Anul XXXI lanuar 1924 Nr.

ARHIVA
Revista De istorie,filologie ;I cultura romineasci

Director : ILIE BARBULESCU

SUMAR
ILIE BARBULESCU . Une ec le lltterafre cyrillique inconnue chez les Slaves et les
Roumains.
N. C. BgjENAKU . Constantin SArban inainte de domnie.
I. IORDAN . . . Teorifle lingvistic° ale lui Karl Vossler.
AUGUST SCRIBAN Etimologif.

ComunIcArl

Hie Beirbulescu : A neaccentuat n preflcut in cy in limbs rominit. Un Dimitrie Cantacu-

zinscriitor in sec. XV. Slavistica romina indispensabilh Slavisticel slave. Progresele rilo-
logiei romine duph Mildosich. J, Jordan : A Inturca. Lhunele. Dictionarul lui Tiktin
Anuarul Societatii literare Grigore Alecandrescu " pe anul 192223.Virginia Vericeanu I
InsemnAri, la Puikin, despre noi yi rSrboiul ruso-turc din 1711. N. A. Bogdan: Din
trecutul medicine, la noi.
Recenzli
Vasile Pirvon : Tara noastra (Me Beirbuleacu). G. 1. Bratianu: Vicina, contri
button it l'Histoire de la dorninat on byzantine et du,commerce genois en Dobrogea (Me
Barbulescu), Norbert Jok1 : Ling iistisch kulturhistoris the Untersuchungen aus dens
Dereiche des Albanichen (I. Jordan).

IA I
ATELIERELE GRAFICE LUMINA MOLDOVEP
ESPLANADA ELISABETA 2
1923
 Rue= ou insist enta. persoanele cars primeso ARHIVA, sa ne
trimito, costul abonamentulni ce ne mai datoreco pe trecut san
pentrn anul in curs, intru cit cheltuelele tiparului fiind foarte
marl, se cer adevarate sacrificii pentrn a putea apare la tun,.
=1
ARHIVA
Apare de patru on pe an : in latlar, April, luliu §l Octombre

ABONAIVIENTUL ANUAL
100 de lei pentru Rominia.
40 de franci franceji pentru Franta, Italia, Belgia,
Anglia, Elvelia f i celelalte tali din uniunea postalei.

Orice coresponderila sä se adreseze:

Pentru tot ce priveVe Directia i Redactia, (manuscrise, carti

schimb de publicatiuni etc.)
D-lui Profesor Hie Barbulescu
Strada Sperany 1, No. 14, Ia0
Pentru Ad ministratie, expediti6, abonamente, mandate-postale
etc.
D-lui N. A. Bogdan, publicist,
Strada Albinef, No. 4, (Nou k)Iafi

Pentru ani mai vechi al acestei reviste, a se adresa tot

0 -lul N. A. Bogdan.
 A IVA
Anul xxxi
-
ORGANUL SOCIETATIIISTORICO-FILOLOGICE
DIN IA$1
Ianuar 1924 No. 1

Une ecole litteraire cyrilligne incolutue

chez les Slaves et les Remains

Le professeur B. Coney de l'Universite de Sofia (Bulgarie), dans

son etude sur les textes slaves cyrilliques ordinairement nommes
medio-bulgare, (expression par laquelle on comprend ceux de
l'Est de la ligne IskAr-Salonique et ceux de l'Ouest de cette meme
ligne et ceux meme des Roum sins de Dacie Trajanne), apres avoir
oscine deux fois 1), semble s'etre arrete mantenant 2) a la conclu-
sion suivante : la maniere dont on se serf, dans rortographe, des
jers x et k montre qu'il y avait, dans ce territoire nomme medio-
bulgare, 5 ecoles litteraires, a savoir : l'Ocole etymologique, selon
laquelle les deux jers etaient &tits plus ou moths exactement I
fur place etymologique dans les textes de ,l'ancien slave eccle-
siastique6 (=le paleoslovenique, I'ancien bulgare etc.); l'icoIe mixte
(des regions d'Ohrida et de TArnovo), suivant laquelle on ne gar-
dait pas la difference etablie par recole etymologique dans rem-
plot des jers, mais on les employait tous les deux sans distinc-
tion, certains de cette ecole mettant plutot s que kg tandis que
d'autres empioyant inversement plutot k que x ; Fecole phonetique.
-selon laquelle on employait a seulement la oil on representait le
son identique au romain a et on mettait h superflu, c'est-a-dire
lorsque ce signe ne representait aucun son ; l'ecole d'Ohrida sui-
vant laquele on n'ecrivait k, mais seulement z ; enfin, recole de
Zletovo, suivant laquelle, inversement, on nlecrivait plus s mais
seulement k. (Cf. Arhiva, XXX, 1, p. 53),

1) Cf. Kjustendilsko Jetveroevangele (dans Period. Spisanie

LXVI et dans un extrait separe).
2) Dans Istorija na bldg. ezik, 1, p. 202.
2 1LIE BARBULESCU

Coney, sans toutef3is affirmer d'une maniere precise, semble

dire cependant (dans Istorija, 1, 200) que certains textes roumaino-
slaves sont ecrits suivant ces differentes ecoles et beaucoup d'au-
tres" suivant l'ecole phonetique.
Personne n'a remarque jusqu'a present, it me semble, donc
Coney non plus, qu'il y a encore une ecole litteraire, qui n'ecrivait
aucunement Is III I a la fin des mots, lorsque ces lettres ne re-
presentent aucun son, mais on les employait ortographiquement
a la fin des mots dans les textes des autres 5 ecoles, pour garder
ainsi l'aspect de l'ancien ortographe cyrillo-methodien (paldoslo-
venique, selon l'expression de Miklosich). Cette 6-eme ecole a
son origine, je crois, dans le monde slavo-catholique, qui ecrivait
sa langue ecclesiastique (c'est-a-dire la langue cyrillo-methodienne)
avec le glagotique et en quelque sorte avec des caracteres latins ;
ensuite de ce milieu slavo-catholique cette ecole s'est transplantee
et epanouie non seulement parmi les Bulgares proprement dits, a
l'Est de la ligne Iskar-Salonique, et les Slaves de l'Ouest de cette
ligne, mais, aussi, parmi les Roumains de la Dacie Trajanne,
autant dans les cercles catholiques ou bogomiliques professant le
catholicisme, qui se servait de l'ortographe cyrillique, que dans les
cercles purement ortodoxes-cyrilliques, qui ont clet avoir quelques
rapports intellectuels avec les cercles catholiques- slaves.
Cette 6-eme ecole. a parler d'une maniere generale, n'ecri-
vait pas a et k finals qu'on ne proncait pas, c'est-a-dire super-
flus", parce qu'ella imitait dans son activite slave l'ortographe de
]a langue des textes latins et celui des textes slaves ecrits, dans
le milieu catho ique de cette ecole, avec des caracteres latins ; et
l'on sait que ces derniers textes terminaient leurs mots tels qu'on
les prononcait, c'est-a-dire sans aucune lettre superflue. C'est pour-
quoi, je pense, qu'on peut nommer cette ecole slave-cyrillique qui
.n'ecrit pas % et Is finals superflus: une ecole catholique-latine.
L'origine de cette derniere se trouve, en effet, dans les textes
slaves ecrits soit avec le glagolitique, soit avec les caracteres latins
du milieu catholique. Notamment, it y a des textes glagolitiques
croates, c'est-a-dire catholiques, qui, conformement a cette ecole
ortographique catholique- latine, n'ont guere a ni k finals superflus
c'est-a-dire qui ne se pro noncent pas. Cet ortographe s'est re-
pandu de Ia Croatie en d'a utres endroits et a d'autres peuples, ou
les pretres et les ordres religieux de l'Eglise catholique croate .ou
bosniaque faisaient de Ia propagande ou cultivaient le catholicisme.
 UNE ECOLE LITTtR AIRE 3

'C'est ainsi que les glagolagi" croates, bosniaques ou dalmatins,

en general, ont repandu cet ortographe chez les Cechi (Tscheques)
du moins a partir du XIV-eme siecle, sous le regne du grand roi
de la Boheme Charles IV, et on le trouve cet ortographe, par ex.
dans la partie gla!:,rolitique de l'Evangile de Reims, &rite sous l'in-
fluence croate au monastere Emmaus de Praha en 1395. Dans ce
texte, ecrit dans la langue slave ecclesiastique, voici ce que nous
trouvons ecrit avec le glagolitique (que je transcris, d'apres Syrku,
-en cyrillique, a cause des difficultes d'imprimerie) : camial'outat
kgreaa... 01411414111 MINIUM IIHTH Hh roAn, HAWK!, OMIT noes,' KO-
pOyHOV A1111H Ci1OVAIEH 1).
De meme, dans une Bible tscheque catholique de 1614, é-
crite avec le glagolitique et en general dans la langue slave eccle-
siastique, mais aussi avec des notes tscheques, les mots se ter-
minent en consonne, comme on les proncait, et non avec a ou k
finals (je donne la transcription en cyrillique) : K Toat'To CHAYKOr
T
ApOr'rEtte HOHCM111 EC... gintru 11FAUMC, MEM TOgIIAC, 10AHTP...,
ECT*P', KAHTHHA KAHTHKOpO1ii11, iH4ATAp3... K HOCAFAHHEIte.. THErTO
Emir. au-kg CRil3KOIr... HO AtTil0r, KAAWTEpCMIX'... IlliCAP30101
rapgaTcHilx.' etc.
On trouve le mettle ortographe concernant a et k dans un
autre fragment glagolitique, ecrit toujours en Boheme ; voici ce
qu'on lit dans ce fragment qui contient quelques evenements de
l'Histoire universelle et qui date toujours du XIV-eme siecle (je
donne la transcription en cyrillique) : uorp3tiegfat'...
morn 8410011' K IOALI WA' 1.1001111...HOTOilg THIN: Eptiliste
TA1laillH11011"C' IlplICKOIre 2). De ces quelques exemples meme, on
volt que ces glagolA", comme ils ecrivaient les mots latins comme
KM-111M gawrugoporai, Taineguimoirc' npucgorc' etc. selon leur pro-
nonciation, ils ecrivaient de meme les mots slaves, en imitant I'd-
criture latine, comme on prononcait, c'est-à-dire sans a ni k fi-
nales superflus : maaTap3, awkg, alurkye etc.
Soit par l'influence des glagolaM, soit directement par celle
des textes de la langue latine meme, cette ecole se manifeste de
bonne heure dans les textes slaves ecrits avec de caracteres latins.
C'est ce qu'on trouve, par ex. dans les fragments de Freising,
1) Chez Syrku, dans AfslPh., XXI, 185, si cette transcription
de Syrku est exacte.
2) Ibidem, p. 179, 181.
4 !LIE BARBULESCU

&fits dans la langue litteraire des Slovenci du X-eme siecle. Mais.

it y a encore dans des textes slaves ullerieurs ecrits de meme
avec des caracteres latins. Par ex., des catholiques Pavliciens du
village Pavliaani de Bulgarie ecrivent en 1637 une priere au Pape
dans la langue croate avec des caracteres latins ; se'on cette 6-eme
ecole litteraire ils ajutent dans cet acte cyrillique quelques phrases
slaves en caracteres latins ; Ja...balouich...Ja fra Tomas, Radoh od
Belame potuarguem etc.'). De meme, un Croate catholique ecrit
son testament a Cimpulung de Valachie en 1705 2): Ovi csinim
Testament...smart, davam govor etc. Et ceci se repete aussi en
d'autres textes du milieu catholique. D'ailleurs, cette ecole etait.
naturelle dans des textes slaves dulls avec les lettres latines.
Mais on trouve cette 6-eme ecole litteraire aussi 'dans des-
textes cyrilliques slaves emits dans les cercles catholiques. Par ex.,
on la trouve chez le muine croate catholique Kriianio, qui au:
XVII-eme siecle va de Croatie a la cour du tsar moscovite Alexe.
Mihajlovid, le pere de Pierre le Grand, qu'il exhorte a une action).
politique et culturelle panslaviste. Ce Krianid, qui a des oeuvres.
&rites en langue croate aux caracteres latins, a aussi une sorte
de Grammaire de la langue slave ecclesiastique, concue par lui
pour tous les Slaves, qu'il a ecrite, a ce qu'il paraft, en Russie -
meme et pour les Russes en special, avec des caracteres cyril-
liques, en 1661, sous le titre : Osjunkenje RIMOAHO o nncmt.-
GAORtHCKOM 11) ; dans cette Grammaire, en verite, it emit sans a
ni k finales, en imitant recriture latine (qu'il emplole aussi dans
ses oeuvres croates aux caracteres latine : KRAUT Xoyiew...npuic
TOUT ; MU mororeqm osptcT H pA3CrAIIT etc.
Cette meme ecole orthographique cyrillique, qui imite recrf
ture latine et qui n'e4loie guere z et la finales non prononcees,
nous la trouvons dans differents actes des Bogomiles (Pavliciens)
de la ,circumscription (province) Bulgariea de I'Eglise catholique.
Cette circumscription, qui existait aussi au XIV-eme siecle, ren-
fermait aux XVI-XVIII siecles non seulement la Bulgarie propre-
ment dite d'outre Danube, mais aussi les Principautes roumaines,
la Transylvanie et la Hongrie ,Provincia Bulgariaeper Valachiam,

1) Fermendiin : Acta Bulg. eccles., p. 44.

2). Ibidem, p. 328.
3). Sobranie Sainetuj furja Krihantea. Vypusk pervyj..
Moskva 1891, p. 26.
 UNE ECOLE LITTERAIRE 5

°Transilvaniam et Hungariam australem protendebaturg, disent les

actes papaux. En virite, dans une lettre, qu'en 1629 les catholi-
Agues pavliciens de Ciprovac de Bulgarie envoient a la cour pa-
pale de Rome pour leurs interets ecclesiastiques, nous constatons
la meme absence de z et K, de meme que chez Krianid Mit
..414p0A...giltIr000H H MHAOCT...HAWr OHM...CHEW OMIT. Act CM...
ItCHHHT...HAC 110XCAHTE H411.1011 CRETON1 gAtIrOCOHOM II C HplICHETIffiN
Indulgentiam 1). De meme, la priere sus-mentionnee des Pavliciens
.catholiques du village Pavliani de Ia Bulgarie proprement dite
d'outre Danube, qui, comme je l'ai déjà dit, a aussi quelques
phrases slaves en caracteres latins, est, en dehors de ces phrases,
4crite en cyrillique ; elle est concue selon la 6-eme ecole litteraire,
car elle a habituellement (de meme que Krianit() Nur, KAMM,
RHICtIA, °TAR, 113RAH, In(CTOA, 3AKOH etc, c'est-A-dire sans z et k
finales superflus.
De la meme maniere, c'est-A-dire a la maniere de la 6-eme
ecple, sont ecrits tous les actes ou lettres post6rieures de cette
esptce de catholiques cyrilliens ou des moines missionnaires,
qui ecrivent de leur milieu, soit de Ciprovac, soit encore d'autres
endroits de Ia Bulgarie proprement dite, comme de Brestovce,
Gorni-Luani, Beljane, Lu2ani-Dolni, Petkladenci, Marinopoljci,
Kalugjerica, Novobrdo, Nikopol e:c. Dula meme maniere ecrivent
les Pavliciens catholiques de Valachie au XVI-eme et au XVII-eme
siecle, par ex. des villes CraYova et Olanesti, ou de Moldavie, par
ex. de ville Bacdu, ou encore de Transylvanie, par ex. de ville
Sibiu $).
La Papaute meme ecrit avec l'ortovraphe sans z ni h fina-
_ les de cette 6-eme ecole des livres ecclesiastiques catholiques en
slave a l'usage de ces Pavliciens. Ainsi, le livre Abagar, imprime
en 1651 a Rome, avec l'alphabet cyrillique pour les Pavliciens ,de
l'Empire du tsar des Turcs Ibrahim et pour ceux de la Valachie
du prince Matei Basaraba et de la Moldavie du prince Vasile
LupuN, eCrit 4) : HAUT, HiHHOT, MISS, AiSApG.ICT, rOCHOAHH, flitC
Tup, Ht1pAKAHT, top etc.

1). Fermenclin : Acta Bulg. eccles., p. 33.

2). Ibidem, p. 44.
3) Ibidem, p. 149, 181, 316, 318.
4) Kuzminskij, dans Drevnosti trudy slay. kom. Imperat.
.kiosk. Arheol. ObEestva, Moskva 1907, IV, 1, p. 309.
6 ILIE BARBULESCU

Cette 6-eme ecole litteraire cyrillique a pris naissance et a.

travaille, comme on l'a vu, dans le sein et le milieu de l'Eglise-
catholique. Elle dolt son origine et son existence a linfluence de
l'ortographe de la langue latine de cette Eglise, ortographe qui,
comme on le sait, n'emploie gendralement a la fin des mots au-
cune lettre superflue ; en imitant son ortographe latin, cette EgUse
procedait de meme quand elle composait des textes slaves en ca-,
racteres cyrilliques. Ce rapport d'immitation entre l'ortographe la
tin et l'ortographe cyrillique slave dans le sein de 1'Egl se cat--
tolique est evident, d'ailleurs, surtout lorsqu'on ecrit en slavon
avec des caracteres soit latins soit cyrilliques ; nous avons mon--
tre cela plus haut, en parlant de Kri2anie qui ecrit en slave avec
des caracteres cyrilliques et des caracteres latins, comme aussi,
dans la priere mentionnee des Pavliciens de Bulgarie qui font
de mettle.
Cette 6-eme ecole litteraire catholique-latine agit non seule-
ment dans le milieu cyrillique slave et roumain du sein de l'Eglise
catholique ou bien dans un milieu qui avait du penchant v rs cette
Eglise, mais aussi dans un milieu purement ortodoxe, a cOte des
autres 5 ecoles purement ortodoxes cyrilliques remarquees par
Coney. Je dis que cette ecole a agi aussi dans le milieu ortodoxe,..
parce que nous avons des preuves. En verite, le Metropolitain de
Moldavie Dosoftei, qui etait ortodoxe et ecrivait pour des Rou
mains, de meme ortodoxes, des livres roumains et slaves, fit im--
primer, entre autres, en 1679 a Iasi, un livre roumain de Litur
gies. Dans la Preface de ce livre ii y a quelques phrases latines .
ecrites a la maniere de la 6-eme dude dont je parte, c'est-à-dire
sans S ni h finales superflues : Catv,tmEnTtiAt perm ancKoampi
OONSAI KT. onip4 asTim AET pERMApf IT KOH41111Tfpli rraropultmstlAt
KT. Dans le texte roumain de ce livre de Liturgies on remarque-
quelques unes des 5 ecoles de Coney; car le Metropolitain em-
ploie ordinairement z et h finale superflus : 4H$Ak, A1cgx, RWkr,
TOUik etc. Mais it ne manque pas au texte roumain cette 6-eme
ecole catholique latine, qui par contre s'y fait souvent observer ;
car it ecrit aussi 4itonic' 411-pm etc., donc sans z ou k finales .
superflus. Or, Dosoftei, on le salt, etait asses imbu de la culture
latine-polonaise dans laquelle it %recut comme émigré vers 1673 et
dont U semble avoir imite dans ses vers du Psautier roumain le
grand poete polonais Kochanowski de la 2-eme moitie du XVI-eme--
siecle. De meme, le Psautier en vers roumains, imprime par Do--
 UNE ECOLE LITTER AWE 7

softei a Uniev en Pologne en 1673, a ordinairement certaines des

5 ecoles de Conev, done avec % ou h finales superflus : AMTIAk,
CH11,11A6111k etc.; mais ce Psautier n'est pas exempts de ('influence
de la 6-eme ecole, autant dans sa partie purement roumaine :
GTEdiAle, CMEIIIITSA' 4UIT(10I10A1ITSA', ICBM, cKpuc, litilivitHTISA, HAM
REHIIT, tun an etc. que dans les phrases slaves de la Preface du
Psautier : aAitit, lifflgriA0r, 118 HAW IICKOAIIT etc. comme aussi
dans les mots grecs qu'on y trouve: ermoc, leeiKoc, 'gnat-evil:0c,
4 ETA4100CKOC, !OHICTOC. On retrouve ce meme phenomene chez
d'autres ecrivains encore et meme plus Lard.
Un pretre roumain d'un village de Transylvanie nomme Ma-
tei Voileanu, qui dans sa jeunesse avait vecu au monastere Bis-
trita de Moldavie, ecrivit entre 1737 et 1768, a peu press, un Co-
dex miscellaneus ; it y traduit du latin en roumain, entre autre
quelques hexametres latins de ,,Euiebe de Pamphilie, eveque de
la Cesaree de Palesne" qui traitaient de la gprophetie de la Sy-
billei. Voiteanu s'y sert du cyrillique selon Pecole ortographique
catolique-latine dont je parle, c'est-i-dire sans a Hi k finales su-
perflus, non seulement dans le texte latin d'Eusebe, mais aussi
dans le texte roumain de sa traduction. En voici une partie :
/attn. Polio ipiptan' KtimetiruS,te mEppa MAAER11111'.
roumain. fl NISAEII,SASII eMilliSit' 4111RA, RXHA' EIRNIXHIIISAP RA
act3An.
lat. 6 two MYER!' 111p111114EI1e nap' cnaium 4s8nritip8e.
roam. Aim' I1fp10 REHIMA MAW111110p10A' niune atifili ill RA CI RTE')
Et, la culture catholique-latine est evidente, je crois, dans
cet ouvrage de Voileanu.
D'un autre cote, ii y a un manuscrit qui contient la Syn-
tagma de Mathieu Vlastare pour I'Eglise ortodoxe et un Lexique
latin-slav ; it est &lit en 1474 en Moldavie dans la langue moldo-
slave. L'auteur de ce manuscrit se conduit, dans son ortographe,
d'apres Pecole ortographique mixte" des 5 ecoles de Conev, non
seulement dans les mots slaves, mais aussi clans les mots latins
qu'il traduit en slaves. Ainsi it ecrit avec % et k finales: BMA-
T
pIcack : um pat1601r pack, mijsmeoph : commoitutz, AomucTimoyma :

1) Mateiu Voileanu : Codicele Mateiu Voileanu, Sibiu 1891.

8 ILIE BARBULESCU

A
Aomawini, 11119CTIITOIrT0pA : Hp'kCTOXIf CTACIONOV, fiTfitz nxiTh,
KiEcTopz : IICHNTATfre, noTopz HOEHOM etc ').
Le fait de ne pas ecrire z et k finales superflus etait, d'ail-
leurs, en verite, la manife3tation d'une culture et d'un milieu non-
slave-ortodoxe, nonbyzantin-slave. Cela nous montre encore, je
crois, outre ce rapport d'imitation dont j'ai pule plus haut, le fait
que, meme quand on ecrit en grec, dans les textes anciens, on
remarque les deux memes tendances ou ecoles differentes. C'est-à
dire, lorsque l'ecrivain est influence par la culture latine-catolique,
it daft les mots grecs (comme les mots latins) sans z ni k fina-
les superflus ; ntais lorsqu'il agit sous l'influence de la culture et
du milieu slave-byzantin ortodoxe, it ecrit ces mots avec z et h
finales superflus justement comme les mots slaves. Ainsi, le me-
tropoliiain Dosoftti de Moldav e, dont j'ai pule plus haut, dans
le meme livre des Lyturgies de 1679, a aussi quelques citations
grecques avec l'ortographe cyrillique ; it ecrit ces citations, comme
les mots latins cites plus haut, toujours sans z ni 6 finales (de
meme que dans son Psautier de 1673, d'ailleurs): Etrpou minx
TOH ASAOH MS EN MECO °AriCID /11t3 'Ex-wen Ay-DOH 2)=J'ai trouve Da-
vid, mon serf ; dans ma sainte charite je l'ai oint (confirme). Mais
Constantin Kostenski le Philosophe,bulgare forme A l'ecole lit-
teraire et ortographique du patriarche Evtimie de TArnovo, dont
l'activite ne semble pas avoir ete influencee par la culture cat-.
holique-latine dela 6-eme ecoleecrit, au commencement du XV-eme
siecle, dans son Traite sur l'Ortographe, les mots grecs precise-
ment comme les mots slaves, de son manuscrit : avec z et la fi-
nales superflus, c'est-A-dire non prononces. Ainsi on y trouve :
KAKO 1110NiEWII romcskiii IliiR0 pupil cz E KpIch=comment peut-

on ecrire bien en grec : avec e (le mot grec) 7 pa2;; et : tz rpitmcso

1) A. I. Jacimirskij: Slay. rukopisi Njameckago monastyrja

v Rumynii, Moskva 1898, p. 43. Voire aussi Kaluaiacki, dans
AfslPh., XIV, 86, oil it y a certainement le meme Lexique, mais
en copie du XVI- eme siecle; et Die Barbulescu : Fonetica alfa-
betulul cirilic, Bucure§ti 1904, p. 67.
2). Dans Ion Bianu et Nerva Hodo§ : Bibliografia rom.
veche, 1, 224.
 UNE ECOLE LITTERAIRE 9
..-%
H
TAITk Ce HaMISMEIlk, Ce EVANIMFFik, Cif EVraplICTOrMf = TA
intvoullev, a Etacr(ou;iev, col Eux2pc7c0ur.vo 1).
Cette difference entre les e. oles catholique-latine et ortodoxe-
slave se retrouve chez d'autres ecrivains encore du temps ainsi
nomme medio bulgare et du temps posterieur, c'est-A dire du temps
de l'action des 5 ecoles litterdires remarquees par Coney.
*
* *
Mais, en relation avec la con .tatation de cette 6-eme ecole
1itteraire catholique-latine nous sommes oblige a env sager un autre
probleme. On salt que dans toute l'e oque ainsi nommee medio-
bulgare (du XlI -XIV siecle) ('habitude paleographique de super-
poser les consonnes finales qui terminaient les mots dans la pro-
nonciation eiait tres en usage, tant ch. z les Slaves que chez les
Roumains ; dans ces cas on n'ecrivait plus, apres les consonnes
-superposees, les a et k finales superflues, c'est-à-dire non pro-
noncees, qu'on mettait inutilement apres ces consonnes finales pro-
noncees que seulement lorsqu'on les ecrivdir to ligne et non pas su-
perposees. Ici se pose la question : ie fait de ne pas ecrire les a
et k superflus apres les consonne.s finales superposees etait-il ou
n'etait-il pas la manilestation de l'influence ae cette 6-eme ecole
dans le texte oil on n'ecrivait ainsi a ni K. Je crois qu'il n'en etait
rien, mais que le fait de ne pas les ecrse etait quelquechose
d'ortodoxe meme. Deja l'ortographe de Const. Kostenski le Phi -
H
losophe : EVXVICTOV/141 a cote de 114%0Am-t6 et EVAJI'SMEHk nous
indique la ju3tesse de cette mienne affirmation ; car, comme
je l'ai dit, on ne cons:ate pas chez lui l'influence de l'ecole ca-
tholique-latine. D'autres endroits de cet auteur nous confirment
cette constation ; car, dans son ouvrage sur l'Ortographe it y a,
M
en verite, plusiars fois de Jelles superpositions ; ainsi 1) : CH011

M >1 yc
ASICARITRIEMh, KZCii,Mk NiE/141011111, 118 RSA fEflETWItalthIll rivkxk,
....
A
111111101rTh, quoique, en passant, et cocormatoC etc. Puis on con-
state la meme chose en d'autres textes dont une pantie sont pu-
1) Jagie, : Razsuidenie, dans lzslidovanija po russk. jazyku
Sanktpeterburg 1885-1895, I, p. 403, 414.
1) Chez Jagie : Razsuidenie, I, p. 429, 430.

1
 10 ILIE BARBULESCU

-rement bulgares, c'est-a-dire ecrits a l'Est de la ligne Iskar-Salo-

nique, comme par ex. I'Apostole d'Ohrida du XII-eme sieclei), et
une autre partie sont de I'Ouest de cette ligne, comme par ex.
Vra6ansko Evangele (Evangile de Vraca) du XIII-eme ou du
>n
XIV-eme siecle. Ainsi, dans le premier it y a: col' CTKI aims, It%
M C K K Al A
ettpico,r AA, K KEMI HATO, RI HE etc. ; dans le deuxieme 2) npIIwk,
A >1 ).; T
MVO, Rh mpzuksa, mais RZ ChCAA*Kko; ApOlcrkl, X0IIIE mais HAfTk,,
etc. La mettle chose est a constater en differents autres textes
ainsi nommes med'o-bulgares, sans qu'on y remarque une autre
influence que celle slavo-byzantine ; ainsi en Pirdopski Apostol
du XIII-eme siecle2) et en d'autres encore.
Voila pourquoi, ecrire les consonnes finales superposees sans
a ni k finales stwerflus apres elles n'a aucun raport avec le fait
de ne pas ecrire ces fjnales en ligne apres les consonnes finales
superflus de l'ecole catholique-latine, mais c'est bien un caractere
slave-ortodoxe. Le fait que les ecrivains de ces textes, lors meme
qu'il ecrivent en ligne ces consonnes superposees, ne les ecrivent
pas ordinairement sans s ou it apres elles, comme dans les textes
cyrilliques catholique-latins mentionnes de la 6-eme ecole, mais
avec a ou K a leur fin, comme dans les 5 ecoles de Conev,.
confirme encore une fois notre affirmation ; car, c'est la maniere
d'ecrire, nous rayons vu, de Const. KDstenski le Philosophe, de
I'Apostol d'Ohride, de Vra6ansko Evangele et de quelques autres
textes encore ainsi nommes medio-bulgares. En general, ceux-ci
n'ecrivent tes consonnes finales en ligne sans s ni it superflus a-
pres ellesseulement a li fin de la ligne Id oil it n'y a plus de
place a ecrire un s ou k. Ainsi, par ex., Pirdopski Apostol du
XIII-eme siecle*), qui superpose quelquefois : CO itek imsg-kxk etc.-
ecrit ordinairement s, it finales ; mais tres rarement, nommement
quand il n'a plus de place au bout de la ligne, it met aussi :
upottostAutts' etc. sans 1 finale. Autrement, ils n'ecrivent pas les.

1) Chez S. M. Kuljbakin, p. 2, 88, 91, 95.

2) Chez Conev, p. 158, 159, 160, 163.
3) Dans SbMin. de Sofia, vol. VI.
4) Chez Manol Ivanov, dans SbMin. de Sofa, vol. VI,.
faximil p. 4.
 UNE ECOLE LITTERAIRE 1t

jers ou 0seulement par un lapsus calami 1), sous !Influence

(&
de la langue vivante de l'ecrivain qui ne les prononcait pas.
Si cette mienne constationc'est-a-dire qu'il existait une-
6-eme ecole litteraire ortographiqueest juste ; si elle est juste
encore la constatation que cette ecole, qui n'ecrivait pas d'ordinaire
a, K finales superflus (non prononces), se manifestait dans un mi-
lieu de culture ou litteraire catholique-latin ou qui etait du moins
influencee par un tel milieu ; alors ces constatations nous montrent
toujours que c'est tine erreur scientifique et une falsification des
realites historiques que d'employer la methode suivant la quelle,
quand on transcrit pour imprimer les anciens manuscrits cyrilli-
ques, on met les consonnes superposees tout simplement en ligner
sans le dire ou bien sans qu'on mette apres elles a et I. super-
flus. Cette methode des editeurs des textes est tine falsification de
la realite historique, parce que, con formement a ce que nous avons
constate ici, le fait d'ecrire les consonnes en ligne, sans a et I.
apres elles ou bien sans dire qu'elles etaient superposees dans
!'original, donne au texte transcris et imprime de cette maniere
le coloris de la 6-eme ecole litteraire catholique-latine et donne
lieu a croire que ce texte est le pro duit d'un milieu litteraire ca-
tholique ou du moins qu'il a ete dent sous !'influence d'un tel milieu.
Et ceci a, evidemment, fie !Importance dans la connaissance de
l'Histoire culturelle du peuple auquel appartient le texte transcrit ;
it peut nous permettre de preciser, quelquefois, meme la region
oil on a daft un texte.
Une telle erreur et falsification historique litteraire commet
par ex. le Prof. Milet 6 de Sofia (Bulgarie) lorsqu'il, dans Sbor.Min.
vol. IX, fait imprimer des documents roumaino-slaves (,Gramoti
ot Vlahija" et Gramoti ot Moldavija"). La, en verite, it met tou-
jours les consonnes finales superposees en ligne sans le dire et
sans mettre apres elles a ou 11 : ,S,ApoRAHTEM, TAT ApCKIIIM CTpAHAAt
xspu,ir, non, HAAAME11 Aapottax, xpliCOISSA, Spaptwaxtplir, xpAM
etc, dans un document ecrit entre 1386-1418 (p. 327). Et de la
meme maniere procede Miletid pour tous les autres documents, as
nombre de 84, qu'il y fait imprimer.
Pour donner encore un exemple parmi les ouvrages parus a
l'etranger, c'est de la meme maniere que C. Galu§cA (celui-ci ua
1) On sait que meme dans les textes paleosloveniques (comme
Savina Kniga), on rencontre quelquefois des mots ecn s, par lap--
sus calami, sans a ou K finales superflus.
12 ILIE BARBULESCU

zoumain) transcrit et fait imprimer l'original d'un Psautier slave,

dans son livre Slavisch-rumfinisches Psalterbruchstack, Halle a.
S. 1913, dont Jagio a fait, en quelque sorte, tine recension ea
*Archiv ftir slay. Phi lol.", XXXVI, 209 et moi dans cette Arhiva
de la§i (Roumanie), No. de Juillet 1921, qui parait sous ma di-
section. En verite, &Musa, y met toujours les consonnes finales
superposee§ en ligne, comme Miletia : trkpour, irkr, asctis imam,
6ut83mm a HI3AtIMK, IIIHAIllk II HE rAMIII, 'IMAM II HE HIIAMM etc.
Et c'est partout qu'il les met en ligne, sans aucune note et sans
dire nulle part que le finales r, it, m, r etc des mots sont super-
posees dans le manuscrit slave du Psautier qu'il fait imprimer.
En Roumanie, le defunt Ion Bogdan, ancien professeur de
Slavistique a l'Universite de BuLarest, commet la meme erreur et
,partout la nitrite falsification, quand it fait imprimer des documents
valakho-slaves dans son livre Documente privitoare la relafiile
,Tcirii Romane0i ca Brapvul 0 cu Tara Ungureasca In sec. XV
..,i XVI. Bucure§ti 1905, oil ii transcrit, de meme que Mileti6 et
,Galu§,a, les consonnes superposees mises en iigne, sans le dire:
tIlICTIIM II CRITAIIIH AdIpOICAr XVIICORSA, IICHMSHIIX, HOHOHHIN II ST
apAibm, Tpzroacox, HAPt3t1H, KSIIIIT, niniep, AoxoAAT etc. La meme
chose fait Bogdan lorsqu'il fait imprimer des documents mo/do-
slaves dans son livre Documentele lui Stefan cel Mare, vol. I et
II, Bucure§ti 1913, oil it met partout, d'une mdniere erronee, en
ligne les consonnes superposees : 41111111H, 1W ctm HAIIIIIM AIICTOM,
01r3PIIT, OrCAkIIIIHT, snAritim 1100113HOMHIEM, ECT XPAM, coy'T etc.
Et c'est ainsi que Bogdan fait dans tous les documents de ce
livre qu'il publie.
Par cette fausse transcription et publicaron en ligne des
-consonnes finales superposees non suivies de a ou k, on donne
.des indications histuriques fausses, parce que, celui qui connait la
.6-e,me ecole litteraire peut croire que les dOcuments ainsi impri-
riles ont did de meme dans l'original et, partant, qu'ils sont le
produit d'un milieu fortement influence par la culture catholique-
/aline. Et on pourrait admettre facilement un telle chose surtout
.chez les Roumains de Valachie, de Moldavie et de Transylvanie ;
park e qu'ici, le catholicisme et la culture de sa propagande eta-
ient tres forts et sutisamment influents ') a cote de l'ortodoxisme
1) Voir, sur ]'influence du catholicisme chez les Roumains
.des Principautes, mon livre Stall privitoare la Limba 0 Istoria
Romanilor Bucure§ti 1902, et mon etude dans cette revue Arhiva
4du Juillet et Oct. 1921.
 UNE )COLE LITTtRAIRE 13

-officiel et Wen entendu plus fort,surtout dans les XV et XVI-eme-

siecles, depuis que nous avons les documents publies par Mileti6
et Bogdan et le Psautier de Wiwi.
Je dois attirer l'attention, qu'elle n'est pas bonne, non plus,
la methode de Kalu2niacki, qui met quelquefois en ligne les con-
sonnes superposees dans le manuscrit original slave, et sores elles,
il met toujours les jers etymologiques E ou k de la langue des
textes paleosloveniques. C'est ce qu'il faitet lorsqu'il publie le
manuscrit Evangelium Putnanum, un texte malorusse du X1V-eme
siecle, et, aussi, lorsqu'il publie des documents moldo-slaves dans-
ia collection de l'Academie Roumaine Documente Hurmuzaki,
Bucure§ti 1890, vol. 1, 2 partie. Dans cette collection, KaL pu-
blie, entre autres, des documents de 1230-1241, par lesquels-
Asenus, Bulgarorum et Graecorum imperator, permittit, ut Ra--
gusini in terris op-idisque ipsius liberam mercaturam faciant..
'Dans cette transcription Kal. n et: nIORGIECHEIM, ACtiimaTs, non-
Ax-rn, apittscT*11 xork, swans, no I{CtX1 vows, xoprra, %I-
KONS, Rapk. Mais dans l'original c'est,comme on le voit dans-
le meme document publie par Iljinskij dans Drevnosti Moskov.
M T T H
Arheol. ObRestva, vol. V, p. 12 : itroaoanat, AonA,A, npnAA, hpac-
s X T H
p4a1, comn, no sctxa Xgpd, X4A/, 3AKO, 14p,
Cette methode de Kal. fausse elle aussi les realites hisfo-
riques et nous donne de fausses indications sur les courants..
litteraires des documents ou des textex en general; parce qu'il
est possible que l'ecrivain de .l'acte ait sousentendu apres les
eonsonnes superposees non les a ou k etymologiques (suivant
l'ecole etymologique de Coney, qui a une position geogra-
phique distincte dans le monde medio-bulgare), mais soft le v.
seulement (suivant l'ecole d'Ohrida), soit le k (suivant recolo de
Zletovo), soit, encore, tous les deux jers'a la foil, et ainsi de
suite, suivant les autres ecoles litteraires constatees par Coney-
II se peut donc, que l'ecrivain etlt fait partie non pas de recole
etymologique, mats bien des autres ecoles cyrilliques ortodoxes
slaves.
C'est pourquoi, la methode la plus scientifique a imprimer
des manuscrits anciens est,si, a cause des difficultes d'impri-
merle, on ne peut reproduire les superpositions meme,de dire
du moans, a la transcription, °it 11 y a des superpositions em.
-original.
 14 ILIE BARBULESCU

La connaissance de cette 6 erne kola litteraire catho'ique

latine dans les textes cyrirques nous donne, donc, des indica-
tions, autant pour l'Histoire Culturelle du peuple dans les textes
duquel on Ia cons'ate, que pour la maniere, la methode, suivant
'aquae la Sc'ence devrait publier les anciens manuscrits nu
documents. 3)
11Ie BArbulescu
11=1111MMII

Constantin ;erban inainte De Domnie

Istoria noastra nationals este coloratd in secOlul XVII, in

relatiunile ei cu vecinii, de tradilia politica formafa de Mihai Vi-
teazul. TO marii domnitori romini de dupa 1601 urmeaza ca-
rarea batatorita da acesta si au, mai mult sau mai putin tragic,
soarta acestula. Traditia aceasta consta, adeca, in alianta cu cre§-
tinii, fie ei Ardeleni, Impetiali sau Poloni spre a lupta in contra
Tardier.
Acest drum l'au urmat Radu erban, Gaspar Gratiani, Ma-
teiu Basarab, Vasile Lupu, Constantin $erban, Politica cre§tind
a unora din ei a lost mai prudentA, mai in conformitate cu rea-
litatea situatiunii politice generale care nu putea fi anticipatd ;
altil din contra au volt sA forteze timpul, spre a indeplini lucruri
pentru cari nu numai opinia publics romineasca nu era pregatita
materialmente dar nici macar cea europeana.
Dintre ace§tia din urma face parte 0 domnia lui Constantin
§erban, domnul tarii romine§ti intre anii 1654-1658, despre in-
ceputurile careia ne vom ocupa mai Ia vale 2).
Nu avem data naterii fiului lui Radu erban. DacA el avea

1) Les contradictions et les confusions de Constantin Kos -

'tenski le Philosophe (dans Jagie : Razsuidenie, p. 404), que
xemarque et prof. Speranskij (dans SbMin. de Sofia, XVI-XVII, p.
335 et 337), a regard du pajerk ' et du K, ne contredisent nul-
lement, mais confirment mes resultats et conclusions d'ici.
2) Constantin erban §1 vremea sa este titlul Tezei de
,cloctorat ce prepar in Seminarul de Istoria Rominilor dela Fac.
ide Mere chi la§i. Lucrarea precum §i directivele necesare mi-au
lost date de domnul profesor I. Minea, directorul Seminarului.
 CONSTANTIN ERBAN 15

aproape cinci zeci de ani ') la urcarea in scaun a trebuit sa se

rasa cam intre anii 1603.4. Cantemir in Istoria Imperului oto-
-man 2) ne spune ca Constantin $erban este fiul lui Radu §erban
cu o preuteasa din judet 31, Ilfov. Adevarul este insa Ca el era
fiul lui Radu erban cd o fata de pops, vaduva, den ora§ den
Bucure§ti care apoi se marita cu Neagoe Logofatul 8). Acestei
vaduve, Radu §?rban, domn fiind Inca ii daduse in stapinire sa-
tul Tautava care fusese inchinat Inca de pe vremna lui Mihai Vi-
teazul Manastirii Tismana. Egumenul Manastirii Tismana, Serghie
bat in At deal de Mihai §1 facut episcop de Muncaciu, duce cu
dinsul §i actele de inchinare ce le avea pentru satul Tautava §1
astfel Radu §erban ne§tiind de acest lucru, §i calugarii Tismanei
neputindu-1 dovediintru cit Serghie nu s-a intors din Ardeal
decit mai tirziuda acest sat spre stapinire, fetei de pops care-i
(Muse pe fiul sau Constantin. Intorcindu-se egumenul din Ardeal,
In zilele lui Alexandru Coconul, deschide proces jupinesei Elinei'l
§i-i ci§tiga satul.
La proces Elina se prezinta Inaintea domnului insotita de
barbatul ei, logofatul Neagoe §i de fiul ei Constantin Postelnicul.
Inca din timpul lui Alexandru Coconul (1623-1627) deci,
Constantin §erban revendeca, in fata justitiei, drepturi ce i se cu-
veneau depe tatal sau, Pe linga aceste drepturi de mo§tenire el
mai avea lug de luptat spre a i se recunonte unul cu mull mai
mare acela de a fi pus pe tronul tatalui sau.
Nu avem dovezi precise de fetal cum el va fi incercat sa
unelteasca spre a-§i ajunge acest scop. Printre multimea compe-
titorilor la domnia tarii romine§ti dinaintea lui Mateiu Basarab it
gasim §i pe el §i Inca nu unul dintre cei cu mai pu(ine §ause de
reu§ita. Constantin §erban era fiul unui domn care dusese departe
faima numelui de romin §i care-§i pusese tron §i veata in slujba
ideiei cre§tine. §i desigur Ca odrasla lui tinara pe aceasta vreme
ar fi putut constitui o speranta pentru partidul cretin din Cara
romineasca cit §I pentru Habsburgi. De§i nu avem documente si-
gure trebue sa se admits o incercare a acestui partid de a introna

1) Hurmuzaki, Fragmente, III, 264.

2) Kantemir, Geschichta des osmanischen Reiches, Hamburg .
1745, pag. 609.
3) Vezi desbaterea pe larg a chestiunii in lorgaj Mama lui
Constantin §erban, Convorbiri literare, XXXV, Anul 1901.
 16 N. C. BE JENARU

ca domn pe Constantin erban, chi numai a§a ne putem explica

de ce Mateiu Basarab it inseamnA la nas, inlaturIndu-1 prin a-
ceasta, pe viitor de la domnie 1). Numai in starea aceasta Mateiu
VodA la putut suferi sã rdmina in tad. '
Dar Constantin Serban nu era omul care sA despereze la
primul nesucces in veata. Era destul de tinAr spre a mai pule&
spera la domnie §i destul de cult 2) Si de abil pentru a se face
iubit de domnul care-I prigonise, §i a -'i mentine in acelas timp o
situatie intre boerime.
Desigur datoritA acestor calitati putu sail capete mai tirziu
increderea lui Mateiu Basarab si odata cu aceasta &I-0 nutreascA
§1 mai departe sperantele de domnie.
Succesul de arme a lui Mateiu Basarab, legaturile sale atit
cu Ardealul cit §i cu Turcii, faptul cA i§i ci§tigase tronul cu sabia
aduce o limpezire si 0 stabilitate in situatia Munteniei. Partidul
cretin vede in domn un triumf at sau insu§i intrucit Mateiu Ba-
sarab 1§i aranjase nAvala victorioasA in Ardealul cretin §i subs
inspiratie crestina. Incercari ale acestui partid de-al inlocul nu se
constatA a§a cA fiul lui Radu ySerban este silit sa se acomodeze
imprejurarilor §i sA astepte vremuri mai bune.
Situatia §i trecerea sa pe 'tufa noul domn se imbunatAte§te
insa din ce in ce mai mult si ajunge apogeul ei in 1644 cind.
. domnul Munteniei ii da o misiune foarte delicatA. Anume Rakoczy
reu§ise sa oblinA de la Turd aprobarea for pentru intreprinderea
rasboinica ce proecta in contra Habsburgilor. In acest scop Turcii.
dau ordin pasalelor din Sofia, Bosnia, Silistra si Buda precum si
domnilor romini spre a trimite trupe de ajutor domnului Ardelean
SfortArile ambasadorului german dela Constantinopol, Alexandru
von Greiffenklan reursc sA oblina de la Turd revocarea acestor
ordine de ajutor date catre Pa§ale, dar trimiterea o§tirii munten,
§i moldovene n'a putut fi impedecata spre a fi trimisa 3). Oastea
munteana e puss sub comanda lui Constantin flub lui Radu §erban .a
ruda a domnului care §i trece muntii indreptindu-se cAtre comitatele

1) Hurmuzaki, Frag. III, 264, Miron Costin in KogAlniceanu,

1, p. 348.
2) Paul de Alepp, Calatoriile Patriarhului Maconi, Tradus..
de Emilia Cioran, 112, (ne spune ca Const. erban vorbea : gre--
ceste turce§te si ungure§te.
3) Hurmuzaki, Fragmente Ill, 172.
 CONSTANTIN ERBAN 17

ImparAte§ti dela meazd noapte 9, unde seluptA cu mult succes im-

potriva lui Homonay, trimis de imparat in contra Ardealului. Din
aceasta rudd a sa, se pare inteadevar ca Mateiu Vodd avea CA-
tre aceasta vreme, gindul de a-§i face un urma§ la domnie'). Ne-
putindu-§i face de succesor pe Mihai fiul lui Nicola e PAtra§cu pe
care inperialii il tineau la ei spre a se servi de dinsul contra Id
Racotirasculind adeca la numele lui taranimea valahA ardeleana
. in contra craiuluiMateiu Basarab, s'a putut gindi la fiul lui Radu
Serban care indeplinea pa aceasta vreme, functia de Serdar, co-
mandaut peste una din cetele noun, dela care-§i luase §i numele
nou de boerie 9.
Dar indata dupA aceasta data, trecerea lui Constantin §erban
pe linga Mateiu Basarab scade cu totul. In descrierea calatoriei
pariarhului Macarie de Antiohia facuta de diacenul Paul de Alep
am descoperi §i cauza acestei disgratieri a lui Constantin Serdarul.
AceastA disgratiere ar proveni de la o ceartd pe care fiul lui Radu
§erban ar fi avut'o cu Diicul, marele spatar, comandant at tu-
turor trupelor muntenee. Diicut era un nepot de soil a lui Ma-
teiu pe care acesta it iubea foarte mult. De multe on Domnul
voia sa -1 facA Bela, dar nimeni nu consimli la aceasta nici tara-
nii nici boerii din cauza vanitatii mintii lui.
Constantin adeca, fiind serdar, era obligat sa stea cu caciula
in mina in fata marelui spatar, lucru pe care it refuza totdeauna;
suparat pentru aceasta, Diicul II atrage lute° zi, suparat, atentia la.
care Constantin Serban ii rAspunde : Eu sunt din neam de Beitl,
dar D-ta e§ti un om de rind, nu-mi iau cAciula inaintea D-tale6
Infuriat, marele spatar se duce la domn, i§i aruncA spada inaintea
sa §i'l informeaza asupra celor petrecute In urma carora Constan-
tin este suspendat din rangul sAu 9. Acesta se retrase la mo§ia sa,
Dobrenii din Ilfov, unde locui de aici inainte piny la urcarea in.
domnie.
Acest amanunt al certei pentru Intietate dintre Diicul §i Con-
stantin nu-i suficient pentru a ni explica disgratierea fiului lui Radu

1) Sirbu, MatheiA Vocla BAsarabAs Auswartige Beziehungen,

Leipzig 1899 pag. 218-19 ; cf. Iorga, Studii §1 Doc. IV, CCIXX.
2) Iorga Studii §i Doc. IV, CCIX.
3) lorga, Rascoala Seimenilor, An. Acad. Rom. seria II, Tom.
XXXIII, 1910 pag. 16 §i 19.
4) Paul de Alep, CAW. Patriarhului Macarie 110.
2
18 N. C. BE JENARU

Serban de catre Mateiu Basarab. In ochii boerimii rAsboinice mun-

tene find, Serdarul dela Dobreni f§i Meuse o foarte mare simpatie
§i ace§tia i§i pun toatA speranja in fiul lui Serban Voda in care
vedeau pe viitorul for conducdtor. AceastA simpatie pe care Con-
stantin §i-a doblndit'o, a fost cauza principalA a InlAturdrii lui din
slujba ce o ocupa pentru ca astfel, IndepArtindu-1 din o funcjiune
de stat sa facA §i opinia publicA sA-§i paraseascA gindurile.2). Dar
aceasta disgratiere i-a servit mai degrabA planurilor sale decit i le-a
deservit. PentrucA Mateiu Basarab, voind sA impuna boerilor pe
nepotul Mt Diicul ca urma§, a stirnit o furtund de protestdri din
partea tuturor. Inteadevar, aca era de mare ura tuturor contra ne-
potului domnesc §i a§a de general era sentimentul Orli contra
lui, incit Mateiu Von' nu comunica nimAnui cind 11 trimite cu o§-
file de unguri Si Munteni im preund cu Gheorghe Stefan in contra
lui Vasile Lupuunde a §i fost invinsfiindca era sigur ca ar fi
provocat o adevAratA re voltA. Nimeni din boerii sai nu §tia ni-
,,mic, caci dad it fi §tiut i-ar fi ucis pe amindoi §i nu i-ar fi
lasat sa atragA un aca de mare rate' 2).
Dupa ce Mateiu Basarab parAsise gindul de a -ci lasa ca
urmac la domnie pe Constantin Serbandatorita poate, mai mult
intrigllor Diicului decit simpatiei ce domnul nutrea pentru el,se
pare cA, spre a salva aparenjele, bAtrinul domn muntean se oprise
.asupra numelui lui Istrate Golescul pe care 11 arata ca urmac al
sAu presumtiv. Istrate era fiul lui &roe din Leurdeni §i tinea in
cAsAtorie pe llinca fiica lui Nicolae PAtrascu 8), deci urmac prin
alianja al marelui Voevod. Dar la curtea domnului muntean se
jeseau pe aceasta vreme intrigi abile ci Istrati nu putu sa-§i men-
tie, printre ele, incr ederea domnului. Pirit la curte de cAtre du§-
manii lui, cA ar fi pus la cale un complot, este osindit la moarte
.§i scapd numai tr ecind Dundrea la Poarta 4). Kraus de unde im-
prumutam aceasta §tire 6), nu §fie cine anume sunt acei ducmani
cari au pus pe sama lui Istrate Golescul complotul amnitit ; dacd

1) Ca inteadevAr, Constantin Serban este simpatizat de boeri,

cler, jarani §i chiar de armata se vede cu ocazia alegerii lui cind,
toli II aclama, vezi Paul de Alep, Calatoriile etc. pag, 111.
2) Paul de Alen, Caldtoriile etc, 110.
3) Hie Nicolaescu, Noua RevistA RominA, pe 1 Nov. 1901 ;
cf. Iorga Rascoala Seimenilor, pag. 16.
4) Kraus, in Fonte s rerum Eustriacarum, p. 210-1.
5) Veil nota 3.
 CONSTANTIN URBAN 19

ne gindim insA la sperantele marelui spatar Diicul, am putea pre -

supune cA el nu putea fi cu totul strain de aceasta chestiune.
Afectiunea mare pe care d,mnul Matelu Basarab o arata
nepotului sau, it facu sa-si pearda o buns parte din simpatiile
boeriior. A ce§tia erau, inteadevAr, deprin§i sa aiba in fruntea for
conducatori hotariff §i gata de jerffe pentru ideia cre§tina pe care
o reprezentau §i nu erau de loc incintati la perspectiva de a avea
in fruntea for pe incapabilul" Diicu. Nu erau nu mai acestea mo-
tivele pentru care Mateiu Basarab iii petduse simpatiile partidei
cre§tine din Ora. In ultimii ani al domniei sale Mateiu Basarab
arata o deosebita prietenie Turcilor §1 Marilor ; aceasta poate
din dorinta de a nu-§1 primejdui tronul, crezindu-se prea Wan
.§i prea slab spre a putea tine piept acegtora. Ideia cre§tina,
pentru care luptase §i in numele careia luase tronul, o parAsise
tomplect. Ura pe Ru§i $i neamul Cazacilor peste mAsurA. In
timpul invingerii lui Vasile §1 Timoteiu fiul lui Hmielnitchi, facu
printre Cazaci un mare mace! §1 un numar Inca §i mai mare de
prisonieri. Cind ie§ise Aga vistteriei spre intimpinare Beiul tale
.capetele mai multor Cazaci inaintea lui, zicindu-i cA o face din
..ura contra tor. §1 din iubire catre persecutorti for 1). Aceasta -se
poate vedea §i din urmatoarea imprejurare : Tarul Moscovei, luase
initiativa infiintarii unei aliante cu Moldova §1 Tara Romineasca,
spre a lupta in contra Turcilor. In Aprilie 1654 se §i trimite un
ambasador in Muntenia, care, pe motive religioase, avea sA inchee
alianta amintitd 2). §tire despre aceasta visits, Mateiu Ba-
sarab spuse raspicat : Sa nu-i vAd fata" 8).
Manifestind aceste idei §i sentimente, Mateiu Basarab nu mal
reprezenta de loc curentul §i ideile care-1 urcase pe tronul tarii
sale. Ideia cre§tina Si deci anti-turceasca o parAsise cu desavir-
§ire. AceastA evolutie a sa nu va fi urmata §i de cei ce-1 incon-
jurau, de boerii cari reprezentau ideia cre§tina ca ideie cAlauzi-
toare a pa§ilor for spre binele tarii. De sigur ca aceasta situatie
nu convenea de loc acestui partid cre§tin, nu convenea poporului
§1 niei cicrului. In special clerul nu-1 mai iu bea de loc pe Dom-
1) Paul de Alep, Calatoriile, etc. pag. 108.
2) 0 asemenea aliantA a incheiat Gheorghe Stefan cu Tarul
Moscovei. Vezi, Silviu Dragomir, Relatiile BIsericei Romine§ti cu
Rusia in veacul XVII -lca, Analele Acad. Routine, Seria II, Vol,
XXXIV Anul 1912.
3) Paul de Alep, CAlAtori:le, pag. 107.
20 N. C. BEJENARU

nul, mArinimos odinioarg, care acum ,se fAcuse peste mOsurA de

.sgircit care ura pe preoti, monachi, §i egumenii ce veneau la el
.sA solicite vre-o eleomosinau §i cOrora le da drumul, tAdeauna.
cu mina goaIA 1).
Dar convenea de minune aceastA situatie, cuiva serdarulut
dela Dobreni. Retras aici, dupA destituirea sa din furictia de ser-
dar, Constantin erban n'a ramas de loc in inactivitate. Cunoa§-
tern pinA acum cart erau legaturile lui cu partidele politice din
Sara §i mai ales cari erau motivele cari indemnau aceste partide
indrepte sperantele spre el. Dar vaza §i gloria batrinului
domn erau prea marl §i abilitatea lui politics prea me§te§ugitA pen-
t:1i ca toti ace§tiapartid politic, pretendent, cler, poporsA in-
cerce a-i da o lovitura brutalA. Cu greu s'ar fi putut hotari opinia
publics munteneascA, a§a cum era la mijlocul sec. XVINea, Ia o
schimbare bruscA de domnie mai ales cind pe tronul tarii era
domnul care avea la trecutul lui, a proape un sfert de veac de
domnie eorioasa.
Cu toate aceste greutati, Constantin erban hotArit ail re-
vendica mo§tenirea parinteascA, era decis a face o Incercare su-
pretna : sa provoace o rAscoalA a trupelor muritene care ar aduce
detronarea domnului. Dar rasboiul cu Vasile Voda a venit tocmai
Ia timp parca, spre a impedeca lovitura proectata §1 a IntAri Inca
mai mult, prin victoria de la Finta, autoritatea domnului. Biruinta
din 27 Maiu st. n. 1653 a venit ca sa intareasca sperantele dom-
nului inceiace prive§te urma§ul Ia tronul muntean §i sA distrugl
in acela§ timp planurile lui Constantin.
Dar tocmai findca lucrurile se petreceau a§a de aceia §i el
se hotari sa." lucreze repede.
Nu multA vreme in urma dupa batalia dela Finta, isbucne§te
in Muntenia o cumplita rAscoall military in fata cAreia domnul, bol-
nav de bAtranetA §i de rana capatata Ia Finta, sty cu bratele in-
crucisate, nepntincios a o potoli.
Cronicile Tani ne spun cA .Mateiu VodA, rAnit la picior zA-
.cea §i-§i cerca tAmAduinta dar nu putea sg-si cate boala lui §1
slAbiciunea bOtranetilor de nebunia darabantilor a seimenilor §i
,actor slujitori, cA se imbogatisera in zilele din urma §1 bogAtiile
.aduc la oameni nebunii ca §i la ace§tia. Ca strigau prin curtea
domneascei sa le dea left, cA ei au bAtut rasboiul cu Vasile VodA,

1) Ibidem, 107.
 CONSTANTIN §ERBAN 21

.,.cu nu le mai trebue sd le fie domn, §i atit se indadird cit i-au

luat tunurile pf ierbArlile si le-au scos afarA din tArg si au intrat
in cash la Mateiu VodO unde zAcea si cerea sO le dea lefi sau
vor sparge singuri cOmOrile. Si banuind dorobantii pe Ghinea
4,Vistierul si pe Radul Armasul ca ei nu lass pe Matei Voda SO
4,1e dea lefi i-au scos afard din targ si i-au sfArdmat cu sAbille.
,S'au dus §i la Socol Cornatanul care era bolnav sl l'au omorit.2)
pinsOnAtosindu-se domnul, facu intro zI o plimbare pe Arges.
and se. Intoarse indarat, rasculatil ii inchised portile 'Inca Matei
Basarab fn silit sa stea afarO din ora' 3 zile pAna ce fOgaduin-
du-le bani II lOsarO sO infra, Domnul avea de gand sO aduca
Unguri si Tatari spre a nimici ostile rebele dar n'avu vreme cAci
In 8 Aprilie 1654, el muri.
Care este adevdratul motiv al rAscoalei trupelor muntene
contra domnului for ?
Nu poate fi vorba de lacomia vistiernicului care ar fi mincat
defile trupelor 2) nici de sgArcenia 2) lui Mate' Basarab care refuza
sO plOteascO cele 3 lefi, cerute de slujitoril sai. Neplata lefilor, flu
-putea fi motivul acestei rascoale mai ales ca cele cloud cronici cari
povestesc aceste evenimente ne spun ca Seimenii si alti slujitori
se fAcuse in timpul din urmO foarte bogati. Trebuia un regisor
care sO monteze aceste evenimente. Acesta a fost mazilul dela
Dobreni.
Constantin §erban isi pastrase toata trecerea pe linga aceste
-o§ti_ de lefegii pe cari to si comandase °data, Isi m, ntinuse in a-
-celas timp si vaza lui in fata partidului crestin, prieten al Impdra-
tului si dusman at Turcilor. AceastA vaza se mares in ochii unora
i a altora si prin faptul ca Matei Basarab, pArOsise la bAtrinete
.aceasta ideie politica calOuzitoare si adoptase o politicA prietena
Turcilor. Pe de altA parte, incercarild:cle a-si impune ca urma§ la
domnie pe nepotul sau de sorA, an Indreptat toate aceste simpatii
-catre Sardarul dela Dobreni.
Asa find lucrurile, scopul rAscoalei Semienilor 2), nu era cA-
patarea de left ci aceasta era un mijloc deg care trupele se ser-
,

1) Constantin CApitanul in Magasin Istoric pentru Dada, I,

.303 cf. si Cronica lui Stoica Ludescu, in Mag. Ist. IV, 327.
2) Xenopol, lst. Rom. din Dada Trayank IV, 63.
3) Paul de Alep, op. cit. 107.
4) Vezi pentru originea acestor trupe, N. lorga,
,
RAscoala SA-
4rienilor, pag. 5-15.
22 N. C. BEJENARU

veau pentru rasturnarea domnului..Cronicele de altfel ne §i spun

categoric ca Semienii strigau domnului ea nu le mai trebue sei
le fie donznci sa se dual sa se calugdreasca fiind batrtn ;I bol-
nave 9 Pe de altA parte, victimele acestel rascoale, Ghinea Vistierul,
Radul Arma§ul §i Socol Conn Atanul, erau oamenii d ntre cei mai
apropiati de domn §1 stilpi ai politicei celei noun a§a cA asupra for
trebuia sa cada feria rasbunatoare a Semienilor atitati la aceasta.
Pe cine se bizuia Constantin §erban atunci cind a pus la_
cale aceasta lovitura, a cArei sfar§it nu-1 putea. prevedea ?
Sa-1 fi ajutat oare Constantin Cantacuzino Postelnicul, cum-
natul sAu §1 in acela§ timp ruda Diicului, cu fata cdruia i§i insu-
rase pe fiul sau cel mare ? 2).
N'avem documente pentru confirmarea acestei pared.
Consideratlile de mai la vale, ne fac din contra sa credem ca sin--
gur acest sprijin a lipsit lui Constantin §erban pentru revendica-
rea domniei. Anume, Constantin Cantacuzino a indeplinit in tot
timpul domniei lui Matei Basarab, functia de mare Postelnic. El
era adeptul politicei filo-turce§ti din principatul muntean §1 legatu.
rile lui cu aceia sunt indeob§te cunoscute. Cum putea el sa sprijine-
venirea la tron a unui domn care reprezenta tocmai antipodul
acestei politicl si pe care it sustinea tot partidul filo-cre§tin ? In-
data ce moare Matei Basarab, dispare §i Constantin Cantacuzino--
dintre boerii divanului tArii, unde nu mai indepline§te functia ce-o
avusese. Ar fi urmat, daca inteadevar Constantin Cantacuzino a_
sustinut urcarea in scaun a noului domn, sail mentie mai departe,
functia de Postelnic. Dad cercetam insa lista boerilor divaniti din
anul 1658 cAnd Constantin §erban a fost mazilit, constatam ca in-
fluentul boer, reapare iarA§i, indeplinind functia de mare logofAL
pe lingA domnul Mihai III care reprezenta tocmai politica turceasc&
in principat.
AceastA lipsA din divanul lui Constantin erban este sufici-
entA sa ne arAte cA domnul 'a fost intronat farA ajutorul, ba poate
chiar In contra vointii Postelnicului.
Comparind lista boerilor alcAtuitori ai ultimului divan a lui
Mateiu Basarab cu lista boerilor lui Constantin §erban, constatAak
ca aceia§i boeri alcatuesc §1 divanul domnului ridicat in Aprilie!:

1) Const. CApitanul in Mag. 1st. 1, 363.

2) Vezi in acest sens, lorga, Rascoala Seimenilor pag. 20"...
 CONSTANTIN §ERBAN 23

1654 cu deosebirea ca in local lui Ghinea Visterul e pus Bunea

iar mare spatar, in locul lui Diicu, gasim pe Hrizea 1).
Se va dovedi §i mai precis, in rindurile ce urmeaza, ca e in
afara de once indoiala ca urzitorul complotului in contra lui
Mateiu Basarab, a fost Constantin §erban. Cum se face totu§i ca
el mentine in divan aceia§i boeri pe care i-a avut §1 domnul'con-
tra caruia a conspirat ? Explicarea acestui fapt, ar da-o numai
presumtia ca ace§ti boeri au luat parte, fie §i in mod tacit, la com-
plotul urzit in contra domnului lor. Ace§ti boeri sustinAtori al dom-
niei §i politicei cre§tine a lui Constantin erban, n'au putut aproba
orientarea sere Turd a politicei din urma a lui Mateiu Basarab
§1 astfel au ramas mai departe ca reprezentanti in divan al vechei
traditii de politica cre§tina.
De altfel, in timpul rAscoalei Seimenilor, nici unul din ace§tia
nu este atins §i cad prada furiei rasculatitor, numai aces cari
reprezentau mai pronuntat, noua orientare a politicei lui Mateiu
Basarab. Se pune intrebarea totu§i de ce Constantin Cantacuzino
cu outernica lui influents` n'a intervenit in aceasta schimbare de
domnie ?
Ant putea crede, in primal loc ca aceasta atitudine i-a fost
dictata Postelnicului, de legaturile de rudenid ce le avea cu noul
domn, sotia lui fiind in acela§ timp §1 sora lui Constantin §erban.
Aceasta insA n'ar fi fost un suficient motiv pentru adoptarea a-
cestei atitudini. Constantin Cantacuzino insA era aproape complect
izolat in orientarea sa politica. Sentimentul unanim al Orli era de
luptA fatig cu Turcii §1 adoptarea politicei cre§tine ca una ce rAs-
pundea necesitAtii timpului.
Inteadevar pe aceasta vreme, Habsburgii fAceau sfortAri uri-
a§e pentru eliminarea Turcilor din Europa. Toata opinia publica
romaneascA, impArta§ia aceasta parere. A§a se §i explicA faptul
CA la moartea lui Mateiu Basarab boerii, armata §i tot poporula *),
aleg intr'o desAvir§ita unanimitate, tocmai pe Constantin §erban
reprezentantul acestei politici §1 du§mannl celei iutronate de Ma-

1) Acest Hrizea nu este fiul §i nici ruda cu Hrizea Banul

cel ce is parte la lupta contra lui Mateiu Basarab, la instalarea a-
cestuia in domnie ; el e fiul lui Dumitra§co din BogclAnei (Ludescu,
Mag, 1st. IV, 341). Vezi mai amanuntit, lorga, Studii de Istorie §1
Istorie literara, in Literatura §i Arta Romina, 1899-1900 pag. 402.
2) Paul de Alep, op. cit. pag. 109.!
 24 N. C. BEjENARU

teiu Vocil. Ar fi putut dibaciul postelnic sail puns situatiacreata

cu atita tradaIn ctimpana, punindu-se dea curmezi§ul acestei o-
pinii pub:Ice generale romine§t1 ?
Ajutorui sau a lipsit deci lui Constantin Serban pentru re-
vendicarea tronului ; singurul ajutor pe care i-I va fi putut da, a
lost acela ca n'a intervenit la Turci pentru neaprobarea domniei.
Sprijinul opiniei publice insa, era pe deplin asigurat lui Con-
stantin Serban 1). In special clerul cu mitropolitul in frunte, susti-
tineau politica cre§tinA, reprezentata prin exilatul dela Dobreni.
Cand isbucni rAscoala Seimenilor in contra lui Matelu Basarab,
.§i-i ucisera pe cei mai de aproape boeri, Mitropolitul Stefan WA
partea Seimenilor agitindu-i contra domnului. La aceasta va fi
lost indemnat de insu§1 Constantin Serban care it §i rasplAte§te mai
tirziu pentru serviciile idcute 2).
DupA prima furie a ra3coalei militate, se ajunge la o intele-
gere intre domn §i osta§i; condiple acestei intelegeri nu le cu-
noa§tem precis. Domnul insa, vindecat momentan la picior, in-
cearca, In rastimpul de 1ini§te ce urmeaza dupa prima furie a ras-
coalei, sA-§i is revan§a contra acelora cars au luat parte sau au
ajutat'o moralice§te Printre cei contra catora se indreapta
rasbunarea lui Mateiu Voda este §1 Mitropolitul Stefan. Domnul,
destitue pe mitropolit din fruntea bisericei muntene §1 motiveazA,
In raportul ce-1 InainteazA Patriarhului din Consfantinopol aceasta
destituire prin amestecul pe care Mitropolitul Stefan l'a avut in
ultima mi§care a o§tirii sale, contra lui 8). In acela§ limp, Mateiu
Basarab cere Patriarhiei aprobarea instalarii episcopului de Rimnic.
Ignatie ca Mitropolit al Tariff RomIne§ti.
Faptul ca episcopul Rimnicul este acela care sprijina pe Ma-
teiu VodA ne-ar Indreptiti parerea Ca in Oltenia, care stAtea Ind
sub influenta puternicA a lui Preda Brincoveanu §i decl §i it dam-

1) Vezi insa N. Iorga, in Rascoala Seimenilor p. 20. ,Aiurea

afarA decit la Postelnicul Constantin CantacuzinoConstantin
§erban n'avea alt sprijin.
2) Constantin Serban venind la dottnie reintegreaza ca ml-
tropolit pe Stefan destituit de Mateiu Voda. Vezi in revista Arhiva,
An. XXVIII No. 1 pag. 40. Divanurile Domne§ti de Gh. Chiba-
t escu la anul 1655.
3) Dodamente Hurmuzaki, Vol. XIV I pag. 195 Kir Stefan
ca unul ce este viclean VI acru la mate s'a dovedit a fi lost in
legatura cu rasculatii, §i astfel l'am scos din scaun §i sa ne trimiti
pe Ignatie de Ramnic".
 CONSTANTIN ERBAN 25

nului era un grup de boeri strinsi inteun mAnunchiu politic care

sustineau pe domn, fad nici o condifie si deci aprobau si politica
acestuia precum gi planul de a lAsA ca urmas la tron, pe Diicu.
Episcopul de Rimnic, ar fi lucrat deci, sub influenfa acestui grup
de boeri.
Surghiunul Ind al Mitropolitului lefan, nu fu de lungs du-
.ratA cad venind pe tron Constantin erban, este reasezat in frun-
tea bisericei ca mitropolit, in care calita'e ii si intilnim in diva-
nul Orli din 1655.1). AceastA reinfegrare ne arata ping la evi-
clenfA cA Mitropolitul, iustigind pe Semeni contra lui Mateiu Ba-
sarab, lucrase in intelegee cu Constantin erban care raspla-
tea acum, pe acel care-I ajutase mult in timpuri grele.
Dar chiar dad, Constantin §erban nu s'a fi putut bizui pe
nimeni din fart spre cdpata tronul rrau tcousi altcineva Pe
can el se putea baza. Acestia erau Imperial si Cdzacii.
lmper;aIF, erau in relatiuni dusmAnoase cu Ardealul si cu
`Turcii gt pentru a--si face din Valachia un aliat de care sA se
foloseascA in contra unuia si a altuia, trebuia sA alba pe tronul
muntean, un pricten al for ; iar relaiiile dintre Cazacl si Mateiu
VodA se inAsprirA foarte mutt in ultimul timp. Ura aceasta se
datora In bung parte §i fiptului cA aceia erau allafii lui Vasite
Lupu, dusmanul sau de moarte. Pe lIngA ajutorul Cazacilor se
mai ad5oga gi ajutorul Moscovifilor pe care-1, putea avea Con-
stantin §erban. Moscovilii plAnuiau pe aceastA vreme o aliantA a
larilor crestine contra Turcilor si in acest scop trimit o ambasaclA
si la Mateiu VodA care insA nici nu vol s'o primeascA in audi-
.enfA.2) Acest fapt supArA foarte mult, atit pe Moscovili cit si pe
boerii tAril. aSupusii moscovili ce furA asuprifi .ping la os de Ma-
,teiu VodA ci fugiserA de pe teritoriul sAu, complotarA cu trupele
, WI Mateiu ci cu tofi boerii ,sA -1 omoare zicind: Cum se poate
,,aceasta ? Din timpii eel mai vechi ping acum nisiodata nu veni
. vre-un ambasador din Ora noastrA §i cuvine-se oare sA respin-
gem aceastA prima ambasadA?3).
Marturla lui Paul de Alep, cum cA toll boerii` au com-
plotat cu trupele spre a °mod pe domn, Leste de deosebitA im-

1) Nezi In revista Arhiva Anul XXVIII No. 1, pag. 40. DI-

vanurile Domnestl" de Gh. GhlbAnescu, la anal 1655.
2) Vezi mai sus pag. 9.
3) Paul de Alep, op. cit. 108.
26 N. C. BEJENARU

portanta. Ea ar cmfirma pdrerea ce am expr:mat mai sus cunt

ca aproape toti boerii din divanul lui Mateiu Basarabafara de
Constantin Postelnicul si Diiculau luat parte sau au ajutat corn-
plotul lui Constantin Serban in contra domnului for si astfel se
explicA si de ce toti boerii divaniti a lui Mateiu Von f i pAs-
treazA slujbele for §i sub Constantin §erban. Am amintit mai sus 1)
cA dupA intiia furie a rAscoalei seimenilor urmeaza un timp de
lini§te relativA cind domnul se impacA cu trupele sale promi-
tIndu -le bani 2) In- acest timp, Mateiu Basarab incearcA sA urmd--
reasca pe instigatorii miscArei §i pe cei cars au luat efectiv, parte
la dinsa. Inceputul l'a fAcut cu Mitropolitul §te;an si de sigur cA.
si alit bout, despre cari domnul va fi avut indicii cA au luat parte
la rAscoala, vor fi urmat. Evenlmentele s'au precipitat astfel incit
nisi planul, fntocmit de sigur din indemnul celor ce aprobau ve-
derile politicei salede a aduce in tarA 30.000 de Thad spre a
distruge pe Seimeni, nu mai putu sA-I aducA la indeplinire, in-
trucit in Aprilie 1654 Mateiu Basarab i§i dadu sufletul.
Aranjarea acestor evenimente, a fost pe deantregul opera lui Con-
stantin §erban, sustinut de partidul crestin din tad. El §tia cA asteptind
In lini§te moartea bAtrinului domn, ar fi avut mai mult de luau
pentru a-si rev endica o mostenire la care avea dreptul inaintea al-
ora. Diicu era bogat si avea legaturi cu familii marl boeresti cum
erau Brincovenii, avea legaturi cu Brasovul $i cu Ardealul unde
o fiicA a sa era m AritatA. Rakoczy ii acorda sprijinul sAu.8) Pe.
lingA aces'ea, Diicul avea iubirea domnului care-1 voia urmas la
domnie §i insAsi °stile muntene be avea in minA in calitate de
mare spAtar. Sustinut de partidul turco-fil, avea toate §ansele de a
fi confirmat in scaun de Poarta. Spre a impedeca urcarea aces-
tuia pe tron §i triumful politicei turcesti in Muntenia, Constantin
§erban a recurs la acest mijloc, desperat si periculos pentru de-
tronarea domnului. Lovitura asa cum a urmat nu §i-a dat printr'insa
rezultatele ; dar evenimentele se precipita astfel, incit Constantin
*erban tot 41 ajunge scopul, acela de a ajunge pe tronul Orin-
-telui sau.
N. C. Bejenaru
asistent la universitate

1) Vezi mai sus pag. 15.

2) Stoica Ludescu in Magazin, IV 329.
3) Hurmuzaki, Fragmente, III, 222.
 TEORIILE LINGVISTICE 21

Teoriile lingvistice ale lui Karl Voss ler.

Secolul 19., numit deobiceiu secolul Istoriel, ar putea fi chee
mat, cel putin cu tat atita dreptate, §i secolul § lintilor naturale.
In adevar, studiul naturii, in intelesul cel mai larg al cuvintului, a-
luat in acest veac o dezvolta-e extraordinary : fizica, chimia, biolo
gia ocupA, in activitatea intelectuala a oamenilor, un loc de frunte-
§i ajung astfel la progrese nea§teptate. Civilizajia secilulul tr, cut
se Intergeiaza in mare parte pe descoperirile de tot fetul facute ire
domeniul §tiintilor naturale. In asemenea conditiuni era fatal cat
aceste discipline sa influenteze puternic nu numai celelalte §fintir
dar §i sufletul omenesc In general §1, deci, bate produsele lui.
Filozofia, literatura §i arta au avut deopotriva de suferit atracti
unea exercitatA de §tiintile naturale din pricina situatiei privilegiate
a acestora. Pozitivismul §i inaterialismul filozofic, psichologia x
perim en tal naturalismul §i impresionismul iri artA §i in literatur&
sint rezultate ale influentei §tiintilor naturale. Daca domenii de acti
vitate spiritualA ca filozofia §i arta, tot atit de vechi cit civilizatia
omeneasca insa§, s-au supus curentului general, cu atit mai mult
trebuia sa se intimple acest lucru cu acele discipline §tiintifice,
care se &eau oarecum in fa§a. E vorba de filologie. Ceiace a.
Mut ca influenta exercitatA de §tiintile naturale asupra filologief
sa fie dela /nceput covir§itoare este asemAnarea, in aparenta chiar
identitatea metodelor de cercetare : observarea faptelor individual
pentru a ajunge apoi la stabilirea de `legi' pe tale de inductee. A§a
se explica dece August Schleicher §i altii au incercat sa splice in-
§tiinta limbii teoriile biologice ale lui Darwin. AceastA conceptie
naturalists a dat na§tere credintii cd limba e un organism §i ca.
atare exists in afarA de cei care o vorbesc ; prinurmare se podte.
studia In ea insa§. ca once fenomen natural, nctinindu-se sama de-
oameni. Aceasta materializare a limbii a dus apoi in mod firesc la
legile fonologice ale neogramaticilor. De§i ace§tia, in special Her-
mann Paul, au sustinut cu destulA tArie ideia ca limba nu exist&
decit prin oameni, cA ea este produsul activitatii unui organism §1
ca a§adar legile' ei se gasesc in subiectul vorbitor, totu§ conceptia
naturalists era a§a de inradacinata in mintile lingvi§tilor, incit nick
neogramaticii nu se putura dezbAra de ea §1 imaginara astfel le
gile fonologice, leg' bra exceptie, cu putere generals, oarbe ca §1,
legile naturale. Numai a§a zisele exceptii le puneau ei pe sama,
 28 I. IORDAN

.activitatii spiritului omenesc, intrucit le explicau cu ajutorul analogiei.

Contra naturalismului stapinitor in filozofie, arts §1 literature
-trebuia sa se produce o reactiune. Cam pela sfir§itul veacului
trecut incepe o mi§care, care de fapt inseamna lupta impotriva
atotputerniciei inteligentei in activitatea spirituala omeneasca, lupta
inzata pe convingerea ca numai cu inteligenta nu putem pricepe
lumea inconjuratoare, sau, mai bine zis, o pricepem fal§, o sim-
plificam, o mecanizam. Locul inteligentei trebuie sa -1 is intuitia,
singura facultate sufleteasca in stare sa ne face a intelege reali-
tatea. Aceasta reactiune s-a produs mai intaiu in filozofie, prin
Bergson, iar dupe aceia a trecut in arta §1 in literature. La rindul
ei filologia s-a 15sat influentata de noua conceptie §i astfel incepe
_.§1 aid lupta contra dIrectiei vechi, reprezentata prin neogratnatici,
deci lupta contra a§a numitelor legi fon ologice. Negre§it ca au
fort tctdeauna lingvi§ti care au combatut din capul locului excesele
meogramaticilor. E destul sa amintim pe Schuchardt, cel mai in-
ver§unat adversar al acestora §1 pregatitorul terenului pentru ivi-
rea curentelor actuate. Dar abia in timput din urma numarql filo-
logilor partizani ai mi§cArii celei noua a inceput sa creasca, iar
lupta for sa dea roadele dorite. Printre ace§tia, un rot de frunte
a avut §1 are inc a Karl Vossler, profesor de romanistica la univer-
sitatea din Munchen. Macarca dela aparitia celor dintgiu scrieri ale
lui, tratind chestiuni de lingvistica generals, au trecut aproape 20
ani, nu se poate spune ca continutul for §i-ar fi pierdut interesul
cel putin in parte ; dimpotriva, ele par a fj astazi §1 mai de actu-
alitate, fiindca intelegerea pentru ele a devenit acum de curind
mai adInca §1 mai raspindita. 1) Deaceia mi-am propus sa arat in
-cele ce urmeaza:esenta teoriilor lingvistice ale acestui fitolog german.
Prima lucrare de jingvistica teoretica a lui Vossler este Po-
sitivismus und Idealismus in der Sprachwissenschaft. Heidelberg
1904 (98 pg.). Prin pozitivism in §tiinta limbii V. intelege cerce-
larea fenomenelor lingvistice considerate ca un scop in sine ; idea-
,iismul cauta dimpotriva sa stabileasca legaturi de cauzalitate. Po-
zitivi§til cred ca impartirea gramaticil in fonologie, morfologie, sin-
taxa, etc. este ceva mai mutt decit qn mijloc practic pentru stu-
-dierea limbii; ei uita ca sunetele, cuvintele §i frazele sint simple

1). Cf. intre allele exceienta lucrare a lui Friedrich Schorr

Sprachwissenschaft und Zeitgeist (eine sprachphilosophische Stu-
.1clie). Marburg a. L. 1922, deunde am imprumutat parte din con-
sideratiile cuprinse in introducerea prezentului articol.
 TEORIILE LINGVISTICE 29

articulatiuni ale vorbirii omene§ti, cu ajutorul cArora aceasta se

mi§ca in vole. In realitate spirit ul limbii este acela care
constituie $i intrege§te fraza, membrele ei, cuvintele §i sunetele.
Dupa conceptia idealists limba-i o expresie a spiritului omenesc ;
prinurmare istoria limbii inseamna istorie artistica in Intelesul cel
mai larg al cuvintului, adica istorie a formelor de expresie. Po-
trivit acestei definitii gramatica face parte din istoria stilului §i li-
teraturii, care la rindul el alcAtuie§te o ramura a istoriei culturale.
Deaceia metoda cea mai buns de studiu a limbii constA in de-
scrierea fiecArii parti a gramaticii §1 in explicarea fenomenelor re-
spective cu atutorul stilisticii. Aceste consideratii de naturA pur teo-
reticA V. cauta sa le sustie cu exemple luate din toate domeniile
gramaticii.
Astfel se spune deobiceiu ca disparitia declinarii latine§ti in
Ilirbile romanice se datore§te caderii consonantelor finale. Deaceia.
vechia francezA §1 vechia provensalA, care au pAstrat pe -s WA.
in sec. 13., au avut cam pAna in acel timp sistemul celor douA
cazuri. Cum se face ins5, intreaba V., cA spaniola, care mentine
§i astazi incA pe s final, n-a cunoscut niciodata un casus rectus.
§1 un c. obliquus ? Tot atit de fal§a este afirmatia pozitivi§tilor ca
disparitia declinArii cu doua cazuri din franceza a adus cu sine
topica fixd actuala : subject, verb, object in locul libertatii de al-
tAdatA. Ordinea cuvintelor in franceza noun i§i are originea in spi-
ritul limbii : dragostea Franc,,aului pentru logica §1 regularitate a
creat acest uz, care la inceput a fost desigur o aparitte individuals
dar cu vremea, pe masurA ce spiritul limbii devenea tot mai pu-
ternic,Ps-a generalizat. Cum vedem, disparitia lui -s §1 existent&
celor cloud cazuri sint numai fenomene accesorii, nu cauze ale to-
picei sub. vb. ob., iar tog,: trei trebuiesc puse pe socoteala con-
stitutiei psichice a Francezului. i cele mai neinsemnate prefaced
lingvistice il§i au originea in spiritul limbii, ca depildS genul su-
bstantivelor in diferite limbi (cf. 'soare' §i 'lunA' in limbile roma-
nice 5i in nemte§te, despre care s-a spus ca ar fi determinat de-
infati§area fonetica a cuvintelor, deoarece un motiv logic pentru
deosebirea de gen n-ar exista. In aceastA afirmatie intilnim Inca o
gre§ala, mai mare decit explicatia ins% aceia de a se vorbi de-
logicA in studierea fenomenelor lingvistice : limba este alogick,
cAci cuvinteie nu sint altceva decit simboluri, metafore, care nici-
odatA nu coincid pedeplin cu notiunile exprimate.
In sintaxA pozitivi§tii vorbesc de tendinhi objective, bazate pe
30 I. IORDAN

judecata, §i de tendinti sub'ective, bazate pe afect, sau, mai scurt,

de sintaxa regulatA §1 de sintaxa neregulata. AfarA de eroarea cs
se da acestor termini o valoare absolutacaci ceiace numim astAzi
neregulat poate ajunge cu timpul cea mai perfecta reguldse
comae una §1 mai gravy : se porne§te dela sintaxa (=regularitate,
uz general) spre a ajunge la stilisticA (=neregularitate; uz indivi-
dual), pecind de fapt drumul este invers. Pentruca mice expresie
lingvistice este curat individuals : chiar cind repetam cuvintele al-
tora, nu se poate spune ca le imitam, devremece in momentul in-
trebuintarii for not be cream din nou, le dAm ceva din sufletul
-nostru, care se deosebe§te esential de al altora. Deaceia pentru
V., ca §i pentru multi alti filologi, nu exists in realitate comunitati
lingvistice, dialedte, subdialecte, etc., ci numai graiuri individuale :
citi indivizi, atitea limbi, atitea stiluri. Aceasta pArere, la care V.
a ajuns mai mutt pe cale de intuitie, de§i bazat in parte pe cer-
cetAri dialectologice, s-a dovedit in totul adevAratA in timpul din
urma cu ajutorul studiilor lui Gillieron §i ale elevilor lui. Totu§
aceste marl deosebiri individuale permit o asemanare generals in
ce pri ve§te expresiunea §i continutul ; afara de asta, continuturi
asemanAtoare duc la forme lingvistice asemAnatoare. A§a se face
a dela stilisticA se ajunge la sintaxa. Numai stilistica este lingvi-
stice in sensul propriu al cuvintului, cAci *Sprechen ist immer Vor-
stellung and Anschauune (Positivismus 42) ; deaceia lingvistul
trebuie sa creieze din nou limba pe care o studiaza, intocmai cum
face estetul cu opera de arts.
In semantics factorul psichic joaca un rol alit de mare, in-
cit pozitivi§tii in§i§i ii recunosc importanta, cAci vorbesc de in-
semnarea uzuala (=generala) §i ocazionala (= individuals) a unui
cuvint (prima dezvoltata din a doua). Numai cit §1 aici gre§esc
atunci cind boteazA cu tot felul de numiri prefacerile semantice, care
in realitate sint pur §1 -simplu InfAti§Ari diferite ale metaforei : a-
ceasta singura este un fruct al intuitiei (iar limba=intuitie), deci
numai de ea trebuie sA ne ocupam, celelalte fiind produse ale logicii.
Atcntie mare acordA V. a§a ziselor legi fonologice, fiindca
aici deosebirile intre sistemul sau lingvistic §i cel pozitivist sint
fundamentale. Pentru a dovedi slabiciunea teoriilor pozitiviste in
acest domeniu V. analizeaza amAnuntit lucrarea lui Eduard Wechs-
sler : Gibt es Lautgesetze ? (in Forschungen zur romanischen
Philologie. Festgabe fur Hermann Suchier. Halle a. S. 1900, pg.
049-537), care I...se pare tot ce s-a scris mai bun despre legile
 TEORIILE LINGVISTICE 31

fonologice pAnAla 1904. Prima gre§aIA a lui Wechssler este ca

socote§te limba ca un produs fizic sau psichofizic, §1 numai in
chip secundar ca rezultat al unei activitati spirituale. Deaceia vor-
be§te el de invAtarea trudnicA a limbii §i de 'idyll* cAtrA o re-
gularitate foneticA. Toate aceste afirmatii sint false, fiindca esenta
limbii constA in activitate psichicA, iar tendinta de uniformizare fo-
neticA, atunci cind ea exists, inseamnd moartea limbii. Se tie doar
cA oamenii maturi, care posedA mai mutt sau mai putin o perso-
nalitate proprie, nu pot reda sunetele unei limbi straine cu aceia§
perfecfie cu care le redau copiii. Cit despre legile fonologice, V.
.crede cA avem a face cu niste tautologii : se hotard§te intaiu cA
toate modificarile de sunete care IV au originea in schimbarea
bazei de articulatie §i a accentului sint generale ; dupa aceia se
is flecare transformare foneticd fn parte §i se spune cA-i fArd ex-
-ceptie, fiindcd...atirnA de baza de articulatie sau de accent. Cu
toate acestea exists destule exceptii, pe care pozitivi§tii IncearcA
sA le explice cu ajutorul analogiei §i at contaminatiei sau pe cale
de imprumut. De fapt, spune V., toate prefacerile fonetice sint
individuale, cum au dovedit ulterior cercetArile asupra graiurilor
din Franta, bazate pe Atlasul Iingvistic (depilda nu s-a putut con-
stata nicio granita r eal A 'nitre limba franceza de nord §1 cea de
bud); iar deosebirea Intre cuvintele populare §i cuvintele savante
este numai cantitativA, nu calitativA. i) Dar combaterea legilor fo-
.nologice nu InseamnA, spuhe V., cA schimbarile de sunet sint ar-
bitrare : contrariul `legir este `libertatea', adica dezvoltarea pe te-
meiul unor legi §i a unei meniri p r o p r i i, care apartin spiritului
limbii. Pe acesta trebuie sA se sileasca lingvist'ca a-I descoperi.
Deosebirea dintre alunecarea sunetului (= Lautwandel) §1 a-
nalogie are o valoare pur practla pentrucA, ckcA la ultima joaca
rol mare insemnarea cuvmntului, cea dintaiu este la rindul ei pu-
ternic influentatd de accent. Jar 'accent' §i `insemnare' sint &ma
nurne date acelcja§ notiuni, adica sufletului limbii. Nu exists f e-
nomene fonologice care sA f'e cauzate numai de alunecarea sune-
tului sau numai de analogie : a§a numita lege fonologicA este o
urmare a tendintii dlerentiatoare, analogia a tendfntii nivelatoare a
limbii. Deaceia prima lucreaza acofo unde cuvintul isi pAstreaza

1). Acelas lucru it sustine, intre altii, Gillidron (v. mai /ales
cartea lui Genealogie. des mots qui Usignent I'abtille. Paris, Cham-
pion 1918).
 12 I. IORDAN

individualitatea ; a doua, acolo uncle cuvintul se comparA cu altele

(adicA mai ales in flexiune). Accentul nu-i de mai multe feluri,
cum se spune deobiceiu ; in realitate avem un singur accent, a-
nume pe cel retoric sau mai bine artistic, care variaza dela o
limbA la alta, cum probeazA depildd o comparatie a limbii germane
cu cele romanice §i a acestora din urmA intre ele. In acela§ timp,
accentul este, ca §i stilul, individual, nu numai in sensul ca va-
riaza dela un om la altul, dar §i in vorbirea aceluia§ om dug
starea-i sufleteascA.
In rezumat orice expresie lingvistica este produsul unei a-
ctivitAti individuate, dar se generalizeaza, fiind primita de alti vor-
bitori. In momentul na§terii unei inovatii avem a face cu un pro-
gres absolut al limbii, cAci aceasta-i active ; in momentul cind
inovatia se raspinde§te, progresul este relativ, limba nu mai este
o creatie, ci o dezvoltare. In fiecare om existA doua impulsuri :
unul 11 sileste sa intrebuinteze pe cit posibil aceia§ limbA ca §1
semenii lui, celalalt it indeamna sa aiba un stil propriu. Momentul
progresului absolut al limbii poate fi studiat numai din punct de
vedere estetic, cel al progresului relativ din punct de vedere e-
stetic-istoric ; sau, cum zic pozitivi§tii, in primul caz avem grama-
ticA descriptiva, in al doilea gramatici istorica.
Aceste doua chipuri de a considera limba le analizeaza V.
intr-o altA lucrare : Sprache als Schoofung and Entwicklung. Hei-
delberg 1905 (154 pg.). Dad in prima-i scriere filologul german
polemizeaza contra pozitivi§til or, in aceasta se ocupa de a§a nu-
mita psichologie lingvistica (=Sprachpsychologie), pe care a re-
prezentat-o mai cu same W. Wundt in cunoscuta-i operA VOlker-
psychologie, vol. I : Die Sprache (ed. III, Leipzig 1911-1912).
Voss!er combate afirmatia acestuia ca temelia cercetarilor lingvi-
stice trebuie sa fie psichoiogica. Ps:cologia, find o discipline em-
piricA §1 descriptiva, care studiazA spiritul omenesc Ca ceva con-
ditionat, nu are decit prea putin a face cu limba. Ea poate servi
la explizarea fenomenelor de analogie deja existente (cum an do-.
vedit, intre altele, experientele fAcute de filologul A. Thumb §i
psichologul K. Matte), pecind noun ne trebuie o disciplinA care
sA inlesneascA intelegerea oricArei analogii in momentul producerii
el. Numal estetica, luata in cel mai extins inteles al cuvintului,
ne poate aduce acest serviciu, fiindca ea §i logica sint singurele
§tiinti care cerceteazA spiritul omenesc ca pe o putere creatoare
§1 cauzA neconditionata.
 TEORIILE LINOVISTICE 33

Se vede deobiceiu in ana'ogie un principiu de limbA care

tulburA §i intrerupe activitatea alunecarit de sunet. Numeroase
exemple contrazic totu§ aceasta conceptie. Astfel in frantuze§te
once au devine o, once u devine it prin analogie cu elemntele
latine§ti mostenite : in asemenea cazuri analogia s-a servit de o
alunecare de sunet, raspindind-o Si generalizind-o. Se sustine a-
poi ca analogia se produce dirtr- odatd, pe cind alunecarea su-
netului are loc in chip treptat. Totu§ prefacerea lui r frantuzese
din corona!, cum a fost pan in sec. 16., in uvular, cum este a-
stazi in graiul Parizienilor §i al celor influentati de ace§tia, s-a
intimplat brusc, §i anume in clipa cind, datorita tendintii limbii
franceze de a articula posterior, aceasta poseda relativ putine
sunete anterioare,,, Dimpotriva intilnim analogii care s-au produs in-
cetul cu incetul, depilda uniformizarea conjugArii frantuze§ti (inti-o
vreme formele tari ale lui aimer sunau a:m-, cele slabe am -). In-
sfir§it alunecarea de sunet ar cuprinde intregul material de cuvinte,
analogia insa numai cuvinte izolate. Dar se §tie ca in frantuze§te
once vorbA se accentuiaza pe silaba ultima : ce alunecare de su-
net poate fi mai generala decit aceasta analogie, care in exemple
de felul lui plait -11 (alaturi de it plait), puisse je (al. de que je
puisse) duce chiar la o accentuare contrail intelesului ? In schiml)
avem alunecari de sunet sporadice : cf. fr. larmes < lermes, har-
lequin < hetlequin alaturi de ferme, merlette, cu e neprefacut in,
a. Aceste fapte au silit pe invAtati sa caute deosebirea intre ana-
logie §i alunecarea sunetului in cauzele for Si sa spuie ca ultima
are o origine fiziologica, prima o origine psichologicA. Dar sunetele
unei limbi sint zgomote articulate, presupun adica o activitate psi-
chick §i cer prinurmare luarea in considerare §i a elementului psi-
ch logic, atunci cind v em sA le explicam. Aluneca ea sun tului is
natere in conditii determinate, adica individuate, iar rasp ndirea
ei se datore§te unei activitati analog;ce : ambele momente sint insa
de naturA ps chica §1 au o cauza comuna, amme spiritul limbii.
Cu alte cuvinte, avem o alunecare de sunet creatoare §i o alta i-
storied sau evol tivA (Schopfung", resp. Entwickl nr); cea din-
tAiu este con§tienta, ca once activitate psichicA, a doua incon§tientA:
vorbind, nu §tim ca ne servim de un mater al lingvistic trausmis
de altii. Din pricing ca nu s-a facut deosebirea necesara intro- cele
doua feluri de aluneca e a sunetului, gramaticii pedeoparte s-au
ocupat numai de cea evolutivA, pedealta insa au incercat sa ex-
plice estetic sau, cum zice Wundt, psichologic, a§a numitele legi
3
 34 I. IORDAN

lonologice, inc,rcare zgdarnica, fire§te, caci tot ce imbrati§eaza ele

intr -o limba este conditionat §i comun, §1 deci de resortul grama-
ticii istorice, nu al celei descriptive. Spre a face mai dare consi-
deraliile sale teoretice V. da exemple, in special analizeaza anu-
mite pasaje din poezia clasica franceza, cu care vrea sa dove-
.deasca importanta cea mare a accentului, anume a celui stilistic
sau artistic (v. mai sus) in producerea alunecarii sunetului. In a-
cela§ timp staruie asupra strinsei legaturi dintre studiul accentului
§1 stilistica accentul artistic se bazeaza pe configuratia sintactica
.a vorbirii.
Dupace V. s-a ocupat de notiunea ` limba ca cr9atiune', trece
la `limba ca evolutie', care alcatuie§te obiectul excluziv al lingvi-
sticil §1 al carei domeniu de activitate este analogia, cu deosebire
puternica in formarea cuvintelor §i in flexiune. Aici se pune intre-
bOrea : deunde vine materialul lingvistic pe care individul 11 faso-
-neaza §1 transforms necontenit ca un creator ? Dela comunitatea
lingvistica, care insa la rindul ei se compune din indivizii vorbi-
lori. Aca dar un cere vitios ; deaceia s-a cautat originea limba-
jului in dialog. Astfel Wundt, depilda, spune ca limba e un feno-
men psichosocial, pentruca pedeoparte activitatea individuals nu se
rpoate constata; iar pedealta limba prezinta anumite legi evolutive
_generale, a caror descoperire cade in sarcina psichologiei. V. corn-
bate cu toata taria aceastak conceptie. Mai intaiu omul vorbe§te
.adesea sIngur, atit in intelesul propriu at cuvintului, cit §i in cel
figurat (in poezie), iar faptul ca nu putem spune totdeauna care-1
partea individului la producerea schimbarilor lingvistice nu ne in-
Areptate§te sa cream o noun §tiinta. Wundt insu§ recunoacte ca
,istoria limbii ajunge pentru cercetarea acestor schimbari; totuc pre -
linde pentru psichologie acelac rol pe care-1 joaca fizica laid de
liintile naturale propriu zise, caci o pune sa larnureasca raportu-
sile reciproce dintre comunitatea lingvistica §i indivizi, apol pe a-
,celea dintre cel din urma unul fats de altul, §i totodata si ga-
seasca legile care reguleaza aceste raporturi. Impotriva conceptiei
lui Wundt pledeaza numeroase cazuri, care ne dovedesc panala
evidenta marea importanta a creatiunii individuale in evolutia (si
deci in nacterea) limbil. Se §tie, depilda, rolul analogiei in vorbi-
rea copiilor. Autorul citeazi exemple din graiul copiilor sal, care
Norbesc italiana ca pe a doua limba materna : in loc de (io) piango
zic piangio, pentruca formele acestui verb mai des auzite de ei
suns cu ; tot aca ti ricordevi pentru ti ricordi, din cauza ca
 TEORIILE LINGVISTICE 35

mama-i facea sA povesteasca anumite intimplAri cu ajutorul lntre-

lArilor Ti ricordi? Come facevi al nonno? Che facevi? Ti ri-
xordi?) Ast fel de fenomene analogice slut extrem de numeroase
§1 pot fi explicate de §tiinta limbii, farA ajutorul altei discipline.
Cercetari dialectologice au at-Mat apoi cA unitatea foneticd nu-i
posibilA nici in graiul aceleia§ localitati (cf. L. Gauchat, L'unitd
phonetique dans Je patois d'une commune in Aus romanischen
Sprachen and Literaturen", omagiu lui H. Mort Halle a. S. 1905,
pg. 175-232: vorbirea generatiei tinere diferd de a celei batrine
din acela§ sat mai mutt decit vorbirea aceleia§ generatii dela o
localitate la alta !). Toate aceste lucruri §i multe altele asemAnA-
toare probeaza ca limba provine dela indivizi izoIati, dar se de-
zvoltA in sinul unei comunitAti : tot ce-i deosebit §i particular in
-ea e creatiune individualA ; tot ce-i comun §i mort s-a raspindit
grin contactul dintre oameni. Comunitatea lingvisticd este deci nu-
mai o conditie, nu o cauza a dezvoltdrii limbii. Spiritul omenesc
posedA tendinta catrA creatiuni analogice, care nu sint altceva de-
cit ordine §1 grupare artificialA a reprezentArilor noastre. Activi-
tatea analogica a limbii are, prinurmare, ceva volitional, practic in
sine, pecind activitatea creatoare este dimpotrivd intelectualA sau
leoreticA. Spiritul teoretic al limbii se gase§te numai in oamenii
lalentati, adicA in arti§ti; cel practic in indivizii obi§nuiti.
(Va urma).
I. Jordan.

1). Imi permit sA notez §1 eu aici douA cazuri foarte intere-

sante de analogie. Un nepot at mien spunea cind escu, cind fill
in loc de slat, pentrucA mereu apzea zicindu-i-se e$ti cuminte?
jii cuminte I §i-i venea desigur greu sa nimereascA forma corectA
dela acest verb, a§a de deosebit in flexiune de celelalte. lar fetita
mud prietin, trudindu-se sA afle de ce neam erau Adam §1 Eva, a
ajuns la concluzia cA trebuie sA fi fost...lutenf, odatAce-§i aveau
,originea in lut (cf. MoldovenY, Basarabeni, kola, Hufeni §. a.).
 ETIMOL10611
Ama(n)sa (Mold.), un fel de cuiva erindu-i mereu ceva, a nu-1
corcoduga vinatA piriformA care mai sal pe cineva cu gura",.
4e coace curind. Cp. cu ngr. ands, dar etimologia necunoscutV. la-
goagA, nua de jucat la chloc catA deci cA etimologia e teme-
(groapA). lia dictionarulul Si ca fara la nu.
ArIng (Mehedintl ; rev. Tudor se poate preciza intelesul. In ca-
Pamfile, Dorohol, 1, 105), clopot, zul prezent, aspir* e injeesul de-
de la ung. harang, clopot. rivat din bodogAnesca.
BArAnesc (Mold. Trails.), bo- Berc, fdra coadi, de origine
doganesc, fac gurA : baba cam negtiuta in dictionarele lui Tiktin,
baranegte ca mofneagul afuma al Jul 'Aineanu gi al Academiil,
icocnele (Pr. Hodoroaba, Din rAz- e de aceIagi origine t a proven -
boiul de reintregire, lagi, 1923, talul brec §1 bare, §tirb, berco,
pag. 49) ; tind, pretind, aspir ce- oale gtirba, berca, crestAturl, ca-
rind mered daca catra fericire talan bercar, a micgora (deci gi
inima tabaraneqte (Conachi, 260), a scurta, a face berc"), fr. bre-
vine din rus. (vsl.) branitr, a o- de, ital. breccia, sp. port. brecha,
cAri, a bodogAni, d n care vine sparturA, frintura, de la vgerm.
boronik(formA adevarat ruseasca), brecha, ngerm. bruch, frintura,
a apara, a Impledeca (apol 2-2- sthrAmatura, (Meyer-Ltibke, Dict.
branesc branifte,/ eabranic, zci- 1281). Evolutiunea intelesulul nu
brele §. a.). De s'gur, in limba prezenta nicX o dificultate, maI
vorbitA, a f xistat §t boroniti cu ales dad ne uitAm la catalanul,
int lesul lul branitte, degi dittio- bercar. Existenta acestul cuvint
narele nu aratA aceasta. In dic- mai ales pAstoresc in limba romi-
tionarul Academiil sint trel exemple neasca e de cea mal mare im-
(CreangAl Contemporanal gi Co- porta*, cAcI, fiind de origine
nachi) cu intelesul de a starui germanica §i comun atitor limb!
cu tot dinadinsul, a sta de capul romanice, arata cA legatura intre
 ETIMOLOGII 31

-no! §1 Apus s'a rupt foarte tirzia. tunecatA, prost, bleot, ar putea
Bitti, (WI, (i0r, mofla as in veni de la rus. tiomnyt, scris tem-
telesurl apropiate. §Aineanu le nil, Intunecat, intunecos. Multe
cons;derA ca imitative, afara de epitete iniurioase vin de la Ru§i.
niocat, pe care-1 dA ca de origine ma ClucTulesc (Munt. vest),
ne§tiuta. Totu§T, lacAlA rudele or! ma cinchesc, ma pitulez, are as-
poate chear originea for : ung. pect unguresc. Cp. cu ung. esu-
bieeenni, a §chiopAta, a §ovai in stilni, a dormita. Cp. §i cu a se
mers, ficcanni, a fi scrintit, ci- cturetuli §i a se eioreroli (Mold.
tdeni, a to fitii, inoccanni, o mop. nord) a se umplea de norol moale
Bont (Munt.), ciut, WO virf (ear croretolif1), §i cu ctucialete
(mind boantd, sage boante) §1 ca (ud ctuctulete, ud leoarea) in Ar-
subst. neutru -boante, mini orT pi- ge§ ud clurciumel.
cioare dunte, e o variantA din Coc, un fel de pTeptanOturi fe-
etont, aunt. meTascA, pe care 1-am pus Intre
Bontanesc (Trans. Mold. nord) ungurizme (Arhiva, Oct. 1923),
bocAnesc, cTocAnesc, fac zgomot. are in realitate ace1a§1 origine cu
Si refl.: S'ad burzuluit qi s'ag coca, cocufd, adica ice-va mic,
bontdnit pin a s'a treat (Oa (rev ratund», ctim §1 este cocul. Ung.
1. Crean ga, IV, 204). Cp. cu bon- kok, nod, §i Mica, mot vine din
icilutesc §1 boctinese §i cu ung. rom. coc §1 cocci, Tar acestea se
bontani, a desface, a nimici. reduc la lat. coccum §1 ngr. kalc-
Bosunflat, miniat, suparat (lam.) kos, bobita,
e identic cu prov. botenflat, un Fith, V. Bin
flat, cat. botinflat, bucalat, fr- Hirjh §i hirgt, tiril, frec pe
boarsoviie (din *boudsouflO), un-. ce-va (ghetele pe pardosealA, un
flat, cnfatic. Pentru bos- din bo- chibrit pe cutia luT) e Inrudit cu
sanflat, cp. cu lat. *bosus in loc (sau chear vine de la) ung. her-
de *botus, dimin. botalus, cirnat. zselni, horzsolni, a hirjli, a as-
La §Aineanu bosumflat (ca sA cuti prin frecare, hersegni, her-
TasO etimologia de la buza §i un- senni, a pia
flat), Tar ca exemplu : stil...bozum- Mocan, cu inruditele mocofan,
flat Mfr. boursouf19 1 moctrlan, moglan, moacd §. a. se
Bucol (Munt. est. Mold. sud.) reduc la ung. mokogni, a vorbi
.bila mat mare cu care baletil iz- neinteles, mokdny, 1)1i:tat-an. A-
besc bilele mai mid la joc, ar ce"a§1 evolutiune a intelesului la
.putea fi o variantA din *Ned, bcidaran, ung. baclarti, de la ba-
augmentativ de la bic (Olt.), bu- darni, a vorbi neinteles (a mor-
ha! (sirb. bulg. bik). mAi, ca omul necioplit).
Chiomb (Fam.), cu privirea in- MotAI, V. Bill
38 AUGUST SCRIBAN

Popondoc (Mold. sud. Dobr. 220). Cp. cu nng. sotuini, a tescui,

§. a.), un fel de guzgan de cimp satulni, a stoarce, a cAlca strugurii
numit §i pinta, chinfa (Munt.) §1 T1111, V. Bitil.
plat (Mold. nord), e derivat de Zaletesc (Olt.), ml despart de
la pop, popic, mai ales a are o- grAmada, rAmin ratacit pe unde-va,
biceiul de a §edea poponet (ver- cum ar fi un flacaa rAmas nein-
tical). Totu§i en zic : compara §1 surat, un functionar neinaintat, un
cu ung. vakandok, cirtita, de la lucru uitat pe unde-va, vine de
vak, orb. Ar putea fi §i o con- la sirb. za-letjeti, a zbura gre§it,
taminare din pop §i vakandok. a zbura dincolo, a to desparti
Cit despre pinta, in estul Mun- zburind, ca §i razletesc (influen-
teniil chinfd, cp. cu ftik, cad po- tat de leilesc) de la vsl, rus. raz-
pondocul se mai nume§te §i fin- letett-sea, a se impra§tia zburind..
cul od cafelut pcfmtntulai..
Rabla, lucru deteriorat, cu va- Zamos, (Mold.), pepene galben
rianta rabila, (Neamul Rom. Lit. (cucumis melo), derivat din zemos,.
.0eamel, e o etimologie populara.
II, 687), buleandra, e inrudit cu
Fiind a in extremul nord al Mol-
dabila (Trans.), mirtoaga, de la
dova se zice zamiz 0 "zamice,
ung. debella, femele fnalta §1 slabs
banulesc ca e un cuvint persic
(Arhiva, Oct. 1923, p. 278).
de aceia§1 formatiune ca harbur.
Razletesc, V. zAletesc.
(Vezi la Berneker, 1, 4'34 Regret
Tiohatesc (Mold.), hulduiesc, ca n'am la indmIna un dictionar
e inrudit cu ung. coholni, a mina persic.
boil cu strigatul de coh (pronun-
tat (ah). ma Zgodesc (Mehedinti §. a.);
ma intimplu, ma nemeresc (mei
Sutulesc, amagesc : /-a miglisit
egodif fi di la masa lor), e bulg-
Si /-a fnitait qi /-a dus la tribu-
nal de 1-a facut o hirtie (Bra- egodi se, se'ntimpiA, sirb, sgbditi,
a nemeri.
tescu-VoIne§t1, VIata Rom. II, 8,
AD AUS
Cantemir e un nume care, dupA socotitA c'ar fi de origine tatA-
unii, ar veni de la turco-tat. han reascA. N'am limp sa cercetez a-
§1 demir (temir), han §i fler, mai cuma aceasta etimologie, ci zic-
ales ca exists §i numele de Ti- numai : compara §i cu numele
mircan (in Falciu), demir- han, germanic de Gontemir §1 cu sla-
hanul (sultanul) de tier. Afars de vonescul Dragomir, apoi Antemir,
asta, chear familia lui Cantemir e Trantomir, Tatomir §. a.
August Scriban
 COMUNICARI
A neaccentuat neprefacut in a in limba romina
E. Gamillscheg, prof. la Univers. din Insbruck, in cartea sa
Oltenische Mundarten- (Graiuri oltene§ti"), Wien 1919, uncle
expune cercetarile sale personale asupra graiurilor oltene" din
partea de miazd-noapte a judetului Gorj, spune, la p. 54, ca acolo
a neaccentuat, cind vine inaintea accentului §i intr-o anumita po-
zitie, nu se preface in is ca, mai mult on mai patio de obicei, In
limba romina.
Prof. Sextil Pu§cariu dela Cluj (tn Dacoromania, 11, 67) in-
trebuinteaza aceasta constatare a lui Gam., spre a sust;ne anumite
idei ale sale despre legile fonologice" in limba romina (idei pe
cari i le combate Ovid Densu§ianu in revista sa G-rai qi, ,Suf let
1, 1, p. 158). Spune insa ca aratarea lui Gam. ti poate fi ca spri-
jin pentru legile fonologice" numai ,data observatiile lui Gamill-
scheg, citate mai sus, corespund stdrii faptice din jurul Tirgu-
Jiului, dad adecd, in afara de a urmator, §1 labialele incunjuratoare
prefac, prin disimilare, pe is proton in a".
Dar, ca constatarea lui Gamillscheg nu poate fi de cit rea-
litate ne arata, cred, faptul ca s-a pastrat a aton §i in o parte
imediat vecind cu jud. Gorj. Anume, in jud. Vilcea fenomenul a-
cesta exists chiar la inceputul sec. XIX ; dovadd e diata", adicd
testamentul unui oarecare Radu, care, in un sat din jud. Vilcea, la
a. 1806, fiind in viata, imparte, pentru dupd moarte- 1, averea sa
anumitor urma§i al sail. AceastA diatd" a publicat-o d. T. G. Bu-
lat in revista din Craiova Arhivele Olteniei, II, 5, p. 51 ; In ea
gdsim scris, in adevar, ca §1 in Gorj dupd Gamillscheg raza§i,
vor ramanea, cele lasate, dela Dae§ti, Draga§ani, frate§te, sau lasat
 40 ILIE BARBULESCU

lui, sa -1 ajute sa-§i flea, sali§te, se vor gasi, sA le inparteascA,

sa raspund, §1 chiar : zastrea, casai mele etc.
In Vilcea, precum vedem din exemplele ce am dat §i din al-
lele ce nu am mai in§irat aci, fenomenul se intimpla §i cind a
cade subt accent ; ba trebue sä adaugpresupunind ca transcri-
erea d-lui Bu'at e exacta-0 acest fenomen e in jud. Vilcea, la
1806, neregulat §i cind a e aton, §i and e accentuat, ceea ce, de
altfel, nu schimbA de loc intelesul ce i-1 dau pentru Gorj Gamil-
scheg §i Pu§cariu. Ar trebui numai, ca cineva sa cerceteze cum_e
astazi aci.
Dar fenomenul acesta se intinde (in afarA de Moldova, unde
azi e foarte caracteristic), .§i in Muntenia, peste ziva de azi la Grrj
§1 a. 1806 la Vilcea, in veacurile trecut,... Va fi in numele Bar-
bath (azi Barba° din doc. Latin din a. 1285 al regelui Ungariei
Vladislav Cumanul (in Doc. Hurmuoaki, 1, 454); cad actele latine
de atunci reprezentau de obicei prin o sunetul 4 al cuvintelor ro-
mine, ca §i pe al celor bulgare§ti (cf. Spisanie na brag. Alcademija,
XVI, 9, a. 1918, p. 64 : lat. Dormanus, Bolgar pentru bulg. Dar-
man, Bolgar etc). Apoi, in doc. munteano-slav dintre 1480-1482
e : ,ka HE I$M thiawropsi=sa nu fie pazitori, §1 rpm apaNSHEa=ce-
tatea Craciunei (1. Bogdan : Rclqiile prii rom. cu Brapvul, p.
286). lar in Arhiva, XXVIII, 2, p. 209, am citat §1 alte cuvinte
romine§ti cu acest fenomen in documente slave din Muntenia yea-
cului XV, ca §1 la Cimpulung cuvintul inparatul in scrisoarea ro-
mineasca a boierurui Nea-§u din 1521.
Acestea invedereaza, ca limba romineascd a avut, nu numai
in Moldova, cum aci e §i astazi in deob§te, ci §1 in Muntenia,
fenomenul a aton, §i in sec. XV §i in al XVI ; ba diata" pome-
nita din a. 1806 §i constatarea lui Gamillscheg arata ca, in anu-
mite regiuni ale Munteniei §i Olteniei, fenomenul se pastreaza §i
astazi, ca in Moldova in general, de§i in Muntenia §i Oltenia, de
regula, a aton devine a.
De alts parte, acest fenomen se afla astazi §i in limba ro-
mineasca din Maramure§
Toate aceste precizari invedereaza incaodatA ceea ce am
arAtat in Arhiva, XXVIII 1 §i 2: existenta fenomenului a aton In
limba textelor rotacizanteu (Psaltirea Scheiana, Codicele Voro-
netean etc), can sunt traduceri dupa slavone§te din sec. XVI sau
al XV cel putin, la fel cu acela§ fenomen in limba maramurepana
de astazi, nu inseamna, cum gre§it cred lorga, Candrea, S. Pu§-
 COMUNICARI 41

cariu etc, ca ele au fost facute in limba maramurepana §i a Mol-

.dovei d. miazA noapte ; cae, precum am aratat §i acum ad, a
aton exists astAzi, ba a existat continuu pins cel putin in sec. XV,
-§i in Mintenia ai Oltenia. 0 noua dovada de lipsa de valoare
§tientifica a teoriei acelora IntemelatA pe fenomenul a aton in
Maramrres : ca un maramuresean husit ar fi fost initiatorul scrierii
limbii romine In sec. XV prin acele texte rotacizante, fiinded at
li ele g aton.
Un Dimitrie Cantacuzin scriitor in sec. XV
In a. 1902, prof. N. lorga a tiparit la Bucure§ti cartea sa
Despre Cantacuzinia, in care cerceteazA §1 ne prezinta, oarecum,
genealogia Cantacuzinilor dela nor, In legatura cu cei din alte
parti ale Europii, atit de dinainte de cucerirea Constantinopolului
-de cAtre Turd in 1453, cit §i dupd acest an. Fiindca nu §tie nici
o limbA slava, lorga comite §i in aceasta lucrare ceea ce in toate
celelate scrieri ale sale : nu poate t unoa§te izvoarele slave §1, de
aceea, e insuficient informat cu privire la subiectul sau, A§a lorga
nu §tie, a deja in a. 1901, un bulgar Marinov a publicat bulga-
Te§te in Sbornik al Ministerului de Instructie din Sofia, vol. XVIII
p. 74-98, o cercetare d spre un Dimitrie Cantacuzin, §i cA, tot
-despre acest Dimitrie Cantacuzin mai scrisese deja in a. 1869, G.
Danidid, in limba croata, in Analele academiei din Agram : Starine,
vol. I, p. 45-54.
i Danidi6 §1 Marinov ne imparta§esc in aceste studii ale lor,
ca au descoperit ni§te manuscr se, din cad se vela cA un Dimi-
trie Canracuzin va fi fost un despot care, pela a. 1479, de§i dupa
cAderea Tarigradului, i§i avea despotatul sau domeniile sale pela
Zegligovo, nu departe de Kumanovo din Macedon'a. Aci, D'm.
Cantac., care ocrotea §i incuraja activitatea literara, era Protectorul
unui scriitor cAlugar Vladislav gramaticul, care la a. 1479 scrie sii
dedica ocrotitorului sau Cantacuzin un voluminos Cudice manus-
cris. Dar deosebit de aceasta, atit Danidie cit §1 Marinov ne mai
arata, cA insu§i Dimitrie Cantacuzin era scriitor I:terat, pentru cA
li el a compus 2 scrieri in slavone§te, amindouA pAstrate in copii
manuscripte.
Una din aceste scrieri e in versuri §i alta in proza.
Cea in versuri (cari sunt §i rimate §i nerimae) cuprinde o
.,,RugAciune cAtre Maica Domnuluia, scrisA slavone§te cu cirilica.
42 ILIE BARBULESCU

Tit lul ei slay e (transcriu aci cu litere latine): Molitva s umile-

niem k presvetej vladidici nagej bogorodici . Aceasta lucrare a lui
Dim. Cantac. se pastreaza azi in 2 copii manuscrise slave : una
in Biblioteca Nationala din Belgradul Sirbiei $i alta in Biblioteca
minastirii sfintului loan Rilski din Bulgaria. Manuscrisul din Bul-
garia e o copie facutd in a. 1793 dupd un altul mai vechi scris
la minastirea Neamtu din Moldova. Se poate ca existents in Mol-
dova a operei acestea a lui Dim. Can ac. ne arata conviinta unor
legaturi ale acestui Cantac. cu alti dela not chiar in veacul XV.
A doua lucrare a lui Dim. Cantac. e scrisa in prozA, dease-
meni slavone§te $i cu cirilica. Ea cuprinde Viata $1 panegiricul
sfintului loan Rilski" §i, in slavone§te, poartA thlul (il dau in tran-
scriere latina): 0 iitii izioiitelnoe v kratce s pohvalnoju maloju,
i2e vo svtyh prpdobnomu 1 bgonosnomu otcu loannu pustinije
Ryiskie iiteljug. Acest manuscript e din 1479 ; a fost descoperit de
Marinov, care ni-1 prezinta, ca §i pe acea Molitva" in pomenitul
volum din ,Sbornik ".
Nici despre acest Dimitrie Cantacuzin de pela 1479 §i nici
despre aceste opere ale lui nu §tie nimic Iorga in cartea sa de
care vorbii.
Atrag aci atenta asupra lor, cu atIt mai molt, cu cit se poate
a cunoa§terea acestor lucruri, fiind in legatura cu minastirea
Neamtu dela nos, confirmA incdodata cele ce am spus in Arhiva,
XXX, 2, p. 198: ca Literatura slavA cred pe atunci, in Principate,
o atmosferd de interes $i pentru poezie.
Aceasta pe de o parte, iar pe de alta restabilirea sau com-
pletarea, prin acest Dimitrie, a genealogiei Cantacuzinilor", con-
firmA cu o data noua cele ce repet mereu, ca principiu, in aceastd
Arhiva : cd nici Istoria Rominilor (din care face parte Genealogia
Cantacuzinilor) $i nici Istoria Literaturii Rominilor (care-§i are iz-
voarele-i vechi in opere slave, ca acestea ale lui Dimitrie Canta-
cuzin), nu se scrie de cit fats fard de cunoa§terea Slavisticei §i a
limbilor slave.
Slavistica romina inclispensabila slavisticei Slave
In deosebi prin cele ce se aratA in cuprinsul aces'ei Arhiva".
se vede ca, fAra de cunoasterea in fond a Slavisticei, nu se poate
studia §tiintifice$te $1 cunoa§te in realitatea lor, ci numai fall sau
cel purn insuficient, atit constitutia, formarea $i evolutia limbii
.rom:ne, cit $i via Istoriei $i Istoriei Literaturii Rominilor.
 COMUNICARI 4:
Nu e. mai putin adevarat insa, intr-o anurnita masura, si con-
trariul : cA, adica,- si Slavistica, spre a Intelege bine anumite fem.,-
mene ale limbilor slave (cel putin ale acelor vecine Rominilor), ale
Istoriei si Istoriei literare ale anumitor Slavi, cit privire la cari nu-
are izvoare suficiente slave spre a le Intelege, are nevoe, ca in-
vatatii ei sa cunoasca limba rominA si cercetarile cari se fac its
aceasta Umbil de catre cei ce se intemeiaza, in aceste cercetark
rominesti, pe Slavistica.
Voi cauta sa ant aci mai multe de acestea bentru Slavistic
slavilor in toate acele 3 forme ale ei. Acufn incep cu un mic pa-
ragraf de Istorie a Lite, aturii for ; alta data voi aduce.- clacilicAri
si cu privire la Filologia si Istoria Slavilor.
Bulgarul literat Constantin Filosoful Kostenski, care din Tir-
nova, cucerita de Turd, s-a d is la curtea regelui S rbiei tefant
Lazarevid, linga care trai, ca dascal si literat, la inceputul veaculut
al XV, a scris se stie, un tratat .0 pkmeneh 0 1111CMCHEX, adicA
,despre scrieri sau Ortografie". In acest tratat, el spune ca, a-
ceasta ortografie pe care o recomanda regelui Stefan, ca acesta
sa o impund literatior si, in deobste, carturarilor din Mato! say,.
_nu e altceva de cit inspiratie din invatatura luata de el dela pa-
triarhul bulgar Evtimie al Tarnovei (1375-1393), al caruia discipot
indirect a fost, prin mijlocirea unui carturar Andronic, a:esta uce-
nic direct- at lui Evtimie.
Cu acest prilej, Constantin Filosoful scrie In tracta'ul sau,.
c4 invatatura patriarhului, pe care el o presinta in Sirbia in at=
sau .0 pismeneh", era asa de mare si asa de renumita, in c4-
numele lui (al lui Evtimie). ajtinse a fi vestit nu numai pins la
flub numit Marita, ci si in Wile schitic(fti si in Zagorie H as.
ClarOCKhir CTpdHAX.
Dar tocmai acesta e punctul asupra caruia invAtatii Slavi nu
sunt lamuriti, dar pe care cred ca 11 putem lamuri noi.
Acestia s-au Intrebat : can sunt acele tart aschiticesti"?.
Raposatul slavist Jagie, care a publicat, explicat si comentat
Intreg textul 0 pismeneh. (in cartea Itslleclovataija po-russkomu
jazylcu, I, Sanktpeterburg (1885-1895), crede la p. 391 a acester
publicatii a sa, cA Skitirkaja strana byla byRossija.. Jar de
ad pare a da, apoi, sa se inte'eaga cA ,reforms" aceasta orto-
graficA a lui Constant n Filosoful s-ar fi raspindit, in si dupa sec.
XV, numai in Rusia. Ca Jagid sustin, apoi, cu privire la influent&
lucrarii acestea a lui Kostensk* prof. bulgar Miletid (in Sbor. Min.,.
-44 ILIE BARBULESCU'

IX, Sofia 1893, F. 283) §1 rusul Kalt&iacki (in cartea sa Werke

-des Patriarchen von B lgarien Euthymius", Wien 1901, p. XXX ;
cf. AfslPh., XXIV, 603)
Dar Istoria §i textele limbii Rominilor, studiate in legatura cu
,cele slave, lamuresc acelor slavi§ti, ca prin Skithskaja strana"
Const. Filosoful insu§i nu intelegea numai Rusia, ci §i Principatele
Romine, ba Si Ardealul chiar, Si Ca regulele ortografice ale lui
-erau aplicate, fire§te cA numai de unii cu spirit inovator, nu numai
in Rusia ci §i in aceste pArti" sau tad' (..strana) romine§ti.
In adevar, precum am at-Mat in Cursul meta de Slavisticel
din anul §colar 1921-1922, litografiat de studentul Virgil Preu-
tescu, la p. 94, sub numele de Schitia se intelegea, chiar §1
in veacurile XVI §i XVII, mult mai mull de cit numai Rusia. Cro-
nicarul romin Grigore Urechia scrie in Cronica sa urmAtoarele :
Vor unii sa zicd Moldovii cA au chemat-o de mai nainte Sfitia
sau Skitia pre limbaslaveneascei ; ce Stitia coprinde loc mult, nu
numai al nostru, ce inchide §i Ardealul §i tara Mun'eneasca §i
cimpii despre Nistru §i coprinde o parte mare §i din tara Le§eas-
ca". Din acest pasaj al lui Urechia se vede, dar, cA sub numele
de ,,Schitia" se intelegea nu numai ,partite dela Nistru ale Rusiei
§i Ucrainei pe care o cuprindea Polonia, ci §i Mold)va, Munten;a
§i Ardealul, pe unde, atunci, traiau in masse mai ales Romini.
A§a cA, invatAturile lui Const. Filosoful se rlspindira nu numai
in Rusia, cum cred Jagid, Mileti6 §i KaluNiacki, ci §i in cele
-trei tad locuite de Romini. De alt-fel eu am §i dovezi, Ca invata-
turile acele au fost, in ad0var, cunoscute, caci erau citite prin
inipocirea operei 0 pismeneh" a lui Const. Filosoful, §i la Ro-
mini. 0 dovada e faptul, cA manuscrisul numit Codex de la Kiev.,
text romino-siav scris in Moldova in sec. XVI §1 care cuprinde,
intre allele, cea mai vechie Cronica a Rominilor, are in extract pe
scurt, §i aceastA carte , despre Ortografie" a lui Corst. Filosoful.
Titlul acestut extract e urmatorul : at
CAOHEC4 es kfia(T)u,.k H3-
11(3AH(H)A G.3(T) KHIPh, KOHCTAHTIIHA 4i1M0004SA II OVIIIITENh cpzecHaro,
..K1t1KWAWO npii 611r046CTIllittlik AECHOTOr CTEgfAHOir CHS cTro
KHRtSa &map& Adicd, in traducere: Aceste [sunt] cuvintari in
scurt alese din cartea lui Constantin Filosoful §i invilator sirbese
lost (traitor) pe vremea preacinstitului despot Stefan, fiul sfintului
xneaz Lazar*. Asta arata, deci, a invttAturile acestea se citeau
Ja noi. ,

Dar am §i dovezi ca ele ch'ar se aplicau la Romirl (deci nu

A
 COMUNICARI 45

numai in Rusia), atit in veacul XV cit §i in veacurile urmAtoare,..

in Moldova, Muntenia §i Ardeal.
In adevAr, aceste reguli ne apar in textele de atunci romino
slave §i romine, nu numai cu privire la scrierea lui z §i h, pe-
care §i MilEti6 §i Kalu2niacki o atribue patriarhului Evtimie, invA
tatorul sau inspiratorul indirect al lui Constantin Filosoful, ci §14
cu privire la modul de a se scrie vocalele iotate. Asta n-au bAgat
de seams nici unul. ItwAtAtura aceasta a lui Kostenski era : de a-
nu se scrie iotatia unei vocale, cind aceasta, adicA vocala iotata,
venea dupa o altd voca A ; atunci sA se punA, deci (cum obser
vase deja Stojan Novakovi6 de mult) : IA, YE, oa, oe, oya, ore etc.
in loc de cum in realitate se pronunta : La, 13E, Mat ON) OrIAI over
ba invatatura aceluia mai cerea Inca §i ca, chiar la inceputul cu.
vintelor, sA nu se scrie iotatia din pronuntare a vocalei, ci sA se,
punA aceasta fara iotatia ei, adica : a, f etc. in loc de pronunta
tele la, le.
Aceste reguli be gasim, in adevAr, aplicate §i in textele ro
mino-slave §i romine din Moldova, Muntenia §i Ardeal, deci In
afarA de Rusia. A§a, in document moldo-slav din 1495 se af14-
soap §1 soap pentru pronuntatele soup §I Romp (cf. Ion Bogdan:
Documentele led A.,tefan, gel mare, II, 78, care nu in(elege acest fe
nomen ortografic, ci crede ca-i gre§eald de serfs a scriitorului do
cumentului). Tot a§a apar regulele ortografice pomenite §i in alte-
texte romino-slave. Dar la fel be gAsim §1 in textele cu limbs ro-
mina. A§a rom. App §i ECTE, Tspid §i Tzple pentru iiepx §l IECTE
'mph& Tapho, pronuntate §i astAzi pretutindeni cu iotatie mai mult
orl mai putin express lard §1 Ieste tArna, tArile. Sau rom. scr
TOilrOVA, HEROA, HEATOr4AA et'c, in loc de a se scrie (dupa §coala
ortograf cA veche care nu era a lui Const. Filosoful) : Touroyn
HEROM, KEATO1(14A4 etc, in loc, adica, de a se scrie cu iotatia lut
a care se pronuntA §1 astAzi pretutindeni in limba romina totagul,
nevoia, ch lttnala.
Mai sunt Si alte reguli ale lui Const. Filosoful aplicate d
cAtre Rom'nii din Principate Si Ardeal in tex ele, lot romino-slave
§i rom ne, in sec. XV-XVII. Le-am atAtat §i pe ace tea, ca pe
cele ce prezental acum, cu mai multe exemplificari §i explicarl, in
cartea mea Fonetica alfab tultd c'rilic, Bucure§ti 1004 (cf. Arhiva,
XXX, 1, p. 70). Dacd pomenitii slavi§ti (Jag 6, Mil ti6, KaWnia ki
ar fi cunoscut-o ; dacS s-ar fi ocupat, deci-, §i cu limba rominA §i ,
cu scrierile ce apar in aceasta in legi urA cu limbile, literaturite
46 ILIE BARBULESCU

11 istoria S'avilor, n-ar fi facut, desigur, gre§ala de a crede §l

sustine ca invataturile ortografice ale lui Constantin Filosoful s-au
raspindit §i au fost aplicate numai in Rusia; iar atunci ar fi vi-
zut cu atit mai u§or, ca prin inumele Schitia" se intelegea, cum
spune cronicarul Urechia, nu numai Rusia, ci Principatele ro-
mine cel putin (cf. Arhiva, XXVIII, 1 p. 147 §1 XXIX, 2 p. 311).
0 lipsa la ace§ti slavi§ti, cu atit mai mare, cu cit despre intAia
editie (foarte pe scurt) scrisa in limba croati a acestei cArji a
mete, care lumineaza §1 lamure§te multe fenomene slave neobser-L
Nate p*ni la ea, facuse o dare de seams deja academicianul rus,
profesor universitar T. Fiorinskij, in bro§ura sa Kritiko-bibliogra-
geskij Obzor, VI, Kiev 190 1, unde spune despre ea ci : lucra-
rea aceasta [a d-lui Hie Barbulescu]...prezinta un insemnat interes
pentru slavist* (rabota..predstavljaet znajitelnyj interes dlja slavista).
Ori-cum, cele ce aritai aci lamuresc pe deoparte un para-
graf din Istoria Litoraturii sirbe §1 bulgare, pe care, cum vizurim,
Slavistica slavilor nu §i-1 putuse lamuri, iar pe de alta invede-
reazi ci §i Slavistica for are absoluta nevoe de a cunoa§te limba
romina §i scrierile cari se fac in aceasta cu privire la legaturile
Fominilor cu Slavii.

Progresele Filologiei romine dupa Miklosich

Petar Skok, profesor la Universitatea din Zagreb (Croatia)
i bun romanist, scrie, in .Revue des etudes slaves, din Paris, III,
1-2, a. 1923, un articol cu titlul Slave et roumain, in care di
unele etimologii noun ale sale citorva cuvinte slave din limba ro-
mans. Cu acest prilej Skok, facind o mica introducere despre ele-
mentele slave din limba noastri, spune, Intre altele, urmatoarele :
Notre connaissance actualle de cet element (slave), qui est un
des plus importants apres le latin, est ainsi jusqu'a aujourd'hui,
apres tant d'annees de recherches assidues dans le domaine de
la philologie roumaine, presqu'au tneme point que tors de rap-
parition des etudes de Miklosich en 1860, de W. Schmidt et de
Cihac en 18791.
Articolul acesta, in care Skok spune ast-fel, e datat ca a fost
scris In Sept. 1921 crud a fost trlmis la pomenita revisti din Pa-
ris, unde a aparut deabla in a. 1923.
Mai tirziu, losif Popovici, profesor la Universitatea romineas-
4 din Cluj, a scris in lanuar 1922 nemte§te un articol cu titlul :
,Der heidige Stand der Slavistik in Rumanien=Starea de azi a
 CO MUNICARI 47

Slavisticei in Rominia, care a aparut in revista cecha dela Praga

Slavia, 1, 1, a. 1912. Aci Popovici WA sa §tie de acea *ere a
lui Skok, ci dupA idea sa proprie spune aceal lucru : cg, cu
privire la limba romina, die Sprachstudien stehen noch immer bei
den Resultaten des Grossmeisters Miklosich," (=studiile filologice
se aflA tot numai la rezultatele marelui maestru Miklosich).
E drept, cA tot ce au scris cei can s-au ocupat dela Mik-
losich incoace cu studierea limbii romine a§a Ovid Densu§lanu
in Histoire de la langue roumaineg ; Sextel Pu§cariu in feluritele-i
articole, ca s. ex. in cel cu titlul Din perspectiva Dictionarulul"
publicat In Dacoromania", I, 1921, unde vorbe§te, intre allele (la
p. 99), despre formele iterative din limba rominA ; a5a §i ceilalti
se 'nvirte§te, cu marunti§uri complimentare, in cadrul numai at
rezultatelor6 formulate de 11 liklosich. Aceasta din pricina fundamen-
talA, cA toti ace§ti filologi, ne§tiind limbile slave, in cari s-a lucrat
mutt de Slavi §1 prin care s-ar fi luminat in multime de fenomene
ale evolutiei limbii romine, s-au marginit la Miklosich, care a scris
aproape numai nemte§te, limbA pe care au putut ei s-o inteleagA.
In acea afirmare a for insA, onoratii colegi Skok §1 Popovici
au scApat din vedere, se pare, el studiile mete, la can am tinut
socotealA de cercetarile slavIsticei scrise in limbile slave dela Mik-
losich incoace, au progresat cu doi pal In douA directii "rezulta-
tele* acestui din urmA maestru. De aceea imi permit sA infAti§ez
ad ace§ti doi pa§i de progres, dintre cari unul se ref erA la nafte-
rea individualitAtil limbii romine §i elementul slav" dintrinsa, iar
al doilea la stadiul fonetic (chiar §i morfologic) al limb!! noastre
in sec. XV1.
Amindoi ace§ti pa§i les din cadrul rezultatelor", lui Miklo-
sich, in al carui cuprins insA, se invirtqte toatA activitatea celor-
lalti filologi ai limbii romAne.
Miklosich a ajuns la Jezultatul", cA cele mai vechi cuvinte
slave ale limbii romine au intrat In aceasta din stadiul paleoslovenic
al limbei bulgare, adicA intre sec. IV sau V §i al VII veac (cf.
Arhiva, XXX, 1. p. 2). Ca el au zis, apoi, §i sustinut toti cei de
dupa dAnsul (cf. Arhiva, XXIX 4, p. 472). Eu cel dintii, in stu-
diul ce am publicat in limba croatA, in a. 1903, sub titlul : Kad
su poeele da ulaze u rumunjski jezik najstarije njegove slavenske
rijee7=Cind au inceput sa intre in limba romlneascA cele mai
vechi cuvinte slave ale ei, am deschis un drum nou, argumentind
§i exemplificind, pe temeiul Gramaticei istorice a limbei bulgare,
A8 TUE BARBULESCU

neobs'rvate pdnd la mine (et Arhiva, ba, 3-4, p. 241) : ca nil

dia stadiul poleoslovenic sunt aceii cuvinte slave ale rominei, c1
din stadiul post-pale6slovenic, adicA din tnceputul de trecere dire-
stadiul numit mediobulgar, cu incepere din veacul X (cf. Arhiva
XXX, 1, p. 21 §i 3-4 p. 254).
Acest drum nou, tras intii de mine, care a dus Filologia ro-
mina cu un pas mai departe de cit stadiul" rezultatelor lul M k-
losich, a fost luat in considerare, apoi, §i in mare parte admis-
nu numai de istoricul-arheolog Niederle, ci §i de filologii Weigand
§i Conev (cf. Arhiva, XXX, 3-4, p. 376). CInd puterea traditie
Jul Miklosich va slabi d naintea acestor lumini ale cercetarilor ma
modeme, §i chid ambitiile Vor amuli, vor imbrac§a, desigur, §i
ceilalti, cit Weigand §i Conev cel pufin, ba eu sunt sigur cA chiar
in intregime, aceasta noun gindire cu pasul ei inainte.
Deosebit de aceasta, §1 inteo altA directie am chs Filologia ro-
mina cu un pas mai departe. Rog sA mi se lerte §i aceasta nemo-
deAie d'a spune. Toti filologii, §1 streini §i romini, au suslinut ca
hliklosizh, ci deseori mai ales &Apia el (aca Incepind de la Has-
deu, Lambrior §i sfir§ind cu Ovid DenstOanu, Sextil Pu§cariu §i
toll ceilalti, intre cari §i istoricul poligraf N. lorga): cA limba ro-
mina era, in sec. XVI §i chiar in al XVII, In un stadiu lone ic s,i.
morfologie arhaic, adica deosebit de stadiu-i de astazi care e mo-
dern.
Eu Ina, cercetindceea ce nu observase cA trebue sa se
facA §i nu facuserA nici Miklo ich (in Beitrage) §1 nici nimeni altul
din v e nea lui §i de dupa el pia la minecercetind, zic, in le-
gatura §i comparafie cu scrisul Slavi or cirilici, valoarea fon t'cA
ce Rominil luindu-se dupA Slavii Bulgari sau S'rbi, dAd au slo-
veIor cirilice cu cari scriau textele romine §i slave ye hi ale lor,
am argumentat §i docum ntat cA I'mba romina din sec. XVI, ba
in al XV veac chia , nu era in stadiu arhaic, ci dela, in gen ral,
chiar in stadiul ei fone ic ci morfologic de astazi. Aceasta am a
rata -o in cartea mea Fonetica alfabetului cirilic, in a. 1904, mai
intii §i apoi, chiar in ace stA Arhiva, (s. ex. No. XX X, 2, p. 271)
XXVIII, 1, p. 146, XXX, 2, p. 193, ci 1 pg. 63-76 etc), est.. §i
in curs -mi universitar litografiat de studentul Preutescu (cf. p. 4.4)._
Ace t pas Main e facut de mine de a Miklosi h incoace, a
fost In chip tacit adoptat §i de MO non!. Aca de Ovid Densu§lanu
In ch'p tacit, in vol. II. fasc. I, din a sa j-listoire de la 1. rou-
maim", a§a de Candreai in a sa Psaltirea SchelanA (cf. Arhiva
 COMUNICARI 49

XXX, 1. p. 70 §i 65), a§a §i de lorga, ca de Candrea, tot in chip.

tacit in publicatiile sale de documente (cf. Arhiva, XXVIII, 2 p.
292 §i XXIX, 2, p. 317).
Chad traditia lui Miklosich va pierde §i aici puterea el, §1 cind
ambitiile invidioase vor amuti (ceea ce va fi desigur in curind),
vor merge §i ace§tia din urmA, deci toll, pe drumul nou tras de
mine §i vor face toti acest pas inainte fall de Miklosich ramas
inapoi.
De .aceea, onoratul coleg Popovici nu informeazA exact stre-
inatateaprin scapare din vedere nevoith, desigur,-- rind scrie a
stadiul Filologiei romine ar fi §i astAzi la rezultatele marelui
maestru Miklosich. Nu, ele au facut, cum vAzurAm, 2 pa§i inainte.
E ceva mai exact Skok insA, cind `spune cA stadiul cercetArilor
acestei Filologii a noastre e aproape la acela§ punct" in care
le-a Idsat dupA sine Miklosich ; el e mai exact insA, numai daca.
are in vedere aratarile mete de aci.
Sper ca voi fi inleles, cA icriu acestea nu spre a mA scoate
pe mine in evidenta, (cum imi vor nAscoci, desigur, invidio§ii),
ci numai spre a preciza acest punct, ca contributie la scrierea
exacta a Istoriei evolutiei Filologiei romine.
Ille BArbulescu.

A intirca.
In ,,Analele Dobrogei" IV (1923), 1, pg. 89 P. Papahagi pro-
pune pentru acest verb urmAtoarea etimologie; lat. *interico, deri-
vat dela intero 'hineinreiben, einbrocken, einkrtimeln`. Inte'esul pri-
mitiv ar fi fost deci 'a dumica ceva in lapte, in vin, in apAr pen-
tru a hrAni pe copila§r : intr-adevAr a§a se hrAnesc copil intarcati,
atit la Daco-, cit §i la Macedoromini. Dela verb s-a format subs'.
tare, care par fi insemnat" (a§a se exprimA P. insu§) 'nutrimen-
tul pruncilor', apoi, aplicat la vite, 'loud unde se nutresc iezir.
Sensul 'sevrer' s-ar fi dezvoltat ulterior, din ultima insemnare a
lui tam
De§i etimologia admisA pi nA acum-(tarc > a tntarca, adicA
'a viri in tare viteli, midi, etc. ca sa nu mai sua) nu are nevoie
de a fi aparatd, caci pedeoparte inlantuirea semantics este aici
mutt mai simplA §i deci mai fireascA decit la P., iar pedealta se-
sprijina pe paralele din alte limbi (engad, savrer 'entwohnen', franc.
4
50 f. 1,014DAN

sevrer c lat. separare: W. Meyer-Lubke, Rom. Etym. WI).

'7826 ; cf. §i megl. si udbigti, citat de I. A.-Candrea in Grai §I
suflet" I, 1, pg. 33, din bulg. otbivamx 'ecarter ; retrancher; sevrer'),
'cred cA se poate starui putin asupra acestei chestii. Modificarile inte-
lesului imaginate de P. presupun un drum inverscfata de cel obi-
intrucit merg oarecum dela abstract la concret ; deaceia sint
greu de admis. lezii, ca §i viteii, mieii, se pun in tarc nu spre a
11 hraniti, ci dimpotriva : in timpul cit se mulg oile, etc. este ne-
cesar ca mieii, etc. sa stea in alt loc, despartiti de mamele lor.
Prinurmare, dela insemnarea alocul unde se hranesc iezii' nu se
Qutea ajunge la 'locul unde iezii rabda de foame'. Esentialul la
intarcatul copiilor, ca §i at puilor de animate, este tocmai faptul
c ei nu mai mininca lapte ca pAna atunci, ci sint despartiti, in-
{lepartati dela sinul mamei. CA a§a stau lucrurile, se vede lesne
din unele citatii facute de Tiktin in dictionarul sau s. v. (a) inferca.
Astfel Dosofteiu, Psaltirea in versuri vorbe§te despre intar-
cata copiilor, parca ar vrea sa ne indice etimologia acestui cuvant :
.Cum pate cuconul cind sa 'ntarca De-1 osebesc de sin dela maid";
la fel Biblia dela Bucure§ti : Cei intarcati dela lapte, cei zmulti
-dela titaTM. Tot atit de interesanta este §1 imprejurarea ca aminti-
:rea despre originea verbului nostru traie§te a§a zicind pans astazi
in popor, tocmai fiindca-i sustinut de practica lucrului. Am au-
zit foarte des pe femeile dela tall spunind, supt forma de ame-
nintare glumeata, copiilor ajun§i sau trecuti de vrfsta obi§nuita a
intarcatului : cam sa to pun la tarc t.. Aceia§ expresie o intrebu-
inteaza mamele atunci cind, vorbind cu strainii, vor sa prezinte
in chip ironic acest eveniment referitor la copiii lor.

Launele.
In judetele Arges §i Olt ne intimpina de mai multe on acest
mume : aunele, girls §i sat, Lounele de jos ei L. de sus, sate, §i
_Decrial Lounelui, deal. V. Bogrea (v. Dacoromanie II, pg. 667),
care noteaza §i satul Gura Lciunulur din Arges, se ginde§te, in
ce prive§te originea numirilor insemnate aid, la un derivat latinesc
in -onem dela verbul lavo 'lau, spal, scald', analog cu miro,-onem >
ildnune, *gyro,-onem > genune, *salo,-onem 7 same. Ca sa
avem dreptul a aduce aceste trei cuvinte in sprijinul lui *lava,-
.onem, trebuie sa admitem ca avem a face cu formatiuni deverbale,
dela mirorare, gyro,-are §1 *satorare (acesta din urma trebuie sA
 COMLINICARI 51

Ji existat in latina vulgara, cad se gaseste nu numai Ia baza rom.

a sara, ci §1 a corespunzatoarelor lui din alte limbi romanice :
ital. salare, franc. safer, proy., catal., span., portg. salar; cf. M.-
Liibke, Rom. Etym. Wb. 7121), Insemnind toate `locul unde se
petrece actiunea primitivului'. Dar analogia derivatelor citate pre-
zinta si un mare inconvenient : minune, genune §i scirune sint fe-
menine, pe cind n. top. Lciunele e masculin. Despre aceasta difi-
cultate, dupa parerea mea, insurmontabilA, B. nu pomeneste nimic.
DaCa ne uitam la celelalte cuvinte in -un(e) 1), inregistrate de
G. Pascu, Sufixele rominesti, 52 urm., observam ca in general sint
de genul masculin, denumesc fiinti si au tema nominala. Ele ne
indeamna a crede a in numele geografic Lciunele avem a face cu
un cuvint, care poseda aceleasi insu$iri, desemneaza, prinurmare,
o fiinta. Deaceia eu am vazut dela inceput (v. Diftongarea Jul e
o accentuati in poziiiile a, e6, pg. 302) in Lciunele un dublet
§i
.al subst. lea, iesit din cazurile oblice ale lat. leo,-onis. MA mier
insa ca B., caruia numai zgircenie in citatii nu i se poate imputa,
a trecut cu vederea etimologia propusa de mine. Dar si din punct
de vedere semantic explicarea din Dacoromania prezinta greu-
tali. Pentru cine-i familiarizat cu toponimia romineasca numirea
unei ape 2) in felul aratat de B.: `loc de scaldat, lautoare, baie'
nu spune nimic, e lipsita de expresivitate. Capcteristica principals
a numelor de localitatt constA tocmai in indjvidualizarea for : po-
porul se sileste sa numeasca locurile dupa acea insusire a lor,
care be deosebeste de allele similare. Se Vie doar ca orice apa,
mai ales curgatoare, serveste ca loc de scaldat ; dad riurile si-ar
lua numele dela aceasta particularitate, ar trebui sa intilnim in to-
ponirnie la tot pasul sinonime de-ale substantiyului 'scaldatoare'.
Faptul Ca totus acest iucru nu se intimpla probeaza Ca poporul
a simtit goliciunea de inteles a unor asemenea numiri si deaceia
le-a evitat. Dimpotriva numele unui animal, existent prin tinutul
rgspectiv sau evocat de infalisarea locului corespunde foarte bine
nevoii de a denumi o localitate asa fel, incit confundarea ei cu o

1). Gura Lciunului arata in partea-i finals aceias modificare

pe care o vedem in pciun, faun, grcisun(e), gclun(e), etc.
2). Este sigur, ceiace dealtfel presupune si B. a IntAiu pi-
riu a lost numit Launele, apoi dealmi (dupAcurn ne spune forma
compusa Dealul L dunelui) §1 Ia urn de tot satele: accidentele
naturale au o existenta anterioara asezariloy de oameni Invecinate
sl cer, deci, sA fie numite inaintea acestora.
 52 I. IORDAN

alta sa fie exclusa. DovadA marea multime de nume topire pro

venite dela nume de animate.

Dictionarul lut Tiktin.

Se vor fi intrebind multi dece acest dictionar, care trebuiat
sa cuprinda in total 30 fascicule, s-a oprit la fascicula 23, apa
ruta in 1915. Imprejurarile au facut sa pot pune insu§ autoruluk
aceasta intrebare. RAspunsul, care m-a facut sa ro§esc putin in
numele diferitelor autoritati §i institutii de cultura romine§ti, suna
precum urmeazA. Ce fac e u? Ce faceti Du mn eavo astr Al Di-
ctionarul mieu este redactat pAna la ultimul cuvint inca din 1915.:.
Apoi am aflat ca bAtrinul filolog a volbit in aceasta chestie acum
doi ani §1 mai bine cu d. P. P. Negulescu, ministrul de instructie
depe atunci, care a primit cu toata inima cererea ca statul sa con
tinuie cu tiparirea operei. Dar schimbarea de guvern, care la noii
inseamnA desfiintarea t u t u r o r mAsurilor luate de predecespri,
indiferent dacA -s rele sau bune, a avut §1 in privinta dictionarului
adus in discutie aid efectul a§teptat : cele §epte fascicule stau in
manuscript de atita vreme §i vor mai sta, probabil, pAnAcind se-
va intimpla o minune. Cu riscul de a fi taxat de naiv sau poate
mai rAu, Intreb pe toti acei care se intereseaza oil ar trebui sa se-
intereseze de cultura in aceasta mult cintatA Rominie Mare : Ne
putem permite luxul de a renunta, din cine §tie ce consideratii, la.
singurul dictionar §tiintific al limbil romine care poate fi gata in
cel mult un an ?

Anuarul socletitil literare Grigore Alexandrescu"

pe anul 1922-23.
Citi profesori cunosc oare, micar §1 din auzite, activitatea
culturalA a colegului tlor I. M. Rascu, dela liceul Unirea din
Foc§ani ? Din anul 1919, decind se gAse§te in acel ora' nu pre&
iubitor de arts $i literaturA, lucreazA, in calitate de pre§edinte at
unei societati §colaresti, cu un entuziasm care ar uimi chiar in
alte vremi §i In altA tali. Cele patru anuare publicate pAnA
acum ne pot da o ideie despre munca neobositA §i absolut dezin
teresatA (In toate intelesurile cuvintului) a acestui slujitor sincer
al r ulturii omene§ti In general §i al celei romine§ti in special. Nu--
meroasele §edinte tinute in cursul fiecArui an scolar au fost pentru.
 COMUNICARI 53

elevi atitea prilejuri de a invata sa simta si sa gindeasca in legl-

"tura cu opere literare de valoare, studiate fie de profesorul tor,
fie de ei Insist. Aceasta activitate a d-lui Rascu merits cu atit mai
mutt laudele noastre ale tuturora, cu cit d-sa a fost numai intr -o
slabs masura secondat de colegi. lar cit despre...rasplata autori-
tatilor §colare superioare, pot anunta ca d. Rascu se &este acum
la a doua demisie din invatamint. Caci, dupacum se poate a§tepta
,cineva, un asemenea profesor, care munceste mai mult decit ii
sere datoria, este, t r e b u i e sa fie pretentios cu scolarii sai. Dar
nu tot asa Intelege societatea sa fie servita in materie culturalA ;
de aici anulari de examene, deli tinute, se intelege, dui:4 toate for -
mele legate, demisia profesorului jignit, respingerea ei in urma unei
anchete, care inseamnA un triumf pentru acuzat", si asigurAri for-
mate de solicitudine din partea celor de sus, pentruca dupa un
..an...sa se InceapA dela capat.
I. lordan.

Insemnari, la Pu§kin, despre noi §1 razboiul

ruso-turc din 1711
In volumul V din operile lui Puskin, ed. A. Isakov, Sanct-
retersburg 1859 pag. 309-377, gAsim o traducere facuta de Pus-
:kin din frantuzeste in ruseste sub titlul Memoriile brigadierului
Moro de Braze, despre evenimentele anwlui 1711N. Asupra acestei
lucrari a lui Puskin mf-a atras atentia d. profesor Hie Barbulescu
la Seminarul sau de Slavistica ; nu §tiu Insa cum este scris in
frantuzeste numele autorului Moro de Braze".
Printre cele mai de srama evenimente ale acestei an fiind
§i rasboiul ruso-turc al carui tutu au fost principatele noastre,
Memoriile brigadierului Moro de Braze" ne intereseazA in deosebi.
Ele ne fiind Inca cunoscute la noi, voi fncerca sa extrag, tra-
.ducind, acele pall care ne privesc direct, precum si cite -va date
.biografice §1 aprecieri asupra lui Moro de Braze" §1 lucrarei a-
cestuia, cuprinse in prefata anexatA de Puskin la traducerea sa.
Acele parti ce am extras din prefata §1 traducerea lui Puskin,
cunt cele ce urmeazA :
Moro de Braze" apartine acelei gloate de mercenari viteji,
.de care Europa era napAdita Inca de la inceputul veacului XVIII
pe care Walter Scott i-a zugravit atit de genial in figura capi-
 54 VIRGINIA VERICEANU

tanului Dolgetty6. Francez de origine, Moro a slujit ca ofiter in

armata franceza pe care o pArase§te. In 1711 it gasim printre
ofiterii strAini ai lui Petru cel Mare martur al nefericitelor eve -
nimente din Moldova. Dupd pacea de le Prut parAse§te armata
ruseascA, §1, minat de spiritul sau averturier, sau dornic de o viata
mai buna de cit acea pe care o ducea in slujba lui Petru, colinda
din nou Europa, oferind serviciile sale, cind Austriei, cind Saxo-
niei, cind Venetiei".
In 1716 ,Moro de Braze" dA in trei volume memoriile sale,.
sub urmatorul titlu :
Memoires politiques, amusants et satiriques de messire J.
N. D. B. C. de Lion, colonel du regiment des dragons de Ca-
sanski et brigadier des armees de sa M. Czarienne".
Cea mai buna parte din lucrarea lui (Moro. este, dupa pA--
rerea lui Pu§kin, acea pe care el o traduce §i o publicA in jur-
nalul rusest Sovremenik" (Contimporanul) in 1837, de unde au
fost strinse mai tirziu in volumul mai sus pomenit. Aceasta parte
ce prive§te evenimentele anului 1711 ,,se distinge, spune apoi Pu§-
kin, prin inteligenta §1 uniorul vagabondului farA grije, s§l cuprinde
multe §i curioase detalii §i nenteptate descoperiri, can pot fi ob-
servate cu atentie, ca sincere povestiri ale contimporanilor §1 mar-
turilorg. Mernorille lui Moro de Brazes Sunt socotite de Pu§kin
ca docurnente istorice de SeathA".
Din Memoriile Jul Moro" dau mai jos lucrurile ce merits din
partea boastra o mai deciSebita atentie:
Printele regirnente ruse§ti re trecurA Nistrul furA Ingherman
landski" §i Astrahanski". Nistrul fu trecut prin trei pArti deose-
bite. sub comanda feldmare§a1ului 'Oaf §eremetev, §i *ocupara
Moldovai.
"Domnitorul s-a deslipit de PoartA §i a trecut de partea
feldmare§alnlui, §f i-a adus pins la 6000 din cavaleria proasta
moldoverreascA, cu tAlAfell inarmati in tea mai mare parte cu su-
lit{ rnici, cunt atl caracfl, kit! el Wharf ingrozitoriti.
DivizTa generaiului Mart, prima dinfre pedestrime, a ajuns la
Nistru. In acea§ zi au snit §i generalii BM'S §I °hinter ,t toata
artileria. Bardnul Mart se indrepta este Nistru pe pontoane, §i
se grabi sa ocupe intAriturile de la Soroca, la care nimeni nu se.
gindea sa se impotriveascA. Acestea cu 45 de ant in tertnA, sus-
linuserA un puternie asedlu : 40000 de Turd §1 40000 de Tatati,.
sub donducerea unui t'ef, au lost silitii, dupa o Ind de if ortArk
 COMUNICARI 55

zadarnice, sA se retrag5, Si sa paraseascA lagarul, cea ce coman-

dantul a plata cu capulgefferalul a gAsit bune lucruri pe sub
pAmint cite-va sabii, cite-va butoae cu praf, dar putine alimente.
La 30 Mai, divizia generalului Veide a ocupat inaltimile Nis-
trului, la jumatate de ceas de Soroca intr-o vale frumoasA." La
12 lunie, tarul cu regimentele Preobrajenti $i Simionovti, cu im-
parAteasa §i cu mini§trii, acestia cu sotiile §i copii ca §i generalii,
cu tezaurul §i cu intreaga curte au ajuns pe inaltimile Nistrului_
Tarul a vizitat intariturile de la Soroca §i podul de peste Nistru
construite prin grija generalulul Alart, §i apoi la 14 lunie a tinut
pe malul Nistrului un mare consitiu de rA7boi. S-a discutat ches-
tia intrarii in steps si s-au luat hotArArile ce .,au adus nenoro-
cirile de care s-ar fi putut scapa, daca ar fi luat seama de situ-
atia in care se afla armata si la pozitia pamantului pe care se
gateau sA intre.° Generalii Nemti sfAtuiau pe tar sa nu treaca mai
departe, ci cucerind Benderul sA se intareasca in Basarabia, unde
ar fi avut ast-fel trei puncte de trecere peste Nistru. Soroca §i
Moghiliov se aflau deja in puterea tarului. Silind ast- fel pe Turd
sa fad un drum greu prin steps, §i obositi de greutatile drumu-
lui, sa lupte cu armata odihnita §1 bine aprovizionatA a tarului.
A§a ar fi trebuit sa facA tarul daca nu voia sa -si intunece slava
in stepele Moldove', avand curajul, dupa exemplul recent at lui
Carol al X11 -lea, sa faca o gresala a§a de mare, sa inainteze inteun
pamant necunoscut de care §tirile primite pAnA acum nu promit ni-
mic bun" ,Dupa spusele locuiforilor d'n Soroca, trebuia cel putin
5 zile sa treaca printr-un ses nelocuit pe unde nu era nici apa nic;
pine §i pe unde partea care se afla dupd §es nu e bogata in pine,
nefiind de ajuns nici pentru locuitori cu toate ca sunk putine sate
in aceasta parte a Moldovei; cA dacd in la§i de cea parte a Mol-
dovei ar fi lost provizii, cavaleria noastra fling acolo de trei sap-
tamini, de sigur constimase tot. Generalii Rti§i tura de pArere cd
nu ar fi frumos, Ca maria sa tarul, sa apere aut cu a§a buns ar-
mata, §i cA dad proviziiie vor lipit, sA mearga sa le caute pe
insu§i pamintul du§man ; cA tinuturile grece§ti,AupA exemplul doth-
nului Moldovean, sunt gata sA se rAscoale la prima intrare a re-
gimentelor noastre in Turcia, ca, dupa §tirile aduse de eremetev,.
dupg §es, pAnA la DunAre, armata ar putea fi indestulatA. Parerea
,generalilor Nemti nu a fost ascultatA. La 11 Ittnie Maria Sa Ta-
rul, cu regimentele Preobrajenti §1 Simionovti intra in stepA ; pe-
el it urmau generalii Brius cu artileriaariergarda o fAceau gene-
 56 VIRGINIA VERICEANU

ralul Veide cu cavaleria adusi din laroslav de Rend 5i pe care

mi-o clAcluse maria Sa Tarul sub conducerea mea. 1) In Soroca
rAmasese pentru stringerea alimentelor divizia generalului Repnin.
Alart 5i Densberg ie5isera deja din stepa 5i veniserA ire lagarul
feldmareplului Seremetev, care se gasea la 3 mile de la 0, la un
loc bun. MAria sa Tarul nu mult s-a chinuit prin pustiu ; mer-
gind zi 5i noapte, ajunse intr-o vale frumoasa, udatA de Prut, un-
de 5i-a nezat lagArul cu spatele la riu. El indatA a expediat bu-
toae cu apa, in prOpriile carute §1 pe caii suitei sale, regimen-
lelor cari mergeau prin stepa. Dar aceasta masurA le-a adus mai
mult rau de cit folos : soldatii se aruncarA sA bea cu ala lacomie,
1ncAt multi au murit. Noi am camas fara de oa-neni, din ca-
uza lipsei de apA. CAldurile sunt nesuferite in a :este locuri, unde
nu se vede de cit cer 51 dealuri de nisip ferbinte fail pomi, Mil
locuitori §1 farA apk, 2).
La 23 luniecontinua traducerea asta a lui Punkin tarul
ajunse pe malul Prutului. In acea zi, el a primit supunerea dom-
-nitoruld Moldovean ; de fata erau numai 300 de soldati. Tarul
i-a dAruit domnitorului portretul sAu presArat cu diamante, care in
ultimul timp a prins bine acestui tributar turcesc."
La 26 lunie, podurile peste Prut e, au gata, artileria a trecut
§I s-a a5ezat lingA la5i, intr-o vale frumoasA, unde fusese lagarul
lui Seremetev. Un regiment de dragoni a intrat in Ia5i cu 2000
de pu5ca5i ale5iu ; armata toat5 era in numar de 79,800 de ea-
meni in care nu mai socot 10,000 de Moldoveni, buni numai de
prada ca §i Tatarii. Generalul Rend propane sa se trimeata 15,000
de oameni in Valahia tarA bunk unde erau multe de toate6, 5t
care putea 'aproviziona armata. El a mai afirmat ca domnitorul
1). A lui Moro de Braze.
2) Pu5kin care cunonte bine step Buceagului, intr-o no-
lila alAturata ne spune, a Moro se folose5te de dreptul de po-
Nesiitor" descriindu-ne stepa aceasta ,ca un ingrozitor pustiO.
Stepa Buceagului insA nu e nisipoasa, ne mai spune Pu5kin ; ea
se nterne cu o bogatA 5i verde infindere presaratA cu movile
5i cea ce ii da o infatipre mai urita, era Ca, in acel an, iarba
fusese distrusa de o invazie de lacuste. Despre lAcuste ne pa-
anene5te 5i Moro de Braze) : ad in Moldova, a vazut pentru
prima data lacuste, care sburau a5a de drs, ne poveste5te el, incat
,cerul parea intunecat, 51 pe unde treceau tot prapAdeau in urmA ;
a5a a yazut o baltA in care trestiile erau roase 7 centimetri de
la pAmint.
 COMUNICARI 57

Valah, de acela§ singe cu domnitorul Moldovean, nu ne intirzia

sa se supue si sa uneasca armata sa cu a tarului si si ne gd-
seasca alimente..
.15000 de oameni furl trimesi in Valachia cu generalul Rend;
-4000 rAmaserA in Soroca, 2300 In Moghiliov, 3000 in lasi pen -
-fru paza Moldovei, $i ca sa retie pe locuitori in supunere".
Armata era ast-ftl despartita.
De Turci nu se auzise si larul isi putea serba in liniste si
cu' mare pompa ziva numelui si aniversarea bataliei de la Poltava,
La banchetul ce a urmat ceremonies religloase, la dreapta ta-
rului §edea domnitorul moldovean. ,,El era de statura mijlocie, mi-
nunat de svelt, foarte frumos la chip, mandru si vesel la infati-
§are. Era delicat, porticos, vorba ii era cuviincioasa si libera. Era
foarte bine, stia latineste, cea ce era plAcut pentru cei cu cars vor-
bia. El urma pe tar cu toata cinstea."
La 30 Iunie, tarul a trecut Prutul pe poduri scobite din co-
paci de pe malul Prutului.
Trecerea nu a tinut mult. cu toate ca a fost stinjenita de Ta-
-tari ; au mai trecut si un parau mare si adinc, Prutul mic" si la
13 tulle armata a inceput miscarea spre sud. Mergind 6 mile de
la Prut, nu am vazut nici sate nici orase; numai ici colo, pe Tanga
poduri, cAsute sArace. Mergind alte trei mile, armata s-a oprit in
fa(a unui deal, unde am gasit loc bun pentru 'agar. In dosul dea-
lului, am vazut un mormint vechi al unui domnitor moldovean ;
el avea infatisarea unei piramide patrate, fiind mai lata la bazA de
-cit sus. Moldovenii, can urmau armata si cars multi din ei stiau
latineste, ne-au povestit urmatoarea legendA : Domnul care se o-
dihneste in acest mormint era un mare razboinic, dar nefericit in
toate intreprinderile; facind o navalire pe pamintul unuia din ve-
cini, a atras dusmanul in propria sa jars; ambele armate s-au in-
tilnit si s-au luptat in aceasta vale.
Lupta singeroasa a durat cloud zile. Domnul moldovean a
Post invingator. Armata dusmana a fost nimicita sou prinsa ; ad-
versarul a fost gasit printre cadavre, strApuns de 11 gloante, dar
invingAtorul, pe cind multumea lui Dumnezeu, a murit de rana pri-
mita in acea luptA si pe care el, in ferbinteala bataliei, nu o sim-
Ilse. Nu avea copii, si armata a ales domn pe unul din cApitani.
Prima porunca a noului domn a fost ca fie-care locuitor, fie-care
rob, sA aduca o cantitate anumitA de pAmint in locul unde era
mormintul; daps acea a cladit aceasta piramida de Omani in mij-
58 VIRGINIA VERICEANU

locul careia se aflA o camera boltitA ; unde a fost ingropat corput

predecesorului §i a doua fu umpluta cu bogAtii luate de la dusmani.
Pe urma intrarea odaii a fost inchisA §i piramida terminate. In vir-
ful ei se gasea un platou pAtrat. Pan3 acuma se vedeau pe el tro-
feele din armele du§manilor morti, cari astAzi nu mai exist/ Po-
vestitorul a ad Aogat, cA toti domnitorii ce au vrut sa pAtrunclA in
camera bogata au murit inainte de a scoate o singurA piatra de
la intrare. Movila era acoperitA cu verdeata ; not am Intrebat pe
moldoveanul nostru cine ingrije§te de aceastA movill El a ras-
puns cA locuitorii satelor trei mile imprejur in fie-care an, in Mar-
tie §i Septembrie. vin sA tundA movila cu foarfeci cum au grAdi-
narii nostri. El a adAogat, cA atunci cind lacustele au cAzut pe pa-
mintul lor, tot a fost distrus de ele, afarA de intinderea de 3 mile
Imprejur, unde ele nu au sburat, cu toate cA au fost si pe !Mud
§i inapoi. AceastA istorie 1) not am crezut-o numai in parte, cu
toate ca domnul se lauda ca e boer §1 rAsboinic. ,,Moro de
Braze" era sub comanda domnitorului Domnitorul da generalului
;
sau porunca, dar cum nici el nici eu nu stiam ruse§te, Tarul i-a
porancit lui sA ne lAmureascl in frantuzeste si nemte§te, §1 ni s-a
comunicat acela§ ordin scris ruseste cu traducerea latineascA pe
dos". Cuprinsul ordinului spunea sA se spioneze locul pe unde yin
Turcii §1 sA se comunice.
Dar Turcii au venit pe nenteptate si-au surprins pe Rusi si
i-au incunjurat de trei parti. Lupta a durat 4 zile. Turcii erau a-
jatati de Suedezi, Poloni, Tatari, care sedeau ca rezerva pe dea-
furile Basarabiei. Au fost pierderi insemnate de ambele pArti. Ru§ii
s-au retras. S-a incheiat intai un armistitiu §i apoi pacea. Armata
ruseascA toata s-a adunat la la§i, ca sA stringA provizii necesare

I) Legende despre aceastA movilA, ce se gase§te si as-

tAzi in comuna RA§e§ti din judetul FAlciu, ne cla §i Dimitrie Cantemir
in .,Descrierea Moldover (brad. Pascu pag. '29). Una 'din bre he
spune ca movila ar fi ridicala in cinstea unei victdrii Ca §tigate
aci Contra tinui bray tatar; alta, ca 'aci ar fi nicirrnAntill uriel regine
Scitice numitA' Rabia" al card nume ii poartA Movila (RAbaii).
Aceasta de a doua legends, cOlidrata de acea nuantA de eruditie.
caracteristicA la Cantemir, este apropiata de acele ce circulA At astAzi
in jurul originei necunoscute a movilei bleslernate a Mail ; priffla
este o variants a Iegendei data de Moro de Braze. D-nui lorga, tot
astfel Crede, cA movile asernenea acelei din tomuna RA§e§ti, ce se
gasesc presdrate in tot sesul Moldovei, ,ar fi adapostind oseminte
de ale regitor §citi. (Istoria Romanilor pentru CI. IV si VIII sec.),
 COMUNICARI 5g

Intoarcerii prin steps. Din toatA armata ruseascA, spune Morey

ramasese numai 37.315 oameni, cu cei 15 mii veniti din Valahia
unde pe atit se imbogatisera pe cit noi calicisen Tarul a po-
runcit armatei sA se indrepte de-a lungul Prutului, pinA la Stanope-
Trecerea Prutului a tinut 4 zile ; de la Stanope, s-au dus la Mo-
ghiliov, si pe aci au trecut Nistrul, a carui trecere Ie -a fost stin-
jenita de Tatarii din Buceag.
Au luat apoi drumul prin orasele Podoliei cu domnul, im-
pArateasa, ministrii st generalii.
Aceste stiri gAsite in Punkin, considerate chiar cu oare care
rezervA, ne dau amanunte ce pot contribui la cunoasterea mai blue-
s razboiului ruso-turc din 1711 si a rolului nostru si al domnito-
rului Moldovii Dimitrie Cantem'r in deosebi fata de tarul Petra.
cel Mare §i ostirea ruseascA a acestuia.
Virginia Vericeanu

Din trecutul medicinei la noi.

Intre mai multe hirtii vechi ce rascoleam de curind, gAsii si.
o coala de hIrtie obicinuita de scris, pe care se aflA tipArita o re-
fetA pentru pregAtirea Elicsiruizai pentru via is indelungata, pur-
tind data 1847 si locul de tiparire in Iasi, in Tipografia Institu-
tului Albinei". 0 cetii cu atenfie si aceasta ma facu SA-mi reculeg
amintirile 'de actin' vre-o 55 de ani :
Eram copil pe atunci, si in i<amilia mea adesea se intimpla
sA se Imbolnaveasca tineVa; dar numai la vre-un daz grew de tot
se chema cite un Doftor", neamt, sau cel putin cu un nume gtrein
de obicei, cad de doftori cu nume rominesti Area pufin se auzia
vorbinduse pe atunci. Se indreptau rApede is noi in casd oricine
se betejia intrucitva, cu leacurile ce te tia tats, Mama, Vecini, sau
la caturi mai deoChiate o babusca, cana Maghita, ce Umbia in
doua cirji. Se mai redurgea si la un bArbier din apropiere, care-
venea %data ce era chemat, pentru a laircipsi, a lua singe, a scoate-
rnasele, a pune eban(uri sau lipitori, cite Odata i Clistire cu anu-
mite fluting de burtrieni ce te adUcea el. lar dud se chema un.
,,Domn Doftor", se facea mai totdeauna, de mai nainte, mare haz,
tie Chipul ctini se va iexprima acest om al st injei, Caci, de pildA,.
D-rul baffler, un tip ce semana cu oamenii de zapada ce-i fa-
60 N. A. BOGDAN

corn la scoalA, din pricina grosimei si a incetinelei cu care se

purta, D-rul Russ batrinul, temut de copii mai ales, cAci in min-
glierea ce le da peste obraz, ii fAcea sA tipe, D-r Ceihac §i alti
asemenea, se exprimau intr-o romineasca comics de tot, mai ales
.cind cereau bolnavilor sa scoata limba din gurit, sau ii intrebau
cum functioneaza aparatul for digestiv.
Intr-un dulap cu carti ce le avea tatAl meu, gAsisem pe atunci
4o carte de medicine populara, tradusa nu §tiu de cine in romi-
neste din greceste, avind ca au:or pe un popA, a carui figura li-
tografiatA se afla la inceputul cartel. 0 cetii cu mare interes si,
din toate retetele, ma oprii mai mutt asupra uneia, ce era intitu-
latA Elixir de viacti lung& Se stria acolo ca cine va face reteta
aceia §i va lua medicamentul indicat, poate sA trAiasca mult peste
suta de ani... StAruii atunci foarte mutt de mama O. ceara tatei sa
ne procure toate ingredientele enumerate in carte, si dupe un timp
.oarecare eu §i cu mama pregatiram acest Elixir, dupA regula ara-
tata. Fiecare din cei din case incepurAm a lua cite o linguritA din
acea doctorie In fiecare dimineata... Dar peste vre-o septaminA ne
plictisirAm toti pe rind §1 sticla respective ramase pe jumatate
plinA si nimene n-o mai intrebuinta.
Mama muri peste putin timp, bine inteles nu dtn pricina
Elixirului ; tatAmeu dupa cittva ani, iar, eu, §1 fard Elixir, o duc
incA pins azi.
Ceea insA ce am putut observa in societatea in care ni-am
aflat, mai ales in cursul tineretei, a fost ca buhul ,Elixirului de
viata lungs" era rAspindit aproape in toate casele si ajunse pinA
a se prepara §i In unele farmacii de pe vremuri, unde se mai gA-
sia de asemenea §i un alt medicament, renumit pentru toate boa-
lele interne si ex terne : Balsanzul unguresc, o licoare gretoasA la
gust, dar care, in primul loc avea un bun efect purgativ. Am auzit
vorbindu-se de cei ce se obicinuise cu doctoriile de case, ca a-
-ceste douA preparate sunt suficiente ca omul sa se insanAtoseze
de once ar patimi si sa ajunga aproape vrista lui Matusalem.
Peste vreo 20 de ani de cind uzasem si eu de Elixirul citat,
aflindu-ml linga capAtAiul unel rude bolnave, o bAtrina de vre-o
,80 de ani, aceasta, intr-un moment dat, cind ii recomandam sa
aducA un anume Medic din localitate, care s-o consulte,-imi zise :
DA-i incolo pe Doftorii filozofi de arum : cautemi mai
ibine undeva reteta pentru ,Elixir de viata lung14...Dac-asi lua de
 COMUNICARI 6b

acesta, sunt sigura ca m-as tamadui. de -bDala. de care sufar si

asi mai trai Inca vr-o zece ani macar..
Am cautat pe la tots anticvarii cartea pomenita ; am cautat-
si pe la spiterii de mai au acest Elixir preparat de ei ; cartea n'am
gasit-o, iar unii spite, i prieteni m'au luat in zefleme cu Elixirul
cerut. Biata batrina a murit dupa citeva aptamini, neincetind nici-
Intr-o zi de a cere Elixirul de care este vorba si blestemind pe
dortoril de acu, ca nu §tiu sa prescrie o asemenea minunata doftorie.
Iata de ce, gasind acuma foaia tiparita la 1847, nu stiu din,
impulsul cui, pentru prepararea zisului Elixir, cred ca fac o pla
cere, daca nu un serviciu, multor persoane din vremi'ri mai vechi,
reproducind o asemenea reteta, pe care .Profesorii. nostri dela
Facultati de Medicina n'o prescriu niciodata, ci se multamesc nu-
mai de a raspunde solicitatorilor, ceea ce-mi raspundea si mie spi
terii de odinioara, cind le ceream cu insistenta un asemenea preparat._
Cuprinsul zisei retete este urmatorul :
,,Elixir pentru viayt indtlungata. Reteta acestui minunat E-
lixir sau gasA intro hirtiile doftorului de meditina Ernest din Suedia,
carele au trait 104 ani si au murit cazind din intimplare de pe cal. -
Acest Elixir, In curs de citeva sute de ani, au fost cunoscut
numai familiei sale, si prin a sa zilnica Intrebuintare mosul lui a
vietuit 130, mama sa 107 si parintele salt 112 ani. Intrebuintarea
se face in toate zilele dimineata si sara cite 8 pins la 10 picaturi,..
cu indoita cvantitate de virr ro§u, ceai sau zama de came.
Reteta Elixirului este urmatoare.
Dramuri
20 Aloe socotrina.
2 Agaricus cu albus.
2 Revent de Kina.
2 Zedoaria.
2 Gentiana.
2 Tiriac de Venetia,
2 ofran de cel bun.
8 Floare de pucioasa.
25 Zahar bun.
8 Storacs-Kalamita.
Aceste toate pisindule la tm loc, sa se pule Intr-un sip an
o oca rum- bun sau spirt. de yin, sipul bine astupat va sta 9 pins
62 N. A. BOGDAN

la 15 zile, si in toate zilele sd se tulbure de citeva ori, apoi in

ziva de pe urma se va strecura, dintai prin pinza, dupa aceea
prin hirtie sugatoare §1 atunci Elexirul este gata si poate fi intre-
buintat.
Intrebuintind in toate zilele acest Elexir, omul traeste lade-
lungat fara alte doftorli yea fara a lua singe; el intareste puterile
perdute, mintea si virtutea vietei, conteneste tremurarea nervelor,
inceteaza durerile patimasilor de podagra, curAtA stomahul de flegmal
de materie lute §1 grass, si de venin care pricinuesc nemistuire, el
indulceste singele si stirpeste limbricii, pe patimasul de colica (va-
tAtnaturd) vindicd intr-o minutA, face pe om voios, pe acei cu
idropica ii usureazA, nemistuirea §i greata curariseste intr-un ceas-
Elexirul este bun pentru neauzire §i surzfe, puind in ureche citeva
picaturi dupd ce mai nainte ea se astupa cu ceva bumbac, el li-
nisteste durerile de dinti, puind pe dinte un pic de bumbac, muet
in acel Elicsir. Acest Elixir porneste mai bine tircularea singelui
precum si firea la partea femelasca, face curAtenie fara durere.
Frigurile curariseste dupA trii dosis, este preservativ feritor despre
boalile lipicioase, §1 la copii scoate varsatul fdrA primejdie.
Lucru vrednic de mirare la acest Elixir este, ca cind cineva
au Lunt un dosis mai mare, nu este de primejdie, si agiutA la toate
intimplari de boala.
Dosis sint urmatoarele :
Pentru greatA o lingura de masa.
La nemistuire, doua linguri de masa.
La podagra dons asemine dosis.
La colicA (vatAmAturA), cloud dosis cite una sau doua lin-
guri de masa.
Pentru limbrici, cite o lingurita in toate zilele, si opt zile,
dupa °laid. A

La poprirea firei la parte femeiasca, cite o lingurA de masa

pe zi, §i 14 zile dupa olalta.
La hidropicA, cite o lingurA pe zi, si o lunA de zile necon-
tenit sA se ia.
La friguri, o linguritA in vremea de parocsisma.
Pentru curatenie, 2 sau 3 linguri de masa,' dupd crasis.
La luarea acestui Elixir sA se pAzascA fie§te care de pori-
..cale, lapte si salad".

Reteta de mai sus, in tot cazul, cind ea n'ar putea da nici

 COMUNLCARI 63

unul din rezultatele fAgaduite, e bunA de pAstrat cel pun ca do-

cument al vremei mai de mult, cind Inca anunturile §i reclamele
fluor panacee universale, de cari sunt pline paginele celor mai
multe din jurnalele contimporane, fac pe unii Esculapi sau vinzA-
tori de droguri sA incaseze sume enorme pentru inventiuni nouf,
cari n-au poate pici mAcar rezultatul purgativ al vechiului Elixir
sau Balsam unguresc.
N. A. Bogdan
 RECENZIL
Vas Ile Parvan: Tara noastra, Bucure§ti 1923.
Istorla, ca Stiintd, dupA multe dibuiri In veacurile trecute §1-
chiar le inceputul celui d-al XIX veac, §i-a fixat, mai cu seamA=
in a 2-a jumatate a acestui din urma semi, metoda ei de cerce-
tare. Aceasta metoda, anume, cere ca istoricul sA nu afirme de-
cit ceea ce poate constata In izvoare (fie acestea propriu zis is.
torice, fie arheologice, filologice etc) cu privire la epocele, clipele
sau probltmele neamurilor sau statelor ce-I preocupa. AceastA
metodA a Stiintei moderne din apus s-a introdus §1 la noi, de cA-
tre oameni ca B. P. Hasdeu §i Grigore Tocilescu mai intai, pe
ruinele dibuirilor vechii metode care scria Istoria nu numai din §i
dupl cele ce se gases in izvoare, ci foarte mult dupa combinA-
rile mai mult on mai putin fantasti.:e sau imaginare, cari erau, de
regula, patriotice, ale istoricilor. A§a ca, am asistat chiar noi, cei
de azi, la concluzii §1 rezultate istorice de ale acestei metode pa-
triotice care este ceea a §coalei a§a numite latiniste : cA Tara Ro-
mineasca era a§a de InaintatA In civilizajie in sec. XIV, In cit, ea,
cea dintli dintre popoarele culte ale Europei de atunci, a introdus,
prin domnitorul ei Mircea cel Man, o§tirea permanents, care nu
exista nicaieri in- alta parte pe acea vreme. Sau am asistat la con-
cluzia, cA poporul rominesc era a§a de curat roman §1 urma§ aL
Romanilor in Dacia Traiana, In cit chiar numele ora§elor de aci
erau latine iar nu slave sau de alt neam strein cA s. ex. numele
Ttrgouifte nu ar fi, cum este in adevAr dupa metoda moderns is
toricA de cercetare, cuvint slay, ci latinul Tirgul Festii, adicA al
preotesii romane cu acest nume. Si a§a IncA alte concluzii de acest fel..
In eartea de care scriu ad, profesorul V4 Pirvan cere ca is-
toricul sA nu reconstituiascA viata popoarelor numai dupA §1 din
izvoarele rAmase dela ele sau uneori §i dela altti;- cAci a§a.ar re
 RECENZII 65.

constitui-o fal', afirm& dinsul ; ci sa o reconstituiasca din §1 dupa

observarile facute de el, cu judecata lui, asupra vie ii neamurilor
ce studiaza, ca:i izvoarele nu ne-ar fi aratind, crede Pirvan, chiar
,viata" cu fenomenele ei. Zice in adevar, la p. 7 : Dar numai cup
cartile nu se poste dovedi niinic hotarit ni..i deoparte, nici de alts.
-Cad aid trebue intrebata si viata, nu numai cartile, can pentrtt
zece veacuri nu §tiau sa spuna mare luau despre not in Cara noas-
tra de azi". lar apoi, la p. 11, completindu-se, mai spune ca:-
Lucrul acesta nu e spas de Virile vechi ala de lamurit, dar se
vede bine din infelesul adevarat al viefii asctrnse in acele §tiri".
Cere, deci, Pirvan ca, in studi rea Istoriei, sa nu ne farm
numai dupa izvoarele ce ne-au ramas, ct sit observant, sa wvedern"
viata" §1, conform cu aceste observari, sa rezolvain problemele
istorice.
Prin aceasta metoda autorul ,vede" Tara noaqtra", la oil-
ginea ei nationals, in urmatoarea indoita infati§are : Intil, ca ea fu-
sese a Dacilor Iui Decebal la a. 106 §i a fost cucerita de Traian
§i, apoi, roman;zata treptat pins §i pe timpul lui Marcu Aurelia
(p. 1'38), nu numai in Oltenia, Transiivama §i Banat, cum ne aratA
mult inainte de Pirvan, dupti iavoare istorice, metoda §t intifick
obiectiva (a lui Hasdeu, Tocilescu etc) de pia acum, ci ca ea cu-
prindea atunci, §1 sub Dad §i sub Romani, ca fi astagri, pe ling
acele 3 provincii, Inca §i Muntenia de la rasaritui Olteniei §i 01-
tului §i Moldova toata, deci se intindva fi a fost romanioata lair*
Tisa $i Histru ; ba ca, din pricina a§ezarii §1 a structurii ei geo-
grafico-geologice, insa§1 Dobrogea (prin Geti) facu parte, §i pe
vremea Dacilor §l, citva, pe cea posterioara a Romanilor, din aceasta
(Tara noastras de dintre Tisa si Nistru (p. 115). Al doilea : ca.
aceasta romanizare, fie a Dobrogii, fie a Daciei Traiane propriu,
ziie de dintre Tisa §i Nistru, s-a facht cu elemente etnice (osta§i
§i mai ales civili) aduse din Iumea romans a apusului" adlca dirt
Eric= (p. 157), ca i erau deja romaaizate in sufletul lor ; chiar
cin f, rareori, s-au adus in aceasta .Tara noastra* elemente etnice dint
Iumea romans a rasarituluim, adica Greci, ace§tfa erau si el cu
totul romanizati, nu mai erau, cum era deobicei neamul grecesc,
un neam ploconit §i slugarnic", afirma P. (p. 1 90) prin acme&
inetoda ,patriotica" a sa, §i nu mai aveau, in sufletul lor, zice' tot
dinsul ; felul bine cunoscut al levantinilor, de a se da dupa par",
care ne-a diruit §i pe not azi cu atitia marl patriofi romini, al
5
6 ILIE BARBULESCU

cAror nume se gase§te insa mai acasA la el in insulele grece§ti on

prin Asia Mica" (p. 153).
Aceasta intindere §i romanizarea purl i-o arata lui Pirvan nu
,,carlile", adica izvoarele istorice, ci, cum vAzurdm mai 51.15 ca
spune : viata ascunsa", inlelesul adevarat al acestei .vieli as-
cunse. Si i-o arata, cu scopul ultim §i suprem de a face .sa se
vadA", ca Rominia de astAzi, adica .Tara noastra", a§a cum a
consttuit-o tractatul dela Versailles din 1919, e o proprietate de
drept istoric (impreuna cu Dobrogea), a noastra, Inca din vremea
cuceritorului ei Traian impAratul. Acest scop ultim §1 suprem nu-1
spune Pirvan in cartea sa ; ni-1 arata, insa, in chip ascuns printre
aindurile ei §i in deosebi in titlul de Tara noastra" dat carlii.
Evident : metodanu numai subiectiv-impresionista, ci, in
acela§ timp, patriotica, ca §i cea a vechii Scoale latiniste. Dar,
tocmai de asta, atrag atenlia ci aceasta metodA, pe care Pirvan,
crezind-o solids, ni-o preeintli Ca pe o inovqie a sa, nu e de Zoo
ast-fel, ci deja veche In Stiinja romineasca. Caci, tot prin ea s-au
wargumentat" §1 dovedit" patriotismele acelei Scoli apuse, ca :
4D§tirea permanents a lui Mircea cel Batrin §i ca Tirgul roman at
Vestii') pentru slavicul Tirgovi§te (cf. §i mai jos, la Bratianu, p. 74).
Aceasta metoda veche nu e de altfel, nici macar reinviata
smai intii de Pirvan, chiar in vremea noastra de acum ; cad o gA-
sim Inca mai nainte recomandata de N. lorga (§i acesta fad a
declara ca o ea dela Scoala latinista, ci dind-o ca a sa proprie)
s. ex. in Neamul rominesc" din 1922, cu prilejul unei conferinji
ice a jinut la Caransebe§, cind spunea, intre altele, cä: Litera-
turd, cultura, politics, trei nume pentru aceeni lupta". Ba lorga o a-
plicA inca §i mai nainte in cartea .1-listoire des Roumains et de
Jur civilisation", Bucarest 1922, in care, pe temeiul acestei me-
lode patriotice cu inleles pentru politica noastra actuals, fal§ifica
pur §i simplu adevarurile izvoarelor istorice, on le di interpretari
subiective tendenlioase. A§a, s. ex., n-au trait a§ezali §i n-au lost
stSpinitori (maitres) pela noili de asta nici n-au lasat influenle
,organise asupra fiinlei Rominilor din Dacia Traiana nici diferitele
ramuri de Scili on Sarmaji (p. 31), nici Germanii (p. 27), nici
Slavii (p. 29), nici apoi Maghiarii (p. 36), ci numai, peste stratul
lundamental roman §1 traco-iliric au influenlat .civilizalii" Gali,
stramo§ii Francezilor §i Englezilor, cum s-ar fi %/kind, crede

1) La p. 64, r. 4 jos, trebue : zeilii In loc de preotesii.

 RECENZII 67

lorga, din trei numi 'de localitati dincolo de Dunare : Singidunum,

Noviodunum, Durostorum (p. 16). Cu toate cA Filologia de astazi
nu mai admite teoria ca nu sunt elemente germane vechi in ro-
mina, si cu toate cA, s. ex., stint sumedenie (nu numai 3) cuvinte
maghiare in limba noastra.
Dar asa-i cere metoda patriotici" lui lorga.
Ba mai gasim, iarasi inainte de a fi la Pirvan, aceasta me-
todA patrioticA (de un patriotism local moldovenesc insA) si la D.
V. Barnoschi, aplicatA in cartea acestuia Originele clemocrqici ro-
mine Bucure§ti 1920 §i formulata precis de acest autor si in re-
vista Viata romineasca", XVI, 6 (a. 1923), p. 325, unde ne vor-
beste, ca §1 Pirvan : ca istoricul ,adevarat" ar fi vAzind in do-
cumente (=izvoare) mai mull de cit frazele" si cite§te, deci,
,,printre rindurile" documentelor.
Acestea evidentiaza ca Pirvan, in a sa Tara noastra" nu
introduce de fapt o metoda noun, cum isi inchipue §i vrea a face
sit se creadei, fie aceasta metoda §i rea, adica fal§ificatoare a ade-
varului istoric, cum este la inainta0 sai (latiniVii) §i cum voi arata
pe scurt ad Ca e si la dinsul in aceasta carte.
Apoi, aceasta metocia cu concluziile ,patriotice" ale ei nu
poate aduce nici mAcar servicing politico de actualitate, pe care
dinsul §i ceilalti patriotiR, cari ar voi s-o mai intrebuinteze,
inchipue cA le aduc; cad, absolut se in§ealA 4patriotiig ace§tia,
daca cred ca not stApinim azi ,Tara noastra" in intinderea ei ac-
tuala si o vom stapini si in viitor filnica din§ii prezintd acum,
on au prezentat la pacea din 1918-1919 ce nu e spus de Virile
vechi asa de lamurit, dar se vede bine [prin observarea mint' loll
din Intelesul adevarat at viecii ascunse" in acele §tiri sau izvoare.
0 stApinim §1 o vom stApini nu de aceea, ci fiindca pu-
tern" §i cit vom putee crin alte forte de cit aceste afirmari de
natura teoreticA istorica ale dumnealor.
DovadA ca -I numai asa, cum spun eu, stA faptul ca, ca bate
ca, atunci cind se trata chestia pAcii generale si a Banatului 11
Paris in 1919, Iorga a ,raspuns" cererif intr,gului Banat de cAtre
Sitbi, cum insusi a declarat in Parlament, ,respingind fiecare pint
privitor la pretentiunile sirbesti", totu0 Sirbii au ol4inut mare parte,
ba inca parte importantA, din Banat (cf. diszursul lui Iorga, In A-
dev erul dela 20 Dec. 1923).
Deci metoda patriotica", care izbute§te numai a fal§ifica
Stiinta §i adevaruiile ei, nu ea izbute§te cum crede P., in trebile
politice.
68 TUE BARBULESCV

De aceea, §1 pentru ca nu §tiu nimic neromInec, nici fin

numele ce port, nici in singele meu §i al Inainta§ilor mei, cred ca.
nu fac un act nepatriotic, ci numai un serviciu yStiintei, dacA vot
analiza ad putin aceastA tnetodA a lui Pirvan §i valoarea §tiinti
ficA a rezultatelor sale latiniste". Socot ca eu pot face aceastA a-
nalizA cu alit mai mult, pe citA vreme Pirvan, al carui nutne, chiar
claca nu e levantin't cum am vAzut cA dinsul fronizead pe altic
e, totu§i, strein, e Slav ; cAci cuvIntul Pirvan" e ,cel mai pur Ma-
vonism, macar ca dinsul se crede daco-roman" pur §i urma§ al
intemeetorilor TArii noastre" de astAzi.
Fire§te un lstoric, cind nu are thstule izvoare istorice des-
coperite, cu cari §1 prin cari sA reconstruiascA ceva din o epoci
oarecare sau chiar vista unei epoce intregi, poate reconstitui, eel
putin vrernelnit, acea epocl sau parte din ea cu o a§a metodA
subiectivA. In a§a caz, spiritul lui, cu puterea Fa de intuitie, poate-
fmalini lipsa izvoarelor istorice, a§a cum Cuvier a reconstituit un
schelet intreg numai din citeva oase, Inchipuindu§i-le exact, prin
puterea miniii sale, pe cele lalte oase ce nu le avea aievea. Dar
pentru o a§a realA implirae ii trebue intuitie de geniu. Pirvan
Inca, it rog f A ma tart., dar rut are nici macar talent. CAci, ceea
ce dinsul "v, de" in trecutul daco -roman al TArii noastre', ob-t-
servind, cum zice, viata", nu numai cA e fa1§, dar poarta chiar
pecetea un i superficiale puteri de gindire §i a lipsei de cuno§-
tinti deseori. Aduc d vezi.
Voind a scoate din viatA", iar nu din izvoare, ca nu ar ft,
adevarat ceea ce se sustine uneori : ca sub Aurelian, la a. 270,
ar fi trecut din Dacia Traiana dincolo de Dunare populatla ro-
mans colonizatA !in cea dintti, zice ca nu se poate admits
aceasta trecere, flindcA, dacA ar fi trecut numai din Oltenia Tran-
silvania §i Banat, cari in total au 100 mii km. p., ar fi trebuit sA
treacA un milion de populatie eel putin, §i nu se poate admite, ii
aratA viatd", cA sA se fi mutat dincolo de DunAre un a§a Mare
numar de suflete, fdris ca, totu§i, sA rAmiie insemnare in Mille
vechi despre o a§a mare stramutars de popoare" (p. 12).
lar numgrul acesta mare de 1 milion fl scoate Pirvan din
ideia sa (superficialA), ca, cum spune (p. 8), pe acei 100 mil km.
p. locuiau cel putin 10 locuitori pe un tCm. p. In termer mediu,
Dar superficialitatea acestei gindiri §1 lipsa ti de largi cuno§tiute-
ni-o Invederead faptul, ca o hartA ruseascA din 1833, a cAret.-
copie se afla la Academia RominA, ne aratA ca in aceastA vreme
 RECENZ II 69

a sec. XIX, traiau in Dobrogea 5 locuitori pe un 1cm. p. (cf. Al.

P. Arbore, In revista Ana Dobrogfi, IV, 3, a. 1923, p. 330).
lar dacd azi vizitezi s. ex. regiunea di ntre satele Schiopeni, Si§-
cani §i Crete§ti a judetului Falciu, vezi ca nici pe a:a nu vor fi
3nai. multi locuitori de cit 5 pe km. p. Pe Oa vreme Pirvan nu
dovede§te ca in sec. III p. Chr. populatia era mai deasa de cit
tot atit in Trans., Banat §1 Oltenia, evident ca conciuzia sa de 1
milion se intemeiaza pe o superficialitate de gindire §1 pe o lipsd
de Iargi cuno§tinti de Statistics. Nu mai accentuez Si contrazicerea
de aici cu metod r-i mai sus aratata : ca aid Pirvan pune pre(
,pe ,,insemnare in cArtile vechi", pe cind mai sus spunea ca nu
clupd cArti trebue sa se scrie Istoria, ci din observarea vielii as-
cuns in acele §tiri".
Deci, cei 10 locuitori pe km. p. nu poate fi nici de cum un
*argument" scos din viald pentra sustinerea continuitat'i Daco.
romanilor in Dada.
Aceea§i superficialitate de gindire §1 lipsd de intuitie se vede
In aceasta carte a lui Pirvan §i de citeori vrea sa documenteze
existenta elementului roman §1 dac romanizat in Muntenia dela
rdsdritul Oltului, in Moldova §i Basarabia pinA la Nistru, intre
Train §i Aurelian §1 dupa acesta din urma ; ba aceia§i superfi-
cialitate o vedem §i in ceeace ne spune : ca elementul grecesc adus
sau venit dupd Traian in Dada ar fi lost romanizat", adicd nu
alevantin., cum ii zice in antipatia-i patriotica" pentru Greci (eu
§tiu de ce : vezi chestia secretariatului gLiget Culturale. din vremea
neutralitatii noastre).
In adevar, existenta elementulur roman in Moldova nu ni-o
. arata prin nimic aitceva de cit prin o inscriptie latind a unui pri-
mar §i prin o cardmida cu inscriptia legiunea I Hailed, amindoud
gAsite la Barbo§i ; incolo nu s-a mai gisit nici aid §i nici nicAeri
aitceva de cit bani §i cioburi de oale sau agrafe romane. Iar la
Barbo§i s-a mai descoperit un foarte greu sarcofag cu o inscrip-
tie greceasca pe el, ?testa adus aid tocmai din Asia Mid (p. 38).
in Muntenia nu s-a &it, din epoca propriu romans, nimic aitceva
de cit numai cioburi de oale §i agrafe socotite romane. Pirvan In-
su§i spune, de altfel (p. 203), ca : 111 satele daco-romane de la
Poiana pe Siret, dela Crasanii de jos pe lalomita, on dela Tinosu
pe Prahova de jos nu se dila nici o clddire de canimidd romans
ori de piatra, §i cu atat mai pufin vre-o plats scrisd. Dar se
afla xntrlte cioburi de oale romane, cite o agrafd de aramd, ori
bani romani..
70 ILIE BARBULESCU

totu§1, P. afirma ca viataa pe care dinsul o vede* fr,

arata ca §1 Muntenia §1 Moldova faceau parte din Tara noastra"
a Romani lor.
Pirvan nu are intuit1a cu care sä observe 0, neexistenta ins -
criptiilor §i nici a dadirilor de f-1 roman in Muntenia §I Moldova,-
in altA parte de clt la B4rbo§i, arata, tocmai, cA pe acolo nu erau
elemente romane sail romanizate stapinind politice§te, §1 ca a
grafele §i cioburile de oala erau aduse acolo §i cumparate, de
catre populatie, din alte parti, in deosehi de la BArbo§i §i Dunare
unde unii aveau atingere cu elementul roman al lmprriului. Daca
ar fi avut justa intulie a Evietii, ar fi vazut §i posibilitatea acestui .
fel de provenienta a acelor cioburi, agrafe §i bani. Pirvan, insA,
nu numai cA nu-1 vede, pentru ca nu-1 arata, dar cind it zare§te
undeva, unde presupune cA ar fi populatie daco-romanA, 11 inter-
preteaza in fel latinista, adicA patriotic", iar cind it zare§te-
undeva, unde trebue sA spund cA era populatie neromano-daca, ci
greceasca, atunci, fiindca dinsul antipatizeaza pe ace§ti clevantini*,
it interpreteaza cu total contrar. Astfel, la p. 130, zice : ggasim
cioburi romane. chiotori de fel roman etc ; pentru aceasta nu se
cuvine insa a trage incheierea, ca unde se gaseau numai cioburi §1
podoabe romane, dar nu §i pietre scrise, n-au fost §i locuitori de
viatA romans. lar la p. 59, cind acelea§i lucruri gAse§te la Grecl,
elevantini., pe care nu-i simpatizeazA, spune : efireee, toti banii
ace§tia streini, gAsili in Dacia, arata ornele §1 tarile dela miazazi,
cu care dacii stateau in legaturi de comert, dar gasirea banilor
intrun loc anumit nu tnseanind ca erau §i grecii a§ezati chiar acolo
ci numai ca banii for au fost folositi, au avut adica trecer e, all-
turea de banii Dacilorb.
De alts parte, marea inscriptie greceasca a sarcofagului dela
BArbo§i (p. 36) arata cA Grecil de aid nu erau romanizati, cum a
afirmA Pirvan, ci chiar levantinia deabinele.
Prin nimic, deci, nu dovede§te Ca Muntenia Si Moldova fa-
ceau parte din Dada lui Decebal, fiindca nici o dovada nu aduce ci
erau in ele Dad, ci numai ca era o populatie de vreun neam
oarecare. Dar nu dovede§te prin nimic, de asemeni, nici ca ele an
Mut parte din provincia romans Dada TraianA. Chiar dad am
voi sa admitem cA la Dunare, anume la BArbo§i sau la Cteatea
Alba din Basarabia, oti in Chilia, erau, inadevar, a§ezate trupe
de ale Imperiului roman de duper cucerirea Daciei, §i atunci aster
nu va sA zicA ca acest imperiu cuprindea, in provincia sa Dacia
 RE CENZII 71

§i Muntenia cu Moldova, ci cel mull numai CA Romanil se insta-

laserA acolo la Barbo§i etc. spre a impiedica pe barbarii acestor
regiuni din urma de a trece Dunarea dincolo In Balcani pentru a
prada. Exemplu avem in Istoria de mai tirziu la Imperiul bizantin
care facea acela§ lucru pela Cetatea Alba (Tyras) §1 Chilia (Ly-
kostomos) ; ba §1 la Turd, cari facura la fel, ocupind Galata!,
Braila, Giurgiu Principatelor Romine, spre a-§i apara hotarele for
dela Dunare, Impotriva unor eventuale atacuri venite dinspre Ru§i,
Nemti, sau Principa'ele Romine insasi. .

A.a ca, afirmarile Vacate de Pirvan cu aceasta metoda° pa-

trioticA: ca erau drumuri romane cari, pornind dela Dunare, stra-
bateau Muntenia dela rasaritul Oltului, prih Ploe§ti, Drajna de sus
etc. (p. 190), on pela Crasanil de jos din regiunile lalomitei, §i
prin partile Buzaului etc, §i ca erau drumuri romane cari, la fel, stra-
bateau Moldova pela Barbo§i, apoi ,-.ndreni, Poiana pe valea Tro-
to§ului pins la Oituz §1 mai departe, nu sunt deocamdala, de cit
inchipuiri patriotice ale sale, fatal produse de o asa metoda.
RAmine in picioare deci, tot numai ce se §tia pclocumentar'l
pinA acum,adica nepatriotica. ca Dada Traiana cuprindea numai
pArtile Olteniei, Banatului §1 Transilvaniei de sud §i mijloc pinA la.
Porolissum (cp. Arhiva, XXIX, 2, p. I).
CU pentru sustinerea Iui Pirvan : ca Moldova §i Muntenia
',TAM noastre" sunt §1 au fost, §1 pe vremea Dacilor §i pe cea a
Romanilor, o continuitate geografica a Dobrogii, macar ca be des-
parte de aceasta Dunar ea, dar ca Dobrogea nu este o continuitate-
geografica a Bulgariei arasaritene, macar ca pe aceasta din urma_
vede oricine ca n-o desparte de Dobrogea nici munti 'Matti nici
vreun fluviu mare ca Dunarea ; aceasta sustinere e o curata co-
medie, care, cum spuneam si mai sus la cheitia Banatului, nu
poate hotAri ninVc in diplomatie, dar izbute§te cel putin sA lase
impresie urita despra chipul cum facem not tiinta : in functie de
anumite vederi politicefoarte discutabile. Cad, evident, nu cu a§a
argumente §tiintifice s-ar putea justifica undeva stapinirea Do-
brogii de care noi.
Ast-fel ca, prin alcAtuirea ei, aceasta Tara noastra" a Iui
Pirvan, chiar dacA va fi cumva placuta vre-unui patriot" ne-
levantin", desigur insa ca nu are nici un rost pentru oameni de
adevArata carte §1 nici macar pentru izbindirea, prin ea, a vre-unui
interes politic oarecare al ipatriei'.
72 ILIE BARBULESCU

Gh. I. BrAtianu; Vicina, contribution a l'Histoire de la

domination byzantine et du commerce Genois en Dobrogea,
extract din Bulletin de la section historique de ?Academie
Roumaine", Bucure§ti 1923, 77 pagini.
In a. 1359, Nicolae Alexandra BasarabA, domniforul Tarii
Romine§ti, hotarind sA organizeze clerul Principatu'iti sAu care nu
era chiar de mutt Intemelat, ceru patriarhatului din Constantinopol
sa.-i trimite, pen tru acest scop, un mitropolit. Acesta if trimite,
spun Adele patriarhatului", pe Hiacint Hristopulos, mitropolitul
din Vicina. Dar Actele" ru ne arata §i unde se afla aceastA lo-
calitate a§ezata. Istoricii au incercat sa sezolve aceastA intrebare.
Unit au snstinut cA Vicina era undeva in regiunea Cubanului (asa
Le Quien in a. 1740 si Gelzer in 1901); altii a ar fi chiar Vi-
dinul din Bulgaria ; iar altii, cu incepere drla bAnuirile rusulul
Golubinsk I ,,1 documentArile lui Tomaschek, au nezit Vicina In
Dobrogea noastra. DupA cercetarile de pina acum, se pare ca a-
ceastA din urma 'Were, singura, cuprinde adevArul. Dar s-a pus,
apoi, §I intrebarea : unde, anume, in Dobrogea, va fi fost acest
prim scaun at viitorului mitropolit at TArii Romine§ti Hristopulos.
PinA acum, ?tisk un rAspuns hotArit nu s-a putut da : Tomaschek
sustine ca la MAcin pe Dunare, altii ca era pe coasta de apus
a MAril Negre de acolo ; iar, dintre istoricii Romini, N. lorga
crede a nu era chiar la MAcin ci undeva, nu §tle unde, intre
Isaceca §1 Tu'cea, pe rind prof. M. BrAtescu socoate cA se afla,
in aceastA parte, pe locul unde se gase§te ora§elul de astAzi NI-
culitel care In sec. XVII se numea MAnAstiPea.
Luerarea aceasta a d-lui BrAtianu nu determinA nici ea, cu
niinic, localitatea de astAzi unde se afla Vicina; de alt fel, avind
in vedere, lipsa de a§a texte precise, insu§i autorul el decl4rA
(la p. 52) cA nici nu este acesta scopul scrierii sale. CI vrea
numai sA aducA contributii, prin care sA se hotAralca definitiv : -cl
Vicina nu era in altA parte (a. ex. In Cuban sau Vidin) de cif in
Dobrogea. Iat in aceasta lzbute§te, pe de o parte fAcind o solids
critics §tiintificA a argumentelor istoricilor streini §i romini cari au
tratat aceastA chestie pinA Ia dinsul, §i, pe de alta, fAcind o isto-
rie a evolutii vietli acestei Vicina, care in sec. X11 Xly, in deo-
sebi, fusese un insemnat centru comer cial bizantin §i genovez.
De remarcat e, cA, Ia scrierea acestei Istorli a Vicinei, d. BrAtianu
nn invoacA numai acte cunoscute pinA la dinsul, ci publicA §i 38
 RECENZII 73

documente latine§ti inedite, pe cari insu§i le-a descoperit in regis-

trele notariale dela GenDva.
Din cele ce face autorul rezultA hotarit, c5, cum indicase, de
altfel, Tomaschek, nu mai poate fi indolala cA Vicina era in Do-
brogea. E insemnat lucru, insA, metoda solid ftiincificit I cu care-§i
trateazA subiectul. Aceasta metodA se caracterizeazA prin trel note
iundamentale, pe cari am dori sa le vedem la oricare din istoriciti
sogtri: a) cunoa§terea §i utilizarea tuturor izvoarelor §1 scrierilor
cart s-au ocupat mai nainte cu Vicina, b) eliminarea patriotisme-
lor" demagogice, caci ele fal§ificA adevarul istoric, §1 c) obiectivi-
tate deplinA, relativ atit la discujille din punctul a), cit §i la cele
din b).
In aceasta privinjg, adicA ca metoda de cercetare, d. BrAtlanu,
cu toate cA foarte tinAr §i acum deabia profesor suplinitor de Is.
-toria medic §1 moderna la Universitatea din la§i, e superior istori-
cilor no§tri mai vechi, ca V. Pfrvan (cf. p. 65) §1 chiar N. lorga,
care §i dinsul s-a ocupat mai nainte cu Vicina §i Dobrogea el.
In adevgr, spre a ajunge la confirmarea sa documentatoare :
ca Vicina era In Dobrogea, la Dunare, utilizeazA §1 izvoarele ru-
Ase§ti, pe cari le gase§te in deosebi la Kulakovskij §1 cari sunt cu
totul indispensabile pentru studierea cestiei Vicitieir lorga, fiindca
-nu §tie ruse§te in rindul Mtn, (cf.'§i p. 41 mai sus) a tratat a-
ceasta problems" farA sA alba nici idee de ru;ul Kulakovskij, A-
,cest lucru, de altfel, II spune despre lucrarea lui lorga, Insu§i d.
BrAtianu la p. 6. 0 inferioritate de metoda la cel dint% deci, §1 o
metoda superioara la d. Bratianu.
Deosebit de aceasta, autorul cunpa§te §i utitizeaza cele ce
s-au scris despre Vicina §i inconjurimile dobrogene ale ei chiar
pina in ziva de astAzi. A§a, utilizeaza cartea Gie Gepiden a lui
Pr. C. Diculescu, Leipzig 1923 ; cartea tui Ebert : Sudrussland
Altertum, Leipzig.1921, §i allele. Ba Injelege ala de larg §ti-
inja ce face, In cit nu sta nici o clips la Indoiala sa jina .soco-
leala (la p. 32) de observaliile critice, pe cari prof. Dr. life
Gherghel le- face gre§elilor istorice ale lui lorga in revista noas-
trA Arhiva, XXX, din a. 1923, Wear ca un arivist cu apucatura
de slue Intrigase alts datA, ceea ce era o minciung : ca aceasta
revistA ar fi atacat memoria marelui I. C. Bratianu, bunicul auto",
rului (cf. No. XXVIII, 2, p. 272), §i cu toate ca un altul s-ar fi
temut de ambijia, de'i neindreptAlita, a profesorului Iorga care
impune, cut poate, sa nu menlioneze cele ce publicA Arhiva,
74 ME BA RBULESCU

spre a nu se vedea, astfel, erorile §tiinVfice ale sale (cf. No. XXX-
I, p. 83 §1 XXIX, 1, p. 129)
A§a obiectivitate nu are lorga ; de aceea numai ceea ce scrie
d. Bratianu, nu ce scrie §i forgo, poate avea valoare i trainicie
in tiintA. 0 altA superioritate de meloda §1 aceasta, deci (cf. ce
am spus §i despre Sextil Pu§cariu, in Arhiva, XXVIII, 1, p. 154).
A doua nota caracteisticA a metodei de cercetare a auto-
torului cu privire la Vicina §1 Dobrogea ei este, spuneam, elimi-
narea apatriotismelor din studierea Istoriti. In aceasta privintA,
iara§i, e superior §i lui lorga §i lui Pirvan (cf. mai sus p. 66) §1
altora Inca. In adevar, incleletnicjrea lui lorga .din cale afarA de
mutt cu politica I-a inAmolit judecata a§a de tare cu politicianism,_
in cit, inchipuindu-qi ea Diplomajia reguleazA §i va regula harta
cuprinsului Rominiei dupd arAtdrile istorice ale sale, se sforjeaza sd
gAseasca Romlni in majoritate in Dobrogea deja In a. 1186 cind
se intemeiazd Imperiul romino-bulgar al Asanilor dincolo de Du-
nAre. Crede lorga ca astfel, cu a§a Istorie a sa, va putea intAri in_
ochii Diplomajiei dreptul Rominiei de astdzi asupra Dobrogii. In-
chipuiri ale sale numai, fire§te, cum sunt §i cele ale patriotismelor"
§tiinlifice ale lui Pirvan (cf. p, 67). i a§a, lorga, spre a arAta ca.
Romini sunt, iar nu alte natii, in Dobrogea, majoritate, in sec. XII,
ne aduce ca dovezi numele : Tatos (Tatul), Seslav, Satza, ni§te
§eff cari, cum ne spune scriltoarea bizantina' Ana Komnenes, sta-
pineau atunci in provincia Paristrion dela Dunare6 anume pela
DIrstor (Silistra) §i Vicina Dobrogii. Dar aceste numi sunt slavone§d
ba Tatos e §i in limba tAtarilor din Crimeia (cf. BrAtianu, p. 16,
nota 1). lorga impins mai mult de patriotismul" sAu istoric §ovinist,_
n-a vazut acestea. Meritul metodii solide a d -Iui BrAtianu e de a
le fi observat §1 de a le respinge pur §i simplu, spunind d -1u1
lorga, Ia p. 18, ca : all est bien difficile d'affimer ('existence d'unp
nationalite precise a l'exclusion des toutes les autresa, adicA : a
grew de a a afirma existenja tnei nationalitigi precise [in Do-
brogeal cu excluderea celoralte : Bulgari, Pecenegi, etc. CAci, d.
BrAtianu constatd, ca once istoric adevArat, §1 recunomte, ca pe a-
tunci trdiau in Dobrogea Vicinei nu numai Romini, ci felurite alte
naiii : Comani, Pecenegi, Slavi etc. (v. lucrarea asta a sa Ia p. 16
§1 8). 0 obiectivitate de adevarat om de tiinjA, care face onoar
autorului.
Aceasta solidd metodd de cercetare a d-lui George
1. Bratianu, cu deplind cunontere a bibliografiei problemii §i Cu.
 RECENZII 75-

obiectivitatea indispensabilA oricarei adev Arate Stiinte, schiteaza.

Intr-insul, mi se pare, pe un viitor istoric de reala valoare at nostril_
Mai ales fiindcA dinsul a Inte les ceeace altii nu au putut Inca
pricepe, cum spusei cA Stiinta adevarata nu e aceea care tra--
teaza faptele istorice in functie de ambitii §i alte sentimente per
sonale ale istoricului on in functie de interesele politice actuate,.
cum le vede el, ale tariff ; caci toate acestea sunt vremelnice, deci
schimbAtoare, pe cind adevdrurile reale ale acelor fapte rAmin, §i.
Ears voia noastra, aceleasi totdeauna in lume; a§a cA se poate_-
foarte bine cA ceeace aseazi se pare cA vine in interesul politic
al tArii, mtine, prin alte imprejurciri, sa devin A prilej de rAu pentru
ea. Solid §1 trainic e, deci, numai Istoria pentru Istorie", cum .face-
d. Bratianu.
We BArbulescu

Norbert Jokl, Lingulstisch - kulturhistorische Untersu --

-chungen aus dem Bereiche des Albanischen. W. de Gruyter
& Co., Berlin and Leipzig 1923. XlI+367 pag. in 8 °.
Nu §tiu care alts limbs se bucura ca albaneza de o situat,e-
a§a de privilegiata din punctul de vedere at interesului multiplu pe
care-1 de§teapta in lumea filologilor. Un studiu asupra limbii al
baneze are o importantA deopotriva de mare pentru indogermani§tir
ca §i pentru romani§ti §i roministi, caci ant unii cit si ceilalti pot
afla acolo multe lucruri folositoare In legAturA cu domeniul for de-
activitate. Astfel se explica primirea deosebita pe care invalatii o-
fac In general cartilor privitoare la aceasta limbs, asa de intere-
sand supt atitea raporturi. In cazul de fats curiozitatea trebuie sa
fie §1 mai mare decit deobiceiu, pentruca lucrarea vine dela un al
banol)g a§a de eminent, cum este Jokl, profesor §1 bibliotecar la
Universitatea din Viena.
Problemele discutate de autor In aceasta ultima carte a sa'
sint de natura etimologicA: rectificAri ale unor etimologii propuse-
de altii §i explicAri originate. Daca n-ar fi decit atit, §1 Inca ant,
avea a face cu un studiu de valoare. Dar Jokl ii mare§te enornt
importanta prin aceia ca cercetarile etimologice si le bazeaza pe or
cunoastere bogata §1 exacta a civilizatiei albaneze. In cartea a-
teasta gasim o aplicare practicA de mare pret a metodei Intreva-
zute deja de Schuchardt, dar dezvoltatA In toate detaliile de catr&
Rupolf Meringer (profesor la Graz) : studierea originii cuvinteloc
76 IORDAN

cu ajutorul lucrurilor denumite de ele, InefodA definitA scurt prim

vorbele 'Worter and Sachen' (cf. revista cu acela§ nume, publicag
impreunA cu suplimente, dela 1909 incoace, de Meringer, Meyer-
Ltibke §. a.). Din aeeastA cauzA lucrarea pe care mi-am.propus s-o
recenzez aid ne dA In aceia§ vreme informatii despre limba §i despre
civilizatia albaneza. De§i-i vorba de cercetari etimologice, adicA chestii
de amAnunt, un gind conducAtor strAbate caetea dela un cal:tat la
altul. Spre deosebire de inainta§ii sac in domehiul albanologlel, mai
ales sore deosebire de Gustav Meyer, Jokl pornefe dela 'dela ca
poporul albanez a pAstrat din limba strArno§ilor mai multe elemente
decit se crede 0, prinurmare, Inainte de a recutge la limbile ye-
clue% pentru explicarea cuvintelor obscure, trebuie sA incercAm a-
ceasta cu ajutorul limbilor indogermanice, din sinul tAr ora face
parte albaneza. Ace-A principiu nu numai cA duce la i ezultate nouA
§i nea§teptate, dar corespunde §1 stArii reale de lucruri : toll cei
care au cunoscut intr-tin fel sau altul pe Albaneji an constatat CA
acest popor este foarte conservator in toate manifestArile sale ;
dovadA, Intre altele, pastrarea limbil §1 dt cl a nati nalitatii chiar
In fata irezistibilei cuceriri romane.
Fiecare cuvInt este discutat de autor din punct de vedere al
sunetelor, al morfologiei §I al lexicului, astfel ca, clef pedeasupra
s-ar parea cA avem in fata noastrA o lucrare pur lexicologicA. in-
%/gam in realitate multe lucrurl §I din domeniul gramaticli albaneze.
Se intelege ca Izvoarele care i-au stat lui Jokl la dispozitie sint cu
mutt mai numeroase, mai variate §1, asta-i esential, mai exacte
decit ale predecesorilor lul ; deaceia §I concluziile trase conving mai
totdeauna.
Cuvintele tercet to de Jokl sint grupate dupa insemna-ea lo
in urmAtoarele categoriI : 1. Drept, obiceiuri, credinte (cAsAtorie,
legAturi de rudenie, drept consuetudinal, administratie, credinte
populare) ; 2. CasA §I unelte de gospodarie; 3. Configurajia so-
lului Ti vegetatie (copaci, plante de culturA 0 alle lucruri din re-
gnul vegetal); 4. Creferea vitelor 0 outne de animate. Dupacum
se poate vedea numal din aceastA In§irare a tithvilor capitolelor,
chestiile tratate de autor sint tot ap de interesante pentru limba
ca §I pentru civilizatia albanezA ; cetindu-le, cApAtAm numeroase
informatii asupra yield de toate zilele a acestui popor, care, MA-
carcA traecte in mijlocul Europel, prezintA Inca ceva exotic in felut
sau de a fi. Din multele lucrtiri cuprinse In cartea de fatA voiu
releva pe acele care se IeagAstrins de limba §I civilizatia roml-
 RECENZII 77

neasci. Inainte de asta voiu pomeni Ina de cloud obiceiuri cu-

rioase, care dovedesc eta putere de traditie exists la Albaneji.
De§i in general monogami, ei mai pdstreaza Urme de poll-
gamie.Ca aceasta institutie nu se datore§te unei influente mahome-
dane, probeaza Mire altele cuvintul &mare 'die zweite Frau bei Leb-
zeiten der ersten', In care Jr. Icl vede un element indogermanic at
Thsemnarea primitive de 'Mitgattin, Mitfrau, Beifrau'. Tot a§a a-
limas la Albaneji pad astazi urmatorul obicelu, pe care I-au avut
s) -I au Inca §1 alte popoare europene (Ia Basci, depilda, el exist&
§1 acum) : dug nastere, femela-§i cautd de treburile casei, iar in
locul ei face pe lehuza barbatul, care se apaza in pat, prime§te-
vizitele vecinilor, le da §tiri in lega tura cu na§terea, etc. §i aicir
limbs ne spuue ca-i vorba de o traditie straveche : numele tnerkok
are aceia§ tuna ca .§emEre de mai sus.
Pentru not mai interesante sint apoprierile lingvistice §1,-
culturale dintre Albaneji §i Romini. Voiu mentiona cit mai multe
spre a se vedea Inca °data ce necesara este cunoa§terea I'mbii al-
baneze pentru filologia romind.
Albanejii cred ca sufletele continua sd trdiasca dupe moarte
ca umbre §i supt aceasta forma viziteaza pe cei depe patrint. A-
ceste spirite poarta numele de hie (.S.hatten, Gott'), cuvint care
aminte§te prin Intelesurile lui de macedol om. aumbroa I. 'cu umbra,.
care produce umbra ; 2. necurat, stapinit de spirite rele' (P. Pa-
pahagi, Basme a-omine, glosar s. v.). 0 credintd asemanAtoare
posedd Neogrecii §1 Slavii balcanici, (tar e great de spur dace avem
a face cu un imprumuk sau cu ceiace autorul nume§te 'Elemen-
tarverwandtschaft'. Tot, pe -animism se IntemeiaZA superstiiiile
despre vampiri §i vircolaci, care aduc atninta bade bine de ale
noastre §i ale Slavilor (§i popoarele germanice de. nord le au)._
Cuvintele respective dovedesc ca Albanejii sint, in cazul de fatd,
tributari altor neamuri. Masa d mincat este identica in Albania
cu a taranilor no§tri : rotunda, mica §1 a§a da scunda, Melt se
poate §edea la ea numai jos pe pamint. i la Muntenegreni se in-
tilneve acest soiu de masa, pe care I-au avut §i alte popoare indo-
germanice, precum Celtii, Germanii §I Tracil.Cre§terea vitelor este
nu numaiNcea mai veche, dar §i cea mai insemnata ocupatle a Al-
banejilor, atit in nordul muntos, cit §1 in unele vai din sudul tdrii..
Documente vechi arata ca situatia de azi a fost totdeauna aceia§.
In special cre§terea ollor a jucat §i joaca rolul cel mai mare. Limbs
albanezi ()fed martori ai acestei ocupatii stravechi in marea mul-
 78 I. IORDAN

time de termini pasto-esti. Si aici se vAdzsc strinsele legaturi si

puternicile afinitati dintre Albaneji §1 noi, care deasemenea am
fost la inceput un popor mai ale; de pastori, cum se vede din
limbs si din literatura populara. Stupii de albine si-i fac Al-
banejii ca si Rominii : un trunchiu de copac scobit, asezat pe un
pedestal si cu o piatra deasupra ; tot asa-i aveau Latinil si alte po-
poare.
In ce priveste raporturile lingvistice dintre Albaneji si Romini,
am notat pe urmatoarele (in ordinea in care sint discutate). Su-
fixul rominesc-M. cste de origine albaneza, spine autorul (pg.
23 urm., 312), si anume -§ provine din rr ai noul alb. -g, iar
din forma mai veche a aceluias sufix, -ES" ; asa dar contra parerii
traditionale, ca toate sufixele romInesti terminate in p ar fi slave
(v. depilda S. Puscariu in al VIII Anuar al lui Weigand, pg. 218
urm., si G. Pascu, Sufixele rominesti, pg. 366 urm.). Pg. 60 :
Vbulg. s e,t- redat la fel in albaneza si in romina, adica prin u,
cind e vorba de imprumuturi vechi : rom. sots < 58/0, cionqtra
hamotrz, alb. ?stile > sx/s (acelas cu rom. so/, care cu al sau n
dovede5te ca-i de origine mai noua).Pg. 140 urm. : rom. bfrpi,
birsit lAgric.) dtancon, soupeau (de charrue)' provine dupa Jokl
din alb. verz(E), verts(e) `Streichbrett' < lat. * vertia (cf. verttre
terram). Aceasta explicare pare mutt mai plauzibila de cit a lui N.
Draganu din Dacoromania" I, 140 urm., care vede in n. top.
Birsa, identic, dupa el, cu subst. birsa, un element autohton ).Alb,
rernri (E) 'Garnwinde, Kisper e Imprumutat din rom. lemn (supt
forma adj. lemniti); tot din romineste a venit kupgore `kleine
Schtisser (G cupyoar() (pg. 142,3).Rom. uluc Talz, Nute, Rinne'
si /duct/ (Bretter-) Verschlag, Verzaunung, Diele, Bohle' provin din
alb. Pule, l'ugu Trog, R nne' si fl'ug(e) 'Bret,' : aceste doua cu-
vinte albaneze. slut in fond unul si acelas, iar f dela al doilea
-,este o prepottie (=vE, cu v bilabial la inceput, labiodental mai
tirzlu) si ne explica pe u-, o- din reflexele lui balcanice [rom.
u/uc(a), turc. oluc, u/uc, bulg. oluk, sirbocr. Nun toate impru-
mutate din albaneza, unde avem a face cu un element indogerma-
1). 0. Densusianu, in Grai si suflet" 1,1, pg. 142, 3 crede ca-i
vorba de un element slay, pe care-1 regasim supt formele brdce,
&deo `lemnul rascrucilor in care se pun sleaurile' la Valahii din
Moravia si brdce gemnul pe care se sucesc firele dela plasa de
pescuit' la Sloveni, Din punctul de vedere al intelesului etimologia
_propusa de Jokl este mai- probabila.
 RECENZII 79

tile. La rindul sau rom. ram(a) se regAseste in dial. gheg supt

forma ul'uk, uluk (pg. 143 urm.).Pe bunk, bungu, din care a
iezultat rom. bunget, autorul II explicA in legAturA cu faptul ca la
multe popoare mediteraniene fructul stejarului a servit ca hrana :
ghindele se mAcinau, pentruca erau mai bogate in substante fai-
noase decit in nordul Europei. Bunk este derivat dela un verb,
pe care-1 intilnim in vechia Indiana : bhundkti, bhunjati tewahrt
Genuss, geniesst, verzehrt', §i inseamnA dar la origine `das Genuss-
Gewahren', `Kostgewahree, adica `Nahrbaum' (pg. 177 urm.).
Metateza din rom. paltin < platanus, puss de Candrea
§1 Densusianu, Diet. etim. 1313 pe socoteala fonetismului slay, Jokl
o socote§te ca un produs al influentei alb. palun, pane, etc.
3Ahorn', care seaman& cu vorba romineasca atit ca schelet, cit si
ca inteles. In sprijinul acestei pAreri vorbeste §i numarul relativ
mare de nume de arbori §1 plante, imprumutate de Romini dela Al-
baneji (brad, bunget, gmeeire, curpen, maid ; despre ultimele duta
vezi aici mai jos). Afars de asta, in limbile slave nu exists un
cuvint asemAnator cu rom. paltin din punctul de vedere al Inse-
mnarii sau al sunetelor (pg. 190, nota).Rom. molid, considerat
pAnA acum ca obscur, I i are originea dupa autorul nostru intr-un
alb. *mor18(E) al carui aa este suf. colectiv (existent §i in alte
nume de plante §1 explicat la pg. 187); tema mon- se pAstreaza
inca in mile 'das dunkle (wrote) Kernholz der Eiche and an-
derer nicht ha, zhaltiger Blume'. Molidal a fost numit astfel din
pricing ca intocmai ca uhul, stejarul, nucul §. a. are inima le-
mnului de o culoare mai inchisa decit restul. t'.eprefacerea lui 1 in-
tervocalic in r (cf. ',metre < alb mouth) 'se datore§te faptului
ca / din etimon era palatal, cum probeaza alb. morik(d)
`Edeltanne'. 1) Etimologia lui Jokl este desigur cea mai con-
vingatoare din cele date Ora acum : originea slava, presupusa de
Cihac, se love§te de imprejurarea ca acest nume de arbore este
ba§tina§ numai la Slavii vestici (Cehi §i Poloni ; Rutenii 1-au fm-
prumutat, foarte probabil, dela Poloni), iar ngr. gaxuPaos al lui Ti-
ktin nu poate fi admis din motive seinantice. Jokl discutA amanun-
tit variatele intelesuri si forme ale rom. molid (pe -rd, -ft, etc. le
explica din alb. a). Originea albaneza a acestui nume de copac

1). Pastrarea lui 1 mai probeaza ca acest cuvint 1-au impru-

mutat Rominii dela Albaneji pe vremea cind ambele popoare erau
deja formate, adica nu din timpul contactului dintre stramo§ii lor.
80 1. IORDAN

se potrive§te cu marea lui raspin dire §1 vechime la Rom Ini (pg.

196 torn). Tot albanez e rom. curpen, pe care-1 gasim acolo
supt formele kai'l er(e), kurpul', titate §1 de Tiktin, Rum. d. W.b,
s. v., dar §i supt o alta, identica cu imprumutul rominesc, anume
gheg hurpen. In ce prive§te originea acestui cuvint, Jokl vede in
el un radical indogermanic, Insemnind 'drehen, wenden' §* inrudit
cu lat. colo, gr. ItixoRat §. a. (pg. 229 urm.).Alb. kretge 'Kopf-
kohl', socotit de 0. Meyer ca I nprumutat din rom. eurechttl, se
dovede§te acum ca element autohton : dintr-o tema * &en-, pa-
strata In kriie, kt-e 'Vorsteher, Oberherr, Oberhaupt', a rezultat
lcrentSe, variants necunoscuta lui Meyer, apoi kreae. Pentru lute-
les stilt de comparat paralele din alte limbi : ital. cavolo co puccior
pietn., lomb. gabiis < ital. capo (pg. 232 urm.).Rom. lucru §i alb.
l'ukEr, l'ukre IS,:haf-) Herde' au la baza un lat. bale. lucrum. Cu-
prilejul discutiei acestor cuvinte Jokl crede ca etimologia lucra(re)
< lucubrare, propusi de Candr.-Dens., op. cit. 1013 trebuie
respinsa, cum arata §1 limba albaneza (pg. 257 urm.) i despre
mult cercetatul §I Inca nelAmuritul rom. latti se pot gasi oarecare
informatii §i puncte de sprijin la Jokl, pg. 236 urm. §1 328, uncle
se ocupa de alb, l'aj(e) 'von 'Schafen mit schwarzen und weissen
Hamden', a dad ultima etimologie, datt de Barirt: lat. /aureus (din
/aurua `Lorbeer' : cf. trevis. kra 'Mischung von weiss und schwarz',
Meyer-Ltibke, Rom. Et. Wb. 4943) o aproba fail rezerve. Asa
find, se poale spune cu destula siguranta ca rom, laid nu tre-
buie despartit de alb. l'aj(e).
Observatie. Cuvintele , albaneze Aule (pg. 78, r. 18), ultile-
(pg. 79, r. 2),. palun (pg. 79, r. 12) §i mosaic (pg. 79 r. 27>
trebufesc cetite cu 1 velar.
1. lordan
 BIBLIOGRAFIE
Sa prlmit la Directia Arhivelw (Str. Nperanfit No. 14)
Andr6 Mazon : C-mies slaves de la Mazeloine sud-occi-
d.ntal., Paris 1923.
Prof. Dr. Milo§ Weingart: Byzantslcd kroniky v Litera-
tut6 cirkevte dovanske, Oast 11-oddil 1. V Bratislave
1923.
Ernst Gamillscheg Oltenische Munlarten, Wien 1919
Dr. P. Andrei : Die soziologische Auffassung der Erkent-
nis, Leipzig 1923.
Revue beige de Pn'Iologie et d'Histolre, tom: II, No. 4
Bruxelles 1923.
Cesky dlsopis historicky, XXIX, 3.4, v Praze 1923.
Juridideski pregled, XXIV, 9-10, sofia 1923.
Revista de Ciencias Juridicas y Sociales, P, 4 5, La
Plata, Rep. Argentina, 1923.
Curtea domneasca d'n Arges, note istorice si arheolo -
gice de Virg. Draghiceanu (in Buletinul Comisiunei
Monumentelor istorice, a. X-XVI), Bucuresti 1923.
N. BAnescu : Changements politiques dans les Balkans
apres la conquete de PEmp're bulgare de Samuel (1018)
Bucuresti 1923 (tin Buletin al Academi i romaie).
N. Banescu: Les premiers temoignages byzanrns sur
Its Roumains du Bas Danube (extras din Byzantinisch-
neugriechischen Jahrbilchern, Band 111, 1922,. Heft
3-4), Weimar 1922.
Prof. M. Minovici: Discurs tinut cu ocaziunea deschi-
derii cursurilor Facultatil de Medicina din Bucuresti pe
anul scoiar 1923-1924. Bucuresti 1923.
Buletinul sozietalif numismatice romane, XVIII, No. 47,
si crogica numismaticA si arheologicA, IV, 5-6. Director
Const. Moist'.. Bucuresti 1923.
P. Musoiu : Banchetul sau Despre Amor de Platon
§1 Banchetul de Xenofon. Traducere in romaneite.
Bucuresti 1922.
T. Palade: Radu de la Atimati, Ploesti 1923.
Buletinul Soc'etAtii regale ro mane de Geografie, XLI,
Bucuresti 1923.
Anuarul Societalii literare Gr. Neundrescu a elevilor
 de curs superior din Liceul Unirea", Foconl. Foci.ani
1923.
-,- Memoritil titratilor Romgni de religle mozaica relativ la
decieunea Senatului. Universitar ern Iasi in chestia
disectiunii cadavrelor la Facuttatea de Medicina, Iasi
1923.
I. Siadbei : Alexandru Lambrior (extras din Viaja rom.")
Ia i 1923:
V. Motogaa : Arti-ole si documente, Cluj 1923.
loan N cu ce, buletinul Muzeului ,municipal din Iasi,
fasc. 3, Director G. Oh' banescu, la$i 1923.
Bev'stele :- Arhivele Oltenia', din Craibva.Bisetica orto-
doxa romans, dia Bucuresti. Vika nova, din Bucureti. Cu-
vantul dreptajii, din ChIsinau. Sezatoarea, din Folticeni.T
Cele trei Crisuri, d n Oradea Mare. Arhiva C. F. R. din Chi--
sir:Au. Transilvania, din Ctuj. Invalatorul, din Cluj. Gindul
nostru, din last. Vi ja romineasca, din Ta§i. Vista crestina,,
din Iasi. Comoara Sitelor, din Blaj. Grai si sutler, revista
Onstftutului de Filologie si Folklor", publicata de Ovid pensu-t
§ianuf I, 1, Bucureti 1923, 'cudor Pamille I, 11, Dorohoi 1923-
Junimea Literara, XII, 10-11, c%ifauti 1923 .Revista stlinflfica V.
Adarhachi, X. 1, Iasi 1923.
Ziarele : Adevarul literar si artistic, din Bdcuresti. Unirea
din Blaj. Deuteapta-te romare, din Campulungul Moldovenesc,
Romania Viitoare, din Ploesti,Cultura poporuluff dip Cluj,
Anewear°

Au aparut :
Pove*ti *i Bazaconii din Moldova
de N. A. BOGDAN
Un volum de 352 pagini, 27 lei 50, Edijia Cassei Socec &
Co, 13ucure§ti.
:-: Calauza Oraului lai :-:
cu 40 ilustrajii si 3 pima : :-
de N. A. BOGDAN
Editura Comisarlatului Expozijiel Moldovei intregite din Iasi
Prejul 20 lei
--
Ambele volumesse alla de vinzare la toate librariele
Sub press, In editura Socec & Co. Bucuresti
-:- ALTE 15 COMEDI.I -:-
de N. A. BOGDAN