Fl nul XXXII ranuarie/1925 No.

ARHIVA
ORGANUL SOCIETATII ISTORICO-FILOLOGICE
DIN IASI

Director : ILIE BARBULESCU ,

SUMAR
ILIE BARBULESCil 0 metodd do corcetare lilologica .i
pret nsele siisisnio" in vechile texte ro-
. minesti,
1 NEGRESCU . Influentele slave asupra fabulci ro-
. minesti in litera tura popularii scriga
P. CONSTANT1NESCU-1A1 Un cifolaborator fratiffz la Istoria Ro-
minilor.

Comunicari
Ilie liarbuleseu layer si iezer. Virginia .Vericeanu : hitemeietorui
Filologiei slave. - I. fordan : Activitatea id 'logic& in Catalonia. Chivu-
t5. Coltea. Dr. Die Gherghel: Valaska. N. Mustafa : Interneietorui
Slavisticei la Romini : B. P. Hastieu. Dr. X: C. Beienaru : Urnie tra-
eice In obieciurile noastre '2. Virginia Vericeann Milsura valorii ope-
relor de stiinta. 1. fordan Corlian5. Deditk
Recenzii
Reuniunea Fr5(ia" a Rominilor din conitina Cata (jud. Tirnava.
Mare) : Un siert de veac. loan Boatnba: Banca Marmoroseh Blank et,,,
Comp., Societato anonima ($t. Cazacu). N. lorga : Istoria artei mc-
dievale si moderne ititdegaturii cu desvoltarea societatii (I'. Constan-
tineseu-lasi).

IASI
TIP. H. GOLDNER Str. GH. MTARZESCU No. 17
1925
 ITONTEITITNINI211igall.

Rugarn cu insistenta persoanele cari primesc ARHIVA,

sa ne &Unita costul abonamentului ce ne mai datoresc pe
trecut sau pentru anul in curs, intru cit, cheltUelile tiparului
fiind foarte marl, se cer adevarate sacrificii pentru a putea
apare.
11.01170=MT

ARHIVA
Apare de patru on pe an : Ianuar, April, Iulie §i Octombre.

ABONAMENTUL ANUAL
.- a
- 100 de lei pentru Rominia. . . t.
. 40 de franci franceji pentru Franta. Italia, Belgia,
Anglia, Elvetia $i celelalte tdri din unittnea postald.

Orice corespondente sä se adreseze :

Pentru tot ce privqte Directia 4i Redactia, <manuscrise,

carti, scull do puff/cat/mil etc.>, . .
D-Iui Ilie Birbulescu,
,_... profesor universitar,
.. :.
Strada Sperantci No. 14.1d5i,
Pentru Administratie, expeditie, abonamente, mandate -poi=
hale etc.
D-lui ,N. A. Bogdan, publicist,
Strada .Aft;inet, Ato, 4, (i1011 2) 'OA

Pentru anii mai vechi ai aceStei Reviste, a se a,,'resa

-tot D=lui N. A. Bogdan.
TMINTINi.
 ARHIVA
hvisli do !MN, filo Togio ii UNA Wiwi
II

Director : ILIE BARBI:ILES=

,-- Organ at Societaili de Istorie i Filologia" din la0---

II

Anul XXXII 1925

..4 .... . ...

I/01
TIPS H. GOLDNER Str. GH. MARZESCI! No. 17
1925
 El VA
REVISTA de ISTORIE, FILOLOGIE §i CULTURA ROMINEASCA
DIN 1A$1
Anul XXXII lanuarle 1925 Nr. I.

0 metal Oe cercetare filologica1) 0 pretinsele

sasisme" in vechile texte rominegi

Lipsa cuno§tintelor de SlavisticA cu privire la scrisul vechilor

texte romIne§ti cirilice mai intii, §1 apoi, unilateralitatea (izvoria
foarte mult din aceasta lipsa) cu care mintile filologilor cari le-au
cercetat Si le studiazA privesc alcatuirea fonetica a limbii acestor
texte, amIndoud aceste mari cusururi au facut sa se creada, in Fi-
lologia de pind acum, ca In veacurile XVI §i XVII fiinla limbii
romine§ti se afla in un stadiu arhaic fatA de stadiul ei de dupi
aceste veacuri, care-i, in general, chiar cel modern de astAzi §1 deci
deosebit de acel arhaic anterior.
Ast-fel au socotit, din aceste cloud pricini, in afara de filo-
logii mai vechi, §i cei de astazi ca : prof. Const. Galu§cA (despre
care am scris in Arhiva XXVIII, 1, p. 145 §i care insu§i declass
ca nu e slavist), la fel, apoi, Sextil Pu§cariu, Ovid Densu§ianu, 1..
A. Candrea Si N. DrAganu, cari, ce e dreptul, nu fac, ca GAlu§ca,
a§a declaratie deschis, dar din scrierile for se vede clar §i spiritul
unilateral cu cari privesc vechile noastre texte §i lipsa cuno§tintelor
Slavisticiti cari i-ar fi impedicat, desigur, dela aceasta unilaterali-
tate, cum am invederat, intre altele in Arhiva XXX, 1, p. 51, 73,
64 §i XXX, 2, p. 192.
Eu, in diferite rinduri am arAtat, intradev5r, §i in aceasta Ar-
hiva §i mai cu seams In cartea-mi rAsturnAtoare a vechilor con-
ceptii filologice : Fonetica alfabefului cirilic in textele romine din
veacul XVI 0 XVII In legdturd cu monumentele paleo-, sirbo-,
1) Cf. Arhiva, XXXI, 1, p. 47 §i XXX, 1, p. 63.
2 ILIE BARBULESCU

bulgaro-, ruso- ,ci rovino-slave, ca acea credinta a filologilor not

tri despre arhaizmul limbii romine§ti din sec. XVI §i XVII nu nu-
mai ca e o gre§ala prin care d fal§ificA limba vechilor noastre
texte, cind o studiaza §i vor sa o reconstituiasca din monumente,
dar e o gre§ala chiar productive In altii ; cad, luindu-se dupe din-
§ii, ace§ti altii, can atirna oarecum de ei §i sunt Inca §i mai putin
cunoscatori intr-ale Slavisticei de cit indrumatorii lor, fal§ifica §i
nal departe limba vechilor noastre texte. A§a gre§eli fal§ificatoare
a comis de pilda preotul C. Bobulescu, cind, fara a tine socoteala
de aratarile anterioare ale mele on fara a le cunoa§te, s-a apucat
sa transcrie limba unei Cazanii din anul 1708, despre care am
vorbit in Arhiva, XXX, 2, p. 192 ; §i tot astfel, din aceia§i ne§-
tiinta WA* dela altii, prof. lorga a fal§ificat, ca §i Bobulescu, limba
unor vechi documente §i Cazanii romine§ti din sec. XVII, despre
care am tratat in Arhiva, XXVIII, 1, p. 158 §i/ b. 2, p. 290.
Ace§ti filologi Si imitatorii lor, incurcati de aratArile documen-
-late ale me'e, §i-au insu§it, ce e dreptul, in chip tainit (incorect
de altfel) unele din aceste aratari ( a§a 0. Den§usianu §i I. A. Can-
drea §i lorga, cum am aratat in Arhiva XXX, 1, p. 71). In chip
tainic, fiindca vanitatea ii Impinse sa nu se arate pe fara ca ne-
cuno§tintele intr-ale S avisticei §i, de asta, lipsa de orizont i-au fa-
cut sa comita aceasta gre§a15. La alte din acele aratari ale mele
insa, ei au staruit, apoi, mai deg arte, de a nu §i le insu§i (macar
tainic), ci s-au indaratnicit sA fal§ifice mereu, dupd vechile lor idei
arhaizatoare §i gre§ite, prefacindu-setot din vanitatea de a nu
'se arata necunoscatori §i gre§itori ca din§ii constata, ca eu nu
wad bine problem limbii vechilor texte romine§ti.
Pare-se Insa, acum, ca, cu toata indaratnicia cu care s-au silit
sa nu recunoasca ca au gre§it §i ca au scris in zadar §i fail du-
rabilitate cele ce au scris in Filologia romina, au inceput ei in§i§i
acei filologi sa-§i dea socoteala de acea gre§ita arhaizare a limbii.
A§a ca acum, de altfel, tot spre a nu parea ca nu cunosc Sla-
vistica §1 Ca au privire unilaterala parasind o parte din acele
vechi silinli de a arhaiza, au inceput, in locul a o parte din ele,
_sa sustina altceva tot a§a de gre§it §1 unilateral : ca unele din ve-
chile noastre texte cuprind in limba lor elemente fonetice §i mor-
fologice streine, anume mai cu seams seisegi, ceea ce dovede§te,
afirma ace§ti filologi, ca acele vechi texte, cari ar fi cuprinzind in
ele astfel de sAsisme, ar fi fost unele copiate, altele scrise de Sa.§i,
Ian nu de Romini. Aceste sasisme de astazi erau mai Inainte so-
 0 METODA DE CERCETARE FILOLOGICA 3

.cotite de ei mai cu seams arhaizme, conform cu parerea ce spu-

sei ca aveau despre stadiut fiintei limbii noastre vechi din sec. XVI
§i XVII. In timpul de pe urma, d. C. Lacea a incercat sa formu-
muleze iarA§i aceasta noua gre§ealA, sustinind ca cei 3 copi§ti ai
textului numit Psaltirea ScheianA (copie din sec. XVI) erau Safi,
cum i-ar fi aratind scrisul limbii din text. Asa spune Lacea in Da-
coromania, III (a. 1924), p. 461. lar d. N. Dragan sustine, addogind
probe cari voi al-Ma ca sunt toate gre§ite, cA, tot astfel, a fost scris
de un sas Manuscrisul liceului graniceresc G. Co§buc" din sec.
XVII, cum i-ar fi aratind scrisul limbii din acest text, despre care
trateazA in acela§i volum din Dacoromania, la p. 472. Si a§a mai
sustin ace§tia acum Inca despre alte texte vechi : sasisme in limba.
Dar §i aceasta noua teorie a sasismelor, ca §i cea veche a
arhaizmelor din limba romineasca veche, se intemeiaza mai intii
pe o unilateralitate de ifidecatd a fauritorilor acest )r 2 teorii, iar
In al doilea rind pe lipsa for de cunoginfi in domeniul Slavis-
ticei in genere i in domeniul Slavistecei rominecti in deosebi.
Aceste 2 lipsuri ale for imi voi permite sa le arat aci in cele
ce urmeaza, pe cea dintii dovedind-o prin scrisul limbii romine§ti
astdzi, pe de o parte de cAtre §colari incepatori, pe de alta de
cAtre alte persoane mai mult on mai putin culte, iar lipsa a doua
dovedind-o mai ales prin prezentarea unor fenoruene ortogralice
slave §i romino-slave despre cari nu am scris in Fonetica alfabe-
tului cirilic, §i de aceia filologii no§tri, necunoscatori ai Slavisticej,
neViind ca ele exists chiar in sistemele ortografice slave Si ronano-
slave, le-au Nat mai inainte drept arhaizme iar acum, de cind cu
noua for teorie, be iau drept seisisme in limba textelor romine§ti vechi.
Sa incep cu scrierea limbii romine§ti astAzi ; cAci aceasta ne
va Invedera unilateralitatea judeCatii cu care filologii no§tri au ajuns
la a cryle mai intii in arhaizmul iar acum in sasismul unora din
vechile noastr6 texte,

Scrierea limbii romine§ti astazi

Filologii no4tri, §i vechi §i noui, fiindca n-au fost pregatiti in
ale Slavisticei spre a intelege cuprinsul ,,Foneticei alfabetului ciri-
lic" a mele, n-au bagat de seams ca, spre a cunoa§te exact limba
unui popor din textele scrise ale lui, cercetatorul trebue sa aiba
in vedere urmatoarele doua consideralii :
Intii ca, atunci cind scriitorul unui text, sau chiar oopietorul
4 ILIE BARBULESCU

lui dui:4 altul, e om mai mult sau mai putin cu cultura, fie §i in-
cepatoare, a vremii sale, cultura capatata sau prin §coala la care
a invAtat, sau prin §coala §i atingerile-i cu literatura limbil sale ce
insu§i, in chip autodidactic, cite§te,atunci el, fiindea astfel a ajuns
de cunoa#e exact valoarea pudica ce ortografia sau ortografiile
timpului sau au dat fiecarii litere a alfabetului, transpune exact
sunetele limbii sale in aceste litere cu cari o scrie. In acest caz
scriitorul (sau copietorul) unui text face o lucrare mai numai obiec-
tiva §i cu totul mecanica cind scrie limba ce vorbe§te.
Dar al doilea, cind scriitorul sau copietorul textului e om
farA cultura, ad icA care a invatat prea putin in §coala (eel mult
clasele primare) unde se arata ortografia §i valoarea fonetica a li-
terelor spre a §ti cum sail scrie limba cu ele, §i nici contact cu
literatura vremii sale, prin autodidacticism, nu a avut sau prea putin
a avut, spre a invata gingur din aceasta, atunci el nu cunoafte e-
xact valoarea fonetidi ce ortografia sau diferitele sisteme ortogra-
lice ale vremii sale au dat-o literilor. Din aceasta pricing a necu-
noa§terii exact, dud i§i scrie sau copiaza limba textului sau--§i-o
transpune exact in litere numai attt cit i-a ramas in minte limpede
din ortografia invatata sau observata de dinsul in prea putinele-i
citiri proprii ; in afara de atita insa, scriitorul, cind nu-§i mai aduce
aminte de ortografia vremii, face el insu§i analogd ortografice in-
tre cele ce a invAtat §i cunoa§te mai mult on mai putin exact prin
lapsus memoriae. Aceste analogii, cari de obicei atirna de firea
individului, sunt adeseori incorectitudini logice, §i de asta ele au
ca efect faptul ca, printr-insele, acest scriitor incult transpune (po-
trivit cu logica fal§a a analogiilor stabilite de mintea lui) neexact
sunetele limbii in literile cu cari o scrie. In acest al doilea caz,
lucrarea scripturistica a scrii(orului nu e mecanial ;i aproape in-
conftientei ca in cel dintii, ci in cea mai mare parte psihologicet
i conftientei.
Spre a documenta aceste doua observatii, pe cari nu le-au
bagat de seams filologii .no§tri cind au ajuns la ideia pomenitA a
arhaizarii limbii noastre din veacul XVI §1 ra-sasismele pe cari le
vAd in aceasta astazi, reproduc aci uncle din scrisorile ce, urmA-
rind aceasta idee, am adunat, in diferite vremuri dupa aparitia car--
tii mele *Fonetica alfabetului cirilic*, dela felurite persoane din
amindouA cazurile sau categoriile de can vorbii pia acum. Pentru
ca documentarea mea din ele sa fie §i mai limpede, obsery de la
inceput ca in scrisul nostru actual, circula, nu numai ortografia A--
 0 METODA DE CERCETARE FILOLOGICA 5

cademiei de astAzi, cu diftongii ea §i oa scris Intregi, cu i §1 u

,pentru sunetele /, u intregi s1 jumatitite (alts data r, g), etc, ci Si
iortografia Academiei de la intemeierea ei §i introducerea scrierii
latine in locul celei cirilice, din ai cArei reprezentanti §1 elevi tea-
esc §i astazi printre noi, §i cart scriau cu c1 scud nepronuntat la
sfir§itul cuvintelor, cu é pentru dift. ea, cu o pentru oa etc. far
cei inculti de acum, de cele mai multe on prin puterea traditiei
transmisa for de inainta§ii imediati cart 1ncA chiar traesc de multe
on printre din§ii, amesteca amindouo aceste sisteme ortografice,
cel vechi §i cel nou, producind la scrisul for fenomenul psiholo-
gic de care am vorbit ; de§i, chiar cArturad (ziare §i filologi s. ex.)
amesteca la fel porti din vechia ortografie cu cea noun (a§a t §i
ti din vechia §i dift, ea, oa din cea noun), socotind cA iau rational
din amindoud ortograflile literele prin cart se transpune mai exact
limba.

In a. 1906 aveam o servitoare de loc din satul 1-151meag din

Transilvania ; era in virstA de 22 ani, se numea Ana (Nutica)
. Zglimbea §1 era romIncA tarancA neao§e. Atunci mama ei i-a tri-
,mis de acasa din Flajmeag o scrisorica pe o carta postala, pe
-care InsA nu i-a scris-o ea Ins5§i ; pentru cA se pare Ca nu prea
§tia sa scrie u§or (fiind femee bAtrIna) ; ci i-a facut-o invatatorul
din sat la dictarea sau spusa mamii §i care §i el era de loc tot de
.acolo. AceastA scrisoricA, pe care o tin la dispozitia filologilor, ca
-sA nu pretexteze cA inventez eu cele ce spun, are pe ea chiar pe-
cetea Po§tei din Ungaria Sarkany" §i pecetea celei din Jai cu
data de 1906 April 10. Faptul a a fost scrisa de un Invdtator
Om in virstA) arata ca a fost facutA de un om din categoria Mill

'
de care am vorbit, adicd de unul cu oarecare culturd a vremii sale
i care, de asta, transpunea mecanic sunetele limbii ce vorbea.
Reproduc aci aceasta scrisoare, literA cu literA §1 cu punctuatia ei:
HAlmeag 25 Martie
Prea dorita nostrA ficA Nutico. Afla despre noi ai tat pArinti
ca sAntem sAnAto§T cu toll. Si am primit scrisdrea to §1 ne am bu-
curat cA e§ti sAnatOsA. Si dacA vi pe pa§ti acasa sa ne scri §i sat/
:umperi ata negrA §i albA §1 un bobin gAlbior ca acolo sAnt mai
eftine §i mat bune. Dad vi in bucuresci sa§i (sic) grijescA (sic) 9
1) Aci se vede el a uitat a numi persoana de care scrie
lizei sale.
6 1LIE BARBULESCU

bani CA mumata este rusine sa mai csa in lume ca auzit ca a pus

intro sari 60 de franc/ si Romaniea tdta numai de elu (sic) vor-
beste si mie rusine. Si sa ne scri daca vi acasA ca sa stim. Si
ghitA este sAnatos dar a fostu (sic) 3 saptamant (sic) inchis cace 1)
nu a vrut sa stea la husarl. $i sasi lase pe curva pe tArana 2) sasi
vaza de copii. Daca vi in Bucuresci sai aduci so citesza. Si Daca
gAsesci un lepedeu frumos sati aduci. Draga Nutico afla si despre
not ca suntem sanatOse".
In aceasta scrisoare se vad amestecate reminiscente culturale
vechi si noua la un loc, adicA sistemul ort grafic al vechii Aca-
demii romine cu cel nou al Academiei de astazi. Din vechiul sis-
ter are : t pentru sunetul i jumatatit, s. ex. in : taT sAptainani etc,
alAturi de cel nou i pentru r s. ex. in not ai (tai) ; are e ysi ó s._
ex. in : negrA, so citsca, sau nOstrA, scris6rea, dar si dupd noul
sistem : scrisorea, prea ; are u final nepronuntat dupd vechiul sis-
tem (tin rc scurt) elu, a fostu etc., dar si numai el, fost, dupA sis-
temul cel nou. Asa ca, gratie acestor compromisuri si reminis-
cente ortografice ajungem ca, spre a desprinde limba reala a ce-
lui ce a facut scrisoarea asfa, trebue sa fii socotealei. ca filolog, de
amindoua sistemele ortografice ; c5ci daca pui pre numai pe unul
din ele, adicA numai pe ccl v chi stu numai pe cel nou, ajungi
sa inventezi o limba romineascA pe care nici odata n- au pronun-
tat-o nici scriitorul scrisorii nick nimeni in satul Halmeag i nici in
alta pa te. Caci, in adevar, nu se pronunta la 1906 in Halmeag si
nici acum nu se pronunta : elu. a fostu, ci numai el, font ; nu se
pronunta si 1 jumatAtit si i intreg finale : ai taT pArinti... sAnatosi..,
ca e§ti... mai eftine §i mai bune, ci numai : al tat parint sana-
to§I... ca e§ti... mai eftine §i maT bune ; nu se pronunta cu un sin-
gur I final. dacA v/ pe pasti acasA sa ne scri, ci tot cu doi i.
(: ii iT) ca in : de copii. adica : dacA Vil, sa ne serif (sau, dupa
noul sistem ortografic : vii, scrii).
Filologul, repet, trebue sa cunoasca toate sistemele sau apu-
caturile ortografice ale vremii scriitorilor textelor, daccivrea sa des-
prindA din scrisul acestora limba ieala pe care o scriau ; cAci, dad
nu be cunoaste pe toate, ci numai pe vreunul, §i apnea numai la
acesta ca la un calup scrisul, atunci va neiscoci o limbs neexistenta
la scriitor ci numai in inchipuirea sa, o limba care ar putea pArea_

I) Pentru : caci
2) Pentru : tarana
 0 METODA DE CERCETARE FILOLOGICA 7

chiar de Sas sau de alt neam, mai ales and afli scris, dupa sca-
pari (lapsus) analogice ca : sa§i grije3c5, §i mai esa on saptamani,
cari, precum vedem, se Intimdla §i la scriitori cu oarecare (de§i,
evident, mica) cultura a vremii lor. Cad, nici in Halmeag §i nici
in Oa parte pe acolo nu pronuntau Rominii astfel pela a. 1906, §1
nici chiar Bucuresci, gasesci, care-s imitatie dupa vechiul sistem
ortografic in loc de pronuntatele de Invatator : Bucure§ti, gase§ti.
Dar mai departe, in a. 1907 aceasta'Nutica Zglimbea plecase
din serviciul meu acasa in Halmeag. De aci ne scrise la Iasi o
carts posta15, care poarta aceea§i pecete a Po§tei de mai sus §i pe-
cetea Po§tii din la§i cu data de 6 Martie 1907. 0 tin §i pe aceasta
la dispozitia filologilor, ca sa nu pretexteze ca am inventat-o eu a-
cum pro domo"; o reproduc insa aci liters cu liters :
Halmeag in 19 februare
Sand Manile Conita §i Conaf ca sant bine Si a§ dori sd aflu
si despre dumneavastra ea ce mai facetcl (sic) didinica i bine IA Sarut
Manile conita ca dumineca in 25 februare ma casatorescci (sic) va
Sarut Manile §i Sarut pe didinica §i Sarut mana si adomni§ari (sic)
Emili.
ramaei (sic) adumneavastra supusa Anica Zglimbea..
Anica Zglimbea nu avea alta Invalatura de cit acea a §coli
primare sate§ti din Halmeag ; incolo nu citea niciodata nimic. Ea
face parte, deci, din categoria a 2-a mai sus rinduita de mine, a-
dica dintre cei cari nu cunosc bine nici o ortografie §1 cari, de
asta, fac deseori Li In§i§i analogii ortografice" dupd inclin5ri psi-
hologice ale lor. In once caz, in §coala invatase sistemul nou at
Academiei (era §i. tinard, de altfel) ; caci pune ea nu e ca InvAta-
torul din Halmeag pentru diftong. Diftongul oa nu §tie sa-1 repre-
zinte nici dupa sistemul vechi : 6, nici dupd ce 1 nou : oa ; cAci
scrie a pentru el, s. ex in dumneavastra de 2 ori, a domni§ari,
probabil prin analogie cu aitceva. Nu §tie s5 reprezinte sunetul I'
(a) ; cad scrie numai a i a, §i pentru acest din urma sunet §i pen-
tru a : va sand §i manile, sant, mana §i ramaei. Ba stabile§te ea
1ns5§i analogii logice sau psihologice In : ce mai faceta, ma cas5-
toresca ; cad nici ea nici nimeni in Halmeag sau in and parte nu
pronunta aceste forme cu a final, ci nu mai : facet, casatoresc. Care
va fi originea psihologica sau logics a acestei analogii grafice"?
Nu cred cA ar fi alta de cit, cA Zglimbea numea literele alfabetu-
mai (cum va fi InvA(at la §coala, poate) : ba, cA, cla, fa, g5 etc., pe
8 ILIE BARBULESCU

chid altii, se §tie, le numesc ba, ca, da, fa, ga etc., iar altii be, ce
de, fe, ghe etc.; §i, la scris credea in mintea ei, ca (d, di repre-
And pronuntatele de ea : t, c. tar cit pentru ei din ramaei, nu §tiu
acum Wei ,,analogii" facuta de mintea ei sa-1 atribui ; caci na nu
pronunta ea nici °data. Ba e ciudata In scrisqrica asta §i morfo-
logia : Conn, In forma de nominativ singular in loc de vocativ :
Connule, (sau chiar ca in limba veche : Conne), cum ne-am a§-
tepta dela un romin, cum de fapt pronunta insa§1 Zglimbea cInd
era la mine In serviciu §i cum se vorbe§te de toti §i In Halmeag.
Daca acest scris at Anichii Zglimbea 1-am intelege numai
dupa ortografia de acum sau §i chiar numai dupa vechiul sistem,
ar trebui sa zicemca d-nii Lacea §i Dragan etc, despre scriitorii
Psaltirei Scheiane §1 ai altor texte invocate de dInii ca Zglim-
bea e sash* sau alta streina ; cad scrisurile ei : Sarut minile Co-
nita §i Conn" nu le-ar pronunta azi na de cit un strein ; precum
tot numai vre-unui strein i s-ar putea atribui ca ar fi pronuntind :
ce mai faeeta, ma cas5toresca, sau rAmaei , on chiar dumneavas-
tra, (a)domni§ari etc.
Iata, dar, la ca absurditati ne duce teoria noua a sasismelor
In limba vechilor texte rominnti 1

Dar §i alta Inca.

In anul 1908 aveam o servitoare cu numele Anica Ionescu,
de origine din °rapt Buzeu, rominca neane §i dinsa. Ea avea a-
colo o nepoata in virsta de vre-o 20 de ani, de asemeni rominca
curata, care invatase, in §coala din Buzeu, 4 clase primare §i apoi
Intrase la me§te§ugul croitoriei Intr-un atelier. Aceasta nepoat5,
care se numea Elena Ionescu, scrise de acolo ngatnii sale o scri-
.soare, pe care o tin la dispozitia filologilor, ca §i pe celelalte doua
de mai sus, §i pe care o reproduc aci, in parte, Uteri cu !Hera ;
iat-o :
Octombre 8/909. Buzau.
Draga tat') Anicuio
,Am primit scrisore matal §i tot de odat §i pachietu cari iti
sarut man Im vine forte bine foile §i de lung/ §i de largi la beteli
ca nu trebui sa le mai facd nimica §i jachietu de asemene parca
cunt facut pe corpu meu. atat Wile sa le mai ajustez putin. Vam
mai scris vreo doua scrisori §i till am primit' nimica nu §tiu de ce

1) Pentru : tats.
 0 METODA DE CERCETARE FILOLOGICA 9

una afost din parte mea tar alta din parte marrii. Eu am deschisa
§cola Si atelier de sericicultur §i filatura tesatori §i lucruri na-
tionale... pans acgi castig nu am avut de cit atrebuit sa scota')
din pung') dar sper ca o sa fiu in curajal 9 atat de minister cit
0 de cetele (sic) din ()rasa 6) am cite va lucratore... Aurica am dat
la pension sa in vete cursa 9 licial ca la prima var 7) sa de e-
xamen la liceu ea in vat 9... bine era so dam la normal dar nu
avea etat 9... Torele in vat !o) la §col Dorescei is) draga tat 12)
sA te vad... vazand ca nu neti uitat... nu §tiu de merge la Scot...
aveti \ocazi... va esim la gar... cad mat 19 meai spusa '6) mutt si
adeva?at afost §i eu tern asculta 19 si te voi ascult 17) etc`.
Autoarea acestei scrisori face parte din categoria 2-a a mea
de aid. Ea amesteca amindoud sistemele ortografice, luind din fie-
care_cite ceva mai mutt on mai putin cored. A§a, are, dupd sis-
temul vechi 6 si -6 pentru dift. ea §i oa ; insA ne§tiind clar ce va-
loare are accentul deasupra lui e §i o, nu-1 mai pune, ci scrie :
am primit scrisore pentru scrisOrea, forte bine, din parte mea, din
parte mami pentru din part6, are §cola, s5 scota, citeva lucratore,
§col §1 nett uitat pentru neti, tern asculta(t) pentru tem etc. Are
insA §t dupi noul sistem ortografic ea p. 6 : avea, meai spus(a)
etc. Cunoaste; ce e dreptul, si intrebuinteaza literile a si a, dupd
noul sistem ortografic, pentru sunetele corespunzatoare for si as-
tazi, dar pune Sit dupd vechiul sistem ; asa : cA, s5, fac5, facut,
sau cat, cateva, §i tnvat, tti etc. InsA, deseori, se vede cA neinte-
legind limpede ce rost are semicercul deasupra lui a 0 unghiui
deasupra lui a §i 1; pune chiar simplul a, at t pentru sunetul a, cit
§i pentru sunetul a (1): parca, o §cola, sa scota, lucratore, so darn.
sA te vad, vazand, sau atat, vazand, panA, castig. man[a] etc.
Dar, afard de acest amestec mai mutt on mai putin corect sau
necorect at acelor 2 sisteme ortografice, autoarea scrisbrii face ea
ins50, cu mintea §i potrivit cu lipsa sa de culturA, oarecari ona-
logii grafice". A§a, fiindcA va fi inv5tat sA numeascA consunantele
cu vocala a dupd ele, adica : b5, c5, d5, f5, g5, tà. rA etc, cind
are nevoe, in limb5, sA scrie aceste silabe ca sunete, pune numai

1) Pentru : deschis. 2) Pentru : scot. 3) Pentru : pungA. 4)

Pentru : incurajatA. 5) Pentru : ora§. 6) Pentru : curs = cursul. 7)
P. primavard. 8) P. invata. 9) P. etate sau etatea. 10) P. invata.
11) P. scoa15. 12) P. doresc. 13) P. tats. 14) P. meta. 15) P.
.spus. 16) P. te-am ascultat. 17) P. asculta.
10 ILIE BARBULESCU

consonanta, cum a invatat, subtintelegind ca vocala ar fi cuprinsa

chiar in ea ; de aceea scrie : tat pentru tata, odat, sericicultur si
filatura, sa fiu in curajat, primavar, invat, normal, scol, la gar
etc, pentru : Oath', sericicultura, incurajata, primavaM, invata, nor-
mala, scO15, gars. Iar pentru ca amesteca pe a cu a, cum am vazut
mai sus, prin aceiasi , analogie" subtntelege si sunetul lui a in ast-
fel de cal cri ; astfel ea scrie si : iti sarut man pentru mana, mat
p. mata, to voi ascul p. ascult,.
Ba, scriitoarea nume§te consunantele alfabetului, ca si altii, si cu
voca'a e dt pa ele : be, ce, de, fe, ghe, lie etc. De aceea, ameste-
and §i aceasta la scrisul sau, scrie §1 matal p. matale, etat p. etate.
Deosebit de acestea, scriitoarea mai face analogii ortografi-
ce", si ea ca Zglimbea de mai sus ; ceea ce arati aceea0 ps:ho-
logie ca temelie. Astfel, precum Zglimbea scria un a nepronuntat
in : ce mai faceta, ma c5satoresca (p. 7), tot asa si aceasta Elena
Ionescu pane a sau eglItil lui, la ea, a: nu trebui sa le mai facci
p. fac, eu am deschisa p. deschis, sa scota p. sa scot, cursa licial
p. curs licial, meal spusa p. spus etc. Asta §i la ea dupa analo-
gia ce facea in minte-i din faptul ca nutnea consonantele : ba, c5,
da etc, pe cind le da valoarea fonetica b, c, d etc, duva reprezen-
tarea acestora in scris §i earth
Ma opresc aici en analiza acestei scrisori. Eu am vorbit cu
Elena Ionescu, autoarea ef, am cunoscut-o apoi mai deaproape si
am vazut ca n-avea absolut nici tin defect mintal sau de pronun-
tare. Vorbea §1 pronunta exact ca oricare dintre noi. Daca insa am
lua scrisul ei dupa scrierea (ortografia) noastra de ast5zi, /evident
ca am inventa la ea o limba care nu exita in pronuntarea dinsii,
ba nici in prontintarea nimanui din Buzau sau din alts parte ; ace-
las lucu ni s-ar intipla §i cind am lua scrisul ei numai dupa ye-
chiul sistem ortografic ; tot asa am face si daca n-am tine sa. cu-
noa§tem analogiile ortografice" cari fac parte din psihologia scri-
sului ei. Ba dac5 n-am observa ca Elena Ionescu amestecci in scri-
soarea ei i sisteme ortografice deosebite §i analogii grafice pro-
prii, §i daca, spre a-i desprinde limba cea reala ce pronunta ea,
n-am cauta sA scoatem din aceste sisteme si analogii pronuntarea
si morfologja ei, am putea trage foarte usor si concluzia (d-lor La-
cea, Dragan, Puscariu etc) : ca Elena era o sass sau nu stiu ce alts
streina C5ci, in adevar, numai un strein ar putea vorbi : tat, scri-
sore matal, sarut man, forte bine, sA le mai fad p. fac, foile... si
jachietu parca sunt facut p. fkute, atat, din parte mea, din parte-
 0 METODA DE CERCETARE FILOLOGICA 1t

mami ; din orasa p. ora§, sa scota din pung p. sa scot din pungar
am cateva lucratore, la prima var sa de examen p. la prim5vara sa
dea examen, Torele invat la §col p. invata la scoaI5, vazand ca nu
neti uitat p. vazind Ca nu ne-ati uitat etc.
Iata la ce absurdita(i ne impinge teoria sasismelor d -Ior La-
cea. Dr5gan, Puscariu etc.

Dar pentru ca discutia aceasta sa cuprind5 cit mai mult din

teritoriul R)miniei, sa dau un exemplu si de Moldovean.
In anal razboiului 1916 aveam o buLatarita rominca numiti
Floarea. Barbatul ei, tin romin moldovean Ion Corbita, muncitor cu
bratele, in virsta de 40 de ani, era mobiiizat undeva in Mol-
dova. De acolo a trimis nevestii sale o carts postali, care poarta
pecetea Postii din Iasi cu data de 3 Octombrie 1916 §i pe care o
tin, ca §i pe celelalte, la dispoziya filologilor ; o reproduc gf pa
aceasta aci liters cu litera:
Draga flOrei (sic) Dispri mini vei sti ca stint Bini sAnatos Dar
vroi sa ma trimeti Pi cimpul Di lupta si en nu vrau sa maduc
Daca vrai trimetim 20 lei ca La 15 luna viitarii vroiu sa viu Acasa
trimeti numai Dicat ca tu six (sic) Pentru cis sa nu maintArzi Di
loc. Ion Corbifau-.
Cu acest Corbit5, care a invatat sa scrie si sa citeasca cind
era soldat in o§tire si deci face parte din categoria 2-a a rnea, ett
am vorbit ; el nu are nici un defect mintal sau de pronuntare, el.
vorbeste ca oricare moldovean din Iasi. Elac5 observant scrisul lui
insa, vedem si la dinsul amestecul celor 2 sisteme ortografice,
vechi si nou, mai intii : cel vechi in 6 pentru noul oa, in flOrei ;
cel nou in cele lalte, ca i §i pentru vechiul i §i u pentru r1, s. ex.
in : 20 lei, vrai, on in vroitt s5 viu. lar deosebit, are analogii pro-
prii ale mintii lui, s. ex. in floret, de§i el pronunta, §tiu pozitiv :
Floarte, caci lesenii au deseori un asa te in loc de general si mai
vechi rominesc e; on mai pronunta §i, iarasi ca Moldovenii, Floari,
potrivit cu ce mai are : mini, Bini, viitorii, cii, pentru : mine, bine,
viitoare, ce. Tot o analogie numai grafica a mintii lui este : tu
§tie, provenit din amestecul pronuntarii lui proprii care are I pen-
tru e neaccentuat (in mini, bini) cu scrisul limbii literare in zia-
rele ce citeodata ii intrau §i lui Corbita in mina §i care limb5
terara scris5 are, se §tie, e: mine, bine etc. Caci eu am vorbit cu.
el §i §tiu ca nu pronunta de cit : tu §tit. 0 analogie a lui grafica
mai e §i scrisu-i : luna vitarii, pe care el nu-1 pronunta, §tiu fiindca
12 ILIE BARBULESCU

am vorbit cu dinsul, de cit : viitoari ; numai cA nu-§i mai aducea

aminte cum sA-§i scrie diftongul oa din pronuntare, ci punea doar
litera cOrespunzatoare sunetului celui mai puternic §i in evidenta
(lin diftong ; cum am vazut, de altfel, mai sus ca mai fac §i alti
inculti ca acest Corbita.

In sfir§it, sA aduc §i scrisul unui Oltean. In a. 1918 eu eram

senator in Parlamentul Orli §i director al ziarului lapil. Ca di-
rector, am primit, venindu-mi din Tecuci, o scrisoare dela un sol-
dat oltean, care se gAsea cu regimentul sau acolo. Acesta era O-
ran, fArA alts cultura de cit a §colii satului unde a invatat §i de
unde era ; nici vre-un defect mintal sau de pronuntare nu avea,
cum am vAzut mai tirziu cind a venit chiar la mine §1 am vorbit
cu dinsul ; era, deci, difi categoria 2-a a mea. Tin §i aceastA scri-
soare la dispozitia filologilor ; pentru subiectul ce ma preocupl
aci insa, o reproduc §1 pe ea literA cu literA ; iat-o :
Anul 1918 Agustu 7 tecuci
Si taint d-olme (sic) director/ (sic)
prin aceste rtnduri virogi cu licrtmi in ochi princare eu sol-
datu Mota Mirea din rigimentu 1 Artilere Grea Statu majort (sic)
contingentu 1917 nu§tiu dinpartea lu lubituli meiu (sic) ffitiori de
cind veneam in retragert (sic) dela Bucure§ti princare Virogt bu-
nttatea domnii dumneavoastrt sim Publican in orI§i ce gazett a
Capitali ia§ aceste cuvinte Rog/ pe ton camaraz §i toate persoa-
nili care tie de fratili meta Mota Alixandru din Spitalu Militari
Craeova ii rogt cu licrimi in ochi pe ton care §tie slm comunice
pe adresa mea soldatu Mota Mirea Rigit 1 Artilere Grea Statu ma-
jort al Acestiu (sic) Rigimenti sunt din Comuna drincea judetu
Mehedinti fiu lui Niculae Mota §al Marii Niculae Mota
sitrfit domnule director visalut cu respects
La acest Mota se observa, de asemeni, amestecul celor 2 sis-
teme ortografice. Sistemul vechi e in deasa intrebuintare a lui t,
pe cind se §tie cA sistemul cel nou are mai numai a. Tot dupA
vechiul sistem are Mota scrierea lui r final nepronuntat : gazett,
roe, rigimentt, pe cind are §i dupa noul sistem : director, salut,
respect etc. In aplicarea aci a vechiului sistem insA, Mota face, in
acela§ timp, o analogie proprie, fiindcA null aduce aminte lim-
pede de cerinta sistemului durd care scrie ; anume, §tiind §i vA-
zind cA noul sistem are numai i p. 1 §i u p. ti, dar ca altii mai
 0 METODA DE CERCETARE FILOLOGICA 13

pun §i t, LI, §i, in mintea lui, ne mai fAcInd distinctie intre valo-
rile fonetice ale acestor 2 litere, a ajuns sa creadA ca amIndoud
reprezintA acelac sunet, in anumite pozitii. Pe de aIta parte, null
aduce aminte nici cu ce s'a scrie sunetul pe care §i sistemul vechi
§i cel nou II reprezinta Erin a §i a (1), §i de asta pune pentru a-
cestea tot 1: stm, rinduri, on I pentru A : si Wit etc. Analogii.
Tot analogie e in scrisu-i cu I final : rogt pentru rog din pronun-
tarea sa ; el numea consunantale : bi, ci, di, fi etc, iar nu be, ce,
de, fe, sau poate chiar nu .13A, ca, dA etc. ca Zglimbea sau ca Elena.
Ionescu de mai sus ; de asta scrie gt cu Inteles de sunetul g ceia
ce reprezinta in realitate chiar acea numire.
Mota pronunta mteg, ci totuci scrie de 2 on meiu. Pronunta
acestui, ci totuci scrie acestiu. Deci, precum Corbita (in fiord) §i
Ana Zglimbea (in rAmaei), aca ci acest Mota nu §tie unde sd scrie
pe i din diftong, ci-1 pune sau fnaintea sau in urma vocalei cu
care acest sunet formeaza diftongul sau o silaba.
Dad n-am tine socoteala de sistemele ortografice, pe cari
le Intrebuinteaza mai mutt on mai putin clar, §i de analogiile pro-
prii, am putea spune ca acest Mota e-strein ; cad, potrivit cu sem-
nificatia de astAzi a literilor fie dupa sistemul vechi ortografic fie
dupA cel nou, numai un strein, vre-un sas s. ex., ar zice ci scrie :
rinduri, vt ma meiu, acestiu, retragert etc.
0 Iota dovada de absurditatea teoriei d-lor Lacea, DrAgan et c

0 aid dovada a celor aratate aci de mine §i a absurditAtii

teoriei sasismelor d-lor Lacea, DrAgan, Sextil Puccariu etc. ne dau,
observatiile fAcute de d. prof. Axente Banciu asupra scrisului e-
levilor cari, venind din §coalele primare ale Ardealului, s-au in-
scris in Clasa I secundarA a Liceului din Brasov Andrei aguna"
In a. 1923. Aceste observari d. Banciu le-a publicat, sub titlul
Constatari dureroase°, In revista Transilvania, din Martie 1923.,
Ca profesor, dfnsul a dat, la inceputul anului §colar, §colarilor iu-
trail In clasa I a Liceului, nicte teme : in unele sA compue anu-
mite subiecte in limba rominA, iar in altele sA copieze din cArti o
poezie a lui Cocbuc. Asta spre a vedea cu ce cuno§tinti de a scrie
limba rominA yin §colarii din ccoalele primare de pe unde veneau
in clasa I liceala. Rezultatul obtinut i-a fost, ca c1 rezultatele mete
de mai sus Ia cei din categoria 2-a dela mine, Ia Ana Zglimbea,
Elena lonescu, Ion CorbitA, Mota. Anume, ci elevii d-lui Banciu,
toti Romini, au scris, multi : Tatal nostru care/ ecti in cer, din -c
14 ILIE BARBULESCU

pentru dane-o, ne mantue§t p. mintue§te, sau precuma pentru pre-

cum, on iart pentru iarta, in ispit p. ispita. Astea corespund cu
cele ce am constatat eu la Zglimbea, Corbit5. Mota, in : ce mai fa-
ceta (p. 7), am deschisa p. deschis, pung p. pungok etat p. etate
(p. 9), logi p. rog (p. 12) etc.
Dar d. Banciu a mai constatat la elevi scrisul : sa na tua-
tie pentru urrnati, corespunzator lui gmaei dela Zglimbea; si cerui
p. cer CI (dup5 sistemul nou s-ar nrie : ceriu) §i a§ai p. ak'i 7, co-
respunzator lui mein, acestiu dela Mota ; on nau etc., pentru noaua
corespunz5ror lui : domnisari, dumneavastra dela Zglimbea, viitarii
dela Corbita etc. A mai constatat : piciore p. picioare, etc §1 sfin-
cesc5s5 p. sfintesc5sa (sfinteasca-sa) etc, corespunzatoare cu : am
primit scrisore si s5 de examen dela Elena Ionescu.
Iar la toti elevii se constat5 si amestec chiar at ortografiei
vechi, ca 6 §i 6 pentru ea §i oa al- celei noui. Ba d. Banciu a mai
constatat si abateri grave morfologice (aparente) : porni asupra un
redutei §i asupra unei rudutel, on : gaina are ciocul putin incovo-
late §i groase, un capitani, un hoti p. capitan, 1101 etc. corespun-
z5toare lui Cona§ pentru Cona§ule din scrisoarea Nutei Zglimbea.
De§i toll scolarii cari scriu astfel sunt romini curati din sate, ca §i
Zglimbea, Elena Ionescu, Corbita, Mota.

Toate aceste constat5ri ne arata, pe de o parte absurditatea

teoriei silsismelor in vechile texte romine§ti scornite de d-nii Lacea,
Dram, Pu§cariu etc, iar pe de alta ce vreau sa invederez eu aci
(tot in legatura cu tonetica vechilor texte rominesti, de altfel) : el
filologul, spre a desprinde limba realei a unui text (fie la Zglim-
bea, Elena Ionescu, Mota etc, fie la §colarii prof. Banciu), trebue
mai intli sa cerceteze, ca sa cunooscA, sistemele i apucciturilc or-
tografice in mijlocul cArora a trait i de la cari a Mat totul sau
'cite ceva scriitorul textului, precum, de asemeni, trebue filologul,
In acela§ timp, s5 caute ca prin ajutornl cunmterii acelor sisteme
§i apucaturi, sä cunoasca §i analogiile ortografice" pe cari scri-
itorul le-a stabilit el insu$i din acele sisteme §i apucaturi intre-
buintate de el. Caci, cum am aratat, mai fiecare scriitor amestecd
in acela$ text al %du diferite sisteme §i apucaturi §i face el insu§i
diferite analogii ortografice, iar nu scrie cu un singur sistem cum
-ar face un scriitor foarte cult (de'i mutt mai cult de clt InvAtitorul
din 1-1Almeag care a scris are Zglimbea) din categoria I ale celor
clod categorii rinduite de mine. Ba mai mutt, filologul trebuie si
 0 METODA DE CERCETARE FILOFOGICA 15

caute a distinge in textul ce studiazA si Japsus-tirile", fAcute de

scriitorul lui sau prin scApare dtn vedere sau din uzant5.
Cine nu face astfel pentru textele rominesti vechi (din sec.
XVI, XVII etc), ci se margineste a le citi numai dupa tin sistem
bulg5resc al insemnarii fonetice a slovelor cirilice, sistem pe care
il g5seste in azbuchea bulgareascA mai nova, cum fac filologii no§-
tri Ovid Densusianu, SextiL Puscariu, N. Dr5gan, C. Lacea, GA-
'Lisa I. A. Candrea etc. si cum fac alti tiparitori de vechi texte ca
low §i preotul Bobulescu, acela scorneste, ca acestia, o limbi romi-
neasca veche arhaica care nu exista in vremea scriitorului textului (ca
Psaltirea Scheiana, Psaltirea VoroneteanA etc) ce studiaza ; sau, tot ca
ace§ti filolog,, vazind in sfirsit, in urma criticelor de pind acum ale
mete in Arhiva, ea acea arhaizare e o fal§ificare a limbii noastre
vechi, va inventa, si el, poate, teoria ca Sa§i ar fi fost scriitorii acelor
texte vechi iar nu Rominf.

Cele doted fenomene grafice §I la Slavii cirilici

Cele douA fenomene scripturistice, pe cari le-am individuali-
zat mai sus in 2 categorii deosebite, adica si cel mai mult meca-
nic si inconstient, si acela mai mult psichologic §i con§tient, sunt
nu .fenomene locale numai rominesti si nici numai vremelnice, a-
dica numai ale vremii actuale ale scrisului nostru cu litere latine,
ci indraznesc a afirma ca sunt generale omenegi. Pentru trebuinta
discutiei noastre de aici, care, ca scop ultim, se refers mai cu
seams la scrisul limbii vechilor texte rominesti din sec. XV-XVII
inclusiv, sustin ca yle sunt fenomene scripturistice si ale lumii
slave cirilice. In adevAr, precum deja in Fonetica alfabetului el-
rilic etc. p. 47-52 mai intii, apoi in studiul, ce sub tit ul Une
ecole litteraire cyrillique inconnue chez les Slaves et les Roumains"
am publicat in Arhiva, XXXI (a. 1923), 1, p. 1-14, si Inca in
cursul meu dela Universitatea din Iasi din a. 1922, care-i litografiat,
am aratat, pe pamintul literaturii scrise sirbesti, adica in textele
ei vechi, se amestecau, in acelas timp, deseori si in acelas text, di-
ferite curente sau directii on apucaturi ortogtafice, nu numai pro-
prii sirbesti, ci si venite din scrisul bulgaresc, rusesc, on chiar,
uneori, latinesc ; precum, de asemeni, pe ogorul literaturii scrise
bulgAresti, adicA in textele ei vechi, se amestecau in acelas timp,
deseori in acelas text, diferite curente sau directii on apucAturi or-
tografice, nu numai proprii bulgAresti, ci si venite pe calea cultu-
16 ILIE BARBULESCU

ralA, din scrisul sirbescy rusesc, on chiar latinesc ; tot a§a cum,
pe tArimul literaturii scrise ruse§ti, adica in textele ei vechi, se a-
mestecau, in acela§ timp, deseori §1 in acela§ text, diferite curente
sau directii ori apucaturi ortografice, nu numai proprii ruse§ti, ci
§i venite, pe cale culturalA, din scrisul sirbesc, bulgAresc §1 chiar
latinesc. In cursul meu litografiat numesc aceste atingeri reciproce
cu termenul : colaborare literary reciproca.
In aceste amestecuri din aceea§i vreme §1 in acela§ text con-
statam, apoi, de foarte multe ori,_ §i acele analogii graf ice de na-
tura logics sau psiliologica, de can am vorbit mai sus aci la in-
dividua izarea celor 2 fenomene in categorii.
Deci fenomenele aceste sunt nu numai romine§ti §1 nu numai
actuate ale noastre, ci le gAsim §i cel pulin la milloanele de Sirbi,
Bulgari §i Ru§i cirilici.
Le gasim insA, in acela§ timp, §1 in textele romine vechi, ca
sA nu mai starui a spune cA le aflam §i in textele romtno-slave,
adicA in cele scrise slavone§te, de §i la Romini, in veacurile XV
XVII inclusiv. CA le gasim in vechile texte romine§ti, ca Psalti-
rea Scheiana, am dovedit in cartea mea Fonetica Alfabetului ci-
rilic, unde am arAtat cA scriitorii acestor texte ale noastre ameste-
can, la scrierea lor, diferite curente sau directil ori apucaturi or-
tografice sirbe§ti §i bulgare mai ales, dar uneori §1 ruse§ti. Ba am
arAtat acolo cA ace§ti scriitori, can de regulA importau dela Slavi
§i amestecau ort grafiile acestora, faceau uneori §i analogii orto-
grafice proprii, ca : 6pgd&T pronuntat bdrbat, apsinim pronuntat nu
cratile cum e scris, ci cartile (Fonetica, p. 423) dupA scrisul bul-
garesc, sau c4pulirtin6 (tb. p. 424) pronuntat sfir§itul, dupA scri-
sul sir besc sau macedo-slav ; ori, de asemeni, analogia grafica
mtuiriipti pronuntat nu pAmnaturi cum e scris ci paminturi; sau
ptimtra pronuntat nu rumnft cum e scris, ci rumin (Fonetica, p. 461)
care e chiar o analogie curat proprie, Jactita dupA ortograficele
slave cu pa ca mai sus, ortografie insa care la Slavi nu se
afla §i la consunanta N=n, ci numai la p =r.
Textele romine§ti vechi, a§a dar, cuprindeau in scrisul for nu
numai amestecate diferite ortografil slave, ci §i analogii facute de
scriitorii for dupA acele slave. Ca §i cele scrise astazi cu litere
lat'ne de not, turn am arAtat mai sus la Zglimbea, Elena bones-
cu etc.
Cel ce nu cautA sA cunoascA, prin Slavistica, aceste ameste-
curi §i analogii, spre a descoperi astfel limba realA pe can ele o
 0 METODA DE CERCETARE FILOLOGICA 1T

imbraca, nu poate de cit, cum au ajuns filologii inainta§i mie §F

ce[ de acum, sa scorneasca o limba romineasca in alt stadia in
sec. XVIXVII inclusiv, arhaic fag stadiul de astazi ; cel ce cu-
noa§te insA prin Slavistica acele amestecuri §i analogii ortografice
vede, ca mine in Fonetica alfab. cirilic, A in sec. XVI limba
noastrA trecuse deja de stadiu-i arhaic, care era anterior acestui
veac §1 mi se pare ca anterior chiar veacului XV, §1 se afla, in
general vorbind, in stadiul ei actual ci modern.
La fel, cel ce nu cunoacte, prin Slavistica, acele amestecuri
§i analogii ajunge sa scomeasca ca limba Psaltiriei Scheiane §1 a
altor texte romine vechi a Most scrisa de Sa§i, pentru ca, in ceea
ce e curat ortografie slava sau analogie romtneasca in texte
acesta vede fonetism vorbit sisesc. A§a erori marl comite, din
aceste pricini fundamentale, ideia sasismelor d-lor Lacea, DrAgan,
Sextil Pu§cariu etc.
De aceia, sa arat acum cA pretinsele for sAsisme vorbite sunt
curata ortografie slava necunosguta de din§ii, on analogii grafice
§1 uneori lapsus calami.
Pretinsele sisisme fonetioe stint ortografie san fonetia.
romIneasea In Psaltirea Soheianii,
Lacea crede (in .Dacoromania, III, 464) ca, in Psaltirea Sche-
land, sunt fonetisme ale limbii sAse§ti de pela Bistrita Transilva-
niei aplicate de copietorul sas limbii romine a acestui text, ur-
matoarele :
1. a aton netreseut in a.. Dar acest fenomen e §i un caracter
al foneticei limbii romine, din vremile cele trial vechi ale ei pin&
astazi, cum am aratat in Arhiva, XXXI, 1, p. 39 §i in alte nu-
mere ale revistei noastre citate acolo. Deci un curat romin vorbea
chiar cu acest a aton, iar nu numai un sas.
2 Forma Kinilor din Psalt. Scheiana era pronuntarea unui
sas, zice Lacea. Dar eu am documentat in Fonetica alfab. cirilic
359-366, ca §i alte texte rominedti §l romino-slave, scrise §i in
Muntenia §i in Moldova (nu in Bistrita Transilvaniei, deci), au
. forme cu I pentru generalul 1. Astfel numele de oameni Minzul,
Strimbea, Moghildea i cuvinte ca simteti, singele, peminte§ti pen-
tru plural paminte§ti, vazind sa le timpine, dinsul, necutezind. tar
alte exemple ce mai am tie prezinta I pentru genera' atunci §i de
astazi 1, nu numai inaintea nazalelor n, m, ci §i inaintea altor
consunante, ca la l ins Moghildea pentru Mogildea. Ba, precum,
am aratat la p. 360 a Foneticei mele, fenomenul i pentru f trae§te
2
18 ILIE BARBULESCU

§i astazi in limba romineasca, atit in Muntenia, Moldova, in Ba-

sarabia, cit §i in cea macedo-romina. Deci nu nurriai un sas se
poate sá fi pronuntat atunci Kinilor 1), ci §i un romin, de§i aci e
de discutat, dad i (cirilic ir) pentru I (cirilic, subt influenta or-
tografiei amestecate maloruse cu cea velicorusa, hi) nu era o ana-
logie, care se mai af15. §i in alte texte moldo-slave, facuta de
scriitori Intre velicorusul hi care insemna i §i malorusul ii =i. Unil
-scriitori, adica, analoghizind, intrebuintau chiar pen cu valoarea
fonetica velicorusa hi 1. In adevar, pisarul Isai scrie la a. 1458
in Vaslui un document moldo-slav, in care are rh.ipNamtr, citit
evident : girlami (= cu girlele) ceea ce era o pronuntare §i scris
velicorus, macar ca pentru aceasta pronuntare are §i scrisul literar
bulgAresc §i sirbesc BaCEAWKIITEN'k pronuntat vasedirjitelia. Are
deci scrisul top §i pa pentru pronuntat tr. Un alt pisar, Vulpa§, scrie
in Suceava la a. 1458 un doc. moldo-slav ; acesta pune, la fel,
numele de boieri llama, Calik1111 cu 111=-1 velicorus ; cad se pro-
nunta, evident, Kinde, Saki§ ; macar ca §i Vulpas are pe acest
k.1 z"--1 scris §i cu ortografia sud-51ava" s. ex. in CpAALIEMA §i cu cea
ruseasca s. ex. in n3rcENKAErria (1. Bogdan : Doc. lui ,Stefan cel
Mare, 1, 8 §i 11 . Totu§i pisarul Toma, la 1463, scrie in Su-
ceava, intr-un doc. moldoslav : GaliE111, 1{1111\E (lb. p. 74) ; precum
acesta mai scrie numele IIETnp pentru numele boerului pe care Vulpa§
de mai sus it scrie, dupd ortografia sudslav5, IIETpb (lb. 32), spre
a-I pronunta Petir sau Pear. Deci §i IIETrip it pronunta Petir.
Se poate ca §i AlortimE de mai sus, care se scrie uneori §i Alor-
hIAAE, reprezenta tot pronuntarea cu U =1 Mogilde.
N-am pus in Fonetica ; acum am insa, pentru o nou'a editie
a ei, multe dovezi ca, in Moldova, exista curentul cu n=1, nascut
prin analogie grafica intre scrisul §i pronuntarea velicorusa a lui
ei §i pronuntarea malorusa it a lui 111. Nu e locul aci sd dezvolt ;
cred ca indicatiile acestea invedereaza chiar numai etc aceasta.
3. Vocala o in locul diftongului oa, zice c5 e de asemeni
un fenomen frecvent in gura Sa§ilor cari vorbesc romine§te". 0
fi, dar asta e §i un `fenomen rominesc ortografic pentru pronun-
tatul oa. Am aratat acest lucru in Fonetica p. 406 §1 in Arhiva,
XXVIII, 2, p. 206. Fenomenul acesta, pe care-1 constat §1 in Mol-
dova §i in Muntenia (deci nu numai in Bistrita Transilvaniei la
Sa§i), e cu totul rominesc ortografic §i n-are nimic sasesc in
Psaltirea Scheiana.
1) $i astAvi, cind se pronuntl rpeede cuvintul miTne se aude mine ;
a5a §i pine pentru paluo ; poate ca §i Hine p. citne.
 0 METODA DE CERCETARE FILOLOGICA 19

4. o in loe de u in pozitie atbna nu are nimic sasese cum

rede Lacea, ci e pur Si simplu o ortografie bulgareasea, imitata
-uneori §i de Sirbi, cum arat in treacat in Fonetica p. 50 §i cum,
la o nod editie a acestei earti, voi arata mai pe larg ea a fost
luata §i de Romini, cad, potrivit cu ea, §i prin analogie grafica,
mai au §i rovers u accenfuat pentru o, in exemple ca fuc pentru
foc etc. prezentate de Hasdeu in Cuvente I mai intii.
5. 0 pentru sunetul a (cirilic a) nu are nimic sasese in el,
cum crede Lacea, ci e pur si simplu o apucatura ortografica bul-
gareasea §i ruseasca, trecuta dela acestea §i la Sirbi §i la Romini.
La Sirbi o avem s. ex. in tin text sirb se din sec. XV, unde e
tcris comb pentru sirb Chtiti §i paleosl. MHZ (Starine din Zagreb,
VIII', 39) ; §i intr-altul din al XIII 'eac, in care se afla : 3ott6,
ica, nrekAo etc. cu o pentru a (lb. VI, 72). lar la Ru§i, Bulgari asta,
e foarte des. tar in Moldova, cristatam acest o p. a la diacul
Stetco din sec. XV in un doc. scris de acesta in Suceava la a.
1469, uncle este : saAtTo, MoEp31 , 9.oxopmE, AS MOE, 3ttt1p0,
-etc. (Uricar-Codreseu, XVIII, p. 33). Alt scriitor din a. 1507 scrie :
SMIIIIHTO tail CU 0 p. a (lb. p. 82).
Deci §i in Psalt. -Sch. scrisul non etc. avea o p. a=-A orto-
grafie §i se pronunta pans sau pand de catre scriitor. Asa Si la
-celelalte exemple : rozboi, flomandu, sairbotoare, scriitorul le pro-
nunta razboi etc., dupa §coala ortografica slava pe care o imita.
6) Scrierea inversa cu a in loc de o sau u, pe care Lacea o bo-
leaza gre§ita" §i sasism, nu e de toe a§a, ci pur §i simplu o or-
tografie trecuta dela Bulgari la Ru§i §i Sirbi mai Intl Am aratat
aceasta in Fonetica p. 271, 280, 287. Dela ace§ti slavi eirilici,
apoi, aceasta ortografie a trecut §1 In anumite curente la Romani,
in textele slave §i in cele romine ,ca Psalt. Seheiana, cum arat in
Foneticu p. 289-297, 306. Asa ca, in ortografia &Aka in genere,
uneori at reprezenta, prin diferite analogii grafice facute de Slavi
mai intai, §i sunetul o sau, tot ortografic atnestecatul cu el, it.
De aceea, ca in textele slave, Ingra§ara-se, canuseuiu, rastu etc.
scriitorul le pronunta ingro§ara-se, conoscuiu, rostu. Ceea ce e cu
totul rominesc, iar nici de cum sasism.
7. Diftongul rom. ect redus la a, de ex. in a§tapta etc., nu e
-sasism, ci pur §i simplu o ortografie luata de Ia Slavi, eari uneori
subtintelegeau sunetul I dupk. consonant:,. aci dupa t. Fenomenul
ortografic a trecut de la Slavi la Romini in textele for slave, unde-1
gasim s. ex. in : zemla, ostavlahu etc. pentru pronuntatele zenftra,
-ostavITahu (I. Bogdan : Relatiile Tarii Rom. cu Bra§ovul p. 141,.
 20 ILIE BARBULESCU

259, 125). De astfel §1 in alte texte romine§ti, acestea scrise in

Muntenia §i Moldova jar In Bistrita Transilvaniei, se afla acest-
fenomen, Inca §1 la alte cuvinte ca : stagul, vitaz, (C. Cartojan :
Alexandria j). 44, 43), sau brani§ta (Guvente, I, 217), mo§tan
(Gr. Cretu : Lexiconul lul Mardarie, p. 75), cari toate se pro-
nuntau insa stiagul, vitTaz, brani§tTa, mo§tlan, caci acel scris era
numai o ortografie astfel.
Nimic sasesc, deci, nu este nici in acest a pentru dift. ea,
ci cel mai curat rominism ortografic luat de not dela Slavi.
8. Confuzia intre consonante sonore §1 mute lath nu e sasism
ci pur st simplu manifestarea inculturii celui ce scria, sau, la uncle;
poate §i a unui lapsus". A§a confuzie se poate vedea, ca gre§eli
§i lapsus, la elevii absolventi a 4 clase primare, pe cari i-a exa-
minat d. profesor Axente Bandit la Liceul din Braviv. Ace§tia aunt
romini §i totu§i scriu r vor vi, va vi pus, on fa fi pus, bine cu-
fInta, fata foastra, sau fiintca, privinto, crije, craunte etc., cuvinte
pe cari devil le pronunta, totu§i, spune imusi d. Banciu : vor fi,
va fi pus, bine cuvinta, fata voastra, fiindca, privind-o, grije, gra-
unte (Transilvania, no. citat, p. 112-113).
DeCi, tot a§a, erau, In Psaltirea Scheiana, gre§eli din ne§ti-
inta ortograftei, sau din lapsus, la un curat romin, iar nu scrisul
unui sas : clumi-me-voiu pentru glumi-me-voiu, sparcu-se p. spar-
gu-se, fricul p. frigul, videle p. vitele, cantu p. candu, lugratorii
p. lucratorii etc.
9) Intercalarea unui I dupa vocala tonics, in : make, taker
minuine etc. Aceasta metafoniek pe care Lacea pune mare pret, ca
ar fi sasism in Psalt. ScheianA §i In alte texte unde ea se mai
gase§te, ca TaritAti in toate, nu e desigur §i ea de at un fenomen
analogic at celor din categoria doua individualizata de mine in
acest studiu. Am vazut mai sus (p. 7,11), cum apare un a§a i si
la transilvaneanca Ana Zglimbea In cuv. ramael, §1 la moldoveaz.
nul CorbitA in florei, §i la olteanul Mota in acestiu, meiu. Asta
invedereaza, ca nici acele metafonii din vechile texte ca Psalt
Scheiana nu sunt in ele sasisme, anume pronuntarea limbii ro-
pine§ti de catre un sas din Bistrita Transilvaniei care o scria. Va
fi sau o analogie grafica, sau -o nepricepere, din incultura li-
teral- a, a scriitorului de a reda pronuntarea sa : mane, tarTe. mi-
nunie etc., intocmai cum, nepricepere din inculturA era la Zglim-
bea, Corbita, Mota scrisele for : ramaei, flarei, acestiu, meiu, pen-
tru pronuntatele de ei : ramtT, floarTe, acestuY, mien. De alttel are
 0 METODA DE CERCETARE FILOLOGICA 21

a§a metafonie §i Radu din Manice§ti care era romin (nu sas) din
Turnu-MAgurele.
Nici un sasism dar in toate aceste puncte ale d -Iui Lacea,
ci cele mai curate rominisme fonetice §1 ortografice §1 lapsuri
uneori.
Pretinsele salaams Bunt ortografie san limbs
romineasca In Mannscrisul Nasindean
N. DrAganu crede (in Dacoromania, III, 475) ca Manus-
crisul Nasaudean sI ski de pela 1600 ar fi o copie facutA de
un sas de pela Bistrita Transilvaniei ca §1 Psaltirea Scheiand. A-
ceasta pentru ca socote§te cA in acest manuscris ar fi urmatoa-
rele sasisme.
1. In acest manuscris se intrebuinteazA foarte des §i pen -
tru Jot felul de sunete : pentru Ta, e, t".
Asta insa nu e de loc sasismiEu am documentat in Fonelica p.
231, ca toate aceste insemnari le aveau Bulgarii, §i dela ei in
parte Ru§ii si Sirbii, in textele tor; cA dela ei le -au luat Rominii
,§i le avem in textele ronzineftLscrise atit in Muntenia cit §i in
Moldova, deci nu humai in Bistrita Transilvaniei. Nimic sAsesc,
deci, in aceste plurale insemnari ale lui
2. Deasa intrebuintare a lui e in locul lui a. Dar nu-i sA-
sism asta, cum crede DrAgan, ci e influenta scrisului Iatinesc, care
circula §i la not prin mijlocirea b*ricei catolice c -Si propoveduia
doctrina ei §i prin texte cirilice proptii, uneori §i prin texte cu
scrierea latina. Am aratat acecata in Arhiva, XXIX, 2, p. 302.
Dovada e, ca insu§i Miron Costin pune e pentru a cind scrie cu
litere latine cuvinte romine§ti. Evangelia slavo-romina, poate a
lui Coresi, are greind, greesc, seu, real nu in limbs, ci ortografic
pentru pronuntatele greind, greesc, sau, rAul (I. Bogdan, in Con-
-varbirl literare, XXV, 36). De altfel, ca acest e pentru a repre-
zenta o ortografie iar nu un sasism fonetic dovede§te §i sCrisoa-
rea domnitorului Petru Schiopul, care scrie romine§te : chendu,
cherti, ghendul etc., de§i pronunta (ca doar era Romin : cind,
carti, &dui (A se vedea sciisoarea la N. lorga, in Anal. A-
cad. Rom., sectia ist., seria II, tom XX, 441).
3) Diftongarea ea in loc de e ar fi sasism. Dar mai Intli,
.asta nu era o diftongare in text ; h din el nu reprezinta difton-
_gut ea, cum gre§it crede Dr., ci (cum eu am documentat in Fa-
netica p. 155 §i in Arhiva, XXVIII, p. 159), ad 1 reprezinta, ca
la Sirbi, Bulgari §i chiar Ru§i, sunetul e. Scrisul mrrknop etc.,
 22 ILIE BARBULESCU

reprezenta, deci, la scriitorul Manuscrisului NAsAudean, nu ce-

tealor, cum i§i inchipue Dragan, spre a-I scoate Sas, ci chiar pe
rominescul : cetelor.
4. Confundarea lui it cu v ar fi sAsism in Manuscr. Nasa-
udean, crede Dragan. Nu e a§a 'frisk Asta era influenta ortogra-
fiei latine §i desigur §i a celei rutene la noi. Asa influente circulau
§i la Ru§i, ba §i la Bulgari §i Sirbi.
Se §tie 6 in ortografia textelor latine litera v reprezinta
nu numai sunetul v, ci §1 sunetul u sau a ; s. ex. se stria vni-
uersis §i se pronunta universis.
Un text rusesc din sec. XIV are scris B4Eimicz=vceniKar
Bxo=vho etc. pentru obicinuitele 84E1011(Z, 8xo, care in genere
se pronunta §i astazi ucenik, uho= ureche (In lzve'strja Academ.
de St. din Petersburg, XVIII, 1, p. 218). Asa ceva se gAse§te
uneori §1 la Bulgari §i Sirbi. Dar e §i la Romini.
La noi B pentru sunetul u sau it prinse nu numai prin in-
fluenta latink ci §i prin cea a scrierii cuvintelor limbii rutene in
documente moldoslave dar §i a cuvintelor velicoruse. Unde unc-
oil velicorusa avea §i are sunetul s, malorusa are u sau il ; dar,
spre a pasha traditia literary a scrisulul care era cea velicorusi
cu B, pastreaza la scris 13, insa il pronuntA u sau ti. Asa malo-
rus scris acTas, mums se pronunta ustati, pi§oti.
Acest mod ortografic rutean (malorus) de a scrie s-a in-
trodus §i in Moldova, fie subt aceastA influenta numai, fie, in a-
cela§ timp, §i subt influenta scrierii latine. In documentele mol-
doslave din vremea lui Stefan cel Mare (sec. XV) s. ex. se afla
foarte des scris cind sarkmtuturor dupd limba literary §i veli-
corusa, cind scilm dupa pronuntarea rutean5, chiar in acela§ text
(d. ex. la Ion Bogdan : Doc. lui .tefan cel Mare, I), cind B%
ROT cind 83pier etc. Influenta latina pe care o constatam in seri-
sul unora ca Miron Costin, Petru Schiopul etc., pe de o parte,
iar pe de alta aceasta malorusa ne arata ca in Moldova eircula
grafia cu B =u. Asta e de sigur §i in scrisul : Toro napoBa =pa-
rova a acestui peirati (lb. I, 113), cu euvintul rom. pus la ge-
netiv slay, Cu terminitia a.
Dar, ca influenta latina, gasim acest B =u §i in Muntenia.
In doe. munteano-slav din sec. XV e sosos=bobov pentru bo-
bon, care e scris uneori §i soso (I. Bogdan : Relafiile, p. 20 §i
18) ; asemeni §i s83os pentru Buzati (lb. 192).
Ba §i in sec. XVII, a. 1633 se afla in doe. munteano-slave :
 0 METODA DE CERCETARE FILOLOGICA 23

4,episkop s83116CK6l" §i nepiscopie s836Bocom8" (Miletic> in Shor-

n& Minis!: din Sofia, IX, 372).
Nu e nimic sasesc, deci, in acest B pentru u din Manuser.
Nasaudean. Deci : v-ava daruit e : v -att daruit.
5. Scrisul g§tapta etc. nu e nisi el sasism fonetic, ci nu-
mai o ortografie slava la Romini, care ne indica insa pronuntarea_
a§tIapta., cum am aratat mai sus la punctul 7 dela Lacea pentru
Psalt. Scheiana.
6. Scrisul Pomintil etc. nu e sasism fonetic, ci ortografie
slava la Romini, cum am aratat la punctul 6 dela Lacea pentru
Psalt. Sch. 0 ad reprezenta, ca §i la Slavi, sunetul a sau liters
cirilica z.
A§a §1 a aton pentru a, confundarea lui 0 cu zt, scrisul o
pentru °a, e pentru t ea, nu sunt nici ele sasisme fonetice, ci
ortografie slava §i analogii grafice, cum am aratat mai sus la
Lacea.
CIt pentru particularitatile sintactice", pe cad Drag. le so-
cote§te pronuntate a§a chiar de scriitorul textului, ca sa se vada.
ca se in§ala crezind asffel, tecomand sa se reciteasca scrisorile
inai sus pomenite dela Anica Zglimbea §i mai ales Elena lonescu,
precum §i observarile profesorului Axente Banciu cu privire la
scrierea limbii romine§ti de dire elevii acestuia, absolventi a patru
clase primare. Toate cele 15 puncte adunate ffe DrAgan in acest
paragraf sunt sau rezultatul ortografiei slovelor A, E, N., 1 etc.,.
pe care dinsul nu o cunoa§te, de§i o putea vedea in Fonetica
mea, sau analogii" grafice, sau lapsus" din pricina ignorantei
scriitorului, ca la elevii profesorului Banciu, la Zglimbea §i Elena
lonescu, toate insa rominisme curate.
Astfel, punctul 1 : Subst. urmat de un atribut a rAmas near-
ticulat" nu e constructie' saseasca, cum crede DrAgan, ci dativul
rominesc vechi ; cf. dgmn tarii Moldovii, domn Orli romine§ti. Ala
§1 punctul 2 §i 3. La punctul 4 e lapsus pentru : pre o oae. La p.
5 nu e nimic nerominesc ; cel mult un. x pentru sunetul a (C.
Iagic : Wie lautete A beil den alten Bulgaren, in Archive fiir s'ay.
Phil.). Nimic nerominesc nu e nici la p. 6, 7. La p. 8 ; a toata
dihanie ; toata nu e sasism, cum crede Dr., ci romanism ; cf. a toata
tara romineasca din vechile documente. Nici p. 9 nu e sasism; ci
tominism. La punctele 11, 12, 13, unde se confunda numerii",
se confunda genurile" §i se fac alte acorduri gre§ite", astea nu
sunt sasisme cum crede Dragan, ci pur §i simplu lapsus" ca a-
24 ILIE BARBULESCU

celea ce a gasit prof. Banciu la incultura- §colarilor sai §i cum am

aratat §i eu mai sus la Elena lonescu, Zglimbea etc.
La p. 14 nu e, de asemenip sasism forma : §i-1 dede la svetii
Cheorghie ; cad cf. rom. da-1 dracului §1 da-1 la dracu.
Concluzie
Din toate cele ce am aratat In' acest studiu se desprinde, ca
metocla de cercetare §tiin(ifica a limbii textelor vechi §1 noul, ur-
inatoarele :
Filologul, spre a desprinde limba reala pe care o pronunta
scriitorul unui text (fie Zglimbea, Elena lonescu, Mota etc. de as-
tazi, fie scriitorii Psaltirei Scheiane, ai Manuscrisului Nasaiidean §i
ai oricaror altor texte) trebue mai intii 1) sd cunoascei (sa cerce-
teze, deci) sistemele $i apucdturile ortografice In mijlocul carora
a trait §1 dela cari a luat totul sau parte scriitorul sau copietorul
textului ce studiaza ; in acela§ timp, trebue 2) sa Lunoasca (sa
cerceteze, deci, spre a cunoa§te) analogiile grafice ", pe cari,
din acele sisteme sau apucaturi ortografice le-a facut, fie insu§i
scriitorul sau copietorul textrului ce studiaza, fie altii inainta§i a-
cestui scriitor. Cad, cum am aratat,Imai fiecare scriitor amestecti,
in. acela§ text al sau, diferite sisteme §i apucaturi §I face el in-
su§i diferite analogii, Ba, mai _mutt chiar, filologul mai trebue 3)
so caute a observa lapses-urile", pe cari le poate face un scri-
itor, fie prin scapare din vedere, fie din pricina ignorantii lui in
cultura vremii sale.
Exemplificarile ce am facut sere a prezenta aceasta nietoda
au aratat, in acela§ timp, sper, aceea ce am repetat mereu §1 in
aceasta Arhiva: ca numai filologul care va cunoa§te (care .va cer-
ceta, deci) Fonetica alfabetului cirilic in textele romine vechi" in
,,legaturi cu textele bulgare, sirbe§ti, ruse§ti" cari ne-au dat diferite
sisteme §i apucaturi ortografice an va nascoci nici arhaizme nici
sdsisme, nici nimic altceva, in limba vechilor noastre texte ; cad
numai un a§a filolog va putea sa deosebeasca ce e in ele lone-
Evil real de ce e numai ortografie §i analogii grafice sau lap-
sus calami".
Filologii no§tri 0. Densu§ianu, S. Pu§cariu, I. A. Candrea,
Galura, §1 altii, ace§tia numai tiparitori de vechi texte, ca N. lorga
§i preotul Bobulescu, pe de o parte, iar pe de alta C. Lacea §i
Dragan au nascocit alta data arhaizme iar acum seisisme, (de
-fapt neexistente nici in Psaltirea Scheiana, nici in Manuscrisul
Nasaudean §i nici in alte din vechile texte mai de seams cunos-
 0 METODA DE CERCETARE FILOLOGICA 25

cute), pentru cd nu §i-au dat seama de acest larg adevar, formu-

lat de mine aci in cele trei puncte ale metodii ce preconizez, §i,
ca consecinta a acestui cusur, pentru ca n-au cautat sa cunoasca
datele Slavisticei cari le=ar fi luminat §i for calea spre a cunoa§te
limba reald a textelor.
Ca aceste concluzii stint observatii absolut juste in totul §i,
deci, §1 in ce prive§te teoria sasismelor, dovedesc scrisorile, Si ele
cu cirilica, cari ne-au rAmas dela Petru Voda Schiopul, domnul
Moldovii, pe cari acesta le-a scris cind traia ca exilat in Tirol.
Stint de pela a. 1594. Aceste scrisori sunt evident facute de un
Romin ; caci se cunoa§te, doar, despre domnitorul Petru Schiopul ca
-era romin. Ei bine, iata cum scrie acesta Intruna din aceste scrisori
ale sale (o reproduc dupd transcrierea facuta de prof. lorga
cu litere latine, macar ca originalul ei e cu cirilice) :
Donne, rog domnetale se me asculta aceasta nevoia mele
cu ceasta Araguzele ce me purtat pirh mini 9 tuna ca on tilhar
den judet den tirgu. N-am fostu vinuvate for lucrule ce fostu fo-
cut de domniia nosturu domnetale, the n-am focut niciu on ne-
gotu tara domnetale ; negot §i tocmele, cari se focut, Molduva ;
Lark se va tocmi Molduva can va hi Domneia, iaste in tara, a-
ceala sa cavuta cui va hi detoriia ; jam alti domni, is it den Dom-
niia, nu ia lege, ceri datori, cum §ti tote lume ; domne, aceasta
nu ia ascunsu ; domneta focut aceasta lege, tirhmes pirk not la
judetul domnetale 9 luna etc, etc (In Analele Acad. Rom., seria
II, tom XX, Memor. sect. ist., Bucur. 1899, p. 444). Ma opresc
aci cu scrisoarea restul ei o poate vedea oricine in acele Anale
ale Acad. Rom.
Daca cite§ti scrisoarea asta numai dupci !defile ei §i intele-
sul ce li se da astdzi, evident ca ea pared ar fi scris de un
strein. i, daca n-am §ti ca e facuta de Petru Schiopul, ci ar fi
anonima, atunci cei cu teoria sasismelor ar fi gasit ca §i pentru
PsaltireaScheiana, Manuscrisul Nasaudean etc Ca e scrisa de
vre-un sas oarecare de pela Bistrita Transilvaniei.
Dar Petru Schiopul scria §i el ca scriitorii Psaltirei Sche-
iane, ca cel al Manuscrisului Nasaudean din trecut, Si ca Ana
Zglimbea, Elena lonescu, Corbita, Mota, §colarii profesorului Ban-
dit de astazi dupa diferite sisteme §1 apucaturi ortograf ice, cari
circulau in Moldova unde §1 dinsul traise Si invatase cit putuse
invata ; zic : cit putuse, pentru ca trebue sa se observe, ca acest
domnitor era din categoria celor foarte incutti in cultura romi-
neasca de pe vremea lui : era cam ca Elena lonescu, Ana Zglim-
 1L1E BARBULESCU

bea sau ca elevii prof. Banciu de astazi, de aceea §i la Petru

Schiopul sunt mai multe lapsus", ca§i la ace§ti din vremea noastra..
Aceste diferite sisteme puneau unele o pentru sunetul a =A, Si de-
asta §i Petru Schiopul scrie : focut, dar citea facut ; puneau v-.
pentru u, §i de asta §i Petru Schiopul scrie cavuta, dar pronunta
cauta ; puneau e, i, u intre 2 consunante, §i de asta §i el scrie :
pirk noi, tirkmes, nosturu, dar pronunta pre, tremes, nostru ; acele-
sisteme puneau o pentru oa, §i de asta Si Petru Schiopul scrie :
domne, dar pronunta doamne, puneau i pentru sunetul i, §i de
asta §i voevodul nostru scrie tilhar, tirg. Si a§a mai departe.
A§a ca pentru ,mine care cunosc aceste sisteme, apucaturi
§i analogii ortograf ice, scrisoarea asta e tot ce poate fi mai ro-
minesc, iar Petru Schiopul o pronunta nu cu intelesul de azi al
slovelor, ci cu tntelesul de pela 1594, adica astfel :
Doamne, rog domnitale sa mi ascultI aceste nevoi a ') mete
cu ceste Araguzele ( Raguzani) ce m-a purtat pre mini 9 luni
ca un tilhar den judet den tirgtt. N-am fostil vinovat [aci : lor
lucrule" va fi pentru : de lucrurile un lapsus al lui P. Schiopul,,
dacA nu va fi at copietorului originalului prof. lorga] ce-a fostu
facut domnila noastra domnitale ; ca n-am facut nicT un negotu
in Cara domnitale ; negot §i to cmele care s-ea facut, [in] Moldova ;
iar se (=daca ?) va tocmi Moldova, care va hi domnila, aceld sa
caute cur va hi detoria ; iar alp domni [aci va fi lapsus : ce-au]
ie§it din domniie nu Ta lege ce-an datori, cum §tii 2) toata lumea ;
doamne, aceasta nu Te [ceva] ascunsii ; domneta [all facut aceasta
lege, [al] tremes pre noi la judetul domnitale 9 lune etc.
A§a pronunta Petru Schiopul scrisoarea sa, deci. Dar, spre a §ti
aceasta trebue sa cuno§ti mai intii sistemele graf ice cari erau ale
acelei vremi §i pe cari le intrebuinta §i acest domnitor in scrie
rea slovelor scrisorii sale.
Die Barbulescu

1) Moldovenism pentru : ale.

2) Moldovenism pentru literar: she
 11sIFLUENTELE SLAVE 2T

Influentele slave
asupra fabuleirominegti In literatura
popular& goes&
PREF AT A
Lucrarea de fata I), prin caracterul ei istoric.comparativ,
aducind la lumina un manunchi de imprumuturi straine, dobin
dite de literatura romina in urma raporturilor ei cu literaturile
slave, lilted in categoria acelora Impotriva carora se ridica de
obicei reactiunea prejudecatilor excluziviste, atit de adese -ori
prezente, in aprecierea originalitatii Iiteraturii nationale.
Reprezentativ din acest pullet de vedere a fost la not V.
A. Llreche, care in toate studiile sale asupra literaturii n'a pu=
tut sa recunoasca nici o urma de influenta strains econchizind
pururea la originalitatea literaturii romane*, dupa propriile sale
cuvinte.
Aceste prejudecati s'au dovedit insa neputincioase a inla
tura cel mai mic amanunt din faptele ce s'au desfasurat totusi
In cursul istoric al vremii, pe care istoria literara trebue sa le
Inregistreze pentru a sprijini cunoasterea deplina a evolutiei une
literaturi.
A urmari astfel influentele straine, a urmari, adica, proces
sul istoric prin care forta $i inclinatiunile specifice sufletului
unui neam, isi insusesc parte din motivele fabulelor calatoare in
raspantiile destinelor lui, adaptindu-le, modelandu.le, scuturind
din ele uneori orice urma strainsaceasta trudnica sarcina de
a privi in domeniul bogatiei nationale nu inseamna a nega oti.-
ginalitatea unei literaturi.
«...zalok, nictozen byl by tot narod, kotoryj, ne urn°
leja naiti ni svoih slov, ni svoih myslej, vjecno sljedil by za
cuzoju ukazkoj*.
c...vrednic de jale, nemernic, ar fi acel popor, care nepu
find gasi nici cuvintele, nici ideile sale, vesnic ar urma dupa
exemplu strain*.
Cu aceste <<adevaruri elementare* cu care Inca Alexei Ve

1) Cu aceasti lucrare am trecnt, in ziva de 18 lunie 1924, la

Univeraitatea din Iasi, examenul de doctoral In filologia slavA, WOE-
tea comisiunii compusa din d-nii profesori . 111e Barbulescu, Petrovich.
Philippide, lbraileanu si Mines.
.28

selovski isi facea profesiunea de diedinta Ia anul 1896, cind por-

nea sA mate influentele literaturilor occidentale asupra noii lite.
raturi rusesti, putem trece sa aratam care sunt contributiile not
De care socotim a le fi adus prin aceasta lucrare a noastra,
Pe car de ctlItivat a fost acest gen al fabulei de scriitorii
din prima jumatate a secolului al XIX-Iea, pe atat a fost des.'
pretuit de cercetatorii literari din a doua jumatate a aceluias
secol. Fabula considerate ca un gen inferior afost parasite $i uitata
cu totul de monografistii $i istoricii literari cari au atacat genurile,
superioare, romanul si drama, si cari parca prin aceasta inaltau
in acela§ timp nivelul $i valoarea propriilor for cercetari. 'at: eel
ce s'au zabovit totusi In treacat sau mai dinadins asupra fabu-
lei, s'au multumit, de cele mai multe ori, sa publice insemnari
statistice de fabulisti, cu anul nasteril si mortii, extrase din di-
ferite enciclopedii, complectate cu colectii, uneori destul de bo=
gate, de fabule.
Fabula Insa, Inca de Ia originile el foarte indepartate, a
flAnd mereu noi $i noi aplicari, s'a fixat in forme statornice $i
calatoare de la rasa la rasa §i de la popor la popor, si de aceia,
credem, ea nici nu poate fi studiata
_
de cit numai in mod cm-
parativ.
In aceasta lucrare pentru prima data, am Imbratisat studiul
pildelor $i fabulelor din literatura populara scrisa, pe basa textelor
comparative slave $i romane. Am folosit pentru aceasta exemple
-din pildele de origins indiana, precum sunt acele din Varlaam $i
Joasaf si Fiziologus, In text slavon, facand istoricul for $i pri-
vind mai de aproape legaturile $i raporturile for cu redactiunile
corespunzatoare romanesti din «Invataturile lui Neagoe Basarab'
$i (Fiziologus) romanesc. De asemeni pe baza paralelismului
textelor slave $i romane au fost urmarite raporturile dintre 'X isopii),
9ovestea «despre Intaleptul Archir, $i textul aceleiasi pove§ti put
blicat de Anton Nutt
La studiul fabulei din literatura cults, paralelismul cu lite-
daturile slave a inlesnit producerea unor noi contributii pentru
cunoasterea operelor fabulistilor nostri. Astfel este cazul cetui
dintai fabulist roman, D.. Tichindeal, pentru studiul caruia toll
istoricii literari s'au folosit de un izvor incomplect $i indirect
anume de traducerea lui I. Russu din 1885. In aceasta traducere
121.1su nu a redat insa credincios textul sarbesc al lui D. Ohm.
dotici, pe care-I folosise D. Tichindeal, ci a localizat $i el schimbind
. textul fabulistului sarb. Iosif Vulcan, care a studiat in 1893 de
 INFLUENTELE SLAVE 29

aproape pe Tichindeal, p spus ca Rusu gnumai ni-a indicat origi-

nalul la care trebue sa ne reintoarcem>>.
Parasind deci textul incomplect dar indeobste utilizat pans
acum al lul I. Rusu $i adresandu>ne direct izvorului s'arbesc at'
lui Dositei Obradovici, partile ce ramasese Inca necunoscute din
opera lui D. Tichindeal au putut fi descoperite $i elucidate.
Trecand de la influenta literaturilor sudslave Ia influenta
literaturii rusevi, noi contributii au deschis calea unei cunoasteri.
mai depline a fabulefor scriitorilor no§tri ca Asachi, Sarbu, Sta.
mati, Donici, Negruzzi etc., inlesnind determinarea valorii §i insem=
natatii traducerilor $i localizarilor surprinse fats de izvoarele
lor slave.
Nadajduind ca prin aceste incercari voi fj adus cate-va
contributii de folos Iiteraturii roma'ne, recuno§tinta mea se in-
dreapta catre profesorii mei de la care am primt incurajatoare
Indrumari $i indemnuri ; fara sprijinul moral al fostului meu
profesor de Slavistica, dl. Hie Barbulescu, si fara bunavointa-i cu
care nu o singura data mi-a pus la dispozitie pretioase cacti din
biblioteca proprie pe care nu le-aqi 1 putut afla aiurea, aceast4
lucrare nu ar fi putut Iua fiinta.

Introducere
Studiile comparative ca parte integranta din istoria litera-
turii §i raportul for cu genul literar ai fabulei

La studiile cu origini foarte indepartate asupra operelor li.

terare §i autorilor for, de natura biografica, critics, analitica sau
clasificatoare, numita pentru prima data, pare-se, in ansamblul lor,
istoria literaturii, pe Ia mijlocul secolului XVII-lea in lucrarea
<Prodromus historiae litterariae 1), s'a adaugat in vremuri cu totu
noi in sistemul studiilor comparative.
Intradevar, studiile de literatura comparata an fost determi-
nate de cele doua directii in care se manifests stiinta secolului
at XIXAea ; ele s'au desvoltat, pe deoparte, in urma vastelor
cercetari de filologie comparata, intreprinse in prima jumatate a
secolului at XIX.lea de invatati filologi ca Fr. Diez, Jacob Grimm,

1) Pypiu : Istorijg russkoj literatury, T. I. SP. 1907 pg, 5.

30 1. NEGRESCU

Franz Bopp, W. v. Humboldt, s. a., iar pe de alts parte, In urma

revelatiei productiunifor si literaturilor populare, prin care se afirma
'romantismul impotriva atitudinei false si nedrepte fats de popor
a pseudoclasicismului.
Paralelismul cu fifologia ne arata ea dupa cum Inainte de
operele Invatatilor filologi aratati mai sus, in studiile limbii la
Romani, Qreci si Indieni a lipsit comparatia limbilor intre ele,
tot asa, in cercetarile asupra literaturii, a lipsit cu totul sistemul
studiilor comparative si at influientelor reciproce Litre popoare.
ItIumai :dupa ce gramatica comparata a imbratisat intinsul camp
de studii at celor mai diferite limbi, de la jsanscrita, zenda si
armeana, de la limbile malaice 5i polinezice, pana la limbile ro.
tnanice, s'a trecut, prin legatura n emijlocita si hotaratoare care
exists intre literatura si limba unui popor, la studiile comparative
asupra productiunilor literare. Caci numai prin studiul comparativ
at credintelor, obiceiurilor, superstitiilor, legendeior populare etc
s'a putut ajunge apoi la mitologia comparata, la istoria comparata
a artelor, a dreptului, a rdigiei etc.
Aceste fapte se pot surprinde si in publicatiile filologice uI-
-terioare, ca cGrundriss der germanischen Philologie, a lul Herman
Paul, stu «Grundriss der romanischen Philologie, a lui Gustav
Gruber, sau insfarsit in publicatiile de filologie indo-arica si de
filologie slava, In care, alaturi de studiul comparativ at formelor
.gramaticale, iau o mare desvoltare si studiile comparative asupra
productiunifor literare.
Pe de aka parte 5coala romantics, raseolind cu mutt en.
tusiasm monumentele de literatura popujara, pana atunci ignorate
si dispretuite prin descoperirea unor motive atat de asemanatoare
la cele mai diferite popoare, contribue sa imbogateasea si ea cu-
prinsul istoriilor literare cu un numar insemnat . de paralele si de
studii comparative.
Cand zicem seoala romantics Intalegem mi5carea pornita in
acest senz de invatati ca Herder, Grimm qi Schlegel in sec,- al
XIX-lea, cu toate ca interesul pentru productlunile populare se
manifestase de mai inainte vreme, pentru, prima oars, pare-se, in
Anglia prin publicarea unui codice de balade vechi engleze si
sotlande de Thomas Persy in 1765: The reliques of ancient en.
glich poetri '? (Londra).

1) lz. Lekcij po istorli russkoj lyterstury. A. S. Arhaigerskago

Kazan 1896. pg. 2.
 INFLUENTELE SLAVE 31

De altfel tot unui scriitor englez, W. V. Thorns, i se dam-

:este inlocuirea termenului de literatura populara prin acel actual
Arle <<folklore >, socotit de atunci, 1846, ca cel mai propriu. 1>
Si cu toate acestea, scoala romantics germane este aceia
care a dat impulsul si a trez it interesul general pentru produc-
tiunile popoarelor, si care a culminat, in ceia ce priveste direct
studiul nostru, prin bogatul material comparativ adunat si inter=
pretat in cele z volume : Panciatantra, Fad Bucher indischen
Fabeln, Leipzig 1859, de Th. Benfey.
Dup5 cum ins5, in domeniul cercet5rilor filologice, corn.,
paratia a con centrat atentia inv5tatilor asupra raporturilor veche
limbi indiene cu limbile europene si dupe cum compararea a fos t
exagerat5, in incercArile de reconstituire a. vechei limbi indo-
germane, pans acolo, ca. Schleicher incearca sä scrie o fabul5 in
limba straveche indogermana 2), tot asa in domeniul literaturii,
compararea diferitelor motive comune din basme, din baladele
cu fond istoric, din mituri din fabule etc. au facut pe unii in.
vatati a le explica prin raportarea for la originea str5veche a
unitAtii etnice a neamurilor. 3) Astfel, bun5oar5, fratii Grimm
4(considerau basmele ca niste ultime ecouri din vechi mituri co-
mune neamului inda-european, 4>.
In cele din urrna, ins5, prin restrictiunile impuse de node
teorii ale importatiunii 4i ale antropalogistilor, astfel de afirmatiuni
au fost reduse la justele for proportii.
Dar nu numai curiozitatea stiintifica a fost mobilul stu>
cliilor comparative asupra productiunilor literare ; adeseori ele au
fost in functiunea elucid5rii unor adevaruri psichologice. Astfel,
I. Gottfried Herder, dind in mod semnificativ colectiunilor sale
de cintece populare fitful de «Stimmen der Volker, a adaugat
in prefata ca poezia populara este floarea prin care se caractc>
rizeaza un popor cu limba si tara lui, cu indeletnicirile si pre-
judecAtile, cu patimile si trufiiie, cu muzica 4i chiar cu sufletul
lui 5. H. Taine a extins intalegerea psichologiei unui popor
dup5 literatura lui, si fare a mai face distinctiune intre litera-
sura populara si cults a spus in Introducerea la Istoria litera-

1) Ovid Derismianu : Folklorul. Cum trebje intilles. Bue. 1910 pg. 4

2) Beitrage. Fanner Band. pag. 205.
ti) Pypin. Op. cit. pg. 30.
4) Lazar Saineanu. Bestride Ron-nine. 13uc.1895 pg. 50.
.5) 1. Gottfried Herder.- V. Vorrede der Volkslieder, 1778-79.
32 I. NEGRESCU

turii engleze: t lentreprends ici d'ecrire l'histoire d'une littera.

ture et d'y chercher la psychologie d'un people ')».
Principiile aceste enuntate de Herdcr $i Taine, de a recu.
noaste in literatura unui popor psichologia Iui, pot fi uneori
primejdioase intrucat folklorul a descoperit o serie de motive
paralele $i comune in literaturile popoarelor celor mai indepar-
tate unul de altul : aici intervine rolul studiilor comparative spre
a decerne mai intiiu temele $i motivele obstesti $i calatoare de
la popor la popor, de aceia ce poate fi considerat ca produc-
tiunea specifics a sufletului, a fantaziei $i imaginatiunii unui po-
por $i unui autor.
Din acest punct de vedere necesitatea $i valoarea studii=
for comparative in aprecierea operilor literare au fost recunos-
cute dc insusi Taine : < toutes les esthetiques et toutes les poe.
tiques mises ensemble ne valent' pas la lecture d'une piece de
Shakespeare comparee ligne a ligne aux nouvelles italiennes et
aux vieilles chroniques que Shakespeare avait en ecrivant sous
les yeux)) 2).
Elementele pe care aveau sa le determine studiile compa-
rative produse in imprejurarile amintite, elementele comune sau
similare din diferitele ramuri ale productiunilor literare imbrati-
sate, au avut rolul de a stabili ca intreaga istorie a civilizatiei
este istoria unor necontenite imprumuturi $i influente reciproce
de la cele mai vechi epoci pans la care ajung cercetarile si
pins in vremurile not ; a istoria culturii omenesti este istoria
mostenirii intregului material de cunostinte, a directiilor gindirii,
a formelor $i ideilor literare 3), care ca un fir neintrerupt, au le.
gat generatie de generatie, asigurand progresul yield morale, in
procesul istoric de succesiune si de continuitate a neamurilor
in omenire.
Dar nu era dome niu in care circulatia, imprumuturile $i
mostenirea acelorasi motive de la rasa la rasa si de la popor
la popor s'a fie mai vadite $i mai ademenitoare de cit acel al
genului literar al fabulei. Aid, in fabul5, se aflau cele mai pal-
pabile raporturi ce leaga romanitatea de elenism, elenismul de
ariansm $i de orient, slavismul do romanism $i de elenism. Era
deci terenul cel mai prielnic pentru studii comparative si. de nu
1) H Tame. Histoire de la IittOrature anglaise, Introduction
XLV111
2) H. Taine. La Fontaine et Fes Fables. Paris 1921 pg. 231.
3) Pypin Op. cit.
 INFLUENTELE SLAVE 33

au Intirziat de a se produce. In cadrul fabulei nu numai opea

rele vaste precum stint acele asupra fabulelor indiene, in care
s'a imbratisat un material foarte bogat, dar chiar monografiile
asupra unor autori moderni cu o puternica originalitate $i de a
valoare mondia15, nu s'au putut dispensa de sistemul compara-
tiv. Astfel Taine in studiul sau asupra lui La Fontaine s'a v5.
zut la un moment dat nevoit sa adopte acelas sistem, aratind
prin comparatii, raporturile dintre La Fontaine $i originalele sale
Esop, Fedru, Rabelais, Pilpay, Cassandru, etc.
La aceasta a contribuit $i faptul ca fabula constitue unut
din cele mai vechi genuri literare. Cad, chiar daca am trece
peste conjecturile asupra originilor stravechi ale fabulei, precuri
sint acele_ale lui Iacob Grimm 1) sau Ede !stand du Merit 2>,
in care inceputurile fabulelor stint raportate la epocele indepar-
tate, cind omul traia laolalta cu lumea animals, cind in cunos-
tinta lui Inca nici nu mijise deosebirea Intre om $i animal, cind
el credea in transformarea in animale si in puterile supranatu-
rale ale animalelor, atribuindu =le facultatea graiului, con chizand
astfel ca fabula este produsul raporturilor nemijlocite dintre om
$i mediul inconjurator, prin exemplificarea cunostintelor dob5n-
dite despre fenomenele naturale sau despre particularitatile si
instinctele animalelor, origini ce se perd in noaptea timpurilor,
$i neam opri la studiilein care conjectura este inlocuita prin
document, Inca vom afla originele fabulelor urmarite intr'un trey
cut foarte Indepartat. Astfel [ulius Landsberger, In Introducerea
cUntersuchung fiber das Vaterland der Fabel >> la lucrarea sa
«Die Fabel des Sophos syrisches Original der Griechischen Fa
beln des Syndipas», Pasen 1859, a cautat sa arate originea fabu-
lelor la evrei : (Im Hinblicke auf die verschiedenen NIomente
unsrer Abhandlung glauben wir daher mit vollem Recht behaup-
ten zu konnen das die Hebraer die Erfinder der Fabel sind».
La not I. Eliade Radulescu, in studiul sau asupra fabulei
din t86o, tiesvoita o teorie cu totul artificiala asupra otiginilor
fabulei :
oNegrii reprezinta pruncia omenirii ; pruncul nu tine minte
Negrii nu avura traditiuni.

1) Deutsche Mythologie, Berlin 1875_78.

2) Poesies inedites du znoyen age. Paris MI.
3) Satirile §i Fabulele lui 1. lIehade RAduleseu. Craiova 1383
pag. 216-247.
3
34 I. NEGRESCU

Indienii si altii popoli ca dinsii, cum $i quei que a adoptat

mai mull sau mai putin ca ni5te credinte, traditiunile for, repre.
zinta copilaria. Historia for e toata invelita in fabula,.
Chinesii reprezinta adolescenta omenirii, 5i traditiunile Inc',
dienilor trecind la Cliinezi cats sa reveste forme mai umane,
ca sa fie crezute, si mai folositoare omului ca sa fie adoptate,.
«Slavii ca stirpe 4i mai notia, ca prasle insa a pamintului
in decrepitudinea lui (pentruca legea eterna a impus rni§=
carii ascindere $i descindere) slavii stint productie in descinderea
creatiunei terestre $i ca astfel au lipsele tuturor copiilor ce se
nasc la batrinete, etc. etc.
Artificialitatea acestei teorii o demonstreaza, intre allele,
5i sbornicele de fabule culese de la popoarele salbatice, 1 re.cum
sint acele publick.ite de englezul Bleck «Reynard The Fox in
south Africa', unde gasim felurile motive : fabula despre sacal,
.omul alb $i sarpele, leopardul 5i berbecele, fabule despre scare
si tuna t) erc., despre care fabule, la popoarele salbatice, Ia ho=
tentoti vorbeste $i Friedrich Muller in lucrarea sa «Allgemeine
Ethnographiev.
Desvoltandu-si insa teoria sa, I. Eliade Radulescu citeaza
Ca cele dintai Inceputuri de fabule, cele doua pilde din Biblief
din istoria lui Israel : prima, a lui Ionahtan (Judici, cap. IX 8-15),
lemnele ce-§i cams un rege, iar a doua, a lui Nathan catre
David <Regi II. Cap. XII, t-7, spre a-I mustra de nelegiuirea
ce a facut luand pe temeia lui Urie heteul, care deveni mama
lui Solomon.
Acela care a combatut insa teoria ca Evreii ar fi inter
meietorii fabulei in sensul ca Evreii ar fi intrebuihtat pentru prima
data acea -forma de compozitie care se numeste fabula 5i ca de
la ei fabula s'ar fi raspandit la toate popoarele, Ia care o gasim
a fost Th. Benfey in studiul ((Zulu Ursprung der Fabe12..
Th. Benfey a aratat ca problerna originilor fabulei nici nu
se poate pune in felul in care a pus.o, bunaoara, Julius Lands.
berger R. in opera cit. Cad, dupa cum nu se poate pune intre--
barea, cine a inventat poezia epics, sau, vorbind in chip stiintific,
la ce popor a aparut intai poezia epica, sau cine a nascocit
status, Ia ce popor s'a ivit stand, ci numai, cine sau uncle s'a
dat poeziei epice acea forma artistica pe care toate popoarele

1) V. traducerea ruse : Basni i Skazki dikich narodov s P. 1874.

2) Orient and Occident, I pg. 3%1.
 1NFLUENTELE SLAVE 35

-rlesvoltate au recunoscut.o $i o recunosc ca model. tot asa nu

-se poate intreba cine a inventat fabula, ci, cea mai importanta
inrrebare a istoriei ei este, cine sau ce popor i.a dat ei forma
model, cu un cuvant form esopica.
Inceputurile prime ale fabulei nu pot fi raportate la poporul
evreu, dupa cum ele nici nu pot fi cautate la un singur popor.
.LIeberktupt aber liegt die Fabel im Allgemeinen dem Gestal-
tungsvermogen und der Gestaltungslust der Menschen so nab,
dass es sehr zweifelhaft, ja hOchst unwahrscheinlich ist, das die
,ersten Anfange derselben bei einem einzigen Volk zu suchen seien.
Sonach warde, bei genauerem Eingehen auch von dem so ge.
fassten Satz schwetlich mehr ubrigbleiben, als vieffeicfit: dass
die Hebraer das erste der bekannten Volker sind, in deren Sch.
riften Fabeln vorkommen j zweifelhaft bleibt, ob sie sie noch
schon von einem andern Volk ilberkommen j noch zweifelhafter,
ob die gesammte Fabel dichtung auf sie zurach zu fuhren seio 1).
In general, in diferitele sale studii asupra fabulei din revista
Orient und Occident precum $i in introducerea la traducerea
fabulelor indiene, Th. Benfey a atins si problema raporturilor
dintre fabulele europene si cele indiene, sustinand parerea ca
aceste din urma nu ar fi deck niste modificari mai mutt sau mai
putin insemnate ale fabulelor europene esopice, fiind aceasta o
urmare fireasca a raporturilor necontenite dintre Greci si Indieni,
cu deosebire in urma expeditiei lui Alexandru cej Mare.
Aceasta interpretare este conforms teoriei sale istorice, de
migratiune a productiunifor folklorice a povestilor $i a fabulelor,
care teorie nu va putea explica deosebirile ce exists totusi in-
tre fabulele europene $1 indiene de clt prin contributiile celor
lante teorii similare precum este teoria antropologica a lui Tylor
si A, Lang, teoria alegorica a originilor indo-europene a frati-
lor Grimm, teoria, solara a lui Max Muller, teoria atmosferica
a lui Kuhn, teoria lui Hasdeu, 2) etc.
Cad Dare-earl deosebiri slut netagacluite intre fabulele in.
diene $i cele esopice, Din acest punct de vedere DI. Dr. M.
Caster a spus in studiul sau asupra literaturii populace romane:
-'.Considerind Ins fabulele orientale mai de aproape $i compa.
rindu-le cu cele occidentale, nu se noate tagadui o deosebire
.fundamentals : in Orient sint anin ale e, oameni travestiti, cari-
1) Orient und Occident I pg. 35'6
2) L. ainanu. Basmele Romane pg. 40 60
36 L NEGRESCU

vorbesc gi rationeaza ca oameni, au toate pasiunite omenesti ,-

cu un cuvint, putem inlocui pe animalul Cu un om care are un
nume propriu de animal d. e. urs, leu ete., pe cind in Occident
fiecare animal reprezinta un caracter, o singura pasiune, cores
punzind cu firea sa inascuta ; vulpea e totdeauna -numai repre-
zentantul vicleniei, ursul : greoi 1)* etc.
Prin fabule indiene intalegem fabulele cate au ajuns la cunos-
tinta noastra prin cele doua cal : pe deoparte prin cofectiunea
desvoltata pe insa'si teritoriul Indiei, panciatantra, pe de alts
parte, prin traducerea facuta in medio-persana, pehlevi, in sec.
VI, din aceias opera fundamentals Indiana, ce se va fi numit
niticiastra" cHandbuch der nitib, textual cder Viihrung*, care-
eorespunde titlului din traducerea latina Directorium humanae
vitae". Nu se stie nici in ce timp nici de ce autor va fi fost
compusa area opera fundamentals indiana niticiastra* din care
s'a desvoltat apoi cpanciatantra* si traducerea Kalilah pi Dimnah,
facuta in timpul domniei celui mai insemnat dintre sasanizi, Khos-
ru Anus hirvan (631-579). Th. Benfey in studiile safe 2> abia
dace a putut data existenta acelei opere primitive inainte cu 500
ani de era cresting, precum pi faptul ca cuprinsul ei consta nu
din cinci part!, cum arata panciatantra, ci din- unsprezece pa rti.
Din acest punct de vedere traducerile, Kalilah $i Dimnah, au
pastrat mai bine fandul primitiv de cit insist panciatantra. Din
medio-persana q alts traducere s'a facut in araba sec. VIII. Ka=
lilah si Dimnah sins numele celor dot sacali, care joaca rolul
principal in prima carte. Studiile orientalistilor au stabilit. ca fa-
bulele indiene au influentat deasemeni pi literaturile altor popoare
orientate, a Chinezilor pi Tibetanilor. In afara de traducerea as
raba, o traducere veche latina s'a perdut. La anul io8o Simeon
Seth a facut o traducere greceasca cu titlu Stephanites ke
Ichnilates", cIncoronatul Iscoditorul*. Prin aceasta traducere
greceasca fabulele indiene au patruns la popoarele slave de sud
$i la Rusi. G. Danicici a publicat in cartea II din cStarine>> tex-
tul sudslav a acestor fabule indiene cu titlu : cIndijske price proz-
vane Stelanit i Ihnilat 3)), dupe diferitele manuscrise sudslave
care corespund manuscriselor studiate de Pypin, Gorski s! Nevos-
ttijev, si din care manuscrise sudslave, manuscrisul diu Belgrad,
1) Dr. M Gaster, Literature popularrt romiart pg. 193.
2) Panciatantra 1, XVI. XVII *i Orient an Occident Vol. I. Ueber
die site deutsche Uebersetzung des Karnali and Diurnal' pg. 138.
3) Starine, H, pa. 260.
 INFLUENTELE SLAVE 37

atribue traducerea Iui loan Damaschin, : pritcach s pisanie

Sitha ,Anitiocha, drudzy mntvse jaka sxt Ioana Damaskina
-dzelo pesnotvorca, eze o dzverech naricaemych Stefanit i Ech-
nilata.
La 1250 s'a facut-o traducere In laba spanio15. La 1270 s'a
facut o traducere latina (Oirectorium humanae vitae, a lui loan
-de Capua dupa o traducere ebraica din care o jumatate s'a
perdut iar ceafalta jumatate nu s'a publicat. Traducerea patina
a servit pentru toate celeialte traduced din occident, -precum este
vechea traducere germana intitulata : das Buch 'der Weisheit der
alten Weisen', precum si prelucrarile franceze «Livre des Lu-
mieres ou Ia conduite des Roys compose par le sage Pilpay
Indien, traduit en francais par David Sahid d'Ispahan din 1644,
traducerea daneza din 1618, olande25 din 1623. Dupa traducerea
-spaniola s'au facut prelucrarile italiene de Firenzuola 1548 $i
Doni 1552, dupa aceasta din urma italiana, cea engteza din 1570
prin Thorns North, 3) etc.
Calatoria acestor fabule indiene de Ia popor Ia popor este
-notata adese-ori in titlul traducerilor : «Hjc est liber parabola-
rum antiquorum sapientum nationum mundi. Et vocatur liber
kale et dimne, et prius quidem in lingua' fuerat indarum trans.
latus. Inde in linquam translatus Persarum. Postea vero reduxerunt
ilium Arabes in. linquam suam. ultimo exinde ad linquam fait
redactus hebraiciam. Nunc antem nostri propositi est ; ipsum in
linquam fundare latinam. Est antp liber delecta bolls doctrinae,
et preciosis sermonibus plenus 2),.
Fabulele indiene nu sant unita'ti independente ca cele esoa
pice, ci in legatura continua unele cu altele, formand un ciclu
in serviciul invataturilor morale $i poultice a acelora ce vor fi
conducatorii popoarelor.
Pentru a trage atentia marelui Imparat Dobselim asupra
g reutatilor ce $i le va Intampina in calatoria trudnica ce el
yr ola sa o intreprinda la muntele Serandib, Invatatul Indian Pil-
pary ii povesteste fabula despre porumbelul calator, in legatura
ca aceasta fabula «soimul $i corbulD $i apoi Intregul ciclu al
fabulelor grupate in jurul unor idei mai generale s>. Din prim
cina acestui sistem fabulele indiene au un caracter de artificiali-
1) Orient and Occident V. I pg. 139-116.
2) Orient and Occident I, pg. 170.
3) Politiceskija 1 nravoneitelnyja Basni Pilpaja, iilosofa Indejs
Iwo. 4 A Spb. 1762 pg. 20=28.
38 1. NEGRESCU

tate si de didacticism mai pronuntat deck asa numitele «fabli=

aux* franceze si de cat oposul medieval german 1>.
In ce priveste fabulele esopice, asupra for s'au facut few
lurite observari, Inca din vremea celor mai vechi scriitori gre c
si latini.
Astfel celebrul Filosof grec care anticipeaza ideile crestin e
cu patru veacuri, Plato <429-347 a. Chr.) vorbeste despre valoarea
si rolul educativ al miturilor, povestilor si fabulelor prin care se
poate forma sufletul mutt mai lesne decal se poate modela corpul
prin educatia fizica <De Repub. Cartea 2>.
Ca scriitorii greci prin termenul uplidoi), intalegeau fabula,
ca si prin termenii (4atvo;, i.oyo;, curoXo7o7., nceplita* reiese dirt
cuvintele istoricului Dionysius Haticarnasseus l>, care in lucrarea
sa asupra antichitatilor romane spune : «Nimeni sa nu creada
ca eu ignores ca povestirile grece$ti sant folositoare oamtnilor,
unele aratand fenomenele sufletesti prin alegorie, altele alcatuite
pentru mangaierea nenorocirilor omenesti, iar altele Imprastiinp
turburarile sufletului si nimicind temerile si credintele false etc
<Rom. Antiq. lib. I).
Strabo, marele geograf at antichitatii, vorbeste de asemeni
de interesul pe care'l desteapta in sufletul omenesc povestirile
alegorice, adeinenind prin noutatea for si pregatind sufletul pentru
castigarea cunostintifor noi. <lib. D.
Filosoful si moralistul grec din primul veac at erei crestine
autorul avietilor paralelex., Plutarch, vorbeste despre «micile po-
vestiri ale lui Isopx care amestecand preceptele filosofice, priviv
toare la suflet, cu diferite povestiri usoare, entuziasmeaza cu
placere. Plutarch insusi vorbeste in alegorie* Dupa cum man=
dragora, crescand Tanga vita de vie si transmitandu-si puterea
j'n vin, face mai usoara pentru bautori consumarea lui, tot astfel
poezia luand principiile din filosofie si amestecandu-le cu nara-
.tiuni, face usoara si placuta pentru tineri invatatura <De audiendis
Poetis).
Agellius in «noptile atice* vorbeste despre insemnatatea lui
Esop ca fabulist. El a propavaduit invataturile morale nu in
mod rigid dupa cum este obiceiul filosofilor : used festivos de-
lectabilesque apologos commentus, res salubriter ac prospiciente:
animadversas in merites animosque hominum cum audiendi qua--
dam illecerbra indult) <Noct. Attic lib. 2).
1) Pypin. Ocerk 'Herat. 1st. pg. IN.
 INFLUENTELE SLAVE 39

Priscianus Sofistus a vorbit mai In amanunt despre natura

fabulei. El a aratat ca cei mai vechi autori s'au folosit de fa
bull : Hesicedus; Archilocus, Plautus, Horatius. Expunerea fa-
bulei trebue sä fie vioaie Iipsith de amplificari. 'Fabula esr
oratio ficta versimili disposktione imaginem exhibens veritatisl. <Ex.
arse. Rhetores>.
Aphtonius a imprumut4 apoi definitia lui Priscianus : ((Est
autem fabula sermo fictus, imagine quadam repraesentans veri-
tatenm. A continual insA clasificarea fabulelor in trei categorii :
ea vero est triplex, Rationalis, Moralis, Mixta. Rationalis in qua
aliquid ab homine geri confingitur. Moralis, quae eorum imitator
mores, quae sunt rationis expertia. Mixta vero que rationale ira.
tionale complectitur.
In sfir§it Philostratus a fa cut de asemeni istoricul fabulei,
aflind-o intrebuintata mai mutt In forma ei alegorica, la Homer,
Hesiod, Archiloc, etc. ping and Esop a pus.o in serviciul prince
cipiilor morale $i filosofice ' >.
In timpurile mai not au vorbit de asemeni despre natura
si caracterele fabulei diferiti istorici literari. Astfel Marmonte
0723-1799> in Elements de Iitterature t. I. X arata conditiilc
ACestui gen de literature, subliniind deosebirea dintre apolog si
alegorie meritul apologului este de a ascunde sensul moral sau
adevarul pe care.I propaga, pins in momentul concluziunii, care
se numeste morals, alegoria Insa are de scop, nu sa ascunda
adevarul, ci sa-I face mai sensibil. I. S. Bailly 0736-170 in
cEssai sur les fables et leurs histoires arata cä fabula a im
bricat cele dintai manifestari suiletesti ale omului : «C'est une
immortelle dont la voix .mensongere en tous temps nous charme
et nous amuse c'est une enchanreresse qui nous entoure de pres.
tiges I qui a des realites substitue ou du moms ajoute des chi,
meres agreables et games et qui cependant soumise a l'histoire
et a la philosophie, ne nous trompe jamais que pour mieux nous
instruire. Fidele a conserver les realites qui lui sont confiees,
elk couvre de son enveloppe seduisante et les lecons de rune,
et les verites de l'autre*.
In afara inca de multi alti critici $i istorici literari care au
analizat sensul si caracterele genului, teorii aparte asupra fabulei
1) Neveleti
-tumFranco - Fabulae variorum auetorum nempe. Aesopi fabulae
farti li DC. LX. un practatio De fabularum tum Datum
nobilitate".
40 1 NEGRFbSCU

au desvoltat Lessing, Hippolyte Taine 4i profesorul de la Unia,

versitatea din Harcov A. A. Potebnia.
Gothold Ephraim Lessing (1729-1780 a desvoltat teoria
fabulei filosofice, Taine <1828-1893> teoria fabulei poetice, far
Potebnia a studiat fabula in raporturile ei cu celelalte genuri
literare.
In studiul sat' (Abhandlungen fiber die Fabel' din 1759
Lessing, analizand definitiile fabulei date cte diferiti Inaintasi ai
sai, precum sint acele ale lui De Ia Motte :
«La Fable est une instruction deguisee sous l'allegorie d'une
action '))), a lui Richer cLa Fable est un petit poeme qui con.
tient un precepte cache sous une image allegorique 1),, a lui
Breitinger eine unter der wohlgerathenen Allegorie einer ahn-
lichen liandlung verkleidete Lehre und Unterweisung 2),, a lui
Ch. Batteux, «L'Apoloque est Ia recit d'une action allegorique 3) ,,,
a formulat definitia fabulei In modul urmator : Wen wir einen
ailgemeinen moralischen Satz auf einen besonderen Fall zuruck
fiihren, diesem besondern Falle die Wirklichkeit ertheilen, und
eine Geschichte daraus dichten, in welcher man den allegmeinen
Satz auschauend erkenntg so heisst diese Erdichtung eine Fabels. 4).
Aceasta definitie a fabulei data de Lessing a fost adoptata
de dl. Dr. M. Gaster, care a redat-o astfel in romaneste : ,Daca
reducem un principiu etic general la un caz special. si dam acelui
caz realitatea, $i compunem dintr'ansul o poveste, prin care. se
recunoaste principiu) general, atunci se numeste acea composi-
tiune : fabula 5).
D3nd aceasta definitie a fabulei, Lessing startle asupra ca-
racterului filosofic pe care I-a avut Ia cei vechi ; facand parte
din domeniul filosofiei 4i al retoricei pans la La Fontaine, care
a izbutit sa o transforme Inteo piesa poetics. Dupa Lessing, scopul
fabulei este impunerea unui principiu moral, pentru care fabu.
listul va cauta, cu mita grija sa evite de a desvolta continutul
ei, sa evite atatarea pasiunilor, sa evite once podoabe care sunt
protivnice acelei conditiuni neaparat necesare, scurtimii, in des-
voltarea ei : «Die Fabel hat unsere klare und lebendige Erken.
ntniss eines moralischen Satzes zur Absicht. Nichts verdunkelt
1) Diseours sur la Fable V. Abhandlungen pg. 347.
2) Fables nouvelles. Preface pg. 4 V. Abhaudlungon pg. 349.
3) Der kritischen Dichtkunst erst. Band, sieb Abschitte pg. 351.
4) Principes de litt4rature 1'. Il pg. V v. Abhandlungen pg. 302.
5) Abhandlungen Lessing's pg. 35 ?.
6) Dr. M. Gaster. Literatura popularA romans pg. 181- 82.
 INFLUENTELE SLAVE 41

iinsere Erkenntniss mehr als die Leidenschaften. Folglich muss

-der Fabulist die Erregung der Leidenschaften so viel als moglich
vermeiden". Wenn ich mir einer moralischen Wahrheit dutch die
fabel bewusst werdensoll, so nusss ich die Fabel auf einmal
-iibersehen konnen, and urn sie auf einmal ilbersehen zu 'Carmen,
muss sie so kurz sein, als. moglich. Alle zierrathen abet sind
dieser karze entgegen, denn ohne sie warde sie noch karzer sein
konnen ; folglich streiten alle zierrathen, in so fern sie leere Ver-
langerungen sind, mit der Absicht der Fabel. Z. E. eben mit zur
Erreichung dieser karze. braucht die Fabel gern die allerbekan.
ntesten Thiere, da mit sie welter nicks als ihren einzigen namen
nennen darf, um einen ganzen Charakter zu schildern, um El.
genschaften zu bemerken, die ihr ohne diesen Namen allzu viel
Worte kosten warden., ')
In opozitie tocmai cu teoria fabulei filosofice care cere in-
Iaturarea tuturor amanuntelor, care nu foloseste alegoria decal
in tru atat, Intro cat demonstreaza o lege sau un adevar moral,
care nu foloseste evenimentele de cat pentru a le transforma In
precepte, desvolta Hippolyte Taine teoria fabulei poetice, al atilt
rol este tocmai, dinpotriva, de a insufleti o maxima morals. Pe
and Lessing cerea inlaturarea tendintei de ampliticare in aka.
tuirea unei fabule, pentru ca spiritul lectorului sa nu fie antrena
de vreun alt adevar moral de cat aceIa pe care trebue sa-I con-
chida ansamblul fabulei, Taine spune ca este indiferent daca lec=
torul trage 4in povestire un principiu sau altul ; pe cand Lessing
este impctriva atatarii pasiunilor, Taine spline ea aces t lucru este
partea importanta, daca lectoruf a fost interesat sau miscat ; fa-
bula este utila din momentu( ce a placut. Pentru ca fabula sa
pIaca insa, forma rigida va trebui schimbata : aPuisqu'il y a dans
1'apologue Ia maxime qui conclut et le recit qui prouve, it faudra
changer a Ia fois Je rick et la maxime. Nous la retierons de cette
place invariable oil elle semblait confinee par un syllogisme, nous
la ,porterons tam& au milieu, tant& au commencement et nous
la ferons voyager par toute Ia fable). 2)
«Ainsi, descriptions, recits discours, tour s'est reform& tout
s est ranime de soi-meme r une fois rentree au coeur la vie a
couru dans tous les membres. Elle a penetre d'abord dans (es

1) Lessing's Abhandiungen pg. 366.

2) H. Tame; Theorie de la fable pootique dans La Fontaine et se;
tables pg. 327.
42 L NEGRESCU

expressions. Les Mots les plus familiers et les plus originaux

sont accourus sur les levres, parce que seuls its peignent tout
l'objet d'un seul coup. Les constructions variees ont finite la
variete de la pens& quand elle s'est rompue, la phrase s'esr
rompue avec elle, et le chant des mots sonores a note par ses
inflexions visibles les ondulations invisibles du sentiment*.
«II ne reste plus rien maintenent des idees generates et ab-
straites j les voila denaturees deux fois. Elks sont devenus des,
etres particuliers et complexes, et se sont melees a des sentiments-
complexes et particuliers.*
,Cette fable qui repete Ia nature et que gouverne la lo-
gigue, oil l'unite de la cause ordonne Ia variete des effets, oit
la variete des effets anime l'unite de la cause, qui interesse
comme un etre vivant et qui instruit comme un raisonnement
est la fable de Ia Fontaine*. 1>
In sfirsit in studiul «Basnia, PosIovica, Pogovorica*, Harcov
1894, (Fabula, Proverbul, Zicatoarea), a studiat caracterele fabuld
profesorul A. A. Potebnia. Conditia neaparata a unei fabule este
de a con fine o acliune, adica o serie de schimbari, iar ca scop,
de a fi un predicat neschimbator la subiecte schimbatoare. Alta
conditiune pe care trebue sa o indeplineasca fabula este unitatea
actiunii cuprinsa in ea. Faptul cä fabula a trait mil pi mil de aei
se explica prin faptul el ea a gasit not si not aplioari.
Incidental au yorbit despre fabula diferiti critici literari rus:,
intre care memorabile sint observatiile lui Bielinski pe care le
face cu ocazia editiei fabulelor lui I. Krylov din Spb. 184o. Dupa
Bielinski 2> fabula este poezia ratiunii. Ea nu cere inspiratia
adinca, care se produce prin patrunderea subita in misterul unci
idei desavirsite t ea cere acea insufletire care este atit de propric
oamenilor cu o natura domoala si linistita, cu un caracter ne,
grijuliv $i in acelas timp circumspect $i care este adeseori rodul
unei veselii in'ascute a spiritului.
Cuprinsul fabulei II alcatuieste int'alepciunea vietii, invata-
mintele experientii zilnice in sfera existentii famillare $i generals
Uneori fabula a rata de-a binelea scopul ei, dar nu printr'un ra-
tionament rece, nu prin sententii morale fara suflet, ci printr'o-
expresiune vioaie, care se aire seaza la proverb $i zicatoare. Fa-
bula nu este o alegorie si nisi nu trebue sa fie, daca este o fa-
1) Op. cit. pg. 840.
2) Socioenlja V. Bjeliaskigo Casti cetvartaja Moskva 1879 pg.
93-91.
 NFLUENTELE SLAVE 43

hula buns, practica ; dar ea trebue sI fie o mica povestire, o

drama, cu personagii si caractere, schitate in mod poetic. In-
s'lsi personificarile in fabula trebue SS fie imigini vii si poetice-
InsAsi zicatorile si proverbele populare. in aces[ sens, sins
poezie, sau, mai bine zicind, incenutul, primul punct de pie-
care a poeziei ; dar fabula in ra7ort cu zicatorile $i proverbel e
este un gen mai malt, o poezie mai Inalt5, Sit poezia zicatorilot
$i proverbelor populare, care a ajuns !Ana la desvoItarea ei ul--
tim5, de unde nu mai pate merge mai departe.
*
*
Asupra acestui gen Iiterar al fabulei, mai puffin indigen de=
cit oricare altul, vom Incerca s5 privim cuprinsul literaturii ro--
mine. Cum s'a nSscut sau, mai exact, in ce imprejurari a apa-.
rut fabula in literatura rominS, cum s'a desvoltat, adoptindu-se
la starile sociale $i politice specifice mediului nostru, in ce ma-
sura s'a colorat de caracterul etnic rominesc, eliberindu-se de
diversele influente stralne pe care le-a suferit in scurgerea
vremii, iata intrebari la care nu vom putea r5spunde de cit
numai privind in mod comparativ intreaga evolutie a acestui gen
al fabulei in literatura rominS.
Vom cauta deci sa grupam productiunile acestui gen liter
rar dupa raporturile de dependents mai mult sau mai puffin ac-
centuate fats de motivele similare din alte literaturi, in traducer'i
prelucrAri sau localizSri si sá rinduim aceste categorii, dupa o na-
tura precumpanitoare a izvoarelor si influentelor straine.
Vom avea atunci sA urmarim in primul studiu influentele
slave, dupa care ar trebui cercetatS influenta franceza ; $i numa.
atunci, abia, vom putea vorbi de originalitatea fabulei rominesti.
Ins5si cronologia ne impune mai intii cercetarea influentelor sla-
ye ; caci, nu numai cele mai multe motive din fabule dar si cele
mai vechi, alit in literatura po?ulara scrisa, cit $i in literatura
cults, au ajuns fa not pe calea literaturilor slave.
Din aceste literaturi slave cele mai vechi influente he e-
xercitS literaturile sudslave.
Literaturile sudslave au fost cimpul de propagare a pro-
ductiunilor literaturii bizantine de la Justinian <529) gins la ca..
derea Constantinopolului <1453>, a cAror caracter compilativ este
mai dose on bisericesc-dogmatic, legendar, istoric si mai rare -
on romantic.
ImprejurSri istorice protivnice n'au dat ragaz popoarelor
-44 I. NEGRESCU

c id -slave sa se organireze politiceste inteun chip mai statornic

;n . acest rastimp, in asa fel in cat sa poata creia o literature
care sa intunece pe cea bizantina ce urma traditiile vechei cul.
turi greco- romane, vechei literaturi din primele veacuri ale bise-
Yicei crestine, altoite de influentele literaturilor crientale, indiene etc.
Ca si limba latina insa slavonismul a implinit rolul de a
transmite timpurilor moderne, In cele mai vechi forme, materialul
uria5 al productiunilor grecesti atat de nature Mica <povesti, jitii,
apocrife, cacti populare) cat $i de nature biblica liturgica.
In campul literaturilor sud-slave a prodominat in epoca veche
a slavonismului, cand domeniul limbei bulgaro-slave sec. XII XIV,
and al celei sarbo - slave, sec. XIVXVII-lea ')
Uncle fucrari de origins recenta asupra cartilor din litera-
tura populara scrisa la Romani, precum este aceia asupra Ale"
Aandriei stabilind provenienta ei din campul literaturilor sudslave
si anume din domeniul litdaturii sarbo.slave, confirms prin aceasta'
t coda- emisa de DI. Prof. Hie Barbulescu asupra rolului predo-
sninnnt pe care I -a avut limba $i literatura sarba in epoca sla-
vonismului din secolul XIVXVII-lea in Taport cu limba $i li-
teratura romans.
Literaturile sudslave au fost caile de raspandire a produc-
tiunilor literaturii bizantine nu numai catre literatura romans, dar
¶1 catre literatura rusk dupd cum afirma istoricii literari rusi ca
Pypin, Buslaev, Ikohikov, Kotljaresky, Porfiriev, Veselovski etc.
La randul ei literatura ruse, in ceia ce priveste fabula, a
exercitat o influents vrednica de luat aminte, asupra fiteraturit
romane $i anume cu deosebire prin szriitorii moldoveni cari au
cunoscut direct operile fabulistilor rusi ca Krylov, Ismailov, Hem-
niter, Dimitriev 3tc.
Din acest punct de vedere, raporturile intre pildele $i fabu.
iele din literatura populara romaria scrisa precum 5i dintre opera
ctlui dintai fabulist rothan pe deoparte $i operele corespunza.
-toare sudslave pe de alts parte $i apoi raporturile dintre fabu.
listii romani si rusi, vom cauta sa le privim mai de aproape in
paginile ce urmeaza.
I. Negrescu
(Urmeaza)

1) the Barbulescu. Relationa ilea Roumains pg. 299.

UN COLABORATOR FRANCEZ LA ISTORIA ROMANILOR 45

Trn colaborator francez

la Istoria Itoomamilor
Intr'o comunicare recenta la Academie, d. Iorga eviden;
tieaz5 meritele frumoase mai mult de cit echivalentul de recu.
noqtinta ce s'ar fi cuvenit. pentru inzistenta depusa in spriji-
nirea cactzei romine din epoca Unirei de Paul Bataillard, cun co
laborator francez al Unirei Principatelor*, cum ii mai spune d-sa.
Prin acest subtitlu i se marginesc insa meritele lui Bataillard
voit sau nevoit de d. Iorga. Cu mult mai strinse erau legaturile
suflete4ti fats de Cauza romineasa pe atunci in foarte multe
raporturi cu o aka cauza mai cuprinzatoare : democratia bur.
gheza, plantat5 adanc in istoria continentului de repetatele re-
volutii ftanceze 1).
Bataillard lacea parte prin credintele politico-sociale din fa-
Tanga liberalilor, democrati §i revolutionari, in mijlocul c5rora
activeaza ca militant din 1846. Fost elev la «Ecole des Char-
tres), cu preg5tire temeinica de istorician, se consacra unci mor
nografii ce i-a luat !ntreaga viata, Istoria Tiganilor. Pentru con-
tinuarea gi desavir§irea studiilor fu nevoit s5 se interesese in
«tara celor din urma robi europeni). Ca s5 culeaga date exacte
a intrat In legaturi mai strinse fie cu francejii ce cAlatorisera
sau se opriserA mai mult5 vreme in Principate, fie cu fiii acestor
provincii, aflati, perrtru studii in deob§te, la Paris. Ca elev at
lui Edgar Quinet. despre opera c5ruia a scris o lucrare, trebuia
a§ijderea sd cunoasca pe romini $i sa le devina prieten. Catre
unii din romini aflatori to Paris fu atras §i prin alte legaturi :
se'ntilneau in acelea§i cenacluri politice, aveau acele4 idealuri.
Intocmirea cea 'Iota a societ5tii din prima jumAtate a yea-
cului XIX reclama o expanziune pan europeana din Franta spre-
tarile vecine, panain departatul Orient. Popoarele mici, oprimate
de regimuri autocrats §i semifeodale, trebuiau ci0ige Ii-
bertatea pentru a intocmi state dupa chipul §i asem5narea ma-
terials gi ideals a celor din apus. Franta sta in frunte, de aici
pornise procesul. Intre franceji §i romini latinitatea fu puntea de
legatura ; iar tratatul dela Adrianopole, ce libera navigatia pe

1) N'am gash In istoriogrlfia noastra de cit o simply fmentiune-

in treaeat la Xegopol fatr'o 'iota din Partidele politics in revolupa
din 1848 in Principatele famine", Bucuresti 1910, p. 5.
-46 P. CONSTANTINESCU-IASI

Dunare pentru toate vasele europenesespectiv a celor din a-

pus, deschisese o largA case de apropiere intre cele doui pri
suron a,
Mai toata tinerimea studioasa la Paris era cistigata de no-
ile framintari si curentele care agitau domnia lui Ludovic -Fi-
lip. Cauza romina e imbralisata, casi toate cauzele drepte, de
democratic francezi liberali, republican', socialist'. Intr'o lucrare
din 1857 despre Principate Bataillard declara : aAtent de peste
«zece ani la evenimentele care se urmeaza pe malurile Dunarii,
avind rarul privilegiu de a cunoaste Moldo- Valachia, nu nu-
*mai ptin studiile care-I duceau catre acest pamint calcat de-a.
«titea rasse, dar si de lungi relatii cu un numar mare din cei
«mai vrednici reprezentanti ai acestor tar' nenorocite, care viu
«din extremitatile Orientului sa identifioe cauza for cu a noas.
trax. 'X 0 parte din studentii romini aflatori la Paris incep agi.
tatiile pentru constituirea for in societati, care amplineasca
scopul prezentei for in Franta : desavirsirea culturii for §i a co-
nationalilor for din pa Inca din 1839 un grup, sub conducerea
lui I. Ghica, A. G. Golescu §i D. Bratianu, pane bazele So.
cietatii pentru invatatura poporului romin", avind ca scop prin-
cipal, intre altele, cetirea foilor publice. La finele procesului.ver-
bat de constituire gasim intre primele foi recomandate Natio-
nalul", Sarivari", Revederea Progresului" 2), cunoscutele or
gane ale opozitiei liberate, care nu se sfiau a ataca nu numai
guvetnele franceze, ci intreg regimul lui Ludovic-Filip. In spi.
ritul revolutionar si democratic se educau tined' romini la Paris /
ideile republicane ii impinsera ca mai tirziu sa se adreseze co-
rifeilor revolutionari din Franta.
Marindu.se grupul studentilor se simli ..nevoia constituirei
unei societal' anume care sa cuprincla pe toti cei veniti din un-
gbiurile romaneqti si cu scopul Malt de a sustine ca bursieri pe
tinerii de valoare fa'ra mijloace. Un apel si o brosur5 anunta la
25 Julie 1846 constituirea aSocietatilor studentilor rom'aniv, puss
sub patronajul lui Lamartine, cunoscutul poet si luptator repu-
blican. Manifestul, In frunte cu un motto din versurile lui La.
martine, era o patetica chemare catre toti cei avuti a.si eta obolul
for pentru colectarea unui fond, dar mai ales catre femeile romine,

1) Dupa rezumatul d. lorga Paul Bataillard",,Bucuroti 1923,p. 3

2) Anul 1848 In Priucipatelc romiueu, acte 0 documente, vol. I,
...13uure01. 1902, p. 11.
T_IN COLABORATOR FRANCEZ LA 1STORIA ROMINILOR 47

care «cov5r$esc pe barbati prin instinctele sentimentuluiD. 1) Co.

mitetul se compunea .din Ion Ghica, Scarlat Virnav, C. A. Ro
setti, corespondent pentru Ardeal Gh. Barit. se'nfaptuise Unirea
cu mult inaintea celei de-acasa. Scarlat Virnav is asupra-li $i
duce fa bun slar$it in acela$ an organizarea unei biblioteci romine,
cu un cabinet de studii ;pi un salon pentru intalnirea rominimei
affate la Paris. 0 bro$urica Biblioteca Romene din Paris fun-
date in anus 1846" da toate explicatiile anuntind a va fi des
chisa in toate zilele pans fa 101/2 seara, ' gindemanare ce nu se
gaseste la nici o biblioteca publicax, $i asezata in plin centru
universitar, Plata Sorbonei. Aici veueau nu numai romani, ci $i
straini, in deosebi patronii qi prietenii intelectuali franceji din
gruparea lui Lamartine, Edgar Quinet, Michelet qi altii. Printre
Li fu $i Paul Bataillard. Intr'un raspuns care fostul domn al
Moldovei Qrigore Gbica, din Septembrie 1856, el scrie : «De
Inuit eram admis la edintele care se tineau in Biblioteea mini.
neasca). 2>
Intalnirile in salonul societkii $i bibliotecii romine$ti in-
lcsneau apropierea intre parta4ii acelora$i idei inaintate pregatind
nu numai pe viitorii conducAtori ai poporului romin, dar $i pe
marii for sprijinitori din Franta. edintele erau frequentate, schimbul
mai bogat, societatea progresa, cad ainmuItirea numandui tine-
Timei noastre se face din zi in zi mai serioasa ,i mai interesantay.
Mai la mate $edintele importante, la care se hotarau destinele
poporului romin, lua parte $i Bataillard pentru a.$i da parerea,
cum E. ingur declara" in amintita scrisoare : «De zece ani orice
adunare in care MoldoValachii din `Paris discutau interesele WO
for mi -a fost deschisa oricind am vrut>>.
Studentii romani cautau orice mijioc pentru a.si apropia pe
marii for prieteni. Cu ocazia armful nou 1847 ei trimit mai mules
tora ate o pancarta cu felicitari qi semnaturile for. Printre ei $
_Jul Edgar Quinet, care se grabi sa be muItameasca printr'o fru.
moasa" scrisoare, La primirea acestei scrisori scrie Bataillard
in darea de seams pe care o face foarte pe larg avu foe la
Moldo-Valachi o explozie mi$catoare de bucurie", hotarand sa
-me arga in corpore ca sa multameasca aceluia pe care de doi ani
nu-I mai audiasera, cursurile fiind inchise din ordinul guvernului
autocrat al lui Guizot. In prima Dumineca 17 Ianuarie 1847
1) Anul 1818" pp, 16,28.
2) N. lorga, op cit., p, 12.
48 P. CONSTANTINESCU-IAI

venire cu totii is Quinet, unde gunuf din Moldo- Valachi in Mi.'

gmele tuturor <D. Bratianu) adresa lui Quinet un discurs scris.
a pe care veti fi fericiti sd=1 cetiti, dar care trebuia auzit. Dot
sau trei tineri franceji numli azistau la intrevedere si acela
«dintre ei care -i fixeaz5 acum amintirea <P. Bataillard) nu vor
guita nici °data solemnitatea adev5rat5 si miscatoare din aceasta
gintrunire a unor oameni plring3nd impreuna in numele unui mic
apopor care...0 reclaml partea sa de drepturi si datorii in ma-
rea opera:comuna» I). Dup5 ce reproduce in intregime discursu I
lui Bratianu, o rug5 ferbinte catre marele luptator pentru fiber-
tatea:popoarelor, si raspunsul extrem de emotionat al prole=
sorului Quinet, Bataillard adaoga : aCuvintele d=lui Bratianu au
«fost ascultate intro tacere religioasa... Accentul for erau acel
gal durerii si at rugAciunei si lacramile, care curgeau incer pe
gtoate fetele, raspundeau singure acestei expresiuni a sentimen=
gtului comun. La aceasta priveliste de=o maretie antic5, to puteai
gvede transportat pe vremea lui Oedip si Antigonei....» 2) Dupa
Quinet lug cuvantul Virnav, care terming cu : «Sa juram toti
de=a muri pentru tara noastra !» si toti jurara despartindu=se
apoi», terming Paul Bataillard.
Dc acum Bataillard s'apropie mereu mai strins legal dc co=
mini. interesindu=se de trecutul lor, de starea prezenta si nevoile
complexe. Pentru ca s5 se documenteze mai mult asupra so artei
rominilor se hot5ri in 1847 sä face o calatorie de «studii si de
peregrinatii, in tara romineasca, cu atit mai mutt cu cit aici putea
sa stringa material interesanc si pentru monografia sa asupra 1i=
ganilor, ce I-a preocupat mereu. Pregatirile erau facute, trebuia
sa fie insotit de mai multi tineri romini, intre care aminteste de
N. Balcescu, aun prieten pe care-I pot numi» «acest nume de
care Rominia se onoreazap f dar imprejur5ri neatirnatoare de
vointa sa it impiedicara atunci pentru totdeauna. Aceasta nil
impiedio5 sa se intereseze de poporul antic si s5=1 aiute in orice
imprejurare.
Era poate cel mai in m5sura dintre franceji sa sustina te=
rneinic pe romini, caci le cunostea istoria si nevoile mai de a=
proape. II ajutase prietenia cu istoricul si luptatorul revolutionar
Balcescu, despre care aminteste in repetate rinduri cu elogii si
regrete pentru disparitiai premature. BAlcescu I-a ajutat cu date-
I) ,Anul 1848", pp. b7-44.
2) !dem, p. 43.
UN COLABORATOR FRANCEZ LA ISTORIA ROMINILOR 49

asupra tiganilor este intre putinii cei dintii autori romini citati
intro lucrare strains. Intr'un studiu din 1849- scrie : "Datoresc
gcomunicarea acestor doua bucOti prieieniei d=iui Nicolae Bat-
«cescu, tinar erudit romin, care a fost membru al guvernului
«provizor at Ta'rii Rominesti in recenta revolutie si n'a incetar
«de atunci prin inteligenta sa activitate si devotamentul sat' sa -$i
gcistige titluri not la recunostinta compatriotilor s5i>> l>. Intr'un
aft articol din 1875 asupra aceleasi chestiuni citeaza :itraducerea
«romineasca a teatrului slavon pe care o am intreaga scrisa de
gmina regretatului meu amic Nicolae B5Icescu, mort in 1S52 $i
«care, tinar inca, era deja un istoric pe atit de distins, pe cit
gde eminent coleg» 2).
Inca de la inceputul anului 1848 fratii I. $i D. Bratianu, in
numele studentilor romini dela Paris si at poporului intreg, Ina-
intau repetate memorii tuturor oamenilor politici franceji, din o
pozitia liberals in deosebi, pentru a sprijini cauza romineasca.
In gRevue des deux mondes>> H. Desprez publics un lung articol,
extras apoi in brosura, gLa Moldo.Valachie et le mouvemenr
romaine, in care ap5ra cu caldura interesele unui popor in mij-
locul c5ruia traise citva timp. 8) In Ianuarie I. Bratianu trirnete
un artier), lui Beranger, carei mult5meste $i=1 asigura de intreg
devotamentul sau si al Frantei pentru compatriotii solicitatorului. 4>
Le inceputul lui Februarie aceleasi.legaturi cu senatorul Monta.
lambert, unul din sefii partidului catolic, inaintat in idei, care
fagadueste lui Bratianu ca va sustine cauza rominilor in parla.
merit 5>
La sfirsitul lunii izbucneste revolutia din Paris, care aduce
pe primul plan politic pe Lamartine, membru important in gu
vernul provizoriu, Quinet si tori ceilalti prieteni ai rominilor §i.ai
lui Bataillard. Citeva zile in urma proclam5rii Republicei frand
ceze, studentii romini aflatori la Paris se prezentara sa felicite
noul guvern in numele poporului romin subjugat Inca, presen.
tind delegatiei oficiale sub conducerea ajutorului de primar at
Parisului, Buchez, steagul tricolor al rominilor, simbolul unirei
lor. Manifestatia se bucur5 de=o larg5 dare de seams in ziarul
Constitutionel>>. 6>

i) N. Ierga,-op. cit., p. 3.
2) Idem, p. 13..
3) .Anul 1848", pp. 8R 122.
4) Idem, pp. 132-133.
1) Idem. pp. 138-137.
6) ldem, pp. 140-141.
4
50 P. CONSTANTINESCU-IA*I

Dar tinerii nu se multdmira numai cu vorbe. Toti se'ntoar-

sera cu ginduri marl in tar5, unde ferberea nelinistitoare ince-
puse sa cuprinda tinerimea din Iasi si Bucuresti. In Martie mai
toti tinerii dela Paris se'ntorc in Tara. La 29 Martie Balcescu se
afla la Hanovra, unde primeste o scrisoare din partea amicului
sau, contele Rystizonovschi, catre sora acestuia din Drezda, pen-
-tru care servicii contele ii mult5meste mai tirziu, cind Balcescu
se afla la Bucuresti '>. Inca o dovad5 de multilateralitatea legd-
turelor lui Balcescu, amicul lui Bataillard. In aceste imprejurari
rolul lui Paul Bataillard fu mai important. El aduce note lui
Lamartine despre rominidup5 cum recuncaste in scrisoarea a-
mintita din 1856.
Lamartine, ca ministru de externe, ceruse informaiii pleni-
potentiarului Frantei dela Bucnresii, de Nion, care raporteaz5,
Litre altele, si despre afisele revolutionare clandestine lipite
noaptea in cartierele mai populare 2>. Lamartine voia insa sa-si
.complecteze informatiile cu date mai sigure poate din nu prea
mare incredere in de Nion, fostul plenipotentiar si al vechiului
regim . pentru care se adresase si lui Bartaillard El ajuta si
pe unii din prietenii sal 0, a care a tradus proclamatia rom5na
ce-a ap5rut in limba francezP, s5 combats influenta ungureasca
impotriva rom5nilor prin ziarul <<le National> 3), Ungurii in lup.
to pentru neatarnare se adresard si opiniei publice franceze, dar
nerecunoscand drepturile rominilor, adevAratii prieteni ai cestora
din urma le luara apararea. Bataillard colabora mai de mull la
National", unde iI vedem intervenind direct mai de multe on
pentru romini. Prin sprijinul sail se va fi publicat in numdrul
dela 17 Aprilie o scrisoare despre situatia rominilor in Orient,
semnata anonitn «un valaque 'X In num5rul dela to Mai o co.
respondents din Moldova, din partea unui martor ocular si vic-
tima a nenorocitelor miscari dela sfirsitul lui Martie, descrise cu
amanunte interesante si date precise r>. Informatii asupra starilor
1) ldetn, p. 347.
2) ]dent, pp. 159-162.
3) N. lorga, op. ot, p. 12.
41 (Mull 818,, pp. 245 -216 Articole despre evenimentele care se
succedaril cu rPpezeciune In Principal° s'au publ cat st'n site foi fran-
ceze. Jourral des 12:hats" era ccl mat c3utat chiar de romini, pen-
trucii era aproape singurul ziar f1 ancez care se primea In Germania
si Ungaria. Cot espondente slmilare s'au publicat in Iv Slkle" dela 13,
15, 28 lulie, 1, 6, 16, 17; 20 August si altel) papa la finele lui Septem-
brie ; in le Constitutionel" dela 13, 15, 28 luhe, 6, 18 August §i altele
tin Septembrie.
5) Auul 1818 ', p. 479.
UN COLABORATOR FRANCEZ LA ISTORIA ROMANILOR 51

din Principate se mai publicara In numerife dela 5, it, 12, 25 Ju-

nie stil nou.
Avind de pilda miscarea nereusita a revolutionarilor mol-
doveni, tov arasii for din Muntenia stiura sa organizeze din timp
-rascoala. Mai toti tinetii intorsi dela Paris, impreuna cu boerii
liberali din tara, trimit pe Ion Ghica Ia Constantinopol, sem-
nand la 17 Mai o imputernicire, ca sa pledeze cauza poporulu i
<romin pe Tanga Poarta. La Pali% aveau prieteni siguri, cum era
Bataillard. Banuim ca'n urma staruintelor acestuia se hotari ca
sa se trimeata un agent special, ,,agent confidential at guvernu-
,lui francez,cum se'ntituleaza singur, doctorul Louis Mandl,
pentru ca face o dare de seams exacta a situatiei politice din
Muntenia". In scrigoarea sa din z Iunie catre ambasadorul Frantei
la Constantinopol, recunoaste ca Muntenia este gata a face
o revotutie ", numai teama de Rusia o impiedica si-i cere sprijinul
pentru misionarul roman trimis la Constantinopol.
Prezenta lui Mandl in Bucuresti incuraja si mai mutt re.
volutia, care izbucni in provincie Ia 9 Iunie ; Ia 11 Iunie revolu.
tionarii sunt stapani complect pe situatic. In aceiasi zi trei din
fostii membri ai clubului de Ia Paris fora numiti in posturi de
incredere : C. A. Rosetti ca sef at politiei N. Balc'escu, amicul
bun at lui Batrillard, ca secretar al statului D. Bratianu ca
agent diplomatic pe Ignga guvernele Aus.riei si Ungariei. Dupa
abdicarea lui Bibescu sunt patru secretari ai statului, toti dintre
cei mai sinceri si entuziasti revolutionari : N. Balcescu, A. Go.
lescu, C. A. Rosetti si I. Bratianv, acei ce Ia Paris erau in stransa
legatura cu revolutionarii franceji. Posturile for erau peatra de
incercare a noului regim, caci aveau controlul politic asupra
tariff intregi.
La 14 Iunie noul guvern instiinta pe ministru puterilor straine
la Bucuresti ; corespondents specials poarta ministrul afacerilor
straine, I. Voinescu II, cu ambasadorul Frantei is Constantinopol.
In urtna evenimentelor din Paris, care aduc ruptura intre rept'.
blicani si socialisti, ministru de externe fu numit Bestide, tar la
Bucuresti fu trimis Hory, care instiinta regular guvernul sau
despre intamplarile din Muntenia. Bataillard, ca amic al repo-
blicanilor, I i pastra aceiasi trecere in opinia publics franceza,
continuand' s'o intretina cu stiri favorabil rominilor. Catre el se
indreapta fostii camarazi cerandu.i sprijinul pentru castigarea opi.
niei franceze. Legaturile in Franta cad mai mutt in sarcina frau
iilor Bratianu si C. A. Rosetti.
52 P. CONSTANTINESCU-IA$I

La z6 Iunie ei trimit o scrisoare fostului for profesor Edgar

Quinet, acum deputat influent In Camera franceza, pe care o
Incep astfel : Noi va trimetem primul act al civilizarii noastre
sociale. VA' apartine caci e opera D.stra. Numai spiritul D.stra
one -a Insufletit ; ale D-stra au fost ideile pe care ne.am inoercar
sa be traducem". ivIentionand primejdii!e din partea Rusiei isi
manifests toata increderea $i nadejdea in Franta, a doua patrie". ')-
Peste cateva zile se trimite, probabif tot de ei, un protest $i pro.
clamatia guvernului din 29 Iunie Cu privire la amenintarea inter-
ventiei armatelor rusesti catre ziarele Journal des Debats" $i
le Constitutionnel". care be publics in numerile dela 18/30 Iulie 2>
Cuvantul lui Bataillard va fi intervenit si aici.
Pentru ca interventia lui Bataillard sa fie mai eficace, D.
Bratianu, agentul guvernului provizor in Ungaria, ii scrie din
Buda-Pesta la 3o Iunie o inimoasa rugOminte, interesanta $i pentru
raporturile dintre revolntionarii romani si amicul for francez, ,, eel
mai bun frate al meu" cum II numeste Bratianu. 8> 51 trimite
mai multe foi din Gazeta Transilvaniei", pe care roaga sa be
dues la un compatriot indicat de grupul romin dela Paris, care
be va traduce, iar Bataillard sa be publice intriun ziar france:
de preferat Debats", singurut ziar care patrunde In Germania
$i Ungaria. Intre prietenii franceji care l'ar putea ajuta numeste
pe Pascal Duprat. Cere sa-i trimeata cat mai multe ziare fran=
ceze care vorbesc de romlni $i sa povesteasca fostilor for -pro.
fesori faptele din principate, caci, gloria frumoasei revolutii romine
be apartine...", ei stint aceia care au fnarmat.bratul nostru". In
numele tuturor II roaga pe Bataillard sä ceara de la conducatorit
Frantei sprijinul moral $i material, precizeaza chiar : arme $i z-5
ofiteri superiori. 4) Scrisoarea e adresata lui Bataillard, dar an-
gajeaza $i pe ceilalti prieteni buni ai romlnilor : Pilette, Gambon,
Rayon $i Gedroye <Guedrovici). Dupa ce -i fa'gadueste ca-I va
tine In curent si cu evenimentele ce se vor succeda, in posts
scriptum arata pe scurt reformele adinci efectuate de revolutio-
narii romtni ,, noua noastra Constitutie e copiata dupa Constitutia_
voastra republicans ",
1) Anal 1848" 1 vol. IL Bucuresti 1902 pp. 184 -136.
2) Idem, pp. 166-167.
3) taint 1848", II, pp. 187 -189.
4) Se pare ea la aceste cereri rAspunde Aristide Tavernier, re-
comandat de T. Pauthier. care -$i ()feria serviciile sale militare guver-
nului romin printr'o scrisoare din 30 Iulie, lui BAlcescu (Anul 1896"-
111, pp. 68 -69).
'UN COLACORATOR FRANCEZ LA 1STORIA ROMANILOR 53

La interventiile lui Balcescu catre doctorul Louis Mandl,

acesta Ii raspunde la i8 Julie punandu-I In curent cu staruintele
sale pe langa Herbette, autorul unei interpelari in Camera fran-
ceza Impotriva rusilor, $i pe langa ziarele franceze. Declara ca
sprijinul lui Debats" $i le Courier" este Indoelnic ; mai sigur e
al ziarului le National", unde staruia, precum stim, Bataillard. l)
In Julie guvernul provizor din Bucuresti trimite o adresa de
multamire lui Lamartine 2> §i atm deputatului Herbette. Incletnnul
principal era teama de rusi, In tata carora numai Franta putea
--sd se opuna spre a sprijini pe romini. In aceiasi chestie Intreagat
lung Julie opinia publics franceza este informata prin ziarul
,,le National". In fiecare numar aproape Ia 3, 5, 13, 14, 15, 19,
27, 28, 29 Julie apar articole si informatiuni, nesemnate, dar
sigure ale lui Bataillard; o comunicare, publicata In numarul de
la 29 Julie <to August), despre vestea ocuparii Principatelor de
armatele rusesti, e semnata de P. Bataillard. 3> Protestand cu in=
dignare imporriva amestecului rusilor in afacerile interne ale ro
zninilor, el descrie regimul de iaf al ocupatiunelor anterioare,
-citind dintr'un scriitor al evenimentelor dela 1828, cfoarte exact,.
Boerii mnnteni s'au refugiat la Brasov-, unde s'au grupat in mum
fostului domn ; nobilii sunt pretutindeni la fel ; ei vor sä aiba
pe cat se pare, un 93 0793> In Muntenia ca si'n Franta". In
numarul dela 1/33 August publics un nou articol, In care sintetia
zeaza ultimele informatii asupra evenimentelor din Principate, dupa
ziare sau stiri primite direct dela corespondentul nostru" in-
formatori. Esenta articolului se refers tot is miscarile trupelor
-rusesti. 4> Corespondenta $i notele din le National" continua
-i'n August i in numarul din 3 I 15 se anunta oprirea marsului
trupelor rusesti.
Bataillard era principalul om de legatura !titre capii revo-
Iutiei dela 1848 si misionarii for in strainatate. Intr'o scrisoare a
lui A. Golescu <Negru> catre membrii guvernului provizor, in
care raporteaza asupra demersurilor sale pe langa guvernele din
Ungaria si Austria, roaga sa i se scrie la Paris pe adre'a lui
Bataillard, care-i va pastra corespondenta pans Ia sosirea aces-
t uia acolo. 5/ Lin alt revolutionar roman care activa Ia Paris,
1) Anal 1848", 11, pp. 320-822.
2) La care Lamartine rAspunde In August, and era simplu ee-
15teau" (Ideal, 111, p. 185.
3) (Ann' 1848k, III, pp. 43-45.
4) Idem, pp, 155-157.
5) Idem, p. 145.
54 P. CONSTANTINESCU-IASI

face un detailat raport catre A. Golescu la 8 August, prin care'L

pune la curent cu propaganda romineasca pi filoromin& din Franta
In fata multiplelor 4i necontenit variatelor vesti, care-I f&ceau
si moarA $i sa Invie de trei on pe zi", n'a putut lucra mai
efectiv, mai ales cá noul guvern (republican, in locul celui repu-
blican-socialist) e asa cum I-a dat Dumnezeu". Dintre ziare
singur Reforma" dintre cele neoprite (socialists), In numar de
12, sustine cu sinceritate cauza rominilor chiar Nationalul"
pune oarecari piedici acum. Aflam totusi ca Bataillard a Camas
acelas sincer prieten 4i sprijinitor j impreun& cu el a lucrat cr
brosuti, care trebuia sa ias& 'curind de sub tipar.
«Cu Bataillard 5i cu D-r Mandel ma ajut mult*. Ultimele
nformatii privesc raporturile lui Malinescu cu ofiteri franceji
pcntru venlrea for In Principate ca organizatori ai armatei Romine
revolutionare. 1)
Cu toate invinuirile lui Malinescu INationalulD dela it 1 23
August public& o dare de seam& asupra evenimentelor din preaj-
ma sosirei lui Soliman pasa in Muntenia ; la iz I 24 o corespon-
deut& din Bucuresti, 15 1 27 din Bucuresti $i Iapi , la 22 o infor-
matie dup.& un ziar din Bucuresti - tradus lui Bataillard de unul
din prietenii sal romini dela Paris, poare de Malinescu anunca
aprobarea Constitutiei de Curtea otomana. La 23 o corespondent&
particular& din Bucuresti arunca o scurta privire asupra situatiei
revolutionare din Muntenia $i Ardeal, unde se agita ideea unire1
ungurilor cu rominii impotriva Rusiei reactionare.
Intre timp A. Golescu soseste Ia Paris, unde Bataillard -
dare pentru citeva zile plecase in provincie ti pastrase un pa-
chet cu scrisori din tars, cu instructiuni de a aura trei fran-
ceji specialisti pentru a organiza In Principate darile, o bane&
national& 5i un birou statistic. In putinele zile care-i ramin, Go-
lescu ii scrie lui Bataillard Za se'ntilneasca cu el Ia Paris pentru
a se pune to curent cu «ultimele evenimentev. 2) Misionarul ro-
mp] se informa asupra noutatilor din Principate dela Bataillard !
De fapt Golescu caiatorise ai luarziase must prin Ungaria, Aus
tria $i Germania, asa cä numai la Paris se putea pune Ia puncr
cu afacerile din tar& - cum mai aflam $i dintr'o alts scrisoare
dela Paris a lui Leca. 8>
Dela Paris Golescu expediaza un raport detailat ministrului
1) Anul 1848" pp. 285 287.
2) Idem, 1V p. 7
8) Idem, pp.11-14.
UN COLABORATOR FRANCEZ LA ISTORIA ROMA.NILOR 55

de externe al Munteniei, in care se plange de lipsa unei propa-

gande serioase filoromine. Peste tot maghiarii au stiut s5 castige
opinia publics franceza ca ei sunt singurii campioni ai ideei de
libertate pornite din Franta in Orient, din cauza ca nu le.au
lipsit banii. «DI Bataillard, om de talent si devotat cauzei noastre
«nationale, pregateste o lucrare care va aparea peste doua sap-
stamini si care ne va face muff Sine. Nu voi sta la indoiala a
stiage z000 exemplare pe socoteala Guvernului nostru, pentru a
«le distribui tuturor membrilor Adunarei nationale si a o traduce
in germana si engleza. V5 voi trimite socoteala pentru cheltue-
«file de traducere $i tiparire1 casi a banilor de care am..dispus
4vina in prezent...» cRedactorii ziarelor, cu toata prevenirea for
«nedreapt5 in favoarea ungurilor, ne sunt destul de favorabili ;
«dar n'au nici timpul, nici .cunostintele necesare pentru a $e ocupa
«de noi. Ne trebue unul sau doi redactori, al caror timp s5 fie
consacrat in intregime nou5. Pentru aceasta v5 recomand pe.
'«d-nii Bataillard, Desprey si Coradini r primul are sanse sA de-
svina redactorul sef al ,,Nationalistului" al doilea solicits un
«post in Orient, dar e putin probabil sa-1 obtina ; si al treilea
4c(moldovean) trebue sa se inapoeze la Paris pentru a-si face si-
$tuatie in press. N'am.putut cere d-lui Bataillard s5 devina avow
«catul exclusiv al cauzei noastre, c5ci in acest moment lipseste
d i n Paris, dar cred ca nu va refuza». 1) Ceilalti doi puneau con-
-ditii pe care Golescu nu le refuzase, dar el astepta raspunsul lui
Bataillard. pe care' considera cel mai indicat. Volumul lui Batail-
lard Voia sa-I Inmineze personal celor mai multi dintre depu.
tatii Adunarii.
Brosura a aparut, urmarile ei nu mai folosesc efectiv, caci
tristele evenimente dela 13 Septembrie pun capat gloriosului episod
al revolutiei romine. «Le National» dela 17 Septembrie publics o
Iunga corespondents din Constantinopol asupra intamplarilor din
Principate, Intr'un stil si-o cugetare de amara ironie pentru lipsa
de interes din partea Europei fats de revolutia valaha>>. 410 tara
«care, increzAndu-se cu drept cuvant in bunele dispozitii al e
sPortii, pentru a cuceri mai multa demnitate $i buns stare, vra
«sA se libereze de jugul Rusiei, aparu Europei prea Indrazneata
«$i capabilA de a o pune rau cu itnparatul Nicolae». larul poate
fi mandru, revolutia rominilor e distrusa ; reacijunea domneste
peste tot si Europa a ramas surds". 2> La 25 Septembrie o alts
1) Anul 1848w, IV, pp. 197-193.
2) ldem, pp. 190-193.
56 P. CONSTANTINESCU -IASI

corespondents particulars din Bucuresti descrie in amanuntime

invazia armatei rusesti in ajunul datei fatale de 13 Septembrie.
Guvernul revolutionar n'a putut opune celor 70.000 Cazaci decit
16000 oameni, echipati in grabs, Ins patrunsi de un malt spirit
de sacrificiu. 1> Peste alte doua zile o alto corespondenta pune
in curent publicul francez cu ultimele evenimente , era in clipa
cand Fuad effendi sosise la Giurgiu. In toata tam se faceau pre.
gatiri pentru rezistenta, toti erau insufletiti de sentimente inalte
simpatizand cu revolutia, numai o rhea de boeri batrani, in frunte
cu mitropolitul Neofit, asteptau Cu nerabdare pe Rusi. 2) 0 nota
din 9 l .2t Septembrie anunta ultimatuf trimis de Rusia guvernului
provizor pentru a se demite singer dela putere. 5> La 12 Sep.'
tembrie doua notite dupe ziare germane, vestesc incalcarea cm.
norocitei Moldovey de armatele rusesti si intrarea trupelor turco.
rusesti In Muntenia. 4> Evenimenrele din ziva de 13 §i cele
vrmatoare sunt descrise pe larg in doua corespondente, publicate
mai tarziu, dar expediate in seara de 13 4i 16 Septembrie. 5>
La stirea inaintarii armatelor turcesti si rusesti Linn dintre
conducatorii miscarii furs de parere s5 se organizeze rezistenta
la munte chiar impotriva turcilor, nadajduind c'astfel vor atrage
mai mutt atentia Europei. Cei nri moderati se opusera incre-
zanduse in turci, a oaror bunavointa sperau s'o capete. Parerea
celor din urma izbutind mai toti conducatorii Ora plecati inaintea,
turcilor care, pe masura ce se fiaceau stapani pe situatie, hi
manifestau adevaratele for sentimente, tradarea increderei romi.
nilor. Nenorocirea nu mai putu fi evitata ; soldatii romini dezar.-
mati, multi revolutionari arestati. Singurul punct luminos se datori
bravilor pompieri din Dealul Spirei, care dovedira tuturor ce-ar
fi urmat pentru soarta revolutiei 5ia rominilor, daca parerea
«extremistilorz ar fi izbutit, chiar daca rezistenta ar fi fost sfa=
ramara de masele turco.rusesti. Poate aceasta rezistenta ar fi fost
semnalul radicarii tuturor rominilor opresati. Intro corespondents
dela Iasi din 14 Sep4mbrie, publicata mai tarziu in clqationalul,,
precizeaz5 : cIntrarea generafului Liiiders In Moldova a ridicat
( ura poporului contra rusilor. Locuitorii dela munte se afla intr'o
vie agitatie Sr cu arme pentru a alerga in ajutorul Muntenilor.
Poate acest gest puternic ar fi miscat mai must In prima
1) Idem. pp. 201 206
2) Anul 1848" IV, pp. 230-232.
8) Idem, P. 276.
4) 'dem, PP. 818 si 316.
8) Idem, pp. 328-331,
UN COLABORATOR FRANCEZ LA ISTORIA ROMANILOR 57

rind pe conducatorii Frantei, adusi la carma statului de-o revo.

lutie $i n'ar mai fi avut cuvint sa se plang5 impotriva Frantei
unii din revolutionarii romini. A. Golescu, inteo lungs scrisoare
trimisa Iui Bataillard, imediat in urma evenimentelor dela 13 Sep-
tembrie, lai manifests amaraciunea sI deziluziile dureroase. II
anunta ca I a insarcinat pe Leca sa-i trimita traducerile mai multor
articole din ziareje rominesti din Transilvania, care povestesc
despre asupririle ungurilor, desprie arestarea Iui Lauriani, omul de
incredere al revolutionarilor romini, care fu apoi eliberat din inchisoare
de 10.000 romini sub arme. Inchisorile unguresti sunt pline de romini.
Gtolescu insusi tie ca e condatnnat la moarte de tinerimea ma-
ghiara, va sti Insa s5 s.e salveze la timp. In Principate situatia e
foarte trista. Cu toata simpatia mani Fes tata de generalul Apick
din partea Frantei, stapaneste tot vechea diplomatie vicleana, de-
parte de «cinstita si deschisa diAomatie, visata la 24 Februarie
«<I848>x,. «Astept cu nerabdare momentul de-a pleca, caci simt
i<ca nu mai e nimic de asteptat dela o republicci Surghezd; 1>
«imi vine fothe greu sa'ntrebuintez un limbaj asa de aspru pentru
4scumpa D-tale Frant,I, dar crede-m5, pentruca si mie tni-e tot
atat de aspra. Eu ma consider unul din fiii ei si de aceia sufar
«de scoborarea ei... Daca Franca vra sa fie glorioasa, daca se
declara campioana tuturor drepturilor, protectoarea tuturor naa
Ounilor slabe, ea trebue sa superte §i sarcinelv). Nu cerea o
interventie armata, ci numai una diplomatica, un protest care sa
salveze drepturile istorice. «In astfel de Imprejurari publicitatea
«este singurul mijloc de mantuire. Terming mai repede, dragul meu,
«cu prima parte a lucrarii. Scoate cel putin moo exemplare si
osteneste-te Inca °data, caci am nevoe de D to inainte de a
4rna intoarce pe cimpul de lupta)). 2>
Epilogui revolutiei dela 1848 in Muntenia, fuga si urmarirea
.revolutionarilor, noua caimacamie, bucuria reactionarilor, perzis-
tcnta ocupatiunei rusesti si alte evenimente sunt comunicate
Frantei prin corespondentele din cursul lunilor Octombrie si
Noembrie din gle National*. a) 0 neobiviuit de voluminoasa
corespondents din Iasi si Constaptinopol, care trebue sa fi °cu.
.pat tin numar intreg, publics 4Ie Nationale din iz 124 Octon.
1) Subliniat In text ; an ne mirritn, de oarece am v6zut $i din
raoortul lui Idaiinescu c i numai ziarul socialist , Refortna` st guvefhul
republican socialist se aratase sinter apAriltor at rdvolutiei rotnine.
2) Anul 1848" pp :95-397.
3) ldem, p. 605, 719, 721.
4) ldem, vol. V, Bi.euresti 1904, p. 116.
58 P. CONSTANTINESCU-IA1

brie, povestind faptele pe Iarg. In mai multe numere din Noem.-

brie si Decembrie corespondenti obisnuiti sau particulari din-
Constantinopol, Bucuresti si Iasi tin in curent pe redactorii «Natio-
nalului, unde Bataillard era cel mai de vaza cu evenimen-
tele in curs, restabilirea ordinei in Plincipate cu «extrema lor-
renorocire*. Corespondentul din Constantinopol era ziaristut
Hogues, care fusese in legaturi cu guvernul provizor cerind in-
lesniri banesti. Nu acesta era motivul campaniei sale, caci si
dupa Inabusirea revolutiei, Hogues continua filo.romanismul salt.
Pentru a-i multumi si al indemna, scrie D. Bratianu_dela Paris
la 6 Noembrie, lui I. Ghica, ce se afla la Con°tantinopol. 2)
Corespondentul din Bucuresti fu nevoit sa fuga din Muntenia.
In fata ostilor vrajmase revolutiei si dupa multe peregrinari de
aproape doua Zuni se stabili la Cernauti, de unde scrie «Natio=
naluluis abia la t Decembrie. Afirma, intre altele, ca, dupa ob
servatiile sale luate in timpul colindarii satelor, dispozitia suffe-
teascA a poporului era de.asa naturA ca rezistenta ar fi lost-
posibila, daca evolutia ar fi fost mai bine con dusa. 4)
Intre ultimele contributii aie lui Bataillard in sprijinul mis-
carii dela 1848 este o nota cu privire la misiunea lui Golescu
la Paris. La inceputul lui August A. Golescu sosise la Paris,
unde prin intermediul unui amic fusese primit de Bastide, minis-
trul de externe, expunindu-i cerintele rominilor si interesele con-
comitente ale Frantei de a le sustine. Bastide ii fagaduise 5000-
de pusti pentru inarmarea garzii din Bucuresti, dar numai faga-
duiala ramase. Golescu vazu a doua oars pe Bastide dupa ca.
derea revolutiei, cerindu.i sa actioneze pe linga ambasadorul en-
glez care se bucura de mare ascendent asupra portii. Rezultatul
tuturor interventiilor lui Golescu nu multamea de loc pe Batails
lard, care, In textul notei 6i'n adaosurile dela notice, arata ca
adunarea dela Francium la care apelase de asemenca Golescu,
s'a aratat mai preocupata de chestia romina de cit guvernut
francez si chiar de cit reprezentantii stingei din Adunarea na-
tionals franceza. 4) Bataillard, in dragostea sa pentru romini si
revolutie, nu se sfia sa-si blameze compatriotii, considerate infe-
riori germanilor din acest punct de vedere.
Bataillard nu.si epuizase serviciile in sprijinul intereselor
1) Anul 1848 V, pp. 265 267, 355, 418-421, 65.
2) Idem, p. 378.
3) Idem, PP. 466-467.
4) Idem, pp. 533-635.
UN COLABORATOR FRANCEZ LA ISTORIA ROMAN1LOR 59

rominesti ; despre rolul sau in epoca Unirei a aratat ceva d4

Iorga in nomenita brosura.
Prieten bun ca studentii romini, elevi ai acelorasi magistri
ai, ibertatii $i democratiei din metropola luta ; sustirratorul eau,-
zei rominwi, alaturi de dr. Mandel, Ubicini si altii, dar mai
presus de toti / patruns de acelas ideal revolutionar care -i per.-
mitea sa.si orifice conationalii guvernanti nu in destul de apa-
ratori ai revolutiei romine / Paul Bataillard si.a multiplificat ac-
tivitatea pentru a o servi. Prin recomandarile catre fostii dascali,
aiunsi la cirma statutui ; prin informatii §i indemnuri printre de.
putatii Adunarii nationale dela Paris, provocind interpelarea lui
Herbette ; prin campania sustinuta prin piesa §i'n special la <de
National" qi prin broquri ,. printr'o bogata corespondents cu co--
rifeii romini i prin legaturi durabile ou Balcescu, Alecu Golescu
§i aitii, Paul Bataillard a colaborat intim $i asiduu la until din
cele mai stralucite capitole din istoria rominilor. Fiinta celui ce.a
strajuit pfna'n pragul zilelor noastre se contope§te cu generatia
de gpaqoptivi,, cea mai glorioasa generatie pe care a nascut-o
poporul romin.
P. ConstantinescuIa§i
 0011UNICARI
Iazer gi iezer
Ovid Densusianu, in Histoire de fa fangue rownaine,
II <a 1914>, p. 74, vorbind de forma iazer, care se gaseste in
Psaltirea Scheiana $i inc ake texte vechi alaturi de iezer, zice
ca : <<forma primitive fiind cea din urma <compara vechi bulg.
iezero), aceasta fu schimbata in iazer ptin contaminare cu lass.
Aceasta exprimare, puss in legatura $l cu cele ce a spus
in vol. I despre elementele slave din limba romina, arata ca
dupe Dens., cuvintul de care vorbim e unul clintre cele vechi
bulgare (-= paleoslovenice), care, si el ca cele lalte vechi, a
intrat in limba noastra intre sec. IV sau V $i VII, el sub forma
paleosl. Jezero, pronuntata lezero, pe care, apoi, limba romina,
pe terenul ei, L.a transformat in Tazer, pier2indu=i pe o final .i
-prefa'cind pe Ye (= je) initial in la.
Dar parerea asra nu e altceva de at ceea ce se cunoaste
-din publicatiile lui Miklosich 4L ex icon palaeoslov.*) «Die sla-
vischen Elemente Sm Rumunischen2., aparute Intaia la a. i865 $i
a doua la 1861. Dela Miklosich incoace ins.:, Slavistica a adao=
gat noui cercetari si rezultate, pe cari Dens. nu le cunoaste,
inacar a vol. II al sau cu nota de care vorbim a aparut
in 1914.
Astfel, la a. 1877, Jagici constata <in Archth fur slaviscge
Phifoiogie, vol. II, p. 269) a in textul paleoslovenic <= vechi
bulgar> Codex Zographensis se afla 2 forme ale aceluiasi cuvint :
gi jezero §i jezer. Mai tirziu s-a vazur ca tot asa, amandoua
cunt si in textul paleoslovenic ceva mai noiz numit Codex Su=
prasliensis ( despre care vezi Arniva, XXX, 1, p. 6, 9 si XXIX,
2, p. 194); aceasta a aratat-o s. ex si Lavrov in cartea sa OS.
zor zvithOpych i formafitych osobennostej 6ofgarskago jazyka,
.aparuta la Moskva In 1893, la p. 125.
 COMUNICARI

Ba, mai mule : tot in cartes asta a lui Lavrov <Ia p. 176>
se mai aratd c5 $i -in veacurile urm5toare epozil numite paleo-
slovenice, care se intinde incoace pins in sec. XI, inclusiv, cu
vintul se afla in texte bulgaresti, deci in limba tor, Inca $i sub
forma Lazar , iar ca astazi, aceasta limba are, de asemeni, pe
lingd asta, $i Tezero 4i fez2r. Cit pentru prefacerea lui Te initia
in ra, ea e un fenomen obicinuit in limba bulgareasca.
Toate acestea invedereaza ca cuvintul de care vorbim a
avut In limba bulgareasca din toate timpurilc si forma cu o fi-
nal : Tezero si pe cea fare acest o : iezer. Ba mai mule : faptul
ca amandoud se gasesc deodata $i in limba soraba, si dialectal
in rusa gi sloveana, arata ca ele sunt amlndou5 chiar straslave,
c5, adica, au existat impreund in limba straslava din care s-atk
diferentiat cu vremea bulgara, soraba, sloveana, rusa si celelalte
limbi slave. Ba, cum deja intre anii 1908-1913 ardta al lui Ber
neker Sfaviscnes etymologisches Worterbuch p. 455, limba so-
raba are, ca si bulgara, chiar cu dift. Ta initial : jazar, pe ling&
forma cu o final ; asa el nu e exclus ca, in vreso regiune a
straslavei, sd fi existat $i chiar forma Cu Ta initial.
Asupra acestor lucruri, despre cart se poate vedea si ce
spune Meillet In Rocznin Sfawistiyczny, VII <1914 -1915), p. 27,
eu am atras atentia, in treacat, deja in Arniva, XXX, 1, p. 9.
Toate dovedesc, in orice caz, ca forma Tazer nu a for-
mat-o limba romind, pe terenul ei, din mai vechi bulg. Tezero,
gi ca nici o contaminare <cu iaz) nu a luat parte la nasterea ei,
cum credea Densusianu r ci, pur si simplu, ne-a dat -o chiar
ast.fel Insasi limba bulgareasca, iar aceasta ne-a putut-o da nu
numai intre sec. IVVII, ci si cu incepere din veacui X in-
coacek cum sustine teoria post - paleoslovenismului formulate de.
mine <cf. Arhiva, XXX, 3--4, p. 249).
Dar tot aceasta arStare a mea mai invedereaza, ca oerce-
tatorul limbii romine, asa Dens. $i oricare altul, trebue sd nit
se mai margineasca ca pieta acum, la cele cea scris Miklosich,
in nemteste r caci asa, e inapoi cu datele actuale ale Stiintei,
ci sa caute a troika limbile slave moderne, caci in publicatiile
acestora va OM date nova Re cari nu be cunostea Miklosich,
dar pe cari Stiinta le-a descoperit dela el incoace. Tocmai cea
ce de altfel fac $i anal eu in studiul ce am intreprins in aceasta
revised sub titiul Nagerea individualltdril /im6ii romehte sr
efementuf slay, qi ce am spus si in. ArE /va XXXI, i, p. 47
dar despre care onoratul coleg d. Sextil Puscariu, fidelul nein=
'62 ILIE BARBULESCU

telegator al lui Gabelenz <cf. Arhiva, XXIX, z, p. 307), se pre-

face, In Dacoromania, III, p. 85a, ca n-a citit, pentru ca sa
se creada indreptatit a spune apoi nu numai despre unii, ci des-
pre toil «slavistii no§tri, ca : «n-au contribuit cu aproape ni-
mic Ia cunoasterea raporturilor slavo.romane, el cei ce le-au
studiat au fort romanistii).
Dar cele ce am spus despre laz?r documenteaza incao-
data ce fac romanistii acestia astazi pentru cunoasterea limbii
romane si ca, pia nu vor ajunge sä cunoasca datele noua ale
Slavisticei nu vor putea face nimic valabil ci numai gresit pen-
tru Filologia romans.
Ilie Barbulescu

intemeietorul filologiei slave

In cuprinsul stiintei istorice si filologice, la noi, sunt raspan.
dite multe idei cu desavarsire false, provenite fie din nestiinta, cu
toate ca transmitatorii for se cred oameni de stiinta, fie dinteun
spirit oarecare de aqa numita gasca, prin care se poate aparveniv
a multe situatiuni, in stiinta, ca 4i on unde. Multe din aceste -
falsificari in stiinta au fost aratate si distruse in revista «Arhivao,
care, neurmarq interese personale, are de scop, dupa cum dl5,
profesor Ilie Barbulescu spune In «Un cuvant InainteD din vol.
XXVIII 1921 No, i pag. 1, cu care a Inceput reaparitia acestei
reviste dupa razboiu, nu numai de a cladi adevaruri noi, ci si de
a curata, pe cat va fi posibil, stiinta noastra istorica si filologica
de falsificarile sau greselife on cui si de orice fel.
Determinate de aceasta credinta principiala, Imi permit si eu
sa Indrept o idee gre4ita, aparuta de curand la noi, cu privire
la «Intemeietorul filologiei slave )).
b In revista din Cernauti «Junimea literara, din AprilieMai
1923, Ia pagina 58, dl. profesor universitar Nistor crede ca Vra.
-toslav Jagici, fost profesor la Universitatea din Viena pana la
razboi si mort nu de mull, ar fi eintemeietorul filologiei slave».
Personalitatea stiintifica a lui Iagici e interesanta pentru noi
Romanil prin aceia ca el, dupa cum dl. profesor Ilie Barbulescu
arata In revista 4Arhivax, vol. XXXII a 192i. No. z., a facut a
receazie a Dictionarului etimologic daco-romin al lui Cihac, pro,-
punand, In Archly fur slavische Philologie", 1880, oarecari noui
etimologii, necunoscute Inca filologilor nostri ; si acesta este In al
doilea rand motivul ce ma face sä arat ad, locul ce se cuvine
 , COMUNICARI 63

lui Iagici in istoria filologiei slave, indreptand gresala d-lui pro -

fesor Nistor.
Intemeietcrul filologiei slave a trait cu o sut5 de ani inaintea
lui Iagici. Acesta a fost ,,marele slavist Dobrowsky". Niederle
in ,Manuel d'antiquite slave" Paris 1923 Tom. I pag. VI spune :
le grand slaviste Joseph Dobrovsky". El este ,,primul erudit,
care a privit dintr'un punct de vedere stiintific $i le -a rezolvit
din acelas punct de vedere" chestiunife ce se ridicau in domeniul
slavisticei (Niederle In Manuel d'antiquite slave" pag. VI : ,,Le
premier erudit qui aft envisage les questions, d'un point de vue
scientifique, et les ait resolues du meme point de vue....,">.
Abatele cell Dobrovsky, <1753-1829> este recunoscut nu
numai de Niederle, dar de toti cunoscatorii filologiei slave, ca
in temeietorul acestei stiinte (Leger in «Le Panslavisme et l'in-
teret francais), Paris 1917 pag.. 84 zice : a... rabbe Dobrovsky, le
fondateur de Ia slavistique moderne>>. Diels In «Die Slave ),),
pag, 135. nota 2 : Die slawische Psilologie, im weitesten Sinne,
ward von Cechen Dobrovsky gegrundet. Tadeusz Lehr =Spla -
winsky In «Revue des etudes slaves), Tome III, fascicules 3-4
1923 Paris, pag. 173 spune tot astfel : «... le fondateur de la I in-
guistique slave, Ioseph Dobrovsky...).
Dobrovsky, in 1822, a dat prima gramatic5 stiintifica slava,
cu titlul Iatinesc de : «Institutiones linguae slavicae dialecti vete-
-Hs*. 1 of el, primul, a abordat chestiunea originei rasei slave $i
aceia a form'arei limbilor slave. In 1823 a scris «Viata apostolilor
slavi Cirif si MetodiuD, care era oarecum cheia boltii studiilor
panslave ale filologiei $i istoriei religioase, (Leger in (Le pans=
(avisme et l'interet Francais» pag. 115: Ce travail... etait en
quelque sorte la clef de Ia vothe des' etudes panslaves de phi
lologie et d'histoire religieuse),>.
Iar de la Dobrovsky la Iagici, in domeniul filologiei slave, au
lucrat, facind sä progreseze aceasta stiinta, multi alti invatati.
Printre acestia se numara Palacky, Hanka, Safarik. Hanka in
1348, a fost primul profesor al catedrei de slavistica din Praga.
Safarik, directorul bibliotecei Universitatei din Praga, a scos in
1337 lucrarea «Slovanske starozitnostb, a c5rei valoare nu e sca.
zuta de vechime. Safarik este adevaratul organizator in dome
niul slavisticei <Niederle in «Mannuel d'antiquite slave pag.
VI zice : «... le veritable organisateur de ce domaine de la sla-
vistique est Paul Joseph Safarik... ),>.
Tot inaintea IW Iagici, un slavist de seams a fost Miklosich,
64 VIRGINIA VERICEANU

fost profesor innaintea lui Iagici la Universitatea din Viena. SF

acesta s'a ocupat de slavistica romineasca. Opera sa de searna.
Intre altele este «Vergleichende Gramatik der slayischen Spra-
chen)).
Ajungem in fine la Iagici (mort In 1923). Acesta a dat si
el, casi predecesorii lui, un pretios dar filologiei slave, prin edi.
tarea cea mai 4precisa,, zice Mei llet in 'Revue des etudes sta.
ves2. Tome III, fascicules 3-4, pag. 308.) a principalelor text
slavone vechi <Codex Zographensis, Euchologium Sinaiticum
Psalterium Bononiense). Iagici este $i el unul din marii sta.
visti. Cu el aceasta §tiinta face numai un pas mai departe pe
drumul deschis de intemeietorul ei, cu drept cuvint asa numit,
care a fost Dobrovsky, drum continuat pins la Iagici de multi
alti valorosi invatati.
Virginia Vericeanu

Activitatea filologica In Catalonia

Am amintit altadata I) de Atlasul lingvistic al acestei provincii
spaniole. Chiar numai de aici se poate banui ca in capitala ei,
Barcelona, se desfasura o puternicA activitate filologica, caci in-
treprinderea unui atlas presupune iuerari pregatito»re care trebuesc
numai deck facute. $i in adevk asa este.
DeoseVrile destul de insemnate care exist& intre Catalani
4i Spanioli din punct de vedere at limbii $i at Psiohologiei au
facut pe cei dintai sa se considere ca un popor aparte si sa lupte
pentru dobandirea unei autonomii cit mai largi. Tinta aceasta au
aiins -o in mare parte, fiindca pretentiile for se sprijineau Inainte
de toate pe o munca uria§a in toate directiile, gratie careia Ca.
talonia a ajuns cea mai prospers provincie a Spaniei, iar Barce-
lona un oras industrial $i port maritim de primul ordin. Se pare
ca animozitatile dintre Catalani gi Spanioli sant foarte puternice,
daca judecam dupa anumite manifestari de tot interesante. Astfel
primii nu vor sa faca uz nici odata de limba spaniola, desi o-
cunosc, fireste, tot atat de bine ca pe cea materna, 3i asta chiar
c'and se gasesc in a fara de hotarele Spaniei. La Bonn am cu-
noscut nn filolog catalan, care prefera sa vorbeasca greu nem.
teste si nu spanioleste, cu unii Germani foarte bucurosi altfel
sa discute in aceasta din urma limba. De aceia actualul guvern,

1) Vezi Arhira, XXXI, 3-9, p. 282.

 COM UNICARI 65

din Madrid a dizolvat arbitrar vechia diets, akasti, a Catalonia

inlocuindo prin alta numitd, iar avocatilor Ii s'a interzis intre-
buintarea catalanei in pledoariile lor. Aceasta rnyr5jbire este, se
intelege, piigubitoare ambelor popoare, $i s'ar putea mutt atenua
daca dela centru, vreau sa zic dela Madrid, s'ar arata mai multa
intelegere pentru revendicarile autonomiste ale Catalonildr, care,.
satisfacute dup5 cuviinta, n'ar primejdui cu nimic unitatea politica
a regatului spaniol.
In schimb activitatea intelectuala a avut numai de cistigar
din pricina neintelegerilor acestora. Spre a dovedi dreptatea luptei
for regionaliste, Catalonii s'au luat la intrecere cu Spaniolii in
toate domeniile de activitate ale vietii sufletesti gi In multe
,privinti au ajuns la rezultate in adevar remarcabile. In special
limba gi literatura catalana au 4e§teptat dela inceput interesul ceP
mai mare, intrucat cu ele, mai mutt decat cu orice alte argumentel
se poate proba ea se deosebesc de Spanioli $i ca prin urmare 1, -,
se cade sa duca o viat5 diferita de a acestora.
In primul rand Catalonii s'au gandit s5 intemeieze un fel
de academie, care sá se ocupe exclusiv de limba, literatura, fol.
clorul, etc. t5rii tor. Asa a luat nastere Institut d'Estudis Ca.
talans" cu sediul in Barcelona. Sectia filologica a acestuia
propus intre altele publicarea unui dictionar general al limbii ca.
talane, care s5 cuprincla toate cuvintele, vechi Si nou5, precum
4i toate variet5tile graiului popular. Ca organ de publicitate at
acestei intreprinderi lexicologice serve,te ButlIeti de Dialectologia
Catalans ", care a inceput s5 apar5 in 1914, cam odata cu Re,.
vista de filologia espanola" din Madrid. Si Atlas linguistic de
Catalunya, mentionat In comunicarea precedent5, este produsut
activitatii acestei sectii a Institutului.
Tot asa -de importanta ca alcatuirea dictionarului si a a.
tlasului este adunarea tuturor numelor de persoane ai localit5ti
catalane. La sfarsitul anului 1921 sectia filologica a Institutului
a treat o «Oficina de Toponimia i Onomastica 2., a carei con.
ducere a fost incredintata profesorului Josep M.-a de Casacu-
berta. Dintr -un raport asupra activitatii acestuia in cursul ani.
lor 192e si 1923 vedem cá scopul intreprinderii celei noua este
stringerea numelor proprii $i a denumirilor topografice depe In.
treg teritoriul lingvistic catalan, precum si studierea originii si
dezvoltarii fonetico.semantice a acestor cuvinte. Autorul rapor-
tului, profesorul Casacuberta, arata principiile care !eau c5lauzit
la adunarea materialului : toponimiei i s-a dat Intale tate fats de
5
66 1. JORDAN
1

patronimie ; numelor de locuri Ii s-a acordat aceias atentie ca

vi celor proprii i s-au. adunat toponimicele moderne vi contem..
porane deopotriva cu cele vechi4 s-a nazuit catra cea mai mare
obiectivitate posibila in stringerea tuturor acestor denumiri. Mij.
loacele intrebuintate au fost : anchete la fata locului asupra nu-
melor existente in prezent <locurile interesante ca forma, pozitie,
culoare sau alte particularit50 topografice vor fi schitate sau
totografiate) ; despoiarea textelor vechi <documente publicate vi
inedite, texte literare an:ice), a hartifor, planurilor vi cadastrelor,/
cercetarea lucraiiior aparute deja asupra toponimiei, onomasticei
S. a., a revistelor vi a operelor cu con(inut divers, dar cuprin.
zind nume de locuri vi persoane ; alcatuirea vi trimeterea is co.
respondenti locali a unor chestionare privitoare is orografie, hi
drografie, litorai, terenuri, cladiri, drumuri, diviziuni teritoriale,
nume personale, etc. Materialul adunat in chipul acesta se trece
in five, notindu=se la fiecare nume variantele lui. alte nume in
1 egatura cu el, date istorice vi geografice, descrierea naturii lo-
cului vi numele apelativ din care deriva cel propriu. Fisele se
grupeaza apoi alfabetic vi cu ajutorul for se alcatuiesc deocam-
data liste de nume pentru fiecare localitate. .
Alte lucrari la care se Wandeste conducatorul acestei in.
treprinderi sint : sá scoata intr=o noua editie «Nomenclator de
les ciutats, viles i pobles de Catalunya,, corijind formele gresite
si adoptandu-le ortografiei actuate vi, pe at posibil, pronuntarii.
locale, sa revizuiasca hartile speciale din- care se 'compune harta
cea mare a Cataloniei <publicata de cServei Geografic de la
Mancomunitat,), pe baza acelorasi norme ca «Nomenclatoo)-ul.
Dupa cum se vede, ne gasim In fata 'unei opere uriase,
care nu peste prea mutt timp va pune Catalonia intr-o situatie
superioara tuturor celorlalte tinuturi romanice din puncttil de ye-
dere at cunoasterii toponomasticei vi patronomasticei.
I. Iordan

Chivuta
Tilctin, Rum, d. Wb, s. v. explica acest cuvant, care i s'a
comunicat din Bucuresti, prin, «Frau, die Wande Kalkt, wird auf
den Marktplatzen gedungen». Etimologia ii este necunoscuta.
Evident ca chtvirrei a rezultat din Paraschthuta, diminutivul
Jul Parascliiva <cf. Chita <Paraschita, Ciiiva <Parascniva,
 COMUNICARI 67

..apoi masc. coresp. CFi u, Cfiivu s. a.>, prinurmare avem de a

face cu un nume propriu devenit apelativ. Acest fenomen este
destul de raspanclit, turn dovedeste depilda rom. Tdnase, care
h locutiuni familiare de feluf lui a face pe Tdnase = a face
pe prostuf, si-a pierdut intefesul de nume personal, Aceias
soarta tind s o alba, din cauza prea desei Intrebuintari, n. fam
Popescu <cf. un Popescu s. un Popescu oarecare despre un
anonim>, n. de botez Ion (cf. pop. sd vorbeascd ci Ion cd 5i
el ii on:, precum si diminutivul Alicu in Moldova de jos, ce I
putin, taranii inteleg acest nume ca un diminutiv dela Ion, nu
dela Nectrfaite intrebuintat cu sensul dezmierdator de baiat
rnic, de ex. ce mai face, mdi Nicufe, adresat unui baietel, chiar
cind i se stie numele poate Ca la aceasta modificare semantics
a contribuit $i omonimia lui nic <mic cu Nicu) S. a. Si in
alte limbi intilnim izolarea numelor proprii ca nume comune ;
depilda germ. Nickel <Ail(ofaus in compuse ca Zornnicief,
Pumpernickel, Niche/Mann, &filveinnickei (ultimul a devenit,
prin etimologie populara, Scgweinigef), apoi Hansel, Rupef
etc. <v, R. Riegler, Das Tier im Spiegel der Sprache. .Dresden,
u. Leipzig 1907, pag. 17, 18) ; deasemenea in frantuzeste nume.
roase nume proprii au c5p5tat intelesul de «prostx.,, si printre
ele g5sitn pe Atanasie $i Ion <v. W. v. Wartburg, FranzOsis.
cites, Etymologisches Worterbuch. Bonn u. Leipzig, 1922, pag.
V>. Dar Cfithurd n'are numai insemnarea data de Tiktin. In
Cuvintul fiber» dela 27 Sept. 1924, pag. 5, scriitorul Tudor Tea
odorescu.Braniste, vorbind de ziaristi in genera[, spune : (Oa-
zetarulneputind deveni predicatora Post osandit sä ramina o
chivuta. 0 chivuta, care sa arunce sudalmi si sa poarte vorbe
de colo, colodupa poruncal,. Asta ma face s5 cred ca subst.
cfiivutii este sinonim cu Tigancd dupa cite stiu, mai ales Tio
gancele se tocmesc pentru a tencui gi vkui casele, apoi tot ele
injura $i intrigheaza mai mutt deck altele. Ramine de controlat
numai, dac5 numelz Paraschiva e mai raspindit printre Tigani
deck printre Romani, ceiace dealtmintrelea n'are importanta
prea mare, caci a fost deajuns sa se spuie o singura data cfii-
vutei unei Tigance, pe care o chema Paraschiva, pentruca a-
ceasta denumire notia sa se dea gi altora. Ulterior mi se comu
nica din Buzau ca acolo terminul chivurd Tiganco este curent
-si se aplic5 in special Tigancelor care varuiesc si lipesc, sau
wind farfurii, etc. in schimbul hainelor vechi. ')
1) Accst 11,teleS 11 ale ouvantul Chivuta gi in BLicure$n (Nola Dir.).
68 I. JORDAN

Collo a
numele acestui spital din Bucurefti, a( °Arai turn depe-
vremuri a dat nayere comparatiei : Onthcilmti, etc.> cat Coftect
de mare, ii este etimologice§te necunoscut Iui- Tiktin. Sufixul=
ea ne arata ca=i vorba de un nume de persoanA <cf. Blegea,
CorEea, Lupea §. a.), adica de o porecla, derivat dela coft
,dinte caninv : unui om Cu -coltii marl i s'a zis foarte natural
Colton. Spitalul a lost intemeiat de cineva numit astfel on s'a
cladit pe locul care apartinea unui Cotten. Cf. Gala din Iasi,
biserica $i fost ospiciu de alienati, unde exista p5na, astgzi un
turn destql de malt. Si acest nume propriu (la origine, pt.rso-
naD a intrat in vorbirea curenta : a duce pe cineva fa Gofin
a-I duce fa dafamuc, mare at turnuf Goriei, etc.
I. Iordan
Valagka 1)
Acest cuvant e cunoscut Jul Bartos, Dialekticky Slovnilc
Moraysky, Praha 1906, II., p. 473: valaAo, sekyrka vala§ka. Pro=
venienta sa In Carpatii centrali (Ia Poprad §i dupa cuno5tintele
mete §i in Galitia la Zakopane) pare a indica dira rominismului
cal5tor. Ceeace insa ii sporeve insemna tatea e, ca aeela5 baltag
if semnaleaza Biederntann, Die Ramanen, p. 8i .5i la Cicii istrieni
§i Il poarta, pe cat §tiu, 5i Hutanti carpatini. Scula, nu cu=
vantul, o fi transmis'o Romanii in colinclarile lor carpatine in rim.-
purile anterioare secolului al 15-lea, cuvinte ca kl'ag, colastra
invedereazA aceasta. Deci anterioare contactului acestora cu Turcii !
Deoare ce Insa baltagul e un cuvant ce=§i are corespondentul sau
in turcescul cboltor, (Diet, I. torn. I., p. 465); el cata a fi fost
Inprumutat de la un trib tatar.
Dr. me Gher ghel

Intemeietorul Slavistioei la Romani : B. P. Hasdeu 2>

....Acum daca ne=am intreba cine-i adevaratul intemeietor
al Slavisticei in Cara noastra, am putea raspunde sigur si fAra a
fi contrazi§i : e raposatul B. P. Hasdeu.
1) CG Arhiva, XXXI, 3-4, p. 267.
2) Fragment din lucrarea Slavistica la Romani", ce se va ceti'
In seminarul de Slavistica de sub direciiunea d-lui profesor Die Bar
bulescu la Universitatea din la5i.
 COMUNICARI 69

I s'a r6pit pe nedrept locul ce i se cuveaea gi unii au pus

In varful piramidei pe I. Bogdan, fostul profesor de limba paleoslava
fa facuftatea de fitere din Bucuresti.
Asa a facut profesorul I. Bianu, care in cCronica lui Ma.
nasses", Ia prefata, pag. V scrie : cAu treeut 3o de ani de cand
neuitatul intenteietor al studiilor slave In Romania, Ioan Bogdan
etc" j iar DL N. Iorga, tinand acelas ton, zice in a sa cIstoria
Romanifor" pentru clasa IV.a $i a VIII-a secundara, editia 4,
Bucuresti 192o, fa pag. 412 : «I. Bogdan, creatoruf Slavisticei Ia
,floi etc".
Multor oameni maturi cari vor fi cetit cartea cl.luii I. Bianu,
cat $i scolarilor cari vor fi cetit pe aceia a d-lui N. Iorga, ii
se va fi intiparit de sigur in minte acest neadevar, exprimat mai sus.
Pgichologia invata, ca cu cat afirmam gi repetam timp mai
indelungat o ideie, cu 'Atat acea ideie prinde, se impune tie ne-
simtite. Pentru acest motiv, spre a alunga, prin aceleasi mijloace,
_acest neadevar din mintea celor ce au crezut, poate, ca-i curat
adevar, adica ca I. Bogdan a intemeiat studiile slavice la Romini,
ne propunem a schita in cateva randuri, atat activitatea lui B. P.
Hasdeu cat gi pe aceia a lui I. Bogdan,, in domeniul Slavisticei.
I. Bogdan, a tipArit diferite documente slave cu traduceri ;
dar asemenea documente a tiparit slavistul B, P. Hasdeu mult
inainte, in Archiva istorica a Romanieia, acea minunata publi.
cgiune periodica sapt5m5nala aparuta in Bucuresti dela 1865 -1867
in trei marl volume si uncle gasim o multime, cu explicarea lor,
i=voare indispensabile istoricului si filologului roman, culese cu
multa ravna din arhivele diferitelor tad ce cutreierase, mai ales
ca cunostea vreo to limbi antice 4i moderne, precum gi toate
dialectele slave. Dansul, prin urmare, avea, dupa cum Insusi spune,
cheile cele mai necesare pentru a intelege tot ce poate arunca
vreo lumina asupra trecutului roman.
Bogdan a studiat Cranial romino-slave / dar asemenea studii
a facut gi Hasdeu, cu mult inainte, tot in cArltiva ist.»
Asa, insusi I. Bogdan, In cartea sa : cVechile cronice mol.
clovenesci pind la Urechia), spune, la p. 4z : cCronka moldo-
polona, pubficata"... de d.lu Hasdeu In Arhiva Istorica III... A.
ceasta a constatat =o d =lit Hasdeu in studia sau din Arch, ist.
III». Deci, Hasdeu a publicat nu numai crcnica slava mold°.
pofona, ci si un studiu asupri ei.
Bogdan a scris cite un mic studiu, intemeiat pe Slavistica,
precum : cOriginea voevodatului la Rom?ni, «Despre Cnejii Ro-
TO N. MUSTATA

mini* etc. publicate in Ana lele Academiei Romine ; for asa insa s"
Hasdeu despre Vlahi in Zakonicul lui Stefan Dusan etc. 'pubii=
cat in revista aratata mai sus.
Dar Hasdeu a facut gigantica lucrare 4storia critics a Ito`
minilor* publicata in 1873-1875 ; un fel de sinteza iitorica pentru.
perioada veche. Asa ceva insa Bogdan na facut.
Apoi, tot Hasdeu a creat AEtymologicutn magnum Roma.
niaev, studiu bazat tot pe Slavistica (deli pe alte vaste cunor
tinti>, ceiace Bogdan n'a faccit ; caci pe cind I. Bogdan era nu;.-
mai istoric, slavistul B. P. Hasdeu, acest cofos, cum it numeste-
Contele Angelo de Gubernatis, era si istoric si filolog,
S'a spus de unii ca in domeniul Slavisticei Hasdeu ar avea
greseli. Ar fi de cercetat Maxine are mai multe grese(i : Has-
deu sau invidiosii birfitori ai lui r si mi se pare ca rezultatul ar-
fi ca acestia din urma.
Hasdeu e, asa dar, col dintdi in domeniul Slavisticei ; din=
sul e creatorul ei la Romani si se cuvine, In interesul stiintei
adevarate, sa ocupe varful piramidei, de uncle, pe nedrept, dl. N.
Iorga si dl. I. Bianu it inlaturasera, (land raposatului Joan Bogdan,
until de prietenie altul din rudenie, un loc ce nu i se cuvenea
N. Mustati

Urme trades In obiceiurile noastre?

Este cunoscut lucru ca Tracii credeau in nemurirea sale,
tului. Din aceasta idee a nemuririi s'a nascut obiceiul pe care
ni.l raporteaza Herodot, ea la ei «cind se nastea un copil toate
rudeniile lui inconjurincluA plingeau asupra relelor pe care avea
sa le sufere, din momentul ce vazuse lumina zilei si numarau
gemind toate mizeriile omenesti cari ii asteptau.
La moartea insa a unuia din concetatenii lor, ei se dedazr
dimpotrivd veseliei, it acopereau cu piimint in nruTocul" g/ t'
Inch, $1.1 fericeart de a se fi sfirsit, fiind mintuit de re/We-
acestei vietio,1>.
Este inreresant a pune In legatura obiceiurile acestea dela
moartea Tracilor cu acele ale noastre. La poporul nostru cu
mult singe trac in el se gasesc credinte si obiceiuri izbitor ase.
manatoare. Adesea on auzim din gura prietenilor si chiar rudeIor
unui mort exclamatii de fericire pentru acel ce a murit si tot p.
1) Herodot V 4 la Xenopol, istoric Rominilor din Dacia Trajanti,.
editia 11, Vol. 1 Buc.9'4 pig. 95.
 COMUNICARI 71

data tinguiala pentru eel- in viata, ca au lamas- sa indure mai de..

parte chinurile ei.
Dar mai interesant decit atit este manifestarea unei veselii
neintelese Ia capatiiul mortului in timpul celor z -1 nopti cit sta
in casa.
E vorba de priveghiu.
In cele z sau 3 nopti eft un mort sfa in casa, se aduna la
capatiiul lui oameni Si femei, rude si prieteni, ba de 5ele mai
multe on se aduna lume care nrciodata n'a cunoscut .pe mort-
Rudele iii piing pe eel mort, dar priveghiu) nu consta din aceasta.
Lumea cealalta adunata; barbati 31 femei mai tinere, flacai si
fete se dedau la o petrecere gety.trala. Rid si glumesc pe soco
teala mortului, ba cite °data cadavrul chiar e intrebuintat pentru
distractie. Am asistat Ia o scena care mi s'a parut o profanare.
Murise un om si era asezat pe o mass in mijiocul casei cu pig
cioarele inspre fereastra si capul iri fundul casei. Niste tineri au
Iegat in ascuns cu o sfogra destul de grOasa gitul si corpul mor.
tului, Si apoi, pe sub cearsafurile care it acopereau, an scos ata
pe fereastra afara. In timpul nopt i dud lumea statea Imprejurul
mortului, deodata cadavrul se ridica Meet in sus. A fost o
spaima generals ; lumea se ingramadea- ingrozita la usa spre a
Cind s'a aflat adevarul, toata lumea s'a inters linistita Ia
loc ; nimeni, nici rude nici prieteni nu s'au suparat pentru a-
ceasta. Fiecare este fiber sa nascoceasca orice fel de distractie
pentru lumea de acolo. Acestia fireste vin la priveghiu numai
pentru ris si joaca §i nu din vre-un 'sentiment' de compatimire
pentru mort sau pentru familia lui.
Distractiile cari se fac cu aceasta ocazie sunt multe si va-
riate ; nu, e locul sa ne ocupam de toate aici.
Ori pe eine am intrebat de ce fad asemenea lucruri la can
patiiul unui mort, mi =au raspuns Ca asa au apucat ; mai mule
Inca, se considers ca in afara de rindul oamenilor, ca un blestem
dumnezeesc, ace) care nu are priveghiu la moartea sa.
SA fie oare In aceste manifestari o urma, modificata bine-
inteles, a vechiului obiceiu tracic dupa care la moartea unui
trac cconcetatenii lui se dadeau Ia veselie generala, II acopereau
de pamint in mijiocul glumelor sil fericeau de a se fi sfirsit si
a fi scapat de chinuirile vietib> ?
Dr. N. C. Bejenaru
72 VIRGINIA VERICEANU

Maur& valoret operator de §tiinta

Valoarea intelectuala a unei scrieri se masoara dupa tun
gimea duratei In timp a rezultatelor noi dintr'insa. Aceasta train
picie in timp a rezultatelor ei invedereaza, in aceias vreme, patrun-
derea superioara a spiritului autorului care a conceput si faurit
scrierea.
Aseste ganduri imi yin in mince, privind in urtr.a aparitia
in anul 191z a cartel d-lui Ilie Barbulescu «Relations des Rou-
-mains, avec les Serbes, les Bufgares, les Grecs et la Croatio>, si
mentionarile care se fac despre ea_ in strainatate chiar asta-zi.
Cand in anti( 1912 a aparut acest volum, care cuprindea o
interpretare originala si noua data documentelor vechilor raporturi
ale Rom5nilor cu Sarbii si Bufgarii, si care descoperea uncle le.
gaturi cu Croatia despre care nu se cunostea nimic in Istoria
Rominilor, atunci, invatatii speciafisti din strainatate au scris
despre ea, in revistele de acolo, laude cari de cari mai mari.
Astfel, academicianul Louis Leger si Jules Herbette din Paris'
academicianul Jrecek din Viena, academicienii Bidlo si Kadlet, dela
Praga, Tviici si Protici de is Belgrad, ca s5 nu mai pomenim Inca de
altii. Iar profcsorul Prohaska, unul dintre istoricii Croatilor, re-
cenzind aceasta carte intr'o revista din Agram in 191z, dupa ce
o prezinta cu mari elogii, ca si ceilalti invatati ce am pomenit,
adaoga urmatoarea magulitoare cerinta ca : «ar trebui ca uncle
capitole din aceasta carte, sa se traduca in limba croatas..
Recensarile elogioase ale acestor invatati se pot vedea in
brosura cMemoriu*, de prof. Ilie Barbulescu, Iasi 1911.. Ele arata
dela atunci, insemnata valoare a cartel de care vorbim.
Dar marea ei valoare, o arata faptul ca, rezultatele dintr'insa
stint trainice si astazi. Astfel am dinaintea ochilor ziarul sirbesc
din Belgrad Vreme de la to Iunie 1922, care pe o intreaga paging
de format mare, in cinci coloane, reproduce parti din pomenita
carte a domnului profesor Barbulescu, spre a arata vechile ra=
porturi istorice ale Rominilor cu Sirbii in fostele noastre princi-
pate, si spre a prezenta rolul limbii sirbesti, in miscarea literara
romineasca dela noi. Aceasta o facea ziarul 4Vreme», in clipele
cind una din principesele noastre se casatorea cu regele Serbiei.
Prin reproducerea de care vorbesc, lumea politic« sirbeasca voia
sa dea o temelie istorica si veche, spre a fi trainica, legaturii
actuale care se stabilea intre dinastia romina si cea sirbeasca.
Dar trainicia resultatelor acestei care trece nu numai peste
 COMUNICAR1 73

-recenzide din 191z, ci §i peste reproducerea din 1922 1.41 cVreme*.

Am inteadevar, de asemeni, in fata ziarul de format mare eHrvat,
at Croatilor, care apare in Zagreb. Acest zipr intr'un numar din
Noembrie 1924, pe doua coloane si jumatate, reproduce din aceasta
carte a d.lui profesor BarbuIescu felurite pasagii pe care le pune
sulfa fitful <Flrvati i Rumunix, adic.5 gCroatii si Rominii% Acesta
reproduce din carte in deosebi cele ce dl. Barbulescu arata, des.
coperind Istoriei care nu cunostea : vechile legaturi ale principa.
telor romine cu Croatii catolici si cu Slrbii ortodoxi din Croatia
In secolii 16 §i 17.
Actualitatea pastrata acestei Orti dela 1912 neintrerupt, prin
191.2 la Belgradul Serbiei $i 1924 la, Agramul Croatiei, evidentiaza
ceia ce am spur la Inceputul acestul articol: insemnata valoare
stiintifica a ei ; caci, repet : valoarea inteiectuala a unei scrieri
se masoar5 dupa Itui,gimea duratei in timp a rezultatelor noui
dintr'insa. Virginia Verizeann
Corhanii.
Tiktin, Rum. d. Wb. s. v. citeaza acest cuvint dupa I.
Costinescu, Dictionar romin.francez (Bucuresti 1870) $i din
Creanga : Durfa ce.ai purtat ciubotele atita amar de vreme... si
le-ai scrombait pe la jocuri si prin toate corha.nele. §i cociauriie.
Originea lui, necunoscuta lui Tiktip, trebuie cautata in ruteneste.
Neavand la indamina un dictionar rutenesc, citez numai forma
cuvintultti dupa Berneker, Slay. Etym. Wb. I, pag, 648 : kurfitht.
In ruseste ii corespunde kurgtina, pe care Pawlowslty, Russ.-
detaches Wb. III ed., pag. 6o8 it traduce prin 1. (Grab-) Hugel ;
2. Wasserpfiitze, etc. Intelesul z. se potriveste foarle bine cu ate
vorbei rominesti date de Tiktin : `Schlucht, Kluft'. Cuvintele
stave insesi slut, dupacum ne spune Berneker loc. cit., de origine
turceasca : in aceasta limbs kwyan inseamna 'Burg,. Festung%
Deditii.
La cele spuse de Leo Spitzer in Dacoromania III, 649, unde
se citeaz5 paralele din diferite limbi pentru a intari etimotogia pro=
puss d e mine in Arhiva XXIX (tozz), pag. 431 1/4 : vbutg. dt ea
Grossvater'), ar mai fi de adaugat ca la nwerea -acestei numiri
romine0, care Inseamna literal `bunicuta, batrinia, a putut con.
tribui nu numai aspectul fructului, necunoscut mie, dar, dupa
descrierea data de Spitzer, asemanator cu al papadiei, ci si in-
fatisarea florii ins4. In primavara trecuta am avul prilejul sa %rad
de aproape un buchet de ded4te sau deeferei : florite au culori
felurite, dar caracteristica tuturora este ca.s rotunde si acoperite
in intregime cu un puf alb destul de mare $i des, ceia ce des.
tearpta foarte lesne imaginea unui cap de om batrin. I. Iordan
 RECENZII
Reuniunea Troria` a Rominifor din comma Cala (gild
Telt1 WPC Mare) «Un sfert de veac) <1895-1910. Bucuresti 1924..
loan Boamba : ,Banra Afarmoroscfi Blank et Comp.
Soc. anonimd" (1848 1920, Bucuresti 1923.
Citind scurta dare de seams a societatii «Fratia>>, avem un
nou document de lupta apriga, dusa de neamul romanesc, contra
uraganului cotropitor maghiar, pentru pastrarea celor trei comori
nepretuite mostenite dela str5buni : pamanr, limbs si religie.
0' mans de romani din Cata, pe care asuprirea strains i-au
aruncat peste culmile Carpatilor in mijlocul fratilor liberi, atrasi
de striatul de desnklejde at celor famasi acas5% ca asupritorii
doreau sä le rApeasca eel mai credincios tovaras : glia str5mo=
seasc5, sub forma unei legiuite excrocherit votata de parlamentul
maghiar, au hot5r5t forrnarea societatii <(Fratia>> in anul 1895 cu
scopul de a scapa p5manturile catenifor din ghiara dusmanului
si pentru ajutarea culturei nationale in Ardeal si in special in
corntiba Cala.
Totusi adeasta societate cu Ull accentuat caracter local a.
avut o evolutie interesanta de cand in fruntea ei a fost ales dl,
Ignat Mircea in anul 1897. In timpul celor 25 ani de presedintiei
nu numai nevoile reminder din Cata ci gi cele ale intregulli
neam rominesc incep sa fie scopurilei micei seciet5ti, gratie in-
drumarei date de presedinte. Mijloace avelu putine, caci balurile
$i cotizatia putindor membri erau resursele principale ei ; insa
toti membrii, mai ales presedintele, aveau constiinta ca, fund buni
romini, era de datoria for sa munceascil pentru alinarea durerilor
celor de aceiasi limbs, credinta $i obiceiuri. Taranii in timpul se-
cetei din 1899, studentii $i nefericitii orbi in 1906, ad5postiti in
azilul «Vetrei Lumineaso) infiintata de decedatiregina Elisabeta,
au fast ajutati de ea. Aneste gestnri de un altruism miscater,
caci si-a uirat propriile interese pentru a alina suferintele celoe
in lips5 si pentru ajutarea cufturei nationale, i=a atras simpatiil
 RECENZII 75

intregei lumi cultt dish capitals avand printre prietenli Si sprijini.

torii ei ke Barba Delavraticea, Dr. C. 1. Iitrate ministrul culteloi-
si rfrulfi altii.
Anul 1907 era pentru tei rainaW acas5, anul nelinistei $i at
disperarei. Legea Appony trecuse prin parlament $i cuibal sari.
cacies de cultura romineasca coala din Cata era amenintat
sa fie desfiintat de furia dumana.
Strigatul de disperare I-au auzit fratii din Bucuresti, si ime-
diar dl. Ignat Mircea, presedintele societatii, s'a hotarat sa in.
frunte urgia strains. Munca a fest grea, neinchipuil de grea, caci
nu' era un re nici chiar in sinul societatii, §i riici fonduri necesate
pentru constructia unui nou local. Toate aceste piedici au fort'
inlaturate de °null constient de impOrtanta luptei ificepute ; cat i
o infrangere ar fi insemnat ca o noua cetate a rominitatei a cazut
in fata dusmanului. Nici regina nu I.a uitat pentru ajutorul dat
aka data Wetrei Luminoase» ; $i pe prima paging a cartei de aur
pentru construirea scoalei din Cata; se poate citi r5ndurile ei
«ajutati cu iubire Ia cladirea scoalei Indemnul a lost urmat de
multi romini, si in Iccul micului cuib s'a ridicat o mare cladire
in stil rominesc, o noua reduta in fata dusmanului.
Credem ca bucurie mai mare n'a simtit in viata omul care
muncise cu at5ta ravna pentru apararea limbii Tomine§ti, dec5t1n
ziva de 27 Decembrie 1910 and s'a sfintit sfintul locas de cut-
tura nationals. Laude pentru asemenea gesturi ar fi de prisos. Ne
marginim sa=i transcriem propriile cuvinte, rostite in sedinta soa
cietatii c5nd s'a votat constructia sooalei si care ii revin : «Lla
neam intreg ajuns Ia constiinta si prin ea la unitate si tharire va
va binecuv5ntaD.
Acum c5nd visul secular s'a implinit, presedintele Societ'atii
a pastrat cu §fintenie traditia r si and se simte undeva lipsa de
fonduri pentru cultura nationals, ajutorul lui nesolicitat soseste,
(land cu acea buns vole caractristica ornalui convins de impel-.
tanta actului facut. Societatea aTinerimea romina» din Bucuresti,
ajutorul dat cunoscutului nuvelist Patrascanu N. pentru tip5rirea
unora din operile sale, ajutorul material insemnat dat Ia sfirsitul
anului trecut pentru aceasta «Arhiva) dela Iasi $i pentru alte
institutii Inca, fac ca multi sunt recunescateri generozitatii bunului
remit, Ignat Mircea.
Pe and Darea de seams a 4Fralith e o cartulie modesta
cu cateva fel, insa in fiecare rand Vei gasi dragostea de neam
si tars, cealalta dare de seams a Bancei Marmorosch Blank, a'
76 SST. CAZACU

aniversarei celui de al 75-lea an dela infiintare, e un whim ju-

biliar foarte luxes. InfiintatA !n anal 1848 de lacob Marmorosch
eu un capital de tto.000, lei averea bancei ajunge in prezent 'Ana
la 125.000.000 lei gratie priceperii conducatorilor, dar fireste,
si bogatiei tarii noastre.
Sfertuf de veac al 4Fratiei* se incheie cu un bilant unde
capitalul si castigul se cifreaza la soma de zero lei ; caci nevoile
nationale erau cele mai puternice argumente pentru cei aela 4Fratia*,
care isi cheltuia nu numai capitalul ci chiar contracta si datorii
pentru apararea cutturei nationale. Pe cand alte societAti, al caror
capital se cifreaza la sute de milioane, tin comptabilitate in dubla
partida, chiar si pentru asa zisa ajutorare a culturei romanesti,
altii uira aceasta regula elementary si fara a-si mai consulta re.
-gistrele dau cu draga inima, caci stiu ca ajutorul for e trebnin-
cios neamului !

St. Ca zacu

N. /orga. Istoria artei medieval-0 f modern(' in fegd-

turd cu desuoitarea societatii. Bucuresti 1923, pp.298.
Incercind o parere asupra uneia din cele mai not lucrari a
d-Iui lorga niciodata nu poti spune cea mai noua", caci pica
la imprimare intefesul s'a perirnat datorita prodigiozitatii autorttlui
ma due cu gindul fa cel dintai istoric al artelor, la stifistul fin
Al. Odobescu, casi la pleiada urmasilor sal, azi disparuti,: Gr.
Tocilescu, Teohari Antonescu, Baltazar si altii Cu vieti f ichinate
studiului migalos si pretentios al istoriei artelor. Nu e alt dome-
niu beletristic care sa puny pe cineva la incercari mai grele prin
raja subiectului, prin ascunzisul adevaratului fir calauzitor, ca si
prin discreta conditionare a formei. Daca fdozofia cere o profunda
cultura universals, istoria artelor necesita o educatie sincera a sen-
timentului estetic pe aceiasi masura ca adinca pricepere a nexu-
lui istoric care azi nu e inca deplin dezvoltat si pretentia
unei forme mai literare. Istoria este o stiinta, stiinta nu este litera-
tura ; istoria artelor e puntea de legatura intre stiinta si literatura.
SA cercetam intrucit lucrarea d. Iorga indeplineste conditiile
arnintite. Din prefata porneste dela o constatare justa, care este o
capitulatie fata de vechile convingeri Pa omul politic e ceva de
toate zilele o izbinda a unei conceptii istorice de mare viitor.
Istoricii idealisti fixeaza ca determinant factorii rezultanti ai sufle
tului uman. In fata s'aridicat conceptia materialists a istoriei, ca.
 RECENZII 7T

reia noile imprejurari -dela razboi incoace ii aduc ape la moara".

Idealistul -istoric Iorga recunoaste ca cam e explicabila numai prig
societatea careia trebue sa.i fie aplicabila.o. Un mare adevar, de
care pomenind d-sa se opreste la jumatate cafe. Si mai mult des
pre aceasta vom inzista. D.ia nu ne arata totdeauna cauzele adanci
ale desvoltarii societatii care reclama o arta sau alta, un gen, o
technics sau chiar un subject.
Mai intai un amanunt. Suntem deprinsi cu o clasica impar.
tire a istoriei, dupe care epoca moderns tine de la inceputul yea-
cului XVI pans la 1789. Secolul XIX apartine epocei contemporane ;
on d-sa vorbeste de artele acestui secol incadrandu.le in capito<=
lul arrelor moderne (?)
Primul capitol, qincercAri si tipuri crestine primitive. e in
legatura cu manifestaea capitals a vietei istorice din pritnek yea<
curi ale Evului mediu. Cauzele profunde ale crestintsmului, eveni=
ment de complexa amploare, nu numai de caracrer religios; nu le
expune. Crestinismul a Post creiat de necesitatea economics a dis
paritiei clasei robilor si Inlocuirea for prin colonii romani si servii
medievali, mai liberi pe persoana lor. Ca'n toate vremurile revc.
lutionare principiul egalitatii fu fluturat in primele timpuri. Arta
cresting este deci strans legate de masele plebeiane si rurale, a
caror viata de /obi nu putea aduce mijloace bogate materiale. Arta
cresting primitive este sacra ; ea units operile grecoromane din
ultima perioada imperials. Biserica trece curand in sprijinul noilor'
stapani, adevaratul crestinism a murit odata cu disparitia rostulu
revolutionar. Arta noua crestin5, bizantina in Rasarit, este o arta
oficiala, puss in serviciul potentntilor imperiali sau eclesiastici. Ceia
ce fu arta bizantina in Rasarit, fu mult mat erziu arta romanica
pentru Apus, cand 1tni¢tirea navalirilor determinate de nevoi ma
teriaie si fermentarea noilor naliuni chemara si tarile apusene la
c'arma istoriei. Arta romanica este emanatiunea stApanirei bisericei
catolice.
De fapt artele medievale nu' nsamna nici un progres fats de
artele antichitatii. Mai bine de 15 veacuri -
dela arhitectura si
sculptura greaca si pans la Renasterearta variaza pe aceleasi
teme. Abea desvoltarea Comunelor, acele minunate furnicare do
productie si creatie la finele Evului mediu, a dat nastere, pe langa
inceputurilor de literaturi nationale, si artei gotice, cea dintai care se
rupe de conventionalismul milenar al artei crestine, spre a trece la
inspiratia naturii, spre realism, deslegand puntile Renasterei. Cate.
dralele gotice sunt cele mai marl clactiri, hale, cad sunt locuri de
78 P. CONSTANTINESCU-IASI

intrunire ale orasenilor burgheji. Si dezvoltdrile mai rnarunte pot

gAsi echivaientul for in conditiile materiale. Astfel : restr5ngerea arc
tei bizantine pe vremeaiconoclastilor era in perfed acord cu poli.
tica Isauricilot, care sunt nevoiti de miscdrile claselor de jos sd
acorde reforme : parnAnt taranilor, drepturt femeilor, reducerea c5-
lugarilor paraziti. Numai asa imperiul mai poate trdi si rezista re.
petatelor atacuri ale Arabilor gi Slavilor.
In aprecierile de mare consideratie <pg. no, 119) pentru Co-
munele Evului mediu descopetim o curioasa apropiere la Di. Iorga
de marele teoretician anarhist, printul Kropotkin, care ptange de.
opotriva inabusirea minunatelor colectivirati orAsenesti de monarfiii
statului modern. De aice Dl. Iorga contests- punind in discutie
progreol artistic adus de Renastere cmiscare artificialdwcum si
rmai curios o numeste d-sa.
Marile descoperiri geografice, care deschid drumuri not spre
imbogatirea materials si spirituala a Europei cresterea necontenita
a burgheziei, introducerea sistemului mercantilist . care ridicA pe
posesorii aurului 4i .negotului la rangul unei not clase puternice
In seat toate la un loc pregAtesc Reforma, spiritul stiintelor pozi-
tive, cresterea puterei monarchice bazata pe supunerea Comunelor
si Renasterea". Inc eta cu incetul crestinismul sldbise , in Iocu
artei exclusiv religioase aparuse un inceput de architecture civila
si sculturd realised in arta gotica". Renasterea se serveste de
crestinism numai ca pretext ; cultul antichitatii ialaturl prudicitatea
fariseica sculptura si mai ales pictura si-au dezlegat tainicile
comori. Dupd veacuri de dibueli arta atinge culmi geniale, Inc
tretinute de monarchi dornici de maretie, de clasicism.
Dar numai boatia oraselor, inghititd acum de regi, sprijind
Renasterea. Si numai asa admitem intalesul capitoluiui 7 din lu-
crarea d -lui Iorga Intinderea europeand a Renasterei in service
ciul Papilor si Regilor" sau urm5torul Renasterea si regalitatea
francezd", care putea fi, lard stinghereala, Inglobat in primul si
amindoul intr-un larg capitol al Renasterei". In impartirea ca-
pitolelor lucrarea d. Iorga este cu totul arbitrard. Tot lard noi.
md rti se pare inglobarea tuturor scolilor, asa de stralucite si
deosebite, din Spania, Italia, Flandra 4i Olanda veacurilor XVI
si XVII sub eapitolul Renasterea sl regalitatea francezd". Pen-
tru Renasterea in Germania nu prea are cuvinte de lauds. Ni
se pare ca descoperim urmele germanofobiei politice in dispretul
pentru atit de p3pularele gravuri ale maistrilor Darer si Grunewald,
 RECENZII 79

in care se face o enorma risipa de talent fara a se forma

macar prin aceasta gustul dnui popor !".
D. Iorga personal $i patimas pretutindeni, in politica, in arta.
Vremurile rnonarhiei absolute, care se baza pe necesitatea
celor dintai state unitare ducind la apogeu sfarmarea feodalitatii
diferentiale, reclamara o arta noua, de fapt o desavirsire a in
spiratiilor Renasterei. Maretia lui Ludovic XIV, stapinul 'unui
stat perfect echifibrat de spiritul inalt economic al iburghezului
Inobilat Colbert, nu poate fi satisfacuta de .cit prin liniile marl
ale clasicismului literar $i artistic. Casi faraonii de odinioara,
monarchul modern epuizeaza ultimele resurse economiste de su.
pusii sal pentru opere a la Versailles. Clasicismul, icoana fidela
a maretiilor antice, se raspindeste peste toate tarile Europei du
-monarchii victorioase, mai ales in Germania, Anglia si Rusia.
Capitolul Arta $i regalitatea franceza in secolele XVII $i XVIII"

-
cuprinde iarasi tratari necorespunzatoare titlului : artele din Ger-
mania, Italia, Polonia, Rusia etc. pe Tanga ca e foarte surnar
in raport cu extenziunga data artelor barbare din Evul mediu.
Cum revolutiei franceze, cu evenimente marl, urmeaza opera
napoleoniana, necesitatea clasicismului se mentine o vreme. Indata
ce roadele Revolutiei se product, burghezia luind, intreaga orinduire
a societatii, se simtira si prefacerile in suprastructura ideologica.
Capitalismul Tn desvoltare cere redarea intregului rendement de
pro.ductie al fiecarei natiuni, care trebue sä fie libera Si units. Incepe
veacul nationalitatilor cu literatura si artele rominice, glorificarea
fortes creatoare a fiecarui neam. Capitalismul exploatator creiaza o
noua viata de un realism brutal, deci o noua arta naturalists. Cu.
noasterea naturii duce spre impresionism in frunte cu scoala dela
Barbizon, precum vesnica framantare a timpurilor mai not creiaza
expresionismul dinamic contemporan despre care dl. Iorga nu
urea sa tie nimic. Explicarea adaptarii artelor la dezvoltarea so=
cietatii ii scapa d .'lui Iorga pentru secolul XIX, tocmai pentru veacul
eel mai lesne de inteles.
Cu toate ca prin tendinta sumara nu poate fi socotit decat
un indreptar al artelor, cetirea numai a unui singur capitol oboseste
necum toata cartea. Stilul e cel obisnuit d-lui Iorga, intortochiat,
gatopant, obositor. Din pricina goanei n'a supravegbiat nici editura
cacti lasa sa se strecoare neadmisibile erori Velasquez a trait
dela 1599-160o, Tar Tizian, cel cu viata lunga, dela 1477 1500
; uncle clisee sau sunt de neinteles sau fac pagina de pe verso
neciteata. Am luat un singur capitol $i 1..am controlat riguros c-un
89 P. CONSTANTINESCU-IAS1

manual francez ; capitolui Iui Iorga abunda in greseli, pe care int-

stim In seama cui si le mai arunam ; raspunderea e a &sale ins.A.
Asa In ultimul capitol : Proudhon In loc de Prudhoe (p. z7o, 271.):
Moritz von Schmidt in loc de Schwindt (274), Descamps In loc de
Decamps <277), Callais In loc tie Gallais (277), Bomington in loc de
Bonington OW, Lembach in loc de Lenbach (293) $i altelea semenea.
De ce oare n'a I5sat d. Iorga noua lucrare In forma ei
initiala, oun curs facut la Universitatea din Bucuresti>), pana la o
noua revedere ? Poate cerem can mutt pentru cei «treizeci de ani
de experienta In domeniul pe care II trateaza)), dar $i domenii. I
e exigent.
Prof. P. Constantinescu-Ia§i