar fi trebuit o suta de anT ca sä-1 termine.
Atuncl Academia se adresd lul Filipidi, care si el, dui%
parerea Academiii, lucra prea incet. Filipidi se supara si re-
nunta sa mat lucreze dupa ce ajunsese la DE.
Dupa aceasta, Academia se adresa luT 0. Densuseanu,
care (pe cit se zice), ceru sail la colaborator pe Evreul Can-
drea, cela ce nu i se admise,
In sfirsit, se adresa lui Sextil Puscaru, care-si alese citI -va
colaboratori RominT si, la 1907, scoase primul fascicul (A-Afu-
risenie), a caruT infatisare nu pldcu prea mult mareluT public.
 RECENZ11 123

Pind la 1914, aparu A-B-C pins la conesc si FG-H ping la

Holera, adica vre-o jumatate de siert, deci conceput tot pe un
plan prea mare. Dacd si-ar fi luat ca model admirabilul dic-
tionar al limbii franceze de Hatzfeld si Darmesleter (lucrat in
el ani), ar fi fost admirabil. Dar asa, pe asemenea plan, si
acest di ctionar va fi gata in prea multe decenii (pe la anul 2000 ?)
A mai apdrut ceva dupa razboi, dar nu mai mutt de un sfert.
In acest timp a apdrut in case editiuni dictionarul lul Sal-
neanu (1896-1930), al luT Tiktin si al lui Candrea, asa In cit
marele public nu mai are nevote de loc de at Academia ! Afara
de asta, la 1909, a aparut, dar numal litera A, un placut dic-
tionar ilustrat compus de Candrea si 0, Densuseanu. Publicul,
ramase surprins cind it vazu. De ar fi continuat sä apara pins
la fine, ar fi lost o admirabila carte. Dar n'a mai aparut nimic
pe urm5. ['kat I
Vrea sd zica, din partea Academiii, marele public, dupa
atitia ant, tot n'are dictionar. Wend eti asta, in Decembre 1913
terminind dictionarul mei (un petit Larousse rominesc), 1 -am
oferit Academiii spre publicare. Dar is mi-a raspuns ca n'are
ban! pentru asta. Dupd parerea mea (pro domo I), a fdcut o
gresala, cad ar fi putut gdsi 20-30 de mil de lei sii-ar fi venit
curind banii inapol cu bun cistig si s'ar fi scos mai multe edi-
tiuni de atunci. Apol dictionarul meu dä pe larg etimologia,
ceia ce nu face nici unul din dictionarele existente, nicT chear
al AcademiiT (care e asa de voluminos), si asta e un defect,
caci etimologia to ajutd sa pricepi mai bine intelesul.
Cu toate acestea, dictionarul Academiii inspird respect
prin felul cum e lucrat, prin multimea exemplelor pe care le
cid si prin altele. Pentru filologi si istorici, va fi de foarte mare
folos, dar marele public fl va ignora.
Tnsa, ori ce ar fi, stiinta e stiinta si trebule sä semnalam
vela ce trebule sä fie indreptat. Ast-fel, Sextil Puscaru, chear
in primul fascicul, la pagina 9, scrie sd nu uttdm, cd (o vir-
guld pusa dupa moda germand, ceia ce nol, ca si Francejii, nu
obisnuim), dintre conditille care si, cu doud rinduri mai jos,
acelea cari. Pe romineste corect e namai care, indiferent de
gen or! de numdr. In vechime se zicea cart!, curile. dar astAzi
numai care.
124 AUGUST SCRIBAN

La acov zice ca vine din sirbescul acov, care irebula sa

fie scris akov
La acrica, cosas, lacusta mica, se intreaba daca trebuie
sa se accentuieze acridci on acricici. Daca zici caramida, staff-
da, peilcimida, tot cuvinte grecesti, de unde sa iasa acrida ?
La acrarn, o boald, zice Ca e masculin, cind el e neutru,
ca frigurl, Tar pluralul (inuzitat) e acrumuri, nu acrumi, cum ar
zice Academia.
La afazie zice ca e neologizm din limba fr. $i ca vine de
la grecescul aphasia, cind pe grec. e aphasia.
La alimajciii zice a$a : fleacuri6 (Dimbovita), iar etim.
necunoscuta". Ed, in dict. med, zic a$a :
heilcimujdie f. (vrus. hlomozd, huruiala ; ceh. hlomoz, gä-
lagie, galamoz. V. limujder, glogozesc, harmalaie, calamandros
$i Berneker la glomora $i kormola). Est. Fam. Mare dezordine
$i galagie, taraboi, zandiala, forfoteala, amestec. $i hciliimas-
tie (Saghinescu, 56), holamastd, halamOte, himajde, laniste,
lamaste, lamastie $i zgromajd (Dosoftei), n., pl. -url, $i -oajde.
In jud. Olt. glagoma, pl. e (sirb. galama). La Acad. alimajdif
(f. pl.), fleacuri.
La limujder zice ca vine de la haldmujdie $i ca inseamna,
In nordul Moldova ,scandalagiii (revista I. Creanga, XIII, 66),
hirbaret, care umbla cu botul prin oale ", $i ca se zice $i lemuj-
der $i alimojder.
La aloava, Academia zice ca e singularul de la aloave",
care e p1. lui alov, ca $i acov acoave. Forma aloava nu qcista,
ci numai alov (sirb: aloe, cum zice $i Acad.), cu varianta halcitz
(ung. hcila), ca accia (ung. aka) fats de acov.De aci $i poc-
la $i plocai (Hord), care ar veni de la ung. pOklalo, mreaja
de painjin, $i inseamna un fel de plasa ca un mare sac care
se trage prin apd cu ajutorul a doCta prajini pentru a prinde
pe$1e".
La arghilofilie zice ca vine de la ngrec. argyrofilia cind
GreciT zic filargyria. Tot a$a gre$e$te $i Candrea, care zice
numal ngr.. Dar Tiktin nu-1 inregistreaza, caci e un cuvint
nou fabricat de Romani.
La az/ da $i forma azi-noapte, care nu exists, ci e scrisa
a$a de carturaril ne$tiutori in loc de- az-noapte, care se aude
in vest In loc de astci-noapte, cum se zice in est. N'are nici o
 Re'ENZII 125

legatura cu azi, $i deci a-1 acne asa e a-I insela pe cititori,

mat ales pe strainT.
La a se bcilabani zice c'ar putea fi onomatopele, on c'ar,
veni de la turc. balaban, mare, gros, voluminos, cind el vine de
la ung. bele-bolondalnl, a se nebuni, de la bolond, bolind, prost.
La balaiu (pe care eti i1 scriti beilaT) da un exemplu din
Odobescu $i zice met balate, Sa nu fi stiut Odobescu ca vacs
brilaie face pl. vaci Mat, ca bale, bat ? Nu cred. De alt-fel, e
$i un exemplu cu 2-3 rinduri mai jos, unde citim
La bolbotinci, care se intrebuinteaza la pl. $i inseamna
poame crude", nu cla etimclogia, ci zice cfr. gorg3azd, rogo.
dele, borboand". Eti am, dat-o de mull : e bulg. buivotina, bo-
ritura, adica care cauzeaza varsaturi Baca le manincI".
La brahaita, un fel de ciuperca, nu cid etimologia, care e
slavul prahavica, de unde $i varianta prand(o)ita $1(nord) par-
haita, adica ciuperca care confine praf, vsl. prahtia.
La brodi zice ca'nseamna bi a bleotocari", care e ab-
solut alt-ceva : e varianta moldoveneasca in loc de munte-
nescul a blogodori $1 blodogori, a articula cuvinte neintelese,
de la vsl. blagodgrIti, a multumi. Romanul, cand fl auzea pe
Rus zicind blagodariu, a zis ca blogodoreae, blodogoreW,bleo-
toccireee. Academia zice ca a bleotocari e onomatopele ApolI

amesteca intelesurile $i zice ca'nseamna $1 a se Mad". Nu

e asa Ratele (in exemplul citat) bleotocareati (adica macalau)
I

$i se spiel, dar nu rezulta de loc ca a hleotocari inseamna

a se balaci", dupa cum crede Acad. In etimologia verbulul
brodi.
La bui amesteca iara$1 lucrurile. A bui (Munt.) $i a aft!,
a navali, a napadi, a inunda : apele naboisera. (Cony. Lit. 1912,
6, 613) heiboirea apelor (Soveja, Oameni de la munte, pag. 194),
vine de la nabol, ruperea ghetei, Tevarsarea apelor. inundati-
une, de la rus. naboi, cela ce izbeste, pot. naboj (j=1) incar-
catura, cartus, din aceIa$i radacind cu rom. razboi $1 boinic,
atlet, luptator, $1, din exemplele citate de Academie, nu rezulta
de loc intelesul de s'elancer en mugissant", ci numal cel de
s'elancera, adica a navali, a Wadi" (de ex., ca calicil la
pomana) : buiati calicii. Intelesul de a bui egal cu a se boned
(in Mold.) e absolut fals. A se boncc:1 (Munt.), a seinci, a tot
126 AUGUST SCRIBAN

plinge, $i a bonccileit (Mold.) se zice despre mugetul bouluT fu-

rios si n'are legatura cu a but.
La ccieiula nu du etim. precisa, cum n'o di nicT Tiktin,
Hier Candrea. E mlat. casibula, manta cu gluga, chepeneag, de
unde s'a facut *casibla, *castula, *ca$uler (de unde vine rus.
&gala, arna$4 de gala), apol ceiclula, care pe la Hateg in-
seamna gluge. Acest cuvmnt a patruns la toll Balcanicil si
la UngurT. Francezul chasuble vine din varianta casubula: Pre-
facerea luT $u in ciu e ca'n ut-ciut $. a.
La calamandros nu di etim., care vine din varianta ha-
lamandrai$i harmalaie, Tar acestea din vsl. kormola $i kramola
rascoala, mlat. carmula, cuv. germanic de unde vine $i sue-
dezul dialectal klamra, vechi islandez glamra, a face galagie,
glam, glamm, galagie, glamr, veselie zgomotoasa (Vezi la Ber-
neker to kormola, glomotil $i glumu $i rom. ma cramaluiesc,
geileimoz, glumei $i alimojdil de maT sus). Halamandrci e tot,
una cu calamandros, adieu : amestec, tarabolf, tambalaii, de-
zordine : ati facut halamandra, uni cu oricl (rev. 1. Creanga,
XIII, 65). La heirmeilaie Acad. zice ca e onomatopele orl
poate fuziune din hahalaie $i larma. Nimic din toate acestea I
La cimpinei, accentuat pe 1, de unde vihe numele orasuluT
C'Empina, zice ca vine de la cimp $i-T du insemnarile de
cimp mic intre dealuri, podi$, poianaa. Eu cred ca vine dela
slavul vechi kennpina, spinet, §i decT ma'ndoiesc de inielesu-
rile de mai sus. Cimpina se apronie in Inteles de Urzicenl,
GhimpajI, Scalenl, Tirnava, Tirnatica $1 Tirnova (vsl. tirnb,
spin) $. a.
La canibal nu spune cum e pluralul, cela ce nu e permis
inteun dictionar a$a de mare, ba nici in cel mai mic. Un
strain ar crede ca e canibal cind el e caniball.
La capcea (Hateg), cans de 'pant apa, nu du etimologia,
care e chepcea (turc. kepcxe), lingura de luat spuma, ca rus.
upolovnik, mold. polonic.
DA Cuvintul cardena, care nu exists, de$i Cojbuc it are
in tradacerea Eneidei ca sa se fereasca de balama on jitinei.
Poate sa-1 alba Cojbuc on cit de mult, tot nu trebuTa pus in
dictionar, $i Inca sA-1 mai $i macelare$1T accentuind cardena,
cfnd pe lat. e cardo, cardinis, cum arata $i ritmul versului lui
 RECENZII 127

Cojbuc : Grelele port del miet in negrele cardeni. Aceasta gre-

said de accent, dupa parerea mea, e grava 1
La circserdar zice unei potere trimeaseil Ce grozavie I Ce
limbd e asta ? De ziar, de functionaras ? Rominul nu zice decit
Lind potere (sail si poteri) trimese.
DA cuvintul carnasier, care asemenea nu exists, cad se
zice numal carnivor.
La etimologia luT cirjancei zice unei cirje in loc de unei
cirjf. Dacd pl. luT cirjci e drib, ca coajd -cojT, cum poate fi ge-
nitivul unei cirje? Gray si asta I
DA cuvintul carotd cu intelesul de morcova. Dar care
RomIn zice asa ?
La carp (oasele mini) zice, lat. carpus, gr. kcirpos,
pumn, Tar Ia carpelci accentuiazd tot karpos in loc de karpOs,
Eruct. Tot gresald de accent grecesc e si la filolog, unde zice
ca pe gr. e phi101ogos, cind se zicea philolOgos, (cum da si
Hatzfeld) ca theolOgos , teolog, phorologos, perceptor s. a.
Este si phildlogos, dar acela e alt-ceva : e fubitor de vorbA ",
ca omul cherchelit (cam beat), deli chear unele dictionare gre-
cesti nu fac aceasta deosebire.
La a cetera amestecd cloud verbe. Unul e a cetera (in Ma-
ramures), a cinta din cetera (vioard), si altul a cetara, (Trans.
Mold.) a bate capul, a plictisi cu vorba, de Ia ung. csatdrozni,
a hartui.
La chelfcinesc nu cid etimologia, pe care am dat-o eti de
mult : ung. kefelnt, a peria, pe care-I da chear Academia la a
chefelui si chear a chefelni, dar nu banuTeste ca a chelfdni e o
metatezd de aci.
La cheldldi, cu varianta cheldcdi, zice ca e onomatopeie.
Dar si acesta e ung. kelelcOldlni, a se zvircoli, dat si el de
mult de mine.
La chiclaz da o etimologie a mea, pe care am indrep-
tat-o, pe urma (tot inainte de 1919). E germ. giftglas.
La chepcel, chipcel dä o etim. imposibild a Jul Gfuglea
(din cancel, lat caucellus!), cind se vede cit de colo cd vine
din chepcea, chepcele, cum si zice mat jos, dar numal cu un ,,cfr".
La chicturd cid ca etim. bulg. ki&e, idem, care e luat de
la noT si e o metatezd din clucure, adica canal de gheataa.
Lipseste neologizmul chirztei.
128 AUGUST SCRIBAN

La chimes' zice ca vine din sirbescul kima ,surculus, ger-

men", cind el yin din schImet, cu varianta $timei $i stimei. Din
ngrec. shima (vgrec. shema, schema) vine rom. mai vechi
shimci, apoi schimei, schimositura, figura, forma, aspect, haind
calugareasca ; apoi stima, stahie, monstru, aratare, Tazma,
vilva, duh necurat, zinc de apa (stima Dundril), in Bucovina
sttmci, tar in nordul Moldovei chima, cum zice Creanga (chlma
rdului). Asta e evolutiunea forme! $i intelesului.
La chezeislui nu trebuta sA spund ca vine dela chezas, ci
ca e curat ung. kezeselni, ca ponoslui de la panaszlani.
La chiar dd un exemplu din Creanga (pag. 343, 1, jos)
in care scrie iacatcild-i in loc de laccitcl-lai, care vine din
iacellci-1. Acel -ldi e o prelungire din 1, dar nu trebule sa scri-
em laccitcilci-1. De alt-fel, cred ca e o gre$ala de tipar.
La cliesariu accentuiazd pe a, ceia ce n'are de unde sa
iasa, ca daca Grecil ($i de la el Slavii) accentuaii kesar, asa
am zis $i nat. Ca prin cartile vechi se gaseste accentul pus $i
pe a, asta n'are valuate, cast se punea accentul $i fara soco -
teala, nu cu socoteala, ca la Grecl. Apoi, chear in pri-
mul exemplu citat de Academie, gasim scris chiesariu, cela
ce'nseamnd ca accentul era pe le, cum de alt-fel accentuaU
to preutii no$tri pind mai ter;, §i numai de cind a venit stri-
cactunea celor noi, auzim preuti accentuind chesdr, aid ce e
0 monstruozitate. Se zice chesar, ca $i Cezar. ,

In cela ce prive$te scrisul cu iu (chesariu) e $i asta o

gre$ala, caci e o imitatiune dupa slavonescul kesarr (cu i scurt)
ceia ce au $i Rominit din est (Moldoveniiy, care pronunta ma-
garl, zidl, fell' in loc de mdgar, zid, fel. Asta e o influenta
slavoneasca. Deco chesar, nu chesar', care nu poate fi decIt un
plural.
La chiondorls nu admite etimologia ung. kondoros, data
de mine, $i, contra evidentet, sustine ca vine din (1n)chiodori
cu sufixul I. Zadarnic I Chiondoris e ungurescul kondoros, in-
cretit (V. mai jos la hortis) dupd aceia$1 figura ca a scdpdra,
lat. *excaperare, a se descreti, de la caperare, a se Increti
(fruntea). De la frunte, figura s'a aplicat la cer, care cind sca-
para, par'ca se descrele$te, se lumineaza, cum am aratat ea
acum un siert de secul. August Scriban
(Va urma)
 RECENZII 129

Dr. Fr, K a r as Ceskoslovenskd vetev, zapomenuta nebem

i zemi. 1. Cechove v Rumunsku. (0 ramurd cehoslovaca uitata
de cer si de pamant. I. Cehii In Romania). Vydal spolek Komen-
sky' v Praze, 1937, pag. 65, cloud harti si o serie de fotografii.
Sunt deja multi ani de cand nu am mai citit o carte fru-
moasa In sensul ca se adreseaza sufletului si nicidecum ratiunii.
Am pierdut probabil In rastimpul de cand fac numai asa nu-
mita stiinta simtul pentru frumos si de aceea constat cu parere
de Mu ca o astfel de carte ma enerveaza pur si simplu. E toc-
mai cazul cartii acesteia, care in loc sa ia chestiunea frumos,
sa ne arate care si cate sunt coloniile de Cehi In Romania, in
ce stare se gasesc din diferite puncte de vedere, ce doleante
au si a. m. d., o ia chiar dela Inceput pe un ton atat de stri-
dent sentimental, Incat daca nu ar fi vorba de o chestiune atat
de serioasa, marturisesc cd nu asi fi citit-o. Stiu ca seria aceasta
de schite, sau impresii, sau foiletoane cum vreti nu este
scrisa pentru oameni de stiinta severs, ci pentru marele public
cehoslovac, dela care solicits ajutor material pentru ridicarea
materials si morald a coloniilor cehoslovace din Romania. Stiu
cd este editatd de o societate Komensky' care tocmai cen-
tralizeaza culegerea si distributia acestor ajutoare pentru Ceho-
slovacii de peste hotarele tarii for stiu lucrurile acestea Si Imi
dau seama cd autorul trebuia sa aibe in vedere tocmai pe cei
carora li se adreseaza, sd-i impresioneze si sa be deschida su-
fletul si pungile pentru un scop omeneste din cele mai frumoase
si laudabile. Deaceia nu am sd-i fac imputari nici in privinta
stilului si nici a planului fiecare scrie cum crede el ca face
mai bine. Dar, cum ,I. Cehii in Romania" (In subtitlu), cand
4-5 din coloniile aflatoare la not sunt formate din Slovaci ? E
vorba de o minoritate de circa cinci zeci de mii de suflete, din
cari aproximativ patru zeci de mii sunt Slovaci, iar cartea
poarta curiosul titlu Cehii In Romania" si e indicata ca ,par-
tea intaia" ca si cand aici s'ar vorbi numai despre Cehi, iar
despre Slovaci ar mai urma o adoua parte, de care altf el nu
se mai pomeneste In cursul lucrdrii si care nu mai are nici un
rost, fiindca aici se vorbeste tocmai cel mai mult despre Slo-
vaci. Nu cunosc un popor mai tolerant si mai cuminte decat
Cehii, in capul carora nu poate incdpea idea de a cauta sa
9
130 D CRANJALA

deznationalizeze pe minoritari sau pe Slovaci, deaceia gresala

de aici o atribui numai si direct autorului. Dar cu autorul nu
'IA pot intelege nici in alte privinte. Din cuprinsul diferitelor
articole de aici se vede ca a vizitat personal coloniile ceho-
slovace din Banat, Bihor, Basarabia si a. m. d. Ca functionar
superior al ministerului de instructie din Praga poate ca .a lost
trimis chiar in mod oficial si in cazul acesta a trebuit desigur
sa prezinte la intoarcere un rezumat al faptelor, un raport
succint, cuprinzand numele satelor, eventual vechimea si gra-
dul de desvoltare al coloniilor din diverse p. d. v., numarul de
suflete al minoritarilor (cel putin aproximativ), numarul si sta-
rea scolilor din ele si alte multe si necesare amanunte. Unde
este acest conspect succint al situatiei ? Si daca nu a Post cerut
de minister, nu putea lipsi din carte. lmi pare rau ca la ruga-
mintea sa de a-i recenza cartea ti raspund cu o astfel de re-
cenzie, care poate ca nu ii va fi tocmai pe plac. Insist asupra
acestui lucru dintr'un motiv foarte serios si anume din acela ca
In domeniul statisticii Cehoslovacilor din Romania d-1 Karas nu
trebuia sa faca descoperiri. Cehoslovacia are o traditie asi
putea spune veche si in ultimul timp o practice foarte accen-
tuate si vie in a tine in evidenta numarul celor cari, datorita
ocupatiei for sau de nevoe (in cautarea unei ocupatii), sunt
siliti sa-si paraseasca patria si sa traiasca pe meleaguri stra-
inecu atat mai bine motivate cu cat numarul acelora este
foarte mare, o cincime din toald populatia de limbs cehoslovacd
a tarii traeste peste hotare, cam 2 milioane si 700 de mai. Exists
o gerie Intreagd de institute de binefacere si de stiinta, care se
ocupa de problema si nevoile celor de peste granite. Nu mai
putin bogata este literatura asupra for si statisticile. Autorul
ar fi putut utiliza cu foarte mult lobos de ex. pe Dr. Jan Auer-
han: Cechoslovaci v Jugoslavii, v Rumunsku, v Mad'arsku a v
Bulharsku, Praha, 1921, pag. 207. It Urban : Cechoslovaci v
Rumunsku, Bukuregt, 1930, pag. 191 si iarasi Dr. Jan Auerhan :
Ceskoslovensk6 jazykovO merging v evropskem zahrani0. (Mino-
ritatile de limbs cehoslovaca in statele europene), Praha, 1935,
pag. 105, uncle putea asi un lux de date asupra coloniilor ce-
hoslovace din Romania. In recenzia aceasta scurta nu pot face
eu ceia ce ar fi trebuit sa faca autorul in carte ; am sa scriu
poate cu alt prilej ceva mai mult despre chestiune aceasta. E
 RECENSI1 131

vorba Insd aici $i de afirmatia autorului ca ramura cehoslovacd

din Romania este uitata de cer $i de pdmant, afirmatie care nu
este adevarata. Mai ales in cartea lui Urban sunt atatea ama-
nunte despre numarul, starea economics $i culturald a acestor
colonii, care in unele sate sau ora$e sunt formate numai din
cativa membri (sunt $i colonii de Cehi $i Slovaci de caleva
mii de suflete), !neat chiar dace am admite ca oamenii nu s'au
interesat de ei $i i-au Itisat la voia intampldrii, s'a interesat de
dan$ii cel putin bunul Dumnezeu, inspirand poate In vis pe
alti autori sa-i descrie cu un asa de minunat lux de amanunte.
Altfel, cartea este... frumoasa, iar autorul ne spune fratia.
Asist. univ. Dumitru Cfanjala

Al. lordan: Mihai Viteazul in folclorul balcanic. Bucu-

resti, Imprimeria Nationald, 1936, 8°, 21 p.
In brosura D-lui Iordan Mihai Viteazul In folclorul bal.
canic", extras din Revista istorica romans" (vol. V-IV an.
1935-1936), se trateaza un fapt destul de interesant atat din
punct de vedere folcleristic, cat $i'n ceea ce priveste istoria
noastra nationalA. E vorbd de marele voevod roman Mihai Vi-
teazul, al carui nume figureaza in cateva balade populare bul-
&esti, sarbesti $i grecesti. Dl. Iordan se ocupa In special de
baladele bulgaresti a tingand doara tangential cele sarbesti (din
care ne citeaza numai un fragment dintr'o balada culeasd de
I. Iastrebov) $i cele grece$ti (din care ne citeaza fragmental pu-
blicat in Convorbiri literare ", al unei poezii grece$ti de Th.
Burada 'si un vers grecesc cules In Rusciuc de cercetdtorul
francez Em. Legrand).
Baladele bulgaresti in care apare numele voevodului ro-
man, DI. lordan le Imparte in trei grupe. In prima grupd Voe-
vodul Mihai, rasculator al locuitorilor din Valahia $i Moldova,
se casatore$te cu sore -sa Stancuta $i is de servitoare pe ma-
ma-sa grecoaica Visa, lard sä $tie cd prima ii este sore $i a
doua mama. And Insa de la Visa adevarul ; vrea s'o omoare,
dar i se Intepene$te piciorul $i mana dreapta, in momentul
cand era sa loveascd pe mama-sa cu cutitul. Recunoa$tem In
aceastd baladd motivul Oedipu, dupd care motiv cantaretii
bulgari cantau pe eroii lor.
132 B. HRISTEV

In a doua grupd, ce cuprinde numai o singurd balada,

Mihai apare ca liberator al crestinilor Sud-dunareni, il vedem
aici mereu In lupte cu Turcii, ajutat din cand in cand de eroii
bulgari.
La a treia grupa, redusa tot la o singura balada, Mihai
apare In mijlocul ostasilor sdi, jucand horn, cand un glonte
ratAcit Il omoara. E interesant de remarcat ca, in aceasta ba-
!add, se indica locul In apropiere de Alba-lulia unde
si-a gdsit moartea voevodul muntean.
In consideratiuni generale, dela inceputul acestei brosure,
DI. Jordan se intreaba carui fapt se datoreste ca pe cand la
Romani gasim foarte putine balade inchinate lui Mihai, la cres-
tinii dela Sudul Dunarii numdrul baladelor populare de acest
fel e destul de insemnat. La problema aceasta, Dl. Iordan rds-
punde ca popoarele sud-dunarene, pentru care jugul turcesc
era foarte greu, vedeau in Mihai Viteazul un liberator, slavin-
du-i, din aceasta cauzd numele ; Romanii insd fiind mai putini
robiti, nu prea erau entuziasmati de neincetatele lupte ce le
ducea Mihai cu Turcii, ca greutatea luptei o suportau ei
(Romanii), fiind tinuti mereu sub arme, departe de casele si
ogoarele lor. Solutia aceasta implica insa o intrebare noun.
Carui fapt se datoresc victoriile lui Mihai, avand in vedere pe
deoparte impopularitatea lui la Romani si stiind pe de alts parte
ca oastea lui Mihai in majoritate era compusa de Romani.
Strategiei e putin. In al doilea rand, e ciudat lucru ca
Bulgarii si Sarbii, care timp de doud secole au vazut atati
eroi din sanul lor, cu reusita momentana, urmata de o moarte
de martir, sa fie atat de mult impresionati de revolta voevo-
dului muntean. Aici trebue sa tinem seamy cat de neprimitoare
sunt productiile populare pentru eroii nenationali, ba chiar si
pentru cei nelocalnici.
La Intrebarea puss se cere alta solutie. Si cea mai ni-
merita ar fi urmatoarea : se stie ca in ostirea lui Mihai era
multi Bulgari si Sarbi ; acestia in timpul diferitelor campanii au
compus balade inchinate lui Mihai sau cel putin au introdus
numele lui In baladele bulgaresti sau sarbesti deja existence.
Intorcandu-se la caminurile lor, In urma sfarsitului tragic al
marelui voevod, au trecut peste Dunare si baladele compuse.
In ceea ce priveste a n'avem multe balade romanesti, inchi-
nate lui Mihai, cazul cere o cercetare mai amanuntita. Trebue
 RECENSII 133

de observat ca productiunile populare sunt foarte capricioase

$i mai ales cu grew se supun explicarilor $tlintifice. Intalnim
cazuri cand eroi foarte insemnati se bucura de mare popula-
ritate, personalitatile mari ramanand cateudata complect neob-
servate de popor.
Deaceea, in cercetarile folkloristice ne marginim adesea
numai a constata, explicarea fiind foarte anevoioasa, ba, in une-
le cazuri, chiar imposibila.
Boris Hristev

Grigore Nandri$: Doeumente romonesti fn limba

slava din nzeindstirile Muntelui Athos, 1372-1658, publicate dupa
fotograffile $i notele lui Gabriel Millet. Fundatia regele Carol I.
Bucure$ti 1937, Pagini 311.
Aceasta carte cuprinde 44 de documente romano-slave
din sec. XIV-XVII incl. pastrate In diferite manastiri dela Mun-
tele Athos, pe care le-a fotografiat acolo d. prof. Millet dela
Universitatea din Paris $1 apoi a incredintat fotografiile ]or
d-lui Gr. Nandri$, profesor de Slavistica la Universitatea din
Cernauti, spre a le publica dupa aceste fotografii. Toate aceste
documente privesc raporturi ale Romanilor cu manastiri dela
Athos. La aceasta publicatie a sa d. Nandri$ pune, la inceput,
o Introducere in care explica mai intai technica editarii",
o invechita technica dupa care publica documentele acestea, $i
apoi arata parerea sa, care-i deasemeni veche $i cunoscuta,
despre limba documentelora romano-slave in genere in cari
infra $i aceste ale sale dela Muntele Athos. SA-i analizam mai
intai ideile din Introducere" cu privire la technica editarii"
sale, iar apoi vom cerceta $i modul cum a realizat aceste idei
in aceasta publicatie ; in cele din urma vom vedea si ce crede
dansul despre limba documentelor".
Technica" dupa care autorul le editeaza nu e cea a ce-
$i chiar dela noi,
rintelor Slavisticei moderne din strainatate
ci e, prin regretabil anahronism, technica" de acum 70.80
de ani, pe care Stiinta actuala de mult a dovedit-o gre$ita.
Dar se pare ca d. autor nu e In curent cu acest lucru. SA i-I
aratam noi aci.
Inca la inceputul studiilor de Slavistica moderns, anume
la inceputul secol. XIX, oameni de Stiinta, istorici $i mai ales
134 ILIE BARBULESCU

filologi, Rusi, au avut justa intuitie In solutionarea problemei

cum sa se editeze sau publice textele cirilice cari se desco-
pereau. Acestia, Inca de atunci, au preconizat si executat : ca
aceste texte O. se editeze aidoma cu originalele lor, adica sa
se pastreze, la editarea lor, cuvintele prescurtate din originale,
sa se reproduce accentele si toate semnele diacritice din ele,
sa se pund, deasemeni, punctuatia din originale si la locul unde
o arata insasi acestea, deci sa se editeze asa ca nimic se nu
se schimbe din originale la editarea sau publicarea lor. Se pro-
coniza acestea, pentru ca invatatii Rusi aveau justa intuifie
ca toate acestea trebuesc Stiintei Slavisticei, ca prin ele ea se
ajunga a cunoaste, si cat mai exact cu putinta, seco-
lele sau epoca in care s-au scris documentele ce editau, si ca,
pentru aceasta cunoastere, oricare specialist in vre-o ramura a
Slavisticei sa poata gasi si scoate, din documentele sau textele
editate in chipul acesta exact, materiale pentru specialitatea sa.
Anume, ca istoricul socialo-politic sa gaseasca in ele materiale
pentru Istoria sa socialo-politica, istoricul lilerar sa afle mate-
riale pentru Istoria sa literara, filologul sa gaseasca pentru cu-
noasterea limbii textelor epocii ce studia si a ortografiei prin
care limba era transmisa de scriitorii documentelor, paleograful
sa poata scoate din acestea formele literelor si modul lor de
intrebuintare etc. Patrunse de aceasta justa intuitie, ast-fel au
preconizat si executat editarea textelor cirilice generatii de in-
vatati Rusi una dupa alta pans astazi. Asa au facut in prima
generatie dela inceputul sec. XIX s. ex. Vostokov si Gorski
si Nevostruev, cel dintai in cartea sa Opisanie russkih i slo-
venskih rukopisej Rumjancovskago muzeuma", Sanktpeterburg
1842, iar ceilalti doi in a lor : Opisanie slavjanskih rukopisej Mos-
kovskoj Sinodalnoj Biblioteki, Inca din 1857. Acelas lucru face
si cere generatia urmatoare, din care ar fi Sreznevski, acesta
in ale sale Sved6nija i Zam6tki, s. ex. fasc. din 1867. Tot asa
recomanda si execute generatia urmatoare din care ar fi Karski ;
acesta a adunat chiar, din manuscripte (deci din texte si do-
cumente), aproape totul ce trebuia, si a compus a sa cunos-
cuta Cgerk slavjanskoj kirilovskoj Paleografit, a carei prima
editie a aparut la 1901 in Varsovia, unde autorul era profesor
la Universitate. Astazi tot asa se preconizeaza si se editeaza
In Rusia.
 RECENZI! 135

Tot cdnd s-a inceput studierea Slavisticei in Rusia, adica

la inceputul sec. XIX, s-a inceput st la Slavii din Austria si
Ungaria. Aici, subt influenta modului de publicare In occident
a textelor latine, invatatii slavi nu an avut acea justd intuitte
a RuVlor, ci au preconizat si executat, la editarea textelor ciri-
lice : ca ele sa se publice alt-fel, anume asa ca oricine sa le
poata citi (nu bagau de seams ca vechile texte si documente
le citeau in genere nu toata lumea carturara, ci numai cerce-
tatorii specialisti) ; de aceea acesti slavisti din apus, and editau
desfaceau ctivintele prescurtate in chip arbitrar, nu reproduceau
din originate nici accentele, nici semnele diacritice, nu res-
pectau punctuatia originalelor, ci puneau, la editare, o
punctuatie arbitrary a for si dupd modul de a se punctua in
vremea acestor editori din sec. XIX, desi textele ce publicau
erau din al XIV sau al XV, sau in genere din alte veacuri mai
mult on mai putin anterioare celui al XIX.
Astfel editeaza in apus (Austria si Ungaria) prima gene-
ratie de slavisti, care lucra paralel cu prima generatie de sla-
visti Rusi (Vostokov etc.). Asa a editat texte cirilice, si slave
si romano-slave, anume : exponentul acestei intai generatii de
slavisti din occident P. I. Safarik, s ex. in a sa Dreuniho pi-
semnictvi Jihoslauannvu a carei prima editie pare a a lost
pregatita in 1837. Tot ast-fel a ediiat texte cirilice exponentul
celei de-a doua generatii de slavisti din occident, Miklosich,
care lucra paralel cu a doua generatie de slavisti Rusi (Srez-
nevki). Asa a publicat Mild. s. ex. ale sale Monumenta Serbica
in a. 1858 si ceva mai in urma textul numit Trojanska Pri6a.
Acesta expune chiat, la p. VII din Prefata acelor Monumenta
serbica, technica" dupa care publics si care este aceea ce
am aratat mai sus si formulata subt influenta modului de edi-
tare a documentelor latine medievale (deli acestea nu erau
tot una cu cele cirilice cari aveau caracterele for specifice).
A treia generatie de slavisti din occident, insa, a ince-
put sa se lepede de technica lui Miklosich in editarea textelor
cirilice, tot asa cum aceasta generatie a renuntat si la alte din ideile
lui 1) cu privire la limbile slave si textele acestora. Exponentul

1) Vezi la Ilie Barbulescu: lndividualitatea limbil romane qi ele-

mentele slave vechi, p. 98.
136 ILIE BARBULESCU

acestei a treia generatii de slavisti occidentali -este V. Jagio,

elevul lui Miklosich $i urmasul acestuia la catedra de Slavis-
tics dela Universitatea din Viena. Jagid $i Scoala fermata
de el s-au convins de justeta intuitieiislavi5tilor Ru$i cu privire
la problema editarii textelor slave cirilice $i, aruncand pe cea
a profesorului lor, au preconizat $i executat technica" ruseasca,
adica, cum se mai poate numb, metoda paleografica" : de re-
producere aidoma a originalelor. Ast-fel editeazA Jagi6 s. ex.
In cartea sa Izsl6dovantja po russkomu jazyku, Sanktpeterburg
1885-1895. bar dupa el, tot ast-fel se editeaza astazi, nu numai
la Ru$i, ci $i in occident $i la toti Slavii, texte cirilice : aidoma
cu originalele lor. A$a, deci, la Berlin, Viena, Leipzig, ca in
Praga, Zagreb, Belgrad, Sofia $i ca in Rusia. Teti slavi$tii e di-
teaza astazi, deci, textele cirilice intocmai ca originalele.
Exponenti ai acestei generatii actuale de slavi$ti au ca-
utat chiar, une-ori, nu numai sa editeze ast-fel, dar sa $i
arate erorile technicei° occidentale a lui Miklosich. Ast-f el,
P. A. Lavrov in cartea sa Obzor zvukovyh i formalnyh osoben-
nostej bolgarskago jazyka, Moskva 1893, p. 215, combate pe
Miklosich, pe temeiul noilor cercetari $i observatii cu privire
la accente $i semne, spunand : Intrand in cercetarea accentu-
Aril bulgare, trebuie inainte de toate sa atingem chestia despre
importanta semnelor in manuscrise. Miklosich, care in toate
editiile sale a Post protivnic metodii paleografice la editarea mo-
numentelor, in articolul pe care I-a pus fnaintea editiei textului
cirilic Trojanska PrMa" $i-a ingaduit sa se exprime despre
scrierea monumentului acesta editat de el ast-fel : precum in
majoritatea manuscriselor cirilice, a$a $i in acesta deasupra
primei vocale in cuvant stet semne, spirite $i accente, inset
faro consecventei... Aceste semne se scriu din pricina nazuirii
de a pune manuscrisele slave in acord cu cele grece$ti $i
prtn urmare ventru limbd nu au nici o valoare ; !ma a le scoate
cu totul din vedere nu se cade pentru ca ele pot ajuta la de-
terminarea chestiei despre timpul $i locul cand $1 unde s-a nas-
cut cutare sau cutare manuscris". Dupa aceasta citatie dela
Miklosich, in care eu am facut sublinierile ideilor, Lavrov
continua : ca el nu admite acest fel de editare a textelor ciri-
lice; caci, zice, in Trojanska Prita, editata de Mikl. din neno-
rocire faro observarea accenielor, avem aface cu neindoioa-
 RECENZII 137

sele accentuari ale limbii bulgare din sec. XIV cari se intal-
nese $i in alte manuscrise medio-bulgare" (my im6em delo sa
nesomn6nno bolgarskimi udarenijami 14 v., kotoryja vstreajutsja
i v drugih sredne-bolgarskih rukopisjah). Cf. $i Sobolevski, in
Sbornik otdel. rus. jaz. i slovesn. Imperat. Akad. Nauk, Sant-
peterburg, torn 80, a. 1910, p. 4. Asa ca $i Lavrov, tipareste
in al sau Obzor, in Prito2enija, texte aidoma cu originalele tor.
51 tot astfel fac astazi toti slavi*tii, ori-unde.
La noi Romanii editarea textelor cirilice a urmat calea
din occident, care ni s-a impus mai mull de cat Rusia. La in-
ceput s-au publicat texte cu tehnica" lui Miklosich, adica cu
dezlegari arbitrare ale cuvintelor prescurtate, fara accente, fara
de semne diacritice, Fara de punctuatia originalelor, ci cu o
punctuatie arbitrard a editorului etc. Asa publica doc. cirilice
s.'ex. Papiu Ilarian In al sau Tesauru de monunzente istorice
la 1862. Dar, subt influents tehnicei rationale rnsesti aratate,
precum $i a 5coalei dela Viena cu tehnica paleograficaa,
a lui Jagi, B. P. Hasdeu a inceput a executa, dupa aceasta
din urma, publicarea documentelor cirilice romanesti in Cuvente
den betrani la 1878. 5i asa Hasdeu le editeaza aidoma cu ori-
ginalele tor, in chip excelent. Dela Hasdeu incoace, tot asa de
exact dupa originate a editat texte slave cirilice prof. Stoica
Nicolaescu in cartea sa Documente slavo-romane, Bucuresti 1905,
$i tot astfel, adica dupa cerintele Slavisticei actuale din toata
Europa, a aparuf postum, in 1931, cartea lui Gr. G. Tocilescu :
534 documente istorice slavo-romcine. Iar in timpul din urma,
prof. Ohienko dela Universitatea din Varsovia a aratat, cu
exemple, modul gresit, din punct de vedere stiintific al Slavis-
ticei de astazi, cum ai nostri, intre cari raposatul slavist Ion
Bogdan, au publicat, editand, documente slavo-romane (v. mai
sus p. 102). Noi insine, in mai multe numere ale acestei Ar-
htva, am aratat, la fel, acest mod anahronic, nestiintific $i gre-
$it cum se publica astazi, la noi, textele slave cirilice. Totusi
d. Nandris, probabil nefiind In curent cu toate aceste cerinte
ale Slavisticei actuale de pretutindeni, se tine Inca de tehnica"
de acum 70-80 de ani a lui Miklosich $i Papiu llarian; caci In
Introducerea" la cartea sa spune urmatoarele, cari sunt iden-
tice cu cele zise de Miklosich In p. VII din Prelate sa la
Monumenta Serbica $i in Introducerea-i la Trojanska Prtat.
138 1LIE BARBULESCU

Anume, zice d. Nandri$ (sublinierile aci le fac eu) : Principiul de

care m-am calauzit la publicarea acestor documente a lost :
redarea cat mai exact in fond $i in forma a documentului,
penfru a-I pone, cu toate elementele lui, la dispozitia istoricului
$i a lingvistului ; am evitat insa pedantismul inutil, care ar fi ingre-
uiat lectura... Abreviatiunile au fost deslegate, iar literele prin care
am completat abreviatiunile le-am cuprins in paranteze drept
unghiulare [ ]... Am eliminat accentele $i semnele, care an numai
ualoarea decorative, dar nu mi s-au parut de prisos sd indic
printr'o linie orizontald a$ezata deasupra literei, cd acea litera
a lost coboratd de deasupra randului la locul ei din cuvant... Am
respectat la transcriere variantele graflce ale unor litere : S, y
$i oy ; ca Si o ; it $i 'I; am impiirtit textul in fraze $i am fixat
interpunctiunea". A$a scrie d. N., repet, cum scrisese $i Miklo-
sich la 1854 in Monum. Serbica ". Dar de atunci in coace,
prin Jagie $i $coala noun a acestuia, dar $i prin alte centre
ale Slavisticei, studiindu-se mai profund textele vechi $i in le-
gatura cu limbile sau graiurile slave de astazi, repet, s-a ajuns,
in Slavistica moderna, la concluzia cd textele trebuiesc tipdrite
in totul aidoma cu originalele lor, adica lard a se dezlega",
lard a se evita" $i lard a se elimina" nimic $i fdrA ca edi-
torul for sd adauge dela sine nimic ce nu e original, adica fara
ca sd imparta textul in fraze" $i fard ca el, dela sine, sd fi-
xeze interpunctiunea" ; cdci, studierea aprofundatd a textelor a
aratat acestei noui $coli de Slavistica cd orice dezlegare schim-
bare , eliminare sau evitare Mute de editor textului in editarea
lui, falsilica spiritul acestui text, intentia scriitorului lui, $coala
literard $i ortografica a textului slay, fonetismul $i accentuarea
limbii slave in care scriitorul $i-a scris textul sau documentul
sau slay.
Acestea nu le-a avut in vedere d. Nandri$ care, nefiind
in curent cu aceste cerinte ale Slavisticei actuale, s-a tinut
dupa vechiul sistem de editare al lui Miklosich, catre care I-a in-
dreptat, se pare, cartea Critica textelor $1 tehnica editiilor, Bucu-
re$ti 1912. scrisd de d. prof. al Universitatii din Bucure$ti D.
Russo, care, $i acesta, tot a$a de neincvrent cu cerintele Sla-
visticei de astazt, a criticat tehnica paleografica" cu care
Ha$deu a publicat documente romane$ti in Cuvente den betrant,
recomandand metoda sau tehnica occidentals aratata, care-i cu
 RECENZII 139

totul gre$ita pentru textele cirilice $i slave $i romane. Si d. N.

s-a luat dupa d. Russo, in loc sa se is dupa slavi$ti $i deci
dup. cunoscatori in materie.
Singurul lucru de care d. N. a tinut socoteala in publicatia
sa (dar a tinut fiindca not am insistat mult In Arnim, desigur)
a Post : de aratarile, ce i-am facut aci, ca suprapunerile slo-
velor in cuvinte au un anumit inteles 1) $i de aceia trebule sei
fie ardtate ca sunt suprapuneri, iar nu 0, fie publicate pur $i
simplu in rand, cum facuse gre$it in brosura sa : Patru docu-
mente dela $tefan cel Mare, 1928 2); a$a a acum, in publi-
catia Doc. dela Muntele Athos, inseamna literile suprapuse
(cam nepotrivit) cu o linie orizontala pusa deasupra lor. Drept
e ca d. autor spune, in Introducere" la p. 6, ca a facut: re-
darea cat mai exacta in fond $i in forma a documentului, pen-
tru a-1 pune, cu Coate elementele lui, la dispozitia istoricului $i
a lingvistului" ; totusi, la realizare a facut altfel; cad, tot acolo,
spune mai departe, cum am vazut $i mai sus, Ca : Am evitat
insa pedantismul inutil, care ar fi ingreuiat lectura... Abrevia-
tiunile au Post deslegate, iar literele prin care am completat a-
breviatiunile le-am cuprins in paranteze drept-unghiulare... Am
eliminat accentele $i semnele, care au numai valoare decora-
tiva... Am respectat la transcriere variantele grafice ale unor
litere : $, or $i y- ; CO i 0; II $i 1; am impartit textul in (raze
$i am fixat interpunctiunea". E curios, insa, relativ la acest din
urma punct, ca in Resume frantuzesc dela p. 268 a cartii spune
ca : On a respecte dans la transcription les variantes graphi-
ques des lettres suivantes : T et rn ; $, y et 0v-; CO et o ; N et 1" ;
deci aci spune ca a respectat $i variatia de forma T de m, pe
care insa, cum voi arata mai jos, in realitate n-a respectat-o.
Din tot acest citat ce fac din Introducerea" cartii rezulta,
repet, ca d. autor socoteste astazi, ca pe vremea lui Miklosch
$i cum i-a spus necunoscatorul profesor Ruso, ca e pedantism",
la o publicatie de texte cirilice, de a se pune cum e in original :
abreviatiile, accentele, semnele [diacritice], cad, acestea din
urma in deosebi, au numai valoare decorative ". Toate acestea
le-a eliminat din publicatia sa, $i dupa invatatura lui Russo,

1) Cf. Arhiva XLII, (1935), p. 176-7; Ibidem, XL (1933), p. 59-61.

2) Care a Post recensata, pe scurt, In Arhiva, XXXVI (1929) p. 155.
140 ILIE BARBULESCU

desi mai sus, In acelas paragraf, tot dansul spune ca : prin-

cipiul de care m-am calauzit... a fost redarea cat mai exacta
In fond si In forma a documentului". Acest principiu enuntat e
conform cu Stiinta modernd a Slavisticei; executarea lui, Insd,
prin dezlegarea abreviatiunilor, suprimarea accentelor si a sem-
nelor diacritice si prin alte lipsuri ce vom vedea mai jos ca
mai are d. Nandris In publicatia sa, e o lucrare retrograde si
anahronica, care se execute dupe Stiinta Slavisticei de arum
70-80 de ani, deci, si nu mai corespunde experientei de pans
astazi si, pe temeiul acestei experiente, nu mai corespunde ce-
rintelor Slavisticei actuale. Caci realitatea, admisa de aceastd
Stiinta astazi, e cu totul altfel de cat o prezinta d. autor; e ce
pastrarea abreviatiilor nu e un oedantism inutil", pentruca dez-
legarea" lor, care se face de regula de cei ce Incearca sä o
mai fug astazi prin completare" cu anumite litere, se execute
In chip arbitrar ?I grestt dupe formele celei mai curate limbi
paleoslovenice din sec. IX-XI, pe cats vreme scriitorii docu-
mentelor din secolii XIV-XVII, nemai tiind, in general, exact
acea limba paleoslovenica, adica veche bulgareasca, puneau in
ea, in documentele lor, deci, forme fonetice, uneori si
morfologice chiar, din limba for nationals sau, In genere, din
alts limba slave literare a timpului lor, pe care o credeau pa-
leosIoveniceL Asa ca acesti scriitori ai documentelor, cand Isi
scriau cuvantul prescurtat se gandea ce piescurteazd o forma
din limba cunoscuta sau vorbita de ei, adica din mediobulgara,
rusa, sarba, macedo-slava, pe can ei be socoteau paleoslove-
nica, adica limba sfanta a apostolilor slavi Ciril si Metodiu. Si
una din astea nu e tot una cu curata paleoslovenica, la can
se refers cei ce dezleaga" si cand dezleaga" cuvintele pre-
scurtate de scriitori, cars, acestia, pot fi unii bulgari, altii rusi,
altii sarbi, altii macedo-slavi. Astfel, s. ex., cuvantul prescurtat
aux, dace se dezleaga de un editor prin c[z.]uz, se face asta
dupe Gramatica paleoslovenica pure. Acest editor Insd, dezle-
gandu-1 astfel comite o gresala stiintifica de timp in dezvolta-
rea limbii slave literare si de etnicitate a limbii acestea ; pen-
ISO
truca scriitorul originalului slay, cand a scris CH% s-a gandit de
cele mai multe on ca prescurteazd nu pe paleosl. cziuz, care
se pronunta candy a de mult seam, ci, dupe natura sa etnicd, pe
 RECENZI1 141

mediobulgarul cu N cand scriitorul era bulgar, sau macedo-slavul

a cand era slay macedonean, on sarbescul 11, cand era sarb, adica
pe 01141 pronuntat sins, caci fiecare din ace§tia credea ca scrie
astfel limba cunoscuta paleoslovenica. Asa ca, atunci cand editorul
desface pe cux prin c[m]ux falsifice limba, gandul si . coals
literard a scriitorului originalului cirilic. De aceea cuvintele
prescurtate trebuesc nu dezlegate" si completate de editor, ci
lasate asa cum le-a scris scriitorul originalului slay, pentruca,
apoi, cercetatorul de azi al limbii textului si al epocei ei sa-1
alba, alaturi de alte caractere din document, ca material sigur
provenit die epoca in care s-a scris §i ca, pe temeiul acestui
material, sa-§i poata face studiile §i trage concluziile sale. Tot
astfel cuvantul prescurtat in original CITO, daca se desface de
un editor al acestui original in c[ahN]T[o]ro conform cu limba
si scrisul textelor paleoslovenice, se falsified limba si scrisul
sau ortografia textelor nepaleoslovenice cum sunt aceste ale
cartii d-lui N. caci scriitorul originalului se poate ca nu s-a
gandit sa faca acea prescurtare dupa pura paleosl., ci, con-
form cu nationalitatea lui, dupa textele §i limba posterioare ruse,
bulgare, sau macedo-slave, on sarbe*ti, in cari acest cuvant,
cand e scris intreg, e scris si astfel, anume catTaro si inseam-
IA tot slant". FalOicarea consta deci In aceea ca da pecete
paleoslovenied unui cuvant caruia scriitorul originalului, cand
pronunta cuvantul, ii dadea pecetea limbii §i ortografiei §tiuta
de el, iar nu a celei paleosi.
A§a sta lucrul cu oricare cuvant prescurtat : prin deslega-
rea lui de editor la tiparire, acesta poate pune un oy, un o,
un 61, un x, un at etc., in loc de un 8 sau y, in loc de co, de
H, de k, de A ; iar punand acestea a fal§ificat gandul pisarului
actului §i, prin asta, rapeste cercetatorului om de Stiinta de
astazi putinta de a cunoa§te Scoala literara sau ortografica dela
care scriitorul originalului invatase cum sa scrie si sa ortogra-
fieze, precum, 1'110, fi rapeste §i putinta de a cunoa§te exact
etnicitatea limbii si fonetismul acesteia pe care scriitorul docu-
mentului o scria. De aceea, deja de multa vreme a cum, Sla-
vistica de pretutindeni, observand asa fa4ificari, Ia cari s-ar fi
putut da naVere prin dezlegarea prescurtarilor cuvintelor Ia e-
ditare, cere ca sa nu se mai faca aceste dezlegariu, caci ele
sunt arbitrare, ci sa se publice prescurtarea a§a cum este ea In
142 ILIE BARBULESCU

manuscrisul cirilic original. Asa fac astazi toti slavistii, la Coate

popoarele slave sau neslave, cand editeaza texte cirilice. Astfel s.ex.
Karski in a sa Paleografia,Vargawa 1901, p. 368 (cf. p. 240).Asa fa-
ce si cere Lavrov in al sau Obzor, Moskva 1893, p. 2 din Prilo2enija.
Asa Ohienko in Slavia, XIV, 1-2, p. 67. Astfel Wladyslaw
Kurazkiewicz, in a sa Gramoty halicko- wolyiiskie X1VXV
wieku, KrakOw 1934, p. 137. La fel L. Mirkovid s. ex. in Spomenik
al Academiei sarbesti din Belgrad, LXXXII, Belgrad 1936, p.24.
Asemeni Ljub. Stojanovid s. ex. in Archiv fur slavische Philo-
logie, XXII, Wien 1900, p. 522. Tot asa N. van Wijk, s. ex. in
Slavia, XII, 3-4, p. 340-347. La fel grecul proL.M. Lascaris, in By-
zantinoslavica, VI, Praha 1935-6, p. 179. Si la fel fac toti, ca do-
vada ca nimeni si de nicairi nu mai socotesc astazi, ca d. Nandris,
prescurtarile un pedantism Dealtfel un valoros studiu a-
supra rostului, de origine greceasca, al acestor prescurtari in
texte a publicat sarbul-bosniac G. Cremognik, sub titlul : Kratice"
Nomina sacra" u cksl. spomenicime, in rev. Slavia, 1V, 2,
Praga 1925, p. 238.
Tot ast-fel sta lucrul in Stiinta Slavisticei si cu accentele si
semnele diacrttice din textele cirilice, despre cari d. Nandris
crede ca aveau in acest fel de texte numai valoare decorative.
Realitatea e cu totul alta de cat o crede dumnealui ; e ca de
cele mai multe on aceste accente si semne au valoare filologica
Si literara in texte ; caci dau literilor deasupra sau Tanga cari
se scriu o altcl valoare fonetica de cat aceste litere au in fun-
damentul lor. Ast-fel, E cu un punct deasupra (1) arata ca in
locul unde e scris, acest E are nu obisnuitu-i sunet e, ci aci
inseamna le, cum spune si Karski, in a sa Paleografta, p. 240.
Ba alte dati, in alte texte, aceiasi valoare de le i-o dau lui f
si semnele sau scrise in manuscrise deasupra lui ; astfel
ca s. ex. scrisul a 4,E sau -EWE se pronunta si insemna reee (scris
slay cu litere latine : jete), cum tot Karski arata. Deci semne-
le . nu insemnau, in aceste cazuri, o ornamentatie, a-
dica nu aveau numal valoare decorative, cum crede d. Nan-
dris. far prof. Ohienko dela Varsovia arata, in rev. Slavia, XIV,
1-2, Praga 1935-6, p. 61, ca semnele si - in manuscrise in-
seamnd si ca consunanta deasupra careia ele se scriu nu se
pronunta cu insemnarea ei fundamentald, ci ca se pronunta
palatalizatd. Acelas lucru arata si Karski in Paleogr. p. 239;
astfel ca s. ex. HIM% nu avea acel ca ornament, ci spre a arata
 RECENZII 143

ca N nu se pronunta simplu n, ci ii palatal, deci ca cuvantul acesta se

pronunta nu nimk,ci iiimk. Tot a$a semnul ) sau (, care mai are $i
forma s $i se nume$te paierik, cand e puss la anumite locuri !titre 2
consunante consecutive, nu are ,numai valoare decorative ",
cum crede autorul, ci reprezinta una dintre cele 2 litere numite
,lerurl", adica sau pe z sau pe I. pe cari le inlocueste el,
) )
paierikul ; astfel s. ex. In scrisul RCM'S, ace scriitorul intelegea
pe HI,CMCIS, glsCti. $i acest lucru it arata Paleografia lui Karski la
p. 237 $i studiul d-lui Ohienko din Slavia la p. 61. Sem-
nul -.. inclinat spre stanga scris deasupra cuvintelor $i care
se nume$te la Slavi kendema, aratd ca ele se terminau cu
acea silabd pe care el se punea ; acest lucru it spune $i Karski
in Paleogr. p. 235. far Ohienko in Slavia p. 62 arata a acest
semn, mai reprezenta $i litera is $i era egal, 'ma, nu cu 11 = i,
Cl CU i" jumatatit adica cu ri ; astfel, Aospki ce citea : dobryt $i
deci reprezenta pe scrisul altedati Aospkiii, citit dobryi. Mai
sunt $i alte semne diacritice", cari se pot vedea In Paleogra-
fla lui Karski la p. 239 luate dupe un studiu al lui Jagid. Pe
toate le-a introdus din Literatura greceasca bizantina mai intens
patriarhul Bulgariei Evtimie, la sfarsitul secol. XIV, iar dela
acesta s-au raspandit indatd, sau direct sau indirect, in scrie-
rea ruseascd $i, prin Constantin Filosolul Kostenski, elev al lui
Evtimie, s-au raspandit la inceputuf sec. XV in Literatura sar-
beasca $i croata chilled. Fie dela Bulgari, fie prin acest Con-
stantin Filosoful $i elevi ai lui, semnele diacritice", $i allele de
cat acele ce am aratat mai sus, s-au raspandit $i in scrisul
cirilic romanesc de dincoace de Dundre. A$a ca ele arata in
texte $i originea influentelor literare, (ruse, sarbe, bulgare) cari
s-au exercitat asupra Literaturii cirilice romano-slave $i romane,
pe langd ce unele din aceste semne" mai arata, cum am pre-
cizat mai sus, $i fonetica pronuntarii (pe palatale etc.) unor
litere. fata de ce, mai ales acum cowl not Med nu am scris
Paleografia drilled a noastra, ci va trebut sd o scriem de act
inainte, e de absolutd trebuinfci, pentru aceastd Paleografie in
deosebi, sd editam textele noastre cirilice cu toate ,semnele
diacritice" pe care le au in originalele lor, pentru ca ele se
slujeasca de materiale eruditilor no$tri cari vor incerca sd ne
144 ILIE BARBULESCU

dea o Paleografie cirilicd romans. Dar trebue sa facem ass

si pentruca asa cer progesele Slavisticei actuale.
Accentele, de asemeni, nu au in textele noastre cirilice
numai valoarea decorative ", cum afirma d. Nandris ; ci pre-
zinta mai ales :accentuarea in pronuntarea cuvintelor. Acest
lucru 11 conslata $i 11 recunoaste oricine se ocupa cu citirea
textelor manuscrise cirilice ; 11 recunoaste s. ex. Karski In Pa-
leografia sa la p. 239, precum II recunoaste P. A. Lavrov In
cartea sa, ce am pomenit $i mai sus : Obzor zvakavyh 1 for -
mal'nyh osobennostej bolgarskago jazyka, Moskva 1893, s. ex.
la p. 215-229, unde are un capitol special cu titlul Udarenie
adica Accentuarea. Recunoaste apoi, chiar azi, Ohienko in Sla-
via ce scrisul accentului pe cuvinte arata accentuarea dor in
vorbire; asa ca repro ducerea accentelor din manuscrise in edi-
tarea tiparita a acestora ds cercetatorului limbii doc. putinta
sa stie cum se accentuau cuvintele slave in vorbire la not :
dace ele se pronuntau cu accentuare ruseasca, s. ex. Moldova,
on cu accentuare sud-slave : macedo-slavd, sarbeasca, bulga-
reasca etc. Caci trebuie sa observ, ceeace arata deja Karski,
In Paleografia sa la p. 238, ca in sec. XIV, cand a inceput a
se introduce la Rusi Scoala literaro-ortografica a patriarhului
bulgar Evtimie, unii rusi scriitori de texte cirilice, scriindu-le,
accentuiaza cuvinte rusesti dupd pronuntarea (accentuarea) bul-
gareascd §i sarbeasca de atunci, asa ca chiar amesteca in
texte aceste accentuari, adica $i pe cea ruseasca si pe cea
sud-slavd in acelas text : sputany russkija udarenija I jugo-
slavjanskija, zice Karski acolo. Astfel ca, de asta, cand nu se
reproduc accentele in editiile tiparitoare de manuscrise, se ra-
peste cercetatorilor oameni de *Uinta de astazi putinta de a
cunoaste natura accentuarii in pronuntare a limbii manuscri-
selor $i se. face, prin asta, o publicare nestiintifica a originalelor.

Am expus pana acum, in scurt, cerintele Slavisticei ac-

tuale si ratiunea acestor cerinte ; am aratat, de asemeni, si ana-
hronismul ideilor autorului cartii de care vorbim cu privire la
technica editarii" sale. Acum sa vedem aceasta technics $i
aplicata de autor In publicarea documentelor dela Athos.
Autorul acestei publicatii d. Nandris fal?ificd limba si
spiritul documentelor ce transcrie si publics, pentruca le tips-
 RECENZII 195

reste cu prescurtarile desfacute in chip arbitrar ;1 farci ac-

$I
cente i farci semne diacritice, conform cu tehnica sa arcitatci
yin Introducere care-i astazi anahronica, cum am &hut. Ba
falsifica $i pentru Ca ii scapa $i alte cerinte ale *Inn-
tei Slavisticei de astazi. Anume, nefiind in curent cu aceste
cerinte, nu transcrie niciodata pe 6 lat din original, ci pune
in locu-i numai E ; nu *tie ca e lat are de obicei valoarea fo-
netica Te adica de 6 Iotat, ca $i acel ; cu punct deasupra, sau
_ )
ca 6 on etc., pe cand E are, in fundamentul sau, numai va-
E

loarea e. A se vedea aceasta pi la Karski, Paleografla p. 187.

Falsifica d. N. $i cand pune in transcriere mai numai T, desi
originalul are m $i arata prin asta ca scriitorul originalului era
din $coala literara sau ortografico- paleograjica care prefera pe
m iar nu pe T. Mai falsified i cand pune in transcrierea pro-
pozitiilor nu punctuatia for din original, adica punctul, ci pune
arbitrar o punctuatie a sa dupd cea a noastra de astazi : de
cele mai multe on virgula ; sau tot asa falsifica ,si cand, alte
ori, nu pune punctul 0 din original, ci it suprima In editura sa.
Faisificarile originalelor, in transcrierile sale tiparite in
carte, se vad cand compardm cum am facut eu aceste
transcriert cu facsimilele fotografli ale originalelor alipite la
carte. Ast-fel in p1. 1 avem facsimilul doc. No. 1 din a. 1372
transcris si tiparit de d. Nandris la p. 17 a eartii. In original sunt
puse accentele pe cuvinte it111rponoem8, otiom8, attie8, none.,
) )
.A31. 051, CONorlAS, ,t(HorS, npoim, Aoeolunt, ApAIE011, Rt3kIKS, 1383-
AnSral N, ASXenurk, nrkr, naariperi H, NAC7 ,ign.kmu, AliKi4pia etc. A-
ceste accente arata accentuarea in vorbire a acestor cuvinle si deci
dupa ce Umbel sau dialect slap erau ele pronuntate de scriito-
rul documentului ; d. N. insa nicaieri nu a pus aceste accente
in transcrierea-i publicata, cu toate ca ar fi putut si dansul sa
bage de seams ca aceste accente nu aveau numai valoare
decorativa, din faptul ca : la aceleasi cuvinte se scrie In acela$
loc acel accent. Ast-fel in exemplele de mai sus : 00,148 $i
) ) )
COHOtia, RineKS §i Rt3kilKt4, Apylom $i apAi Fpfa Mtn pononrmS sima-
Tpononi'ms; iar infinitivele la verbe au accente pe antepenul-
tima la toate : esamSral H, Haatipin H, Hari Sentniu etc. Dansul
insa n-a bagat de seamy astea, pentruca, nefiind In curent cu
10
 146 MEE BARBULESCU

datele Slavisticei, nu tie Ca aceste accente nu au ,numai va-

loare decorativa° ci ea chiar arata cum erau cuvintele accen-
tuate in pronuntarea scriitorului.
Asemeni, editorul, d. N., nu pune ca in original 3A,E, CE, MA
cu kendema" deasupra, care am spus mai sus ce arata,
) )' ) )
nici Fro, MCF, EMS, ivtoFro, cari, cum am spus, reprezentau, prin
semnele ) $i , pronuntarea re nu e a lui
deasupra caruia E

s'au scris, iar asta se vede $i din scrisul tam in original, pe

care d. N. Ti transcrie iarasi gresit UWE adica cu I nelegat de
E $i fare deasupra. Nu pune nici ceoumz, npimutS asa, ci
fare )' deasupra, desi scrierea acestor semne statornic pe a
doua vocald consecutive putea sa-i arate ca aceste semne nu
sunt aci scrise numai cu valoarea decorative ", ci ca arata o
ortografie cel putin, dace nu o anumita intonatie sau pronuntare.
Apoi d. editor nu face in acest doc. deosebire Intre F si
c lat, ci pune fn tiparitura sa numai F $i de loc 6 ; cu toate
ca, repel, Stiinta Slavisticei a dovedit de mutt ca de cele mai
multe on e reprezenta nu sunetul simplu e ci pe re. Ast-fel
)
in facsimil e EAINx, HZ C16, ero (alaturi de Fro aratat aci mai
) )
sus), 6101 i mop.% si eeTimopx, EMS (alaturt de EN18) etc. d. N. Insa
transcrie si tipareste toate astea numai cu E $i fard semne"
deasupra : FAD-1z, HZ CIE, Fro, EHTTT0p4 EICTITOpZ, EMS. Dar prin
punerea numai a lui E d. editor falsified limba documentului,
care, prin 6 lat, $i semnul ) deasupra, arata ea aceste cuvinte
se pronuntau ceding, site, sego, tektitora $i iektitorz, lemu, iar
nu edin, sie, ego etc.
In original mai se afla semne" : un pe diftong la
)
mirk $i mitt fats de MHO $i ROHE, taKMAS $i MYNAS etc.,
dar $i la c impS, pe cari d. Nandris, de asemeni, nu be pune in editia
sa, desi $i acestea arata ceva pentru pronuntare sau cel putin
arata Scoala iitexara paleografica sau ortografica la care invatase
scriitorul documentului ; caci alte texte scrise, de altii din alte
Scoli literare, nu pun aceste semne. Asa obscrva $i Ohienko (in
Slavia, XIII, 4, p. 669 $i 673) ea in doc. lui Vladislav, regele
Poloniei, catre ginerele sau, voevodul Petru al Moldovii, din a.
 RECENZII 147

1388, nu suet nici un fel de semne" : nijakih nadrjadkovih zna-

Zkiv u gramoti nema, ci numai punctul it are ; $i acelas lucru
se vede in doc. raspuns al voevodului Petru catre regele Vladislav
(lb, p.i678). De altfel asta se observa $i in transcrierea aidoma
cu originalul a doc. editat acolo de Ohienko.
Apoi sistemul autorului, luat de la alti vechi sau necu-
noscatori de astazi* in Slavistica, de a deslega cuvintele pres-
curtate $i de a le complecta in paranteze drepte : j, dupd
gramatica $i anumita ortografie a textelor paleoslovenice ;
acest sistem fal$ifica 5i limba si ortografia acestui document,
cum am aratat mai sus. In adevar d. N. tipareste S[o];KECTRK-
tiara, r[o]c[noAu]n8, n[EI[nt, csmp[Z]THkill, s[orja, c[ra]na, np[7.]1i0HIS,
u,p[k]Kgn. Dar pe cata vreme documentul are $i mop, OHONIS,
mticorS $i imoro etc., adica cu co in loc de o, nu se poate sti
ca scriitorul lui, dacd desfacea el insusi cuvantul, nu punea
[Gr]c[nco,n]HS, adica cu w in loc de o ; asemeni nu se tie
aceasta $i la cuv. dezlegat de autor 6[O]aKECTZR1441.0 $i s[or]e,
pe cari scriitorul doc. poate be deslega in s[m]m- $i Kayla.
La fel, pe cata vreme scriitorul doc. are ghlTn, 11111g4(f)iNtlii etc.,
comite gresala d. N. cand desface in Hfrolirk, c[xqua prescurtarile
UN, cHe ; cad daca insusi scriitorul doc. nit le-ar mai fi pres-
curtat, se poate ca le scria intregi tot lik1Wk, Cklirk ca pe
chlT1-1 etc. Sau pe cata vreme scriitorul scrie in original $i
EAkINCKkilf alaturi de smaxerikou $i CANHCKkl, nu se tie daca $i
acolo nu ar fi scris cuvintele acele intregi tot asa, adica cu n
in loc de kl, deci 1111Ht, CIMA ; cad acele din urma exemple ne
aratd ca scriitorul documentului pronunta I= N in loc de rus.
1=-1,1 st paleosl. 4==x1. Deasemeni pe cata vreme scriitorul doc.
scrie NCKp814141, SIWZNIAEN adica grupul ps - urmat de o silaba
a vand in ea o vocala palatald, i si, nu se poate desface de
E,

cat falsificandu-i gandul, cum comite d. N. care desleaga" : o

data u,p[l]tcon, adica cu x dupa p, iar alta data u,p[k]xeti, adica
cu k dupa p, aceste cuvinte prescurtate in original ; $i tot asa
$i la cuv. prescurtat dezlegat" de autor Camp[X]Tvihm, cu x.
In sfarsit, pe cata vreme scriitorul doc. are KAkINCKkIN, OC[RA+
/NUMMI, cu acele finalekin, nu se poate deslega, decal falVfican-
du-1 limba $i ortografia, in felul cputlipqnxtul cum face d. autor,
adica punand paleosl. min la finale cuvantului.
Pe langd acestea d. N. spune in .Resume" a Introduce-
148 !LIE BARBULESCU

rii" la p. 268 (altfel de cat zisese In Introducere6), Ca: ,on a

respecte dans la transcription les variances graphiques des
lettres suivantes T et m ; 8 et or ; co et o ; n et 1". Cu toate
aceste, nicaieri In acest document nu ,respects" varianta T de
T, cu toate ca in ori-
in ; caci de loc nu transcrie m, ci numai
ginal nu e de loc T. Astfel, in editia sa are numai TSKMO,
TAKOBS, TOMIKS, TUC, HACTA I TIJ, c[z]n[a]cwriAnom8 etc., si
peste tot asa, Cu toate cd in facsimil e unZKiNO, n1Acou8, moninc8,
nrkX, HU agitmia ; si tot numai asa pune la toate cuvintele din
document, care In realitate n-are de loc T in original. Deci e-
ditorul pune numai T, uitand de ce a zis in Resume". Ba nu
nu spune gi ca in acest doc. mai e si forma 3 de t, pe care
scriitorul originalului o pune in HU AgilfIIII, MIN ponoArmS,
ES3Mtirtil H, na3npa7 H, nAcl H etc. si care 1 arata si el o carac-
teristica a unei anumite Scoli literaro-paleografice.
Nu mai staruesc a arata ca, desi Istoria punctuatiei In
textele slave si romano-slave cirilice nu s-a scris tried de cineva,
asa ca e Inca nevoie ca punctuatia sa se dea asa cum e in
originale : punctul, virgula, la editie de texte ca aceasta carte.
Totusi d. editor; pune in locul acestora punctuatia noastra
de asttizt ; gi astfel nu reproduce in editia sa punctua-
tia scriitorului documentului ci da o punctuatie a sa proprie,
fa/glicand gi aci ideile cu privire la interpunctie" ale timpului
cand a Post scris documentul, de care vorbim. Pe langa asta,
scriitorul documentului pune la propozitiile sale si virgula (,) si
punctul (.), ca o anumita ScoalA paleografico-literary ; domnul
editor insa da, falsificand, numai punctul, ca o altd anumita
Scoala. Dar nu mai aduc si exemple de astea, pentruca asi
lungi prea mult observatiile relativ la acest document si voesc
sa trec la altul, al carui facsimil iI da, de asemeni, in cartea sa.
Astfel facsimilul doc. No. 5 al originalului din 29 lanuar
1500 (p. 301), pe care II editeaza in carte la p. 38. In editarea
acestuia face aceleasi falsificari ale originalului : in deslegarea"
prescurtarilor, nepunand pe 6 ci numai E, nu da paiericul f, nu
pune En si 1 ci numai T, nu da accentele din original, nu pune
punctuatia originalului. Asa ca transcrie fara accentele vorbirii :
HSC011 in loc de KSC011, oy-rpouarincKoninloc de otOpORAAXIIICK011, MII
,..

In loc de iu'i, MI I. Ch1E ; transcrie cu T, in loc de 1 si m, §i lard

 RECENZI1 149

pdierik: 1114111.1CTHp8 I. rriathicampS, KOTA0i1A8C8 I, KOMSACWSCS,

733H/LitHOT I. 83111M109 , 11P1pCIAITEAIE 5i p0AHTE11 I. nptpoKimeme
$1 poNerneA, Taeco I. maKo, icupKS I. KnOKS, littHIOE I. Ht45HOE, liZcno-
sIMEHAHIE I. IMCEICl/VOIHAHi6, CEVCA,TEME 1. CIAAMEilie, moptinum 1. AR0-
95111111,11, CTOAMTK I. CR10/151111K ; transcrie Cu E 1. 6lar ; ENif I. 6HZE.
ca punctuatie, pune dela sine, chip cuvinte, virgule $i puncte,
cart nu sunt in original la locurile unde le pune dansul. Astfel
d. editor pune, caazi: Attopeuve, mSnali npsotii% HEAHKIE Auop-
a:81-14111 CTMIKO HEI111611 AOPOAFT, aiSnille AcoAr.op KIICTIII p,
AdIEHBA KOn1NC, crpoi CHATAp, Aparonnup cTOr1HNK, cu virgule dupa
fiecare nume cu slujba lui, pe cand in original scriitorul docu-
mentului a pus, in toate aceste locuri, puncte, conform cu
punctuatia uremit in care s-a scris documentul la 1500 $i con-
form cu Scoala lui, a scriitorului.
Aceleasi falsificari ale originalului facsimilat le face d. N.
$i la editarea doc. No. 42 (pag. 237) care in carte e la p1. 4
(p. 303). In adevar Si aci nu da accentul din original: pune
34AHAATHAH ($1. Cu T in loc de m), desi in original e aannmminu.
Nu deosebeste pe e de $i da peste tot numai e : pune e4,pe-
g

41id $i Fro de mai multe ori, desi originalul are 64ipedua, ero,
deci pronuntarea Iego, iefrem. Pune T, desi originalul (facsi-
milat) are m : TpETAA etc., dar in original e gum,
tnpFmna. In original e lop?, $i N, dar la editor e pus topIA Si
II fara semnul ^ deasupra. In original e cu paierik : ,NOAMKSCKIIX;
dar la editor MO/Iwo:11X fara acel semn. Desface fal$ pe pre-
scurtatele CHM $i CHI, ale originalului odata prin c[m]nlu Si
alta data prin deci cu SI dupd paleoslavnica, lar alts
data cu hl dupa mediobulgara sau sarbeasca ori ruseasca, desi
acelas document are infinitivul sum (transcris de editor gresit
Cu T : 611T11) in loc de paleosl. &SITU = a fi, sau in loc de me-
diob. etc. &KITH. Editorul pune dela sine, ca astdzi, virgule la
propozitii sau insirare de nume : rkpn nana X4,Cnate, sloe nalia
111TOWKA thunemica, e-kpa natha erkrSna etc., desi in original aceste
virgule nu se afla ; falsified deci astfel punctuatia scriitorului.
Dar toate astea sunt falsificdri ele traditiei, ale Scolilor literare,
ale fonetismului $i accentuarli limbii scriitorului documentului
ai sunt deci falsificari chiar ale ideilor scriitorului.
 150 ILIE BARBULESCU

Cu aceleasi lipsuri publica d. autor documentul No. 12

(p. 74) prezentat in facsimil dupa original la p. 305. Anume,
socotind gresit, cum spune in Introducere",rica accentele pe
cuvinte sunt numai ornamente, nu pune accentul cuvintelor :
Kp[u]crromosiisiii H caanomposamiiii, amIatiAps, AaposailiCu, ripoc-
CAARIITII etc., pe cand in original acestea au accentele pro-
nuntarii for Xp[ti]cTomo'stisiu, camoMpliadaHill, arlfgallApS, Attp(5-
HdlifFM, npoca.tsimm. Nu diferentiaza 6 de f, ci pune numai f :
ftium etc., de$i in original e eLlu C, deci cu pronuntarea tete-
. i[e]. Desleaga gresit prescurtarea tiirk in i4[7.,]wk, cu toate ca
are infinitivul in original sum (= a fi, care in praleosl. e de
asemeni MTH, ca la "mark) ; la fel desleaga alte cuvinte
prescurtate in original $i cari contin sunetul 0, ca s. ex. sra
In s[o]ra, de$i scriitorul doc., daca ar fi scris cuvantul acesta el
insusi inlreg, adica nu prescurtat, putea sa se fi gandit a pune
nu litera o, ci fay, asa cum scrie in alte cuvinte neprescurtatr,
ca s. ex. acorit,Ei-, on ca in ClaWkeTgif sau sick) din chiar edi-
tarea d-lui N. Nu pune palerikul, care avea rol de a inlocui pe
s $i k, sau rol despeirtitor de consonante, deci un rol cel putin
ortografic, daca nu chiar de anumita marcare in pronuntarea
cuuantului pe care se punea ; $i editeaza astfel : antink, nom-
HOKAKOM, C/1,1E14(11'0 etc., pe cand in original nu e a$a, ci MHXWk,
flOpiR5110g000M, cnaeSuarca (acesta chiar cu co, iar nu o, cum
pune gresit editorul). Nu pune punctul (.) deasupra lui f, unde,
se stie, punctul arata ca acolo scriitorul pronunta to pe g ; $i
editeaza astfel : flpf, pe cand originalul are ;me. Tot astfel nu
pune, in editarea sa, kendema unde se afla. Nu distinge
forma m a originalului de T, ci pune peste tot, ca $i la cele-
lalfe documents aratate, numai T : npocaaslITH, npuospITome,
Tkpro CTOIITk etc., de$i in original nu e asa ci npocaSsimui,
riplicaspmowi, mkpro cmolimk. Cu toate ca scriitorul origina-
lului pune in acesta foarte des si regulat punctul (.), de mai
multt on ip fiecare rand, pentru a punctua prcipozitiile dupci
ideile trupului sau, d. editor N. nu da, in editia sa, aceste puncte,
ci le lass de regula afara ; numai cate °data, dupa mai multe ran-
duri de text, pune arbitrar cate un punct. Ba arbitraritatea sa se
vede si din urmatorul fapt. In celelalte documente de mai sus caror
le-a dat facsimilul, pune, cand le editeazei in carte, de la sine,
 RECENZII 151

virgula (faro ca ea sa fie in original) pre a desparti, ca as-

tcizi, un nume si boieria lui de alt nume cu boieria lui ; in
acest doc. insa, cu toate ca scriitorul desparte prin un punct (.)
aceste numi cu boeria for Mire ele, d. N. nu reds acest punct
In editarea sa. Astfel, in doc. din 1500 (p. 38), care are facsi-
milul dela p. 301, d. editor pune virgula (,) Mire numi si boie-
riile lor, desi virgula nu e in original: Ht-HAH Gdp118A KpantBCKII,
HiSlIt1H CTAHKO REMIKH AOrOAET, H:811AH AmAcap 6HCTIIMp, AAH'ISA
K OAAHC, etc. Aceste virgule nu se afla in originalul facsimilat,
ci be pune numai editorul de la sine. Iar la doc. de care vor-,
bim aci, din a. 1590, editat la p. 74 si facsimilat la p. 305, edi-
torul tipareste In cartea sa : act3f1AH MUHf KFAHKIII 64H KflailfgCKlil
H HiSHAH muTpt BEAHKIII AllOpilliK N HiSnini 1-11413811 KEAHKill A GW -

T li NtSnati ammo etc., pe cand In originalul facsimilat sta-

astfel : actintIHMAH/HE !If/MIMI 61171 KpAAMCKkl. N act311AH mmup+. HE-
/Wall Agopinic (aci sfarseste randul $i nu pune punct) H mtinati
ACOrit,ri
1141503A BEAFIKIH asSnati ampaa. Deci acesta e felul
11

(cu punct) de a punctua al scriitorului documentului, pe care

insa editorul nu-1 dd In editura sa, ci gresit II lasd afara.
Nu mai stdruesc a arata cu exemple ca in acela$ fel a
publicat editorul $i doc. facsimilat la p. 307 a cartii sale. Din
cele ce am exemplificat mai sus si din cele ce am vazut ca
ne spune in Introducere" se constata ca tot asa 1-a publicat
si pe acesta §1, evident ca tot asa, $i pe cele lalte 40, ale cd-
ror facsimileou ni le cla In carte, ca sa le putem, de ase-
meni, controla cu originalele lot. Din aceasta publicare ana-
hronica si retrogradd, adicd nu la Inaltimea $i dupa cerintele
Stiintei Slavisticei de astazi, insa, se vede, ca editia a-
ceslor Documente slavo-romane din manastirile Muntelui Athos",
ca $i alte editii de acum 70 sau 80 de ani, nu poate fi utiliZata
$i de istoric $i de lingvist, desi autorul crede,in Introducerea"
sa, ca poate, ci numai de istoric $i anume numai de istoricul
vietii politico-sociale, caci cel al vietii culturale nu gaseste, in
pul?licatia d-lui Nandris, de cat materiale falsificate din can nu
poate dobandi idei juste despre cultura epocii $i despre $colile
literare in can s-a educat scriitorul documentului si dupa can
Isi scria documentul sau ; iar filologul nu poate obtine din _a-
ceasta publicatie cunostinti sigure nici despre anumite fonetisme
152 ILIE BARBULESCU

ale limbii, nici despre pozitia accentului la cuvinte, pentru ca

astfel sa stie dupA care din limbile slave accentua cuvintele
cand le pronunta scriitorul documentului, etc.
Falsif icarea aratata a elementelor oferite de documentele
originate s-a putut prosluce in editarea for prin necunoasterea
deplinA sau neintelegerea de catre editorul tor, d. Nandris, a
datelor Slavisticei actuale.
Probabil cA tot din aceasta pricing, adica din necunoastere
deplina sau neIntelegere, caci nu-mi inchipuiesc ca intentionat,
a falsificat d. editor si ideia, noun In SlavisticA, a mea despre
natura etnica a limbii documentelor munteano-slave.
Caci in lntroducere° la p. 8 spune urmatoarele : Pe cea
[limba slava) din documentele muntenesti toti sunt de acord sa
o numeasca limba me4iobulgara, afara de d-1 I. Barbulescu
(Limba documentelor munteano-slave [Anuarul general al Uni-
versitatii din Iasi, 1911, p. 46-55] si La langue slave du nord
et du centre de la Macedoine et celle des documents valako-
slaves [Arhiva-Iasi, XXX, 1927, p. 287-326], care-i zice sotto-
macedoneand sau sorbo-slatui, fcicand confuzie intre caracterul
de fond at limbii si influentele sarbesti care s-au exercitat asu-
pra acestei limbi dupa deplasarea centrului politic si cultural
slay din rasaritul in spre apusul Peninsulei Balcanice". Asa
spune d. editor cA asi fi scris eu facand confuzie". Realitatea
e insa cA dumnealui nu m-a inteles nici In asta, cum nu m-a
priceput si in alte 9, desigur fiindca nu e destul de pregatit ca
sA InteleagA inovatia mea in StiintA, relativ la limba documen-
telor muntenesti ; cAci, repet, nu cred sa alba suflet asa. de
pervers incat sA falsifice, wind, ideia mea, numai pentru ca sA
micsoreze valoarea acestei inovatii stiintifice. SA arat dar, cA
falsifica din neintelegere si asta din insuficienta pregatire in
Slavistica cel putin.
Nica-ieri, in cele doua studii ale mele unul rominesc
din 1911 si celalalt frantuzesc din 1927 ce citeazl, nu am
scris, cum a inteles dumnealui, ca limba documentelor muntea-
no-slave sau valaho-slave" este stirbo-macedoneand sau Mr-
bo-slavd. Aceasta e o inventie a neintelegerii mintii sale. Ci
am spas si sustinut, cu argumente nebAgate de seamy de alti
1) Cf. Arhiva, XLII, 1935, p. 48-68.
 RECENZII 153

oameni de $tiinta slavi$ti inainte de mine, numai : ca e lim-

ba macedo-slavei", anume limba care se vorbea In Macedonia
de nord si centru $i care se apropia $i se apropie, prin fone-
tismul ei mai cu seama, dar putin 51 chiar prin morfologie,
mai malt de selrba de cat de bulgara. Ast-fel in studiul Iran-
tuzesc, ce citeaza, scriu, la p. 289: La langue meme des do-
cuments valako-slaves, c'est-a-dire de ceux ecrits en Valachie
en langue slave, qui etait non pas Ia langue bulgare propre-
ment dite, je veux dire non pas celle de l'est de la ligne Iskar-
Salonique comme on le soutenait jusqu'a l'apparition de mon
livre, mais plat& la langue plus serbe, quoique pas tout-a-fait
serbe, c'est-a-dire celle de l'ouest de la ligne de demarcation,
langue appelee par Draganov makedo-slay." macedo-slave",
mais notamment celle du nord et du centre de la Macedoine".
Deci d. N. nu a priceput textul meu $i de asta, farand
confuzie" 1-a falsificat, inventand ca eu a$i fi zis ca limba do-
cumentelor munteano - sau valaho - slave este limba sarbo-
slava, sau sarbeasca.
Dar, deosebit de asta, in cartea mea Curentele literare la
Romani in Perioada Slavonisrrului Cultural, Bucuresti 1928,
am un intreg paragraf, la p. 175-6, cu titlul : Limba bulgareasca
propriu zisa $i macedo-slavaa, in care arat deosebirile dintre
limba bulgareasca $i cea macedo-slava, adica slava macedo-
neana. poate sa le vada oricine, ca sa se convinga ca d.
editor, desigur fiind nepregatit, nu a priceput acest lucru. Jar
mai jos, dela p. 269-325, am in cartea asta un intreg capitol
cu tillul: -Tipul macedo-slav in Literatura romano-slavaa. In
acest capitol spun, Ia p. 270, intre altele: Daca se observa
insa documentele acestea [munteano-slave]... trebuie sa se con-
state ceea ce am constatat eu studiindu-le: ca limba for nu e
cea propriu zis bulgareasca dela rasaritul liniei Iskar-Salonic,
ci dela apusul acestei linii $i anume limba din nordul Si central
Macedoniei, pe care am numit-o, dupa chiar bulgarul Draganov,
macedo-slavei". Deci nu sarbo-macedoneana" sau sarbo-slava",
cum a priceput Wand confuzie" d. editor. tar $i mai jos, dupa
ce dezvolt argumentele pentru a-mi sustine aceasta ideie noun
fn Stiinta, scriu, iara$i, la p. 297: Totul vine, dar, In sprijinul
documentarii mele : cd limba doc. munteano-slave nu e, cum
s-a zis in Slavistica pana la mine, cea bulgara propriu zisa,
154 ILIE BARBULESCU

ci -I Umbel dela apusul lintel lskcir-Salonic si anume din

nordul St centrul Macedonieia. Ba, am in carte, p. 261-264, un
alt capitol cu titlul: Tipul sdrbo-slav in Literatura romano-
slava", din care reiese 'Inca odata ca eu deosebesc limba-stir-
bo-slava de cea macedo-slavd, deci nu le confund, cum a in-
teles mintea d-lui N. Evident ca a inteles asa, pe dos, cel putin pen-
tru ca nu era pregatit stiintificeste in Slavistica, ca sa ma
poata pricepe. Dovadd ca nu era pregatit cu cunostinti sub-
ciente ca sa ma poata pricepe e ca cei pregatiti cu acestea
m-au inteles. Ast-fel, cum arat in Curentele literare etc. la p.
298, m-a inteles prof. bulgar Toney (=-- Conev) $i prof. rus
Iljinski. Apoi, invatatul croat P. Skok, de asemeni, m-a inteles,
pentruca, in darea-i de seams despre aceasta carte a mea,
spune (in rev. Slavia din Praga, VIII, 1930, 4, p. 779) urma-
toarele : la langue slave des documents de Mountenie et de
Moldavie... l'article post-positif etc... prouvent suffisamment la
these de M. B[drbulescu] contre la critique superficielle et mal-
veuillante a la fois de M. Mladenov". Jar la p. 78, Skok spune
mai departe ca : l'auteur [Barb.] examine la langue des textes
moldo-slaves. Contre ]'opinion du regret6 Bogdan it prouve que
la base en est la meme qu'en Mountenie, c..a.d. la langue
macedo-slave." Prig urmare, Skok nu numai ca m-a inteles dar
se declara ca gi lljinski $i Conev partizan al acestei
noui idei a mele despre natura macedo-slavd a limbii docu-
mentelor munteano-slave. Dar, mai departe, m-a inteles si pre-
gatitul bine in Slavistica prof. univ. rus VI. Rozov ; caci in
Slavia, XIII (1935), 2-3, p. 485, Melina chiar spre aceasta pa-
rere q mea ca $i lljinski, Coney, Skok spunand despre
unele doc. munteano-slave dela Mircea cel Mare : lipsa din
intaiul doc. a literii g pand Si in interiorul cuvintelor... marlu-
riseste in el si influenta limbii sarbesti diplomatice din sec.
XIV, a limbit din Macedonia de nord si ceniru dupei determi-
narea lut Bdrbulescu etc." (v. si Arhiva, XLIII, 1936, p. 269).
Deci, nefiind suficient de pregatit stiintiliceste $i, de asta,
Wand confuzie" dumnealui iar nu eu, d. autor N. falsified, in
documentele sale la editarea lor, 5i aceste date ale problemei
dezlegata de mine altfel de cat inaintasii mei.
Dar la asta falsified $i all ceva, de asta data mi se pare
 RECENSIL 155

ca nu din neintelegere, ci din rautate. Anume, in a. 1937; cand

d. editor al documentelor isi va fi scris Introducerea" la carte,
spune, precum am vazut, ea: toti sunt de acord sa o numeasca
mediobulgara [limba doc. munteano-slave] afarci de d. I.
Barbulescu...". Realitatea e Insa nu cum o prezinta d. autor, ci
ca din a. 1911, cand am enuntat intai noua mea dezlegare a
acestei problemei a firei limbii doc. valaho-slave, nu sunt ra-
mas tot numai eu care cred in aceasta dezlegare, ci mai sunt
si Inca alti patru aderenti ai ei Coney, Iljinski, Rozov si Skok.
Daca d. autor era corect nu trebuia sa uite a spune si asta.
Concluzia generals a mea despre cartea aceasta a d-lui
Gr. Nandris : Documente slavo-romane din manastirile Munte-
lui Athos" este ca autorul, raefiind suficient pregatit stlintifi-
ceste in Slavistica 1), spre a sti cum trebuie sa editeze documen-
tele slave dintr'insa potrivit cu progresele si cerintele Slavis-
ticei de astazi, din pricina acestei nepregatiri, falsifica, In edi-
tarea sa, si Paleografia si limba scriitorilor acestor documente,
falsificA, astfel, si spiritul literar al secolilor XIV-XVII din cari
sunt aceste documente. Falsificarile aratate fac ca aceasta pu-
blicare de documente nu poate sluji ca materiale, pentru cer-
cetari istorice chiar, de cat numai pentru o mica parte din Is-
torie, anume pentru o Istorie politico - socials ; ea insa nu poate
fi utilizata si pentru Istoria spiritului si cea literara a acelor
secole si nici pentru cunoasterea limbii slave in care s-au
manifestat secolele in cari s-au scris documentele. Din aceasta
pricina, pentruca ca sa poata sluji din toate aceste puncte de
vedere cum cere Stiinta Slavisticei de astazi trebuie sd
se tipdreascd din nou, edita.ndu-se documentele acestea cu toate
semnele, accentele, variatiile de forme ale literilor, cu punctua-
tiile lor. E pacat, numai, ca Fundatia Carol I si-a cheltuit banii
cu tiparirea cartii in starea ei actuala, tars ca sa ne mai in-
trebe si pe not altii ; caci de am fi fost intrebati i-am fi spus
cum, dupa care tehnic5" trebuie sa se faca astazi o asa edi-
tare de documente, pentru ca aceasta sa contina realitatile vre-
milor in cari s-au scris originalele documentelor si ca, deci,
cartea, in cari s-au tiparit, sh poata fi folositoare tuturor cerce-
tatorilor oameni de Stiinta actuali.
Ilie Barbulescu

1) Vezi §1 Arhiva, XLIII, p. 144.

156 N. ALEXE

I. E. T o r o u t i u, PagInt de istorie si de critics literarci.

Editura Bucovina", Bucuresti 1936.
Principiul de baza In publicarea seriei de .Studii $i do-
cumente literare" este convingerea editorului de necesitatea
restabilirii adevarului, prin date controlabile, rezultate din stu-
dierea $i confruntarea textelor. In lumina realitatii oglindita In
documente, Toroutiu a transformat ipoteze in adevaruri, sau a
inlaturat fictiuni tendentioase si erori fatale in lamurirea istoriei
unei culturi tinere, Inca In framintare. Paralel cu activitatea de
editor, d-sa Indepline$te deci si una de istoric $i de critic lite-
rar. Aceasta ultima parte a activitatii sale ni-1 Infatiseaza pe
d-1 Toroutiu ca Hind unul dintre reprezentantii actuali de seams
ai istorismului literar la noi.
Studiile cuprinse sub titlul de Pagini de istorie si de
critics literara" ilustreaza $i ele in chip fericit principiul $i
metoda aplicate de d-1 Toroutiu In aceasta disciplind, Evident
cd nu poate fi vorba de un sistem non, propriu. Dar prin ap-
titudinea deosebita ce o are in descifrarea textelor, in clasarea
sau compararea for cind e vorba de precizat influente streine
sau autohtone, prin logica strinsa ce inlantue argumentele des-
prinse din manuscrise si, mai ales, prin dragostea mare pentru
adevar si frumos la care addogirld si consecventa modesty
dar demna (chiar $i cind discuta cu prezumtio$H) a stilului sail
totdeauna clar , d-1 Toroutiu imprima. unei metode vechi pu
ternice caractere de distinsa originalitate.
De cele citeva studii 9 marunte dar totusi importante, pu-
blicate in urma cu citiva ani in diferite periodice $i cuprinse
acum in prima jumatate a cartii, nu ne vom ocupa aici ; vom
da atentia cuvenitd partii a doua si anume studiului alcatuit din
judicioase observatii facute de catre d-1 Toroutiu asupra celor

1) Const. I. Emilian, Anarhismul poetic, Fat-Frumos", Cernguti

1932; Alexandrinism util, Fgt-Frumos, 1933; Intre enciclopedie §i diletan-
tism (replica d-lui T. Arghezi), Litere", Buc. 15 Sept. 1934 ; Al. Ctoranescu,
A doua (7 1) opera a lui Eminescu, Were", Buc. 1 Oct. 1934; Dela sin-
teza la compilatie, Litere", Buc. 1 Ian 1935; Ion Sdn-Giorgiu, Eminescu
and der deutsche Geist, Fat-Frumos",1936; Un proces literar : M. Eminescu §i
Oh. Panu, Tara Noastrg", Buc. 21 Iunie 1934; D. Mareiraqu, Nationalismul
lui Eminescu ; D. Murarasu Gh. Calinescu, Gh. Cdlinescu, Vista lui Mi-
hai Eminescu, Mihai Eminescu", Cernguti, 1932.
 RECENZII 157

cinci volume ale d-lui Gh. Calinescu, Opera lui Mihai Emi-
nescu, Buc. 1933-1936.
Paralel cu o analizd sumard a continutului, d-1 Toroutiu
urmare$telcu asiduitate metoda" d-lui Calinescu ; aratindu-ne
la tot pasul prin citate, uneori pe cloud coloane, originalita-
tea" autorului, sau evidentiind cu numeroase exemple alte di-
verse neajunsuri, d-sa ne explica diformarea personalitatii ar-
tistice a lui Eminescu de catre d-1 C., prin exagerarea concep-
tiei critice $i 'artistice a acestuia. Dupa cum s'a pronuntat de
multe on 9, d-1 C. vede in criticul literar un interpretator dublat
de un creator ; percepind opera in mod intuitiv, criticul trebue
s'o creeze din nou, discutand-o. Dacd la iceasta conceptie a
d-sale addogam $i specificul structurii sale afective de roman-
cier 2) la care primeazd fiziologicul, avem conturatd personali-
tatea critics a d-lui C. Trecutd printr'o astfel de prisms opera
lui Eminescu, In mod fatal, avea sa He siluitd. Impins de o hi-
per-afinitate electiva, d-1 C. descopera experiente sexuale"
sau dorinti carnale" In poezii ca Floare albastra, intue$te se-
xualism in Fat-Frumos din teiu, dite$te Intr'un ms. Null in loc
de sinti, etc., pentruca sententios sd ajunga la concluzia : In-
telectualismul $i sentimentalismul, laid ce lipse$te din erotica
eminesciand, In fundamentul ei genitals ". Creatia criticului
dauneazd astfel creatiei artistului careia ii schimbd uneori ca-
racterele proprii.
La aceastA diformare determinatd de conceptia d-lui C. se
adaogd o serie nesfir$ita de marunte deficiente decurse din
lipsa de metoda. Parasind planul cartii d-lui T., clasam obser-
vatiile acestuia in urmatoarele grupe :
1) Nerespectarea ordinet cronologice to citarea textelor.
Pronuntindu -se categoric Impotriva izvorismului, Impotriva a-
cestei structuri biologice" (B-Duica) a oricarei lucrdri, d-1 C.
citeaza texte alandala. Aceasta dezordine II duce, in vol. I, la
imposibilitatea urmaririi evolutiei ideilor filosofice ale lui Emi-
nescu; nu vedem trecerea poetului dela kantianism In filosofie
$i poezie spre hegelianism in filosofia istorica $i in ideile po-
litico-tociale" (T. 168). Aceea$i nereguld in citarea textelor
predomind $i in capitolul Cultura" din vol. II.
1) Mai precis in articolul : Critic si creatie.
2) Cf. Gh. Calinesca, Cartea nuntii, roman.
158 N. ALEXE

2. Contradict!! de la un volum la altul, sau chiar in cu-

prinsul acelulaV volum. In vol. I, dup ce cerceleaza cugetarea
.

teoretica a poetului In poeziile Revedere, Glossa, Muregin, etc.,

d-1 C. deelara ceva mai departe : Cugetarea lui Eminescu nu
trebue s'o cautdm in versuri". lar cu privire la pesimismul emi-
nescian pe care, mai intii 11 intensified sau it dilueaza, criticul
C. preeizeaza" Insfir$it astfel : Noi nu putem afirma despre
Eminescu nici cd este nici ed. nu este pesimist" (I, 74). In vol.
II, 5, sustine ca lui Eminescu i se atribue nejustificat $i pre-
vestirea intregirii neamului, iar la pag. 295, 298 $i 304, d-sa
argumenteaza pentru rolul de profet al poetului, referitor la
acelasi eveniment. Natura lui Eminescu e luata cind din lurid"
(IV, 173), rind de pe valea Siretului (IV, 195). Intr'un loc idila
eminesciand este absoluti, de o gravitate evangelica". (Cf.
citatul de mai sus prin care caracterizeaza poezia eminesciana).
Eminescu nu se abate dela spiritul graiului" (IV, 238) $i tot
el Incearca a crea forme gramaticale rebele... cu tending de
a le a$eza in legi" (IV, 242). etc., etc., etc.
3. Rea credinta In folosirea unor tzvoare. Cu toate cd se
razboie$te teribil cu izvoristii", d-1 CAlinescu se folose$te to-
tusi de rezultatele acestora. Nu-i citeaza Insa niciodata $i citi-
torul profan ramane cu impresia ca autorul a pornit totdeauna
dela ms. $i cd tot ce spune ii apartlne. D-1 Toroutiu da nu-
meroase probe prin care exemplified inzestrarea de imprumut"
a d-lui C. Astfel ne spune cd citeazA din mss. pe cand in
realitate se folose$te de editia lui Chendi (greplile acestuia tre-
cute $i la d-1 C. 11 tradeazd). La fel se folose$te de cercetdrile
lui N. Iorga, T. Vianu, Ovid Densuseanu, D. Murara$u, Ale-
xandru Bogdan, etc., pe care nu-i citeaza. (Cf. Toroutiu, pag
205, 206, 216, 220, 223, 249, 251, 254, etc.).
In aceasta ordine de observatii trebue relevatd o a doua
eroare a d-lui C. $i anume cea de metoda (prima fiind cea de
conceptie). Autorul care crezuse necesar sä dea numai la sfir-
$itul Vietii lui Mihai Eminescu" o lista bibliograficA, de data
aceasta se dispenseazA de orice aparat critic. Promite ca va
da bibliografia is sfir$itul volumului ultim, pentruca sA ne gra-
tifice in urmd cu o scuza. De aici prezentarea faptelor sub
forma de roman ; cititorul nu mai $tie ce apartine autorului
$i ce predecesorilor, ba uneori (III, 194-196) textul autorului se
confundA chiar cu textul eminescian.
 RECENZII 159

4. Afirmatii false. S. Bodnarescu 5i-a insu5it din Muresan

versuri pentru Ahasver. Cind a scris acest poem Bodnarescu
nu-1 cunoa5te Inca pe Eminescu. In vol. III, 21, d-1 C. citeazd
ms. 2209, f. 3 v. Acest ms. nu exists. Versul onomatopeic :
$i-acum Klappai si dappai si rappai asa 1 nu duce la Burger,
ci, a5a, cum arata d-1 T. (202) la Hochzeitlied-ul lui Goethe.
5. Lectura gresitd a mss.
Adevar scaldat in minte (in loc de mite).
Tremur curiCsi de-odata (in loc de stniz).
6. Erori de transcriere. Grupd foarte bogata ; cf. Toroutiu,
pag. 210-213, 214, 215, 246-247, 261-266, unde sint comparate
textele gre5ite ale d-lui C. cu textele perfecte.
Relevam: Nu spera cind vezi mizerii (in loc de miseii)
7. Observari de Umbel gresite. Cuvintele oveis,- grindeni,
pericul, nu sint siluiri pentru dobindirea rimei cum crede ci-1
C. (IV, 246), ci moldovenisme. far in versurile :
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni 11 incarca,
pronumele it nu-i de prinos, ci a5a cum spune d-1 T., cerut
de legile limbiii"
8. Superficialitate. D-1 T., pag. 259, ne convinge prin
exemple ca d-1 C., in capitolul Eminescu In timp si spatiu
(vol. V.), nu numai ca nu aduce nimic nou, ci nu insumeazd,
ca de obiceiu, nici datele precise din cercetdrile inaintasilor, G.
Bogan-Duica, 1. M. Ra5cu, D. Murara5u, T. Vianu 51 altii"
9. Ignorantci. Vorbind despre frumusetea celor trei cintece
populare din Ceilin Nebunul, d-1 Clinescu, pretinzand ca des-
coperd lucruri noun, dovede5te ca nu cunoa5te editia Calin Ne-
bunul, 1934, a lui D. Murara5u. Tot a5a cind vorbe5te despre
legatura dintre Doina $i articolele politice ale lui E., sau despre
poemul Fata din gradina de aur, d-1 C. se descopera ca nu
cunoa5te complect continutul editiilor lui Chendi, Cuza $i D.
Murara5u. Cu titlu de curiozitate" poate fi mentinuta contes-
tarea influentei lui Hegel asupra Jul E. $i legatura dintre Fata
din greidina de aur si Luceafdrul.
10. Erori de uintuitie" ?(?). Pentru d-1 C. versuri ca :
La una-i mic si la alta mai mare,
Caci sorii scriu timpul in acest univers
Curind vom ajunge pe steaua senind
169 N. ALEXE

Pe care in ceruri numesc-o a mea, (Muresan) trec drept

,,ingereasca muzica siderala", iar poema intreaga e conside-
rata ca tot ce a scris Eminescu mai bun". Mirodonis este $i el
minunat".
11. Paradd de eruditie. Citarea unor strofe germane din
poetii minori Geibel, Platen, $. a., sau din genialul Lenau este
numai paracia de eruditie" (T. 249-250).
12. Prezumtiozitate. Victims a unui teribil teribilism, d-1
C., cu o maniera eminamente... apuseana, Incearca sa discre-
diteze. pe toti predecesorii sai, aruncindu-le in spate inexactitati.
D. p. pentru d-sa, Bogdan-Duica prezinta aceea5i importanta
ca un oarecare functionar inferior dela Herastrau, care a scris
5i el ce ia trasnit prin minte". (T. pag. 189). Totu5i pe multi
ii foloseste (Ears sa-i citeze bineinteles).
13. Originalitatea d -lui C. Criticul a interpretat prin sub-
stituirea propriilor sale afecte personalitatii poetului, pe care-1
smulge din epoca $i din lumea ideilor sale 5i-1 situiaza fortat
in modernismul psihopatiei sexuale... Criticul este un endocri-
nolog, creatia scriitorului fiind elect al functiunilor glandiale,
cercetarile pornesc dela aceasta cauza si efectul opera
se explica prin ele. Acest Eminescu este un Eminescu, in care
interventia personalitatii criticului cupla5e5te pe cea a creato-
rului..." (T. 231).
13. Meritele d-lui C. Oricum nu se poate contesta ca
autorul, prin indelungatele sale cercetari, anevoiase descifrari
ale manuscriptelor lui E., n'ar fi adus $i informatii, de care un
cercetator serios va trebui sa tie seama. Acestea insa sint
Inecate fntr'un noian de absurditAti 5i inexactitati" (T. 163).
Totu5i ramin : unele observatii psihologice interesante ;... ori-
ginate $i frumoase raporturi" intre continutul unor poezii $i
starile sufletet5i sugerate lectorului ; unele dintre analise, fru-
moase $i spirituale.. ce pot fi cetite cu folos de catre elevii
de liceu, cu placere de oricare iubitor de critics literary ".
(T. 248-150).

N. Alexe
 RECENZ II 161

Giorge Pas c u, Le mars dans les langues romanes et

balkaniques, in Homenatge a Antoni Rub 16 i L lu c h. Miscel-
lemia d'estudis literaris, histerics i linguistics. Vol. I. Barcelona,
1936, pp. 451-469. In onoarea istoricului literar RubiO i Lluch,
profesor la Universitatea din Barcelona, s'au publicat trei
marl volume omagiale scoase cu colaborarea a 118 Invatati
dela principalele universitati din Europa si America. Singura
colaborare romineasca este a profesorului G. Pascu, cu-
noscut in lumea invatatilor apuseni prin numeroasele sale
opere stiintifice, dintre care unele au ajuns de consultare
uzuala in marele biblioteci europene, precum si prin anterioa-
rele sale colaborari la publicatiile periodice straine din dome-
niul romanisticii.
Profesorul G. Pascu pregateste de mai multi ani un impo-
zani studiu lingvistic despre numele de plante in romineste.
Importanta deosebita a acestei opere, care va fi o monografie
complecta, unica In acest gen in toata literatura filologica ro-
manica, se poate Intrevedea din fragmentele publicate sub forma
de articole de revista, dar mai ales din studiul despre pdpu-
piu-porumb care ne-a dat scum prilejul acestei note.
Autorul, pe baza studiilor de botanica, rominesti si stra-
ine, si cu ajutorul terminilor din diferitele limbi europene, ur-
mareste circulatia lucrului" si a cuvintelor' care-I denumesc
in toate tarile si limbile romanice din Europa, precum si In
celelalte taxi si limbi neromanice din Peninsula Balcanica, ara-
tind astfel mai Mtn rolul Spaniolilor in raspIndirea acestei
plante, asa cum reesa acest rol din datele istorice si etimolo-
logice, apoi rolul Portughezilor, Italienilor, Germanilor si pre-
tinsul rol al Turcilor.
Se dau cu aceasta ocazie numeroase etimologii noun pen-
tru terminii botanici romanici, mai ales romInesti, si chiar
pentru unele denumiri germanice.

D. GAzdaru

11
162 D. STRUNGARU

D a c o r o m a n i a, Buletinul Muzeului Umbel romineg

Anul VIII, 1934-35. Bucuresti, Monitorul Oficial, 1936. 84
XII ± 531 p. Aparitia ultimului volum al revistei filologice din
Cluj, cu Intirzierea justificata prin greutati de ordin, financiar"
(deli Biblioteca a colectat pentru Tnzestrarea ei, fntretinerea
institutului si a c hel tu el il or de t i par suma de 339.733
lei I) aduce importante contributii. Materialul e cit se poate de
variat, discutind pentru prima data multe chestii noun.
Intiile pagini sunt ocupate de un mare articol al D -lui
Ion Breazu intitulat Literatura Tribunei" (1884-1895).
Se acorda o importanta deosebita literaturii desfAsurat5 de
acest ziar din Sibiu, incepind dela Infiintarea lui in anul 1848,
pina la 1895, cind a avut loc conflictul intre redactia ziarului
$i Partidul National. In aceasta epoca, subliniaza D-1 Ion Breazu,
se confirms adevdrata originalitate a literaturii ardelenesti. Au-
torul ne-a dat informatii Clare despre literatura acestui ziar,
care arunca totodata o lumina senina asupra intregii literaturi
ardelenesti.
In continuare, D-nii prof. Sextil Puscariu, Leo Spitzer §i
Nicolae Drdganu se ocupa cu etimologiile citorva cuvinte.
Explicatiile cuvintelor cosma $i costelba, dela p. 112 urm.,
sunt convingatoare. Cel mult, am putea pretinde ca nu ne-a la-
murit afonetizarea lui z din cozma > cosma, mai ales ca in
multe alte cuvinte, fn imprejurari combinatorii similare, s de-
vine z; deci tocmai contrar.
Cit prive0e evitarea etimologiei costreiu pentru coster, pe mo-
tivulta cu greu si-ar fi imbiat voinicul calul sa pasta tocmai cos-
treiu, adica mohor", nu pare sigurd. Cine nu tie cu ell nesatiu
caii pasc mohorul ? Presupunerea ca am avea aface cu o forma
stilcita a vechiului costeiu cartel" din ung. kastely confine
Area mult element ilnaginativ. Addugam ca 1i costreiu, pronuntat
costrei, e planta cunoscuta 1.
Expresia e Injunghe a rid e" cunoscuta de D-1 Pus-
cariu din texte sau comunicdri, e foarte des intrebuintata si'n
Basarabia, in regiunile pe care le cunosc. Redau una din im-
prejurdrile In care am auzit-o, de unde i se va intrevedea si sensul.
Un Oran povestea ca la tin praznic, dupa ce trecuse in
inrul mesei satenii in frunte cu preolul, un copil se Intindea sa
1) Cf. Costreiu: ',Pod% 11HAtAclial .11UM11101. (Grigorovitza,Dic-
tionar roman -rus, p. 181 col. 2)
 RECENZII 163

is din coliva de pe masa. Mama copilului, pentru a-1 abate

dela aceasta intentie, Ii zice : Nee I nu lua, 11 caca !.. Asta-1
pentru nas pcirintill... tai limba... Parintile, cind o auzit asta,
,s'o 'njunghiet si lel a ridi" inchee povestitorul.
Inainte de a citi explicarea acestei expresii datA de D-1
prof. Puscariu, eu scriam urmatoarele: Gindindu.ma la gestul
pe care it face cineva cind suporta durerile unui junghiu : in-
cruntA sprincenele, IncordeazA buzele de parca ar zimbi... mi-am
inregistrat imediat impresia ca junghiu trebue sa fie la ori-
ginea expresiei de mai sus. Inteadevar, cine cunoaste din ob-
servatie sau (Doamne fereste 1) din suferinti personale, grima-
zurile datoritA torturilor unui junghiu, nu usor se poate desparti
{le aceasta presupunere. Un coleg din jud. Covurlui imi spune
ca la ei se'njunghe a ride" inseamna un inceput de a ride.
Acest inteles fl are si'n regiunile cunoscute de mine in Basa-
rabia. E un ris lard' provocare de zgomot. Se manifesto numal
prin fiziononzia fetei, in special a gurii, fizionomie care, repet,
are multe sanse de a fi comparatA cu scrisnirile provocate de
durerire junghiului".
Citind acum explicatiile din Dacoromania obsery O. au-
, torttl respinge Coate presupunerile anterioare, militind pentru
rominescul jimb (din care zice D-1 Puscariu a derivat ki
ungurescul zsemb I), al airui etimon ar fi existat la Slavii din
Nordul Dunarei desnationalizati de Romini si Unguri. Ipoteza
ca injunghe a ride isi are originea in jimbi (transformat in jinghi
etc.) nu se impaca cu cele stabilite de D-I Al. Rosetti referitor
la datarea palatalizcirii labialelor (nu cu mult anterior sec. al
XVI-lea), deoarece existenta cuvintului la Rominii transdanu-
bieni dovedeste vechimea lui.
Dace cele ce mi-am notat provizor pe fise si am repro-
dus aici nu corespund realitatii, constitue totusi un indiciu
pentru clarificarea acestei etimologii populare. Pe de alts parte,
confirmindu-i existenta sa si'n Basarabia, avem un argument
in plus pentru a fi mai siguri de vechimea expresiei.
Mentionarea verbului a jeirui cu sensul in afard de cel
cunoscut a indoi pinza de-a-lungul ei" e interesanta. En-
tuziasmat de faptul ca acel care a inregistrat sensul acestui
verb s'a ingrijit sa dea si explicatia felului cum se face jeirui-
rea pinzei, D-I S. Puscariu, vazind etimologia elucidate, so-
164 D. STRUNGARU

coate necesar sa adauge: In alte regiuni jarultorul este ins-

trumentul cu care se jaruesca carbunii din vatra, dar care se
Intrebuinta, pe cit se pare, gi In indoitul pinzei...
De sigur ca dupa instrument a primit numele actiunea
facuta cu el sau, mai exact, verbul Oral gi-a largit intelesul
dupa derivatul jciruitor. Logic ar fi ca in aceasta noun accep-
tiune verbul sa fie a jeiruitorl.." (p. 122).
Cum a jurul inseamna in special altceva, anume a im-
pragtia jarul peste toata vatra cuptorului (ca sa se coaca deo-
potriva de bine toate pinele), deci a netezi jarul, imi permit
sa ma amestec gi'n aceasta alirmare a D-lui prof. Pugcariu.
Avindu-se In vedere ca actiunea de a netezi ptnza (cum
se zice mai ales) este identica cu aceea de a netezi jarul pe
vatra cuptorului, era natural sa se utilizeze acelagi verb, jarul,
dela care s'a derivat jciruitorul; aga dar tocmai contrar celor
spuse de D-sa : presupunerea existentei unui verb *jciruitori ra-
minind de prisos.
Celelalte discutii fonetice gi semantice despre cuvintele
jiganle, juvalale gi ribdd sunt erudit intocmite.
In paginile 138 gi urm. D-1 prof. Gr. Nandrig da un re-
zumat amanuntit al cuprinsului Atlasului lingvistic al Poloniei
gubcarpatice alcatuit de M. Malecki §i K. Nitsch, elogiind me-
toda folosita de anchetatori.
Engird un bogat numar de termeni pastoregti pe care ii
socoate de origine romineasca", ceea ce-i foarte problematic:
unele 41 au Inca etimologia discutabild ; altele (cum e coliba)
sunt de orlgine strain(' ; slava in cazul de fafd.
Interesant e ca D-1 prof. Nandrig cu mult avint pa-
triotic fgi constitue gi din astfel de cuvinte argumente si-
gure contra teoriei unor cercetatori unguri, care afirma ca Ro-
minii n'au ajuns in Podhale inainte de slirgitul secolului al
XV-lea, ca aici ei au dat peste Unguri, care, inaintea lor, in-
trodusera aici regimul pastoresc gi terminologia maghiara".
$i problema inepuizata a rotacismulut se afigeaza in ci-
teva pagini. E de observat ca acest fenomen cigtiga tot mai
mult in sensul sustinerilor anterioare ale D-lui prof. I. Barbu-
lescu. Multi nu recunogteau prezenta rotacismului in unele cu-
vinte, ci sustineau cA e o disimilatie.
In articolul Contributii la rotacism, D-1 Emil Petrovici,
 RECENSII 165

p. 149 urm. considerd Insa rotacisme citeva din acele cuvinte

pe care pins acum coala filologica din Cluj, in opozitie cu
cele ce sustinea revista Arhiva din Ia0, nu le accepta ca ro-
tacisme, ci le socotea disimila(ii. rata cum adevarul 10 face
drum!
D-1 Sever Pop scrie articolul Cu prilejul Buletinului Atla-
sului Linguistic Italian, facInd §i D-sa, ca §i D-1 Gr. Nandri5
cu. cel polonez, un amanuntit rezumat.
Bucuros de a semnala o apropiere mare Intre A L R §i
cel analizat, pe care II apreciazd elogios, D-I Sever Pop re-
march din materialul atlasului nostru cloud cazuri: unul de na-
turd lexical §i altul de fonetica, care ilustreaza vechimea ariilor
laterale. Cel fonetic e lat -AM U S, terminatia verbelor de conj.l
la Ind. prez. pers. I pl. care ar fi trebuit sa fie am. Formele
romIneVi, aflam, dam, skim, deci cu a> a au ramas neexpli-
cate pina in prezent. Faza veche, adica am, corespunzatoare
lui AMUS o pdstreaza dialectul istororomin...
Aceasta faza [am in loc de dm] zice D-1 Sever Pop
am Intllnit-o in partite estice ale Basarabiei, uncle pentru for-
mele literare not dam, stam, lucram, etc., am Inregistrat not
dam, stam, lucram, etc. In acest caz istroromina §i regiunea
estica a Basarabiei (de. rind Nistru §i dincolo de acest fluviu)
reprezinta arii laterale, deci vechi, fats de aria cu am din da-
coromina, aromina §i meglenoromina ", (pp. 155-156),
Adaog la aceasta constatare ca fenomenul am pentru
am exists gi in vestul Basarabiei, dar aici, §i cu alit mai
rnult in tinuturile cercetate de D-1 Sever Pop, acest am, din
pacate, e pronuntat de catre acei Basarabeni care §tiu mai bine
ruse§te decit romlneVe *i mai ales de Ru§ii care trebue sa vor-
beasca romineVe. Basarabenii care vorbesc graiul for moldoue.
nesc 10 bat joc de strdinii ruO, care schimonosesc cuvintele In
felul acesta, pronuntind dam, luam, stam, etc., pentru dam,
intim, etc. De aceea trebue sa renuntam la ipoteza harnicului
anchetator.
Un alt mic articol al D-lui Al. Borza se ocupa de unele
numirl populare de plante din Basarabia. Obsery Insd cd aproape
toate numirile sunt redactate gre§it, ceea ce ma face sd cred
cd D-1 Borza I§i are acest material procurat dela vreun cores-
pondent. Astfel : se pot atribui unele gre§eli culegatorului, altele
166 D. STRUNGARU

par ale D-lui Borza. CulegAtorul scrie marar, pielin, pelinif ma-
$1e$e, nintcl, solcinci, vign, s. a. care In realitate trebuiau tran-
scrise : marart,pelln,pelentici, mcigies (prin s redau sunetele ce, ci
palatalizate si reduse la spirante), cad provine din mcicie6, flint&
(prin ri redau pe m palatalizat) solgind (cf. magie0 Van (su-
netul y = v palatalizat). Pe de alts parte, D-1 Borza a scris
romonifci, probabil pentruca in manuscris nu era mare diferenta.
In felul cum era scris a si o; caci niciun Basarabean nu zice
altfel decit romanita sau romanita, mai rar, romintfd.
Aceeasi gresala e facuta si in transcrierea cuvintului ma-
line prin meline: Rubus idaeus L =melin (Balti ; fructele se
numesc melines = smeura noastra)" p. 199.
Sunt tocmai din acest judet ; graiul conjudetenilor mei,
ca $i al altor Basarabeni, ma preocupa de mult. Marturisesc
insa ca niciodata n'am auzit pe cineva spunind meline" Nu-
mele for adevarat e maline <rus. (Ilaniffid (v. Grigorovitza,
Dictionar rus-romin, p. 29).
Nu-s utilizate potrivit sunetele nici in stejia. Trebuia tran-
scris steyi, Intrebuintata aproape numai la plural, caci e forma
palatilizala a lit. stevt<vsl. gtavije. Transcrindu-se stejia, i se
incurca originea; j din stejia nu se poate explica altfel.
Sunt $i alte greseli similare. Acest lucru e explicabil de
altfel, cind unul dela Tisa e preocupat de graiul provinciei din
extremul opus, pe care nu-1 cunoaste. Credem ca unii din aceste
parti am fi mai indicati. In niciun caz inferiori D-lui Borza.
(Numai ca faimoasa opera a Dictionarului rominesc e monopo-
lizata anumitor oameni de stiinta, pe cit se pare).
Un mare numar de recensii, majoritatea referitoare la car-
tile aparute In anii din urma, detin paginile 215-358. Cartile
scrise in spiritul $coalei filologice din Cluj 15i gasesc frumoase
aprecieri. Altele, concepute independent de acest spirit, Intimpina
obiectii.
In sfirsit, Bibliografia publicaflilor pe anii 1931-1932 nu-i
completa, pentruca nu satisface prima conditie a unei Biblio-
grafii, aceea anume de a fi obiectiva. Sunt mentionate cele
mai marunte articole ale Dacoromaniei. In schimb multe publi-
catii de valoare lipsesc, In special acelea care s'au produs in
alte centre de cultura decit col din Cluj.
 RECENZEI 167

Vechea revista de $tiintd $i cultura din Ia$i, care dupa

razboiu a aparut lard intrerupere Arhiva" nu-i mentio-
nata In aceasta bibliografie, desi e Inregitrata In biblioteca insti-
tutului, cum se vede din prefata volumului, p. IV. De aceea$i
favoare se bucurd $i Revista Critics" a D-lui prof. G. Pascu, ca
sa nu mai vorbim de atitea alte publicatii, din care compuna-
torii bibliografiei n'au gasit nimic demn de mentionat !...
Diomid Strungaru

D. G a z d a r u, Originea 3f reispindlrea motivulut 'am&

Kid turturicd' In literaturile romanice. la$i 1935. 80 p. 8°
Dupd cum ne spune $i titlul, acest studiu apartine dome-
niului literaturii comparate.
Initiatorul acestei discipline In literatura romina este B. P.
Hasdeu, care, Inca din 1879, publics 1) citeva paralele italiene ale
acestui motiv mentine existenta $i in Site literaturi. Tot
numai cu anumite chestiuni puse de astfel de cercetari s'au
ocupat apoi Gaster, D. Russo $i N. Cartojan. Acesta din urma
studiind Car Ile populare In literatura romtna, Bucure$ti 1930,
cerceteazi in deosebi originea si intinerariul temelor acestora,
raminind In ceeace priveste studiul fnsu$i al textelor mai mult
in limitele literaturii romine. Cercetari extinse, in care sa se
discute Coate problemele pe care le pune existenta aceleia$i
teine in mai multe literaturi, fac abia Ramiro Ortiz 2) $i Anita
Belciugateanu 3).
Fata de lucrarile precedente, studiul d-lui Gazdaru se im-
pute dela inceput prin vastitatea subiectului $i abundenta ma-
terialului.
Cartea cuprinde trei capitole, un apendice $i un indice de
autori $i de opere anonime.
In capit. I, dupa ce-si fixeaza preferintele4) in ceeace pri-
1) In Cuyinte din batrini, Vol. II. Bucure*ti 1879.
2) Fortuna labilis. Storia di un motivo poetico da Ouldio at Leo-
pardi, Bucuresti 1927.
3) Carpe vosam. Tema poetics a trandafirulut in literatura ita-
liana *1 franceza a renaqterii, Bucure*ti 1931.
4) De observat ca to titlu d-sa Intrebuinteaza contra acestei pre-
ferinte, terminul motiv pentru tema, ca fiMd cel mai rnspindit.
168 N. A LEXE

veste terminologia Inca flotanta, raminind la cuvintele tema

(pentru denumirea motivului In genere) $i motive secundare
(pentru trasaturile fundamentale ale temei d-sa ne prezinta
structura temei studiate, alcatuita din urmatoarele vase motive
secundare : 1) monogamd, fideld; solidard si mid in veiduvie ;
2) motivul ramurei uscate ; 3) motivul apei turburi ; 4) moti-
vul vincitorului; 5) motivul priveghetoarel tradatoare ; 6) corn-
parafie 'Mire turturia si poet.
Prezentarea-i sintetica, constind din exemple ce contin
.expresiile caracteristice motivelor secundare respective".
Capit. II cuprinde studierea problemelor puse de tema
turturelei : 1) originea, 2) popularizarea vi 3) itinerariul mo-
tivului in Europa.
Relativ la originea 1) motivului, autorul accepta parerea
lui Vittorio Clan 2), ca fiind inteadevar cea mai veridica :.PHI.
verosimile e invece dire the chesto motivo di origine proba-
bilmente letterarla, certo anteriore d'assai, dovette ben presto
entrare nel dominio della poesia populare, dove vive tuttora,
non senza tornare di tratto in tratto nelle mani di poeti colti".
lar mai departe, d-I Gazdaru complecteaza astfel : $i in adev ar
motivul turturelei este in Europa de origine literary, nu po-
pulara. El a Post adus pe cale literary din Orient (d-sa fixeaza
geneza motivului nostru in simbolica egipteana, cea mai veche
mentiune in sens alegoric despre turturica Hind aceea din He-
roglyphica preotului Horapollo) prin descrierile zoologico-sim-
bolice, prin povestirile fabuloase despre animale, prin litera-
tura religioasa, mistica $i alegorica, care a inflorit in Alexan-
dria Egiptului $i in Cesarea Palestinei, la sfir$itul epocei cla-
sice, $i care au patruns in Europa pe diferite cai in tot cursul
evului mediu". (pag. 15). Geneza insa$i a motivului este fixat
de d-1 Gazdaru in doua faze $i trei texte : Faza intiia cuprin-
de textul despre monogamic cioarei $i textul despre vieata
in pustie a turturelei ; faza a doua, cu textul despre monoga-
mia turturelei $i vaduvia casta a ei, cioara Hind eliminate, iar
caracteristicile acesteia trecute asupra turturelei. Aceasta sub-
1) In literatura romin5, originea populard a motivului a lost sus -
tinuth de Hasdeu; cea literary de Caster, Russo §i Cartojan.
2) CI. Ballate e strambotti del sec. XV tratti da an codice tre-
uisano, nota 1, pg. 23, in Giornale storico della letteratura italiana, IV (1884)
 RECENZII 169

stituire de atribute, procedeu pur literar, este explicate de au-

tor prin impresia facuta de infatiprea opusa a acestor cloud
pasari $i prin stabilirea unui raport de cauza si efect Intre
geamdtul turturelei $i vdduvia ei.
Popularizarea motivului ne este ardtata ca fiind determi-
nata de bestiarele medievale, literatura patristicd, legendele ha-
giograf ice, predicatorii, enciclopediile medievale, $coala $i lite-
ratura profane. Rolul principal 11 au bestiarele care, populari-
ztnd tema, i-adaogd $i doud motive secundare.
lntinerariul motivului turturelei in Europa este precizat
prin fixare de etape in directiile strabatute : din Alexandria,
prin intermediul limbii grece$H dela sfirsitul clasicismului, mo-
tivul trece in Europa (etapa I) ; din Grecia, prin traduceri la-
tine (etapa II), motivul se raspinde$te in Occident prin mijlo-
cirea literaturii din Austria-Gottweih (etapa HI) $i a celei fran-
co-normande (etapa IV); in Orient motivul se raspinde$te prin
traduceri din limba greaca in limba veche slave (etapa V).
Directiile principale au lost patru : din Grecia spre centrele
cre$1ine. latinesti din Apusul $i Nordul Europei (prima).; din
Grecia spre Write slave (a doua) ; din Grecia, prin literatura
araba, spre Peninsula lberica (a treia); $i aceea strabatutd
pe vremea cruciadelor $i a pelerinajelor" (a patra). Aceasta
ordine erudite in haosul influentelor este magistral prinsd in
schita grafica dela pag. 59. (D-I Gazdaru este competent $i in
geografie folclorica).
In capit. III, autorul urindre$te raspindirea motivului in
literaturile romanice si anume in literatura franceza, proven-
-tala, italiana, spaniola, portugheza, cataland $i romind. Insa,
inainte de aceasta, se ocupd inteun paragraf introductiv, cu
turturica in literatura latina medievala. Interesanta $i tiinti-
fica este legatura pe care o face d-1 Gazdaru, intre aceasta
literaturd si cea francezd, prin aparitia celor dintii cloud mo-
tive secundare, la doi scriitori latini medievali Philippe de
Thaiin si Bernardus, originari din Franta. De aici concluzia
ca dintre toate literaturile romanice literatura francezd este
aceea in care apar pentru prima data primele cloud motive
secundare. Addogind la aceasta si influenta considerabila a

pag. 1-55. (Apud Gazdaru, op. cit., pag. 14).

170 N. ALEXE

literaturii fraceze asupra celorlalte literaturi romanice, autorul

da, in mod justificat, preferinta celei dintii ; motivul este ur-
marit si prezentat cu bogatie de exemple luate din partea cea
mai putin accesibila a acestei literaturi, din evul mediu literar
francez (sfirsitul sec. XI sfirsitul sec. XV). Pe datele rezul-
tate din texte, autorul construeste urmatoarele concluzii : irr
Franta, motivul apare In Normandia in texte compilate, probabil
In sec. XI, de pe un Physiologus latin ; in folclor motivul
trece in sec. XV;. centrele de iradiere : Norman dia ¢i Picardia.
In literatura proventala nu poate fi vorba de o tratare
literara a motivului", deoarece, aici, bestiarele n'au lost ras-
pindite mutt ca in literatura franceza sau Habana.
Cele mai numeroase texte sint insa din literatura italiand ;
studierea motivului este facutd aici in intreaga literatura, veche
si moderns, dialectala si populara. Acest paragraf este inche-
iat cu urmatoarele consideratiuni finale : 'In Italia, motivul,
turturelei a patruns in sec. XIII, pe cale literara, din Franta,
prin intermediul literaturii franco-veneta si prin scriitorii fran-
cezi dela, curtea normanda din Sicilia ; focare de iradiere : Si-
cilia si Umbria'.
Insuficiente sint informatiile numai In ceeace priveste ur-
marirea motivului In literatura portugheza. Faptul este recu-
noscut si de autor si explicat prin aceea a a lucrat in bilio-
teci in care literatura portugheza era slab reprezentataa.
0 situatie asemanatoare cu aceea din literatura proven-
tald are motivul nostru In literatura catalana. Lipsa motivului
turturelei in literatura proventala si catalana, fats de frecventa
lui circulatie din celelalte literaturi romanice, este explicata de
d-1 Gazdaru prin lipsa Fiziologului in cele dintii, fata de ras-
pIndirea mare a acestuia in cele de-al doilea.
Referitor la literatura romina, informatiile autorului sint
iarasi bogate, fiind culese din intreaga literatura artisticd si
populara, din care da si doua variante inedite. Veridica pare
ipoteza d-lui Gazdaru cum ca in Pcisciruica stinghere a WI
Asachi s'ar putea admite mai usor o influents italiana 1) a unui
1) Despre inlluenta italiana asupra lui Asachi, cf. §I Claudio Isopescu,.
11 poeta Giorgio Asachi in Italia, Livorno 1930, (precum §i recensia
acestui stadia facutd de N. Alexe in Arhiva. XLI 1.2, pag. 93-96).
 RECENZII 171

model petrarchesc, decit una a Anzeirttei turturici a lui Vacg-

rescu. Justa este afirmatia autorului ca poezia lui Vacarescu
este in intregime populara : cele din urma doua strofe, consi-
derate cindva ca Hind originale, au paralele $i in alte litera-
turi romanice ; de aici posibilitatea unei influente italiene culte
asupra lui Vacarescu.
Intr'un apendice care, dupg modesta afirmatie a autorului,
ar avea mai mutt un caracter bibliografica, motivul turturelei
este atestat $i in alte literaturi, decit in cele romanice $i anume
in literature engleza, germane, daneza, cella, rusa, sirba, greaca
$i ungara. Prin acest apendice, care ar putea fi considerat at
patrulea capitol al carpi, continutul studiului d-lui Gazdaru trece
peste granitile titlului impus.
ri;Interesant de evidentiat este metoda d-lui Gazdaru : d-sa pleaca
totdeauna dela texte; contributia cercetatorilor precedenti este
controlata prin texte. Ceeace nu poate controla, citeaza cu re-
zerve, iar datele neconfirmate de cercetarile precedente ramin
contributia d-sale originala.
Studiul se termina prinir'un indice de autori $i opere
anonime, care ating aproximativ numgrul de 950. Daca ne
gindim ca pe linga aceste opere pe care le-a cercetat cu
folos, d-sa a consultat poate Inca tot atitea zadarnic, intek-
gem ca munca depusa pentru realizarea acestui subject este
direct irnpunatoare.
Remarcam cd astfel de teme nu pot fi studiate la not ;
e nevoie de biblioteci bogate, internationale. D-1 Gazdaru $i-a
perfectat studiul $i datorita faptului ca a calatorit prin toate
t Arlie romanice $i a consultat bibliotecile marl ale acestora.
N. Alexe
CRONICA
Activitatea Societatii istorico-filologice Arhiva" din Iasi
L Activitatea stiintifica. Societatea noastra, prin organul
sau de publicitate ,,Arhiva" din Iasi, duce mai departe stiinta
si cultura din acest oral in care fiinteaza de acum 44 de ani,
fiind condusa in ultimii 17 ani de catre D-1 prof, Ilie Barbulescu.
Este singura publicatie periodica ce se poate mindri cu un
trecut de aproape o jumatate de secol in capitala Moldovei ;
celelalte reviste, tot asa de vechi sau si mai vechi, luind, dupa
putini ani dela aparitie, drumul spre Bucuresti, sau incetind
pe loc, In deosebi de publicatiile-i stiintifice, Societatea istorico-
filologica Arhiva" din Iasi a tinut in acest an universitar, ca
de obiceiu in toti anii, citeva sedinte stiintifice in .una din salile
Facultatii de Litere, orele 6-8 seara,
Redam titlul citorva comunicari tinute la aceste sedinte ;
1. Prof, univ, L Barbulescu; Despre Savina Kniga si
Codex Suprasliensis in Dada Traiana,
2. Prof. univ. D. Gazdaru; Mid controverse istroromine.
3. Prof. univ. L Barbulescu: Iarasi despre d. Moses
Gaster in Stiinta romineasca.
4. Asist. univ. D. S t run gar u: Citeva observatii asupra
Dacoromaniei, vol. VIII, anii 1934 4935.
5. Asist. univ. N. A 1 e xe : Dare de seams despre cartea
D-lui prof. D. Gazdaru ; Originea si raspindirea motivului a-
manita turturica. in literaturile romanice.
6. Studentul G h. Boga c i: Explicarea citorva nume topo-
nimice si onomastice din limba romina.
La aceste sedinte an participat profesori universitari si
secundari, asistenti universitari, licentiati si numerosi studenti.
In jurul fiecarei comunicari s'au facut discutii interesante,
2. Activitatea culturala. Paralel cu activitatea aceasta
stiintifica, Cercul revistei Arhiva" a organizat, tot sub condu-
cerea D-lui profesor Ilie Barbulescu, mai multe conferinte pu-
blice, tinute in Aula Universitatii, Universitatea fiind inchisa
tocmai in intervalul cind trebuia sä alba loc o parte din con-
ferintele stabilite din timp in program, nu s'au putut tine decit
urmatoarele
 CRONICA 173

1. Prof. univ. D. G bed era: Polteta, Decenta si Limba.

2. Prof. univ. $ t. Berechet: Inca ceva despre Grecia.
3. Prof. Octavian Gheorghiu: Teatrul social din
Franta in secolul al XIX-lea.
4. Prof. G h. Obreja-Ia0: Doctrina Comunista.
5. Prof. August Scriban: Influenta limbii greceTti a-
supra limbii romine0,
6. Dr. E. Veisa: Influenta boalelor acute si cronice a-
supra caracterului.
Prin astfel de conferinte, Societatea istorico-filologica
Arhiva" urmareste sa accentueze tot mai mult realizarea unuia
din scopurile sale rdspindirea culturii, aleituri de $tiintd, in
rindurile conceteitenilor stiz.
3. Academia Romina qi $tiinta. In sedinta dela 2 lunie c.
Academia Romina s'a preocupat de mijloacele necesare pentru
a sport productia tiintifica a tarli. In acest scop, s'a propus
infiintarea unui Consiliu national $i a unei Asociatii a prietenilor
tiintei rominesti. Intentia aceasta a Academiei de a colabora la
dezvoltarea Stiintei romine0 e cit se poate de imbucuratoare.
Dorim insa ca, mai intiiu, sa" se lecuiasca de regretabilele sale
procedee pe care le intrebuinteaza dela un timp incoace, Intre
acestea relevam procedeul de a nu aprecia Stiinta si oamenii
care o produc dupa criteriulladevarului si al valorilor reale recu-
noscute, ci, cam intotdeauna, dupa spiritul sau cerintele unor anti-
mite coterii" (termenul e imprumutat dela D-1 prof. univ. Alex. Ro-
setti, din ziarul Facia, datat 30 Mai 1936) cu caracter personal. lata
un exemplul pe care it socotim foarte concret. S'a prezentat Sectiu-
nii literare a Academiei Romine un manuscris poate pentru a fi
premiatcu titlu Elementul sirbesc in limba romind. Sectiunea lite-
rara a Academiei a compus o comisie pentru aprecierea celor expu-
se in acest manuscris. Din aceasta comisie nu face parte cum
era natul, daca intr'adevar Academia urmareste sa cultive va-
loarea mak a Stiintei D-1 profesor dela Universitatea din
Iasi Ilie Barbulescu, singurul slavist, profund cunoscator at ele-
mentului sirbesc din limba rominci ; $i era cu atit mai indicat, cu
cit D-sa face parte din Sectiunea literara a Academiei Romine,
Aceasta comisie, de care e vorba, e compusa din Domnii pro-
fesori Sextil PuKariu, Th. Capidan, romani0i, $i $t. Ciobanu,
profesor de istoria literaturii romine vechi, cunoscator al limbii
ruse0. pack' astfel procedeaza Academia Romina, cum va izbuti
sä promoveze adevarata $tiinta romineascal ? Ar fi de dorit sa
nu mai arunce, astfel, praf in ochii lumii, ci sä se lase si de
Consiliul national si de Asociatia prietenilor $tiintei rominesti.
Caci adevArb.ta Stiinta .o vor face-o, $i de acum inainte, tot aceia
care nu vor intra in corpul acestor dona institutii puse la cale
de Academia Romina. De altfel, fapte de felul acesta au indignat
174 DIOMID STRUNGARIT

si pe cei care au creat alaturi de Academia Romina, celelalte

2 Academii : cea de Stiinte si Academia de Medicina,
4. Academia Romina si Nationalismul. Nationalismul a fost
si este o nota caracteristica a Academiei Romine dela crearea ei
piny astazi. De aceea cind, in vremea neutraliatii noastre, in
1915, Mitropolitul Sibiului Mangra, membru al Academiei Ro-
mine, a luat o atitudine care era socotita antiromineasca, Aca-
demia se stie 1-a eliminat din corpul ei. Ne intrebam acum
daca se poate impaca aceasta nota caracteristica.' a Academiei,
nationalismul, cu urmatoarea stire ostentativa, aparuta, alaturi
de poza D-lui Mihail Sadoveanu, in Adevarul literar si artistic"
din 6 lunie 1937, p. 17 : In edin fa din 26 Mai, sectia literary
a Academiei Romine a ales pe D -1 Sadoveanu presedinte al
acestei sectii". Ni-am pus aceasta intrebare din urmatorul motiv :
Sentimentul national rominesc revoltat acum, ca si impotriva
Mitropolitului Mangra in 1915, a desfasurat o intinsa campanie
impotriva D-lui Mihail Sadoveanu, pentruca D-sa uitind de
acest sentiment au zis-o cei revoltati s'a angajat pentru
un blid de linte" in Slujba ziarelor iudeo-masonice Adevarul"
si Dimineata". Aceasta campanie au dus-o, dupd cum se stie,
marele ziar nationalist ,,Universul" si insusi D-1 AL BrAtescu-
Voinesti, membru al Sectiei literare a Academiei care acum a
ales presedinte pe D-1 M. Sadoveanu.
E curios ca astazi nu mai spun nimic : nici Universul", nici
celelalte ziare nationaliste, $i nici D-1 Bratescu-Voinesti nu se simte
dator sA mai zica vreun cuvint lath' de aceasta alegere a sec-
tiunii literare a Academiei, Ne face impresia ca ziarele natio-
naliste, in frunte cu Universul", si chiar D-1 Bratescu-Voinesti
se comport6 cu douei fete". 0 fata ar fi atitudinea for la adresa
D-lui Mihail Sadoveanu personal si alta... e aceea pe care o
folosesc fata de Academia Romina insasi, pastrind, fata de
aceasta, o deosebita smerenie. Asta e, insa, neconsecventa, cel
putin (cf. in acest numar al Arhivei", p. 91-95).
5. ,,Bibliografia" Dacoromaniei. Revista Dacoromania din
Cluj, care apare sub directia si indrumarile D-lui prof, Sextil Pus-
cariu, si-a luat frumoasa insarcinare de a prezenta lumii inva-
tate Bibliografia publicatiilor aparute in anii 1931-1932, in do-
meniul filologiei si al literaturii romine. Bibliografia cuprinde
paginile 215-358 ale vol. VIII, anii 1934-35, tiparit la Bucuresti,
1936. Aceasta insarcinare insa, Dacoromania nu, o realizeaza cu
obiectivitate, cum trebue sa.' fie fAcuta oricare bibliografie stiin-
Wick pentruca trece intre operele aparute numai pe acelea pe
care le simpatizeaza D-I Sextil Puscariu si, in genere, conduce-
rea Dacoromaniei. Condusi de acest principiu, compunatorii
Bibliografiei" lasA afara toate publicatiile care n'au norocul sä
se bucure de simpatia celor din anturajul Dacoromaniei. Prin
aceasta tactica, inadmisibila, se induc in eroare cercetAtorii care
 CRONICA 175

ar avea nevoe sa cunoasca integral publicatiile rominesti de na-

tura filologica si literara. $i stiinta, pe care Dacoromania riv-
neste sa o faca, are mullk de pierdut de pe un-ma acestei fapte.
lath un exemplu : In Bibliografie" nu exists nici numele re-
vistei Arhiva" si niciun studiu macar din cele aparute in
aceasta importanta revista cu cuprins filologic si literar. De
asemenea nu se pomeneste de numele Revistei Critice a D-lui
prof. G. Pascu, precum de niciun articol scris in aceasta re-
vista, cu toate ca si ea are destule studii de natura filologica
si istorie literara Prin urmare, revista D-lui Sextil Puscariu
falsifica,cu voia D-sale si a compunatorilor Bibliografiei",
adevarul in Stiinta si induc in eroare pe cercetatori. Acest
procedeu e cu atit mai trist, cu cit se utilizeaz'ai intro Bib lio-
grafi e. Cerem, in numele obiectiviteitii tan (dice, ca aceasta
nenorocita apucatura sa fie evitata, iar Bibliografia" Dacoro-
maniei completata cu toate informatiile ; aceasta fiind menirea
ei, nu razbunarea
6. Incorectitudine stiintifica. In cartea aparuta recent: Docu-
mente slavo-romine din Marta stirile Muntelui Athos, D-1 prof. dela
Univ. din Cerna'uti G r. N an d r i s, vorbind de limba docu-
mentelor munteano-slave, zice in Introducere, la p, 8 cal
pe aceasta limba toti invatatii sunt de acord sa o nume,asca
limbs mediobulgarel afar& de D-1 prof. Ilie Barbulescu care-i
zice sirbo-macedoneanei sau sirbo-slava'". D-1 prof. I. Barbulescu
a facut in acest numar al Arhivei (p.52) o amanuntita recenzie a aces-
tei card, si, privitor la aceasta afirmare, a aratat ca e o in-
ventie a D-lui Nandris, cu gindul de a-i scobori activitatea
si rezultatele D -sale in Stiinta Slavisticei, Atragem atentie asu-
pra acestei nascociri, intrucit asemenea procedee incorecte falsi-
flea Stiinta si nu fac de loc cinste celui ce o practica.
7. Cercul iesenilor din Bucuresti si ,,Arhiva". Citeva infor-
matii nefavorabile despre acest Cerc le da D-1 prof. Gh. Chiriac in-
tr'un articol intitulat Comparatie" din ziarul GraLul Maramuresu-
lui; anul VI, Nr, 194, Sighet 23 Mai 1937. Se vede din acest articol,
ceea ce not Jesenii stim, cit de mult se prapadesc membrii acestui
Cerc pentru prosperarea Iasului, in numele caruia s'au instalat
in Bucuresti. Nu numai ca sunt preocupati cu alte chestii straine
orasului nostru, dar se pare ca au inceput chiar sa-1 uite. Astfel,
la Comemorarea lui Ion Creangei, organizata de Cercul iefen-lor
tsic i !Lau uitat pe cele mai importante institutii din Iasi, pe
care nu le-au invitat la Comemorarea aceasta. Asa sta cazul cu
cea mai veche institutie stiintifica si culturala existents in Iasi: Sock-
tatea istorice - filologica ,,Arhiva", care raspindeste lumina in
acest oral, prin organul sau de publicitate, revista cu acelasi
nume, de 44 de ani. Pe de alta parte, stim din ziare el au fost
176 DIOMID STRUNGARU

invitate fel de fel de institutii mai noua i de o mai mica im-

portalnla tiintifica i culturala ca Arhiva".
Dupa ce criteriu s-au facut, cieci, invitatiile ? Ori e in
acest Cerc un intrigant care opereaza, pe semne.
8. Senatul Universitar Iasi fata de Arhiva". In Februa-
rie c. directia revistei noastre Arhiva" a intervenit la Recto-
ratul Universitatii cu rugamintea de a propune Senatului Uni-
versitar sa aprobe cumpairarea a 30 exemplare din vol. XLIII,
a. 1936 al Arhivei", a cite 200 lei fiecare, pentru schimbul
gfiintific intre Biblioteca Centrals a Universitatii cu diferite insti-
tutii tiintifice din strainatate. Prin acest mijloc s'a putut ajuta
Buletinul Institului de Filologie Romina Alexandru Philippide"
condus de D-1 prof. lorgu Iordan cu suma de 10.000 lei,
(vezi Cronica, vol. II al Buletinului, p. 250). Noua insa Rectora-
tul ne-a raspuns ca." Senatul Universitar, in sedinta dela 6 Fe-
bruarie 1937 a hotdrit a se ajuta numai Institutele Universi-
tare, cu privire la susfinerea publicatiilor, f i numai in limita po-
sibiliteitilor, deoarece Senatul del ajutoare de sustinere numai pu-
blicatiilor scrise de Institutele universitare". Motivind in felul
acesta, nu' ne-au dat niciun leu I Motivarea 'lima nu poate fi jus-
ti icata in fond. Caci revista Arhiva" cum era specificat i
in cerere apare, ca i Buletinul Institutului de Filologie Ro-
, dependents de Facultatea de Litere, cu colaborarea a
numero0 membri ai Seminariilor Facultatii de Litere din Iasi,
in special ai celui de Slavistica,
Cartile ce ne vin prin schimb cu revista Arhiva" se dau
spre intrebuintare i Bibliotecii Seminarului de Slavistica. Banii
colectati dela abonati sau mici ajutoare sunt destinati cheltue-
lilor de tipar : nimeni nu trage vreun profit material de pe ur-
ma acestei reviste. Iar ajutorul cerut de not nu a dep4it limits
posibilitatilor". Ceream doar 6000 de lei, pe cind Buletinului s'a
putut acorda ajutor de 10000 lei. Ne surprinde acest tratament i .
lipsa de intelegere a rolului tiintific i cultural pe care it are
Arhiva" din partea unui for de profesori universitari.
Ori e 0 asta uneltirea vie -unui intrigant invidios I. Ba'nuim a-
cest lucru, de oarece conducatori ai altor institutii (carora le
multumim calduros in numele Arhivei") ca: I. P. S. S. .Mitro-
politul Moldovei gf al Sucevei Nicodem, D-1 Primar al Muni-
cipiului Ia0 0. Racovita, D-1 N. Ghiorghiade, Directorul Cre-
ditului Funciar Urban din Ia0, ajuta cu cite putin aparitia re-
vistei noastre, cu toata cä aceste institutii n'au in vedere pro-
pa0rea tiintifica i culturala in masura ce trebuie sa o aibg.
Senatul Universitar din Iasi.
Cercul Arhiva"
 BIBLIO GRAF1E
La Direcfia Arhivei", Str. Speranta No. 12, s'a primit :
- Morarlu, Leca : Folclor aservit ducatiei dirijate". Extras. Buc. 1936
filologiei ?! Extras din revista Frea- 70 p. 80.
mdtul Literar 1936. Siret, 1636.13 p. 80 -- Pavkevid, M. M.: Gorski Vijenac.
- Panaitescu, P. P.: Biserica Ste- Lubljana 1937. 22 p. 80.
lea din Targoviste. Note istorice. Ex- - Scriban, August: Dictionarul
tras din Revista !storied Romdnd V- Academiei. Recensiune, Extras. Iasi
W (1935-1936) Buc. 1937. 8 p. 80 1937. 7 p. 80.
- Panaitescu, P. P.: Origina lui - Dublid, Ante: Na ,§ doma6i glas.
Petre Cercel. Extras din Omagiu pro- Zagreb 1936. 16 p. go.
fesorutui D. Gusti. Buc 1936. 4 p. 80 - Bartoli, Matteo: Caratteri fon-
- Gamillscheg, Ernst : Zum roma- damentali della lingua nazionale ita-
nischen Artikel and Possessivprono- liana e delle lingue sorelle. Extras.
men (2 exemplare). Berlin 1936. 33 Torino 1936. 38 p. 80.
p. 80. - Bartoli, Matteo: Ario-europeo,
- ComemorareaJunimii" la Iasi, uralico. semitica. Extras Milano.
Mai 1936, Iasi, 1937, XXVI + 230 p. 80, 1936. 23 p. 80.
- Potra, George: Despre tiganii - Bartoli. Matte° : L'Italianita del
dotnnesti, minastiresti si boieresti, dalmatico del sardo e del ladino. Ex-
Extras din Revista Istorica Romans tras. Roma 1936. 14 p. 80
V -Vl. Buc. 1936 28 p. 80. - Jordan, Al. : Mihai Viteazul in
- Maruta, T. D.: ,,Cazul" T. Pi- folciorul balcanic Buc. 1936. 22 p 80.
sani 5i neologismele in limba romans. - Caragiale, 1. L,: Comedii $i
Craiova, 1937. 86 p. 80 drame. Buc. s. a. 137 p. 80.
- Panaitescu, P. P.: Marco Pseudo- - Minar, Octav : Eminescu. Buc.
Beizade. Extras. Buc. 1936. 8 p. 80. s. a. 123 p. 80.
- Negrescu, 1.: A. S. Puschin $1 0i -opera.
Minar, Octav: Co$buc. Biografia
Buc. s. a. 61 p. 80,
Basarabia. Chi$inau 1936 24 p. 80. - Minar, Octav: Pinacoteca natio-
- Ohienko, Ivan: Ridne Slavo-
Po6atkova Gramatica, Var$ovia 1937, nala din la$i Buc. s. a. 75 p. 80.
- Blanchard, B.: Arta tacerei,
288 p. 80.
- Minar, Octau: Delavrancea apa- Trad. de P. Mosoiu. Buc. s. a. 64 p. 80.
- Benea, Ed : Message de Noel
rand pe Caragiale. Buc. 64. p. 80.
- Lupu, Ion: Vina si procesul ei la 1936. Praga 1937. 20 p. 80.
Romani Vol. I. Iasi 1934 X -F 456 p.80. $inau 1937. 47 pN.
- Costenco,
go.
F.: Poezii. Chi-
- Ispirescu, Petre :Povestidespre -- Moszynskl, K.: Atlas kultury
Vlad Voda Tepes. Ed. de Leca Mo- ludowej w Polsce. Zeszyt. III Cra-
rariu. Cernauti 1936. 6 p. 80. covia 1936.
Bogdan, N. A.: Zece sezatori de - Milewski, Tadeusz: L'Indo-hitti-
Mos Andrei Gurabogata. Bucuresti: te et L'Indo-europeen.Cracovia 1936
Socec s. a. 116 p. 80. 83 p. 8°.
- Makowiecki, St. Siownik bo- - Chetnik. Adam : Rozywienie
taniczny lacinskoma}oruski. Krakovia Kurpiew. Cracovia 1936. VIII ± 134
1936. XV + 408 p. 80. p. 8'.
- Dobrowolscy Agn.: Stroj, haft i laLa politlgue Tchecoslovague et
minorite allemande. Praha 1936.
Koronka w wojewedztwie Alaskiem.
-
Kracovia 1936. Cu planse. IV+144 p.80. 79 p. Simenschy,
80.
Th. Panciatantra.
- Pascu G.: Le malls dans les Ian-
gues romanes et balkaniques. Extr. Cartea a 1V-a 5i a V-a. Traducere,
Extras. Chisinau 1936. 75 p. go.
Barcelona 1936. 19 p. 80 - Florea-Rariste, D.: Maria Mag-
- Glzibu, 0. Sfintii unguri in Ro- dalena. Versuri. Iasi 1937. 32 p. 80.
mania. Buc. 1936 32 p. 80. - Jelinek, H.: Histoire de la Mt&
- Ghibu, 0.: Ordinul canonic pre- rature tcheque de 1850 a 1890. Paris
monstratens din Romania. Buc. 1936. s. a. 359 p. 80.
125 p. 80. - I?ascu, 1. N.: Convingeri literare
- Kirifescu, Coast.: 0 spovedanie Buc. 1937. 190 p. go.
Buc. 1937. 30 p. 80. - Simensch y, Th.: Gramatica limbii
- Kirilescu, Const.: Problema .E- grece$ti pt. 1-a, Buc. 1936. 205 p. 80.
 - Balmuf, C.: Gramatica limbii - Byzantinoslavica. RoOnik VI tome
grecesti. Buc. s. a. 265 p. 80. Praha 1936.
- Balm?, C.: Crestomatie elina - 6asopis pro moderni filologii
pentru cl. a VIII-a secundara. Buc. R. XXIII. a. 3. Praha 1937.
s. a. 216 p. 80. - Cuget clar. Anul 1. Buc. 1937.
- Hofmann, G.: Vescovadi cattolici
della Grecia II Tinos. Roma 1936.
- Convorbiri Literare. LXX Nr. 1-5
Numar jubilar 1867-1937. Buc. 1937.
204 p. 80. - aesky dasopis historicky. RQnik
- Cartojan, N.: Cercetari liferare XLIII, Praha 1937.
Vol II. Buc. 1936. 196 p. 80. - Cuget Moldovenesc. Anul VI.
- Cartojan, N.: Le modele fran- Balti 1937.
pis de L'Erotokritos" Paris. 1936. - Cultul Patriei. Anul VI Nr. 1-2.
31 p. so. Bucuresti 1937.
- Forschungen and Fortschritte,
Reviste : Anul 13 Berlin 1937.
- Fat-Frumos. Anul Xl. Nr. 6.
- Archivum Europae Centro-0- Cernauti 1936.
rientalis. Tom II fasc.1-2, 3-4 Buda- - Godigniks na Sofijskija Univer,
pasta 1936. sitet XXXII. Sofia 1936.
- Adevarul Literar si Artistic - Glasnik. Istoriskog drugtva i
Buc. 1937. novom cady.
- Analele Dobrogei, Anul XVII, - Gindul Vremji. Anul V Nr. 1-5
1936, Cernauti 1936.
- Arhiva Somesana Nr. 20-21
-
Iasi- Bucuresti 1936-37.
Grai si Suflet. Vol. VII. Buc. 1937.
- lzvestija Akademii Nauk S. S.
NAsaud 1936, 1937. S. R. Nr.1 Moskova-Leningrad 1937.
- Arhivele Basarabiei, Anul VIII, - Insemnari iesene. Anul 11. Vol.
Nr. 4. Chisindu 1936. III. Nr. 1-12. Iasi 1937.
- Archivele Olteniei, Anul XV, - Lumina. Anul 11. Nr. 1. Buc. 1937.
Nr. 86-88. Craiova 1936. Libertatea. Anul IV-V. Bucuresti
- Ani" Revista de cultura armea- 1936-37.
ltd. Anul 11. Vol. 1. Buc. 1937. - Mihai Eminescu. Anul VII. Fasc.
- Annuaire de l'Academie Royale 14. Cernauti 1936.
de Belgique 1937- C Ill. Bruxelles 1937. - Makedonski Pregled, Aimee X
- Annual Report of the American Fasc. 1-4. Sofia 1936.
Historican Association 1931. Washing- - Le Monde Slave. Armee XIV.
ton 1937. Janvier-Mars. Paris 1937.
- Arta si Arheologia. Fascicolele Vol. - Moldova Noah'. Anul I. Nr. 4
11-12. Iasi 1936. III. M-rea Neamt 1936.
- Bulletin Internat. de l'Academie - Movoznaystvo 8. Kiev 1936.
- Naga Hullura. Rik. III. 1937
polonaise des Scriences et des Lettres Varsovia
I-11, Nr, 1-3, 4-6. Cracovia 1936. 1937.
- Nepiink es Nyelviink Vol. VIII.
- Bulletin de la Classe des Beaux Szeged 1936.
Arts, des Sciences, des Letres. Bru- - Nae Veda Ronik XVII, XVIII
xelles 1937. Brne 1936-37.
- Tara Barsei, Anul IX Nr. 1-3, - Nova Evropa. Kniga XXX. Jan.-
Brasov 1937. Maja. Zagreb 1937.
- Transilvania, Anul 68, Nr. 13. - Preocupari literare. Anul 11 Nr.
Sibiu 1937. 5-6. Buc. 1937.
- Bollettino della Soden filo- - Prilozi za Knij'ievnost. Jezik.
logica finlana. Anno XIII Nr. 1-2 Istoriju i Folklor XVI, 2. Beograd 1936
Udine 1937. - Prager Rundschau.. Vol. VII.
Buletinul Inst. de Filologie Romind fasc. 1-2. Praha 1937.
Alex. Philippide". Vol III, Iasi 1936. - Pagini basarabene. Anul I Nr. X-
- Buletinul Soc. Regale Romine XI. Chisindu 1936.
de Geografie. Tomul LV Buc. 1937. - Rodna Red. X. Nr. 1-2. Sofia 1937.
- Buletinul Cartii Rominesti. Anul - Ridna Mova. Rik. V. Warszawa
IX Nr. 1-5. Bucuresti 1937. 1937.
- Bulletin Linguistique Vol. IV. - Revista Critics XI, Nr. 1, 2-3.
1936 Buc. 1936. Iasi, 1937.
- Buletinul Demografic al Romi- - Revista 'storied Romind V -Vl.
niei. Anul VI. Bucuresti 1937. Buc. 1935-36.
Acest numar s'a inchis la 23 lunie 1937,