Elev KURTI ANCA FLORINA XI H

VASILE ALECSANDRI
(1821-1890)

-viata si activitatea literara-

Vasile Alecsandri s-a nascut la 21 iulie

1821 la Bacau.  Copilaria viitorul scriitor
si-a petrecut-o in casa parinteasca. Intre
1828-1834 Alecsandri isi face studiile la
pensionul lui Chenim. La sfirsitul lui iulie
inceputul lui august 1834 Vasile
Alecsandri "in virsta de zece ani trecuti"
merge la scolile din Paris a "Craiei
Frantei". La 27 octombrie 1835 trece cu
succes bacalaureatul. Indata dupa
bacalaureat incepe sa se pregateasca,
intru indeplinirea dorintei tatalui sau,
pentru studiul medicinii. Din noiembrie
1836 pina in aprilie 1837 Alecsandri
urmeaza cursurile de drept roman la
facultatea de drept. In 1839, probabil, pe
la inceputul verii, intreprinde o calatorie
prin Italia. Calatoria a durat citeva luni,
insa in acel scurt timp Vasile Alecsandri
viziteaza Livorno, Siena, Roma, Bolonia,
Florenta, Venetia. Italia cu natura
fermecatoare si cu imensele-i traditii si
bogatii culturale au produs asupra
tinarului scriitor o impresie profunda si
de nesters. Prima sa scriere publicata- Buchetiera de la Florenta(1840, Dacia
literara)- a fost scrisa la indemnul lui Mihail Kogalniceanu si isi datoreste aparitia
intimplarilor din timpul acestei calatorii. Alaturi de "Buchetiera de la Florenta" in
1841 Vasile Alecsandri publica in revista "Spicuitorul moldo-roman" a lui G.Asachi
poeziile "Catre d. De Lamartin(Oda unui tinar moldovean)", "Cazacul" si "Fiica cea
tinara". La 11 noiembrie 1840 vede lumina tiparului prima sa opera
dramatica-"Farmazonul din Hirlau".

Incepind cu anul 1843, in diferite "Calendare", iar apoi in paginile "Propasirii"

(1844), coredactor al careia era, precum si in alte publicatii, una dupa alta apar
numeroase scrieri in versuri si proza cum sint cunoscutele sale poezii "Baba Cloanta",
"Hora", "Sora si Hotul", "Andrii Popa", "Strigoiul" s.a. scrise sub influienta
nemijlocita a creatiei populare. Pe scena teatrului apar comediile satirice si farsele
"Iorgu de la Sadagura"(1844), "Iasii in carnaval"(1845). Alecsandri începe să
publice pasteluri în 1868, în diverse numere ale Convorbirilor literare.

Astfel de încercare de obiectivare a viziunii sunt pastelurile lui Alecsandri.

Pastelul este o specie a genului liric cunoscută - în această formă - numai în literatura
română, creată și dusă la celebritate de Alecsandri însuși, într-un ciclu de versuri care
i-a dat numele: "Pasteluri", publicate în revista Convorbiri literare, în cea mai mare
parte între 1868 și 1869.
Pastelul preia de la poezia descriptivă a primilor romantici nu numai ideea
corespondenței dintre sentiment și tabloul de natură, ci și pe aceea a privirii unui
peisaj sub unghiul mișcător al marilor cicluri naturale, al anotimpurilor, care îl
luminează și-l însuflețesc mereu de altă viață, în alte nuanțe; pe de altă parte, supune
descrierea unui proces de obiectivare caracteristic poeziei post romantice, încercând
să o apropie de trăsăturile unei opere plastice. Pastelul este mai degrabă un tablou
realizat cu ajutorul limbajului (la origine pastelul însemna un desen în creion moale,
ușor colorat). Acest tip de poezie manifestă preocupare pentru satisfacerea unor
exigențe specifice: compoziție, colorit, echilibru.
Alecsandri a dat formă concretă unei tendințe care preexista în poezia
românească (găsim elemente de pastel la Asachi, Heliade, Alexandrescu). El va fi
urmat de mai toți poeții sensibili la elementul pictural, la peisaj, indiferent de
orientare estetică: Alexandru Macedonski, George Coșbuc, Ion Pillat, Vasile
Voiculescu.
Pastelurile lui Alecsandri evocă natura așa zis domestică, adică tot ce constituie
cadrul obișnuit al unei vieți patriarhale, idilice. Elementele descriptive apar aici nu
incidental, ca un cadru al unui conflict de natură romantică, ci sunt scopul elementar
al acestei poezii. Natura nu mai este un refugiu, ca în marea poezie romantică, ci
cadrul natural privit cu obiectivitate descriptivă. Pastelurile devin în acest sens imnul
plin de încredere adresat adevăratei țări, satului și adevăratelor valori ale acestuia:
munca, rodnicia, robustețea și sănătatea morală. Melancolia romantică este înlocuită
aici cu încredere în armonia naturală, cu o adevărată credință naturistă (vezi poeziile
dedicate primăverii: Câmpia scoate aburi; pe umedul pământ / Se-ntind cărări
uscate de-al primăverii vânt. Căldura pătrunde în inimi și natura iese din amorțeală,
sosesc cocorii din țările calde, țăranii muncesc câmpul. Universul generat va fi unul al
armoniei și al ciclurilor firești ale naturii.

A participat activ la actiunile revolutionare din anul 1848. Atunci apare si

renumita sa poezie "Desteptarea Romaniei". In ianuarie 1885 Vasile Alecsandri este
ministru plenepotential la Paris, post pe care l-a ocupat pina la sfirsitul vietii.
Incepind cu anul 1888 pe scriitor tot mai des il incearca simptomele unei boli grave,
care va deveni fatala pentru el. La 4 iunie 1890 in cautarea linistii mult rivnite si
pentru ingrijirea sanatatii ruinate, poetul se intoarce la Mircesti.

In seara zilei de 22 august 1890 Vasile Alecsandri se stinge din viata, mistuit de
nemiloasa-i boala: cancer la ficat si plamini.

Alecsandri pleca lasind, in urma-i o uriasa truda, desfasurata timp de jumatate

de secol, cu o rara darnicie si abnegatie.

"Si-acel rege-al poeziei, vesnic tinar si ferice,

Ce din frunze iti doineste, ce cu fluierul iti zice

Ce cu basmul povesteste-veselul Alecsandri,

Ce-nsirind margaritare pe a stelei blonda raza,

Acum secolii strabate, o minune luminoasa,

Acum ride printre lacrimi cind o cinta pe Dridri� "

(M.Eminescu)

Personalitate marcanta a epocii de la 1848, prin "totalitatea actiunii sale

literare"(Titu Maiorescu), Vasile Alecsandri a contribuit la fondarea si dezvoltarea a
numeroase specii literare si a publicat prima mare culegere de poezie populara
romaneasca.

Vasile Alecsandri, in prefata la editia de "Poezii poporale ale romanilor", din

1852, defineste astfel creatiile populare "Comori nepretuite de simtiri duioase, de idei
inalte, de notite istorice, de crezuri superstitioase, de datini stramosesti si mai cu
seama de frumuseti poetice pline de originalitate si fara seaman in literaturi straine,
poeziile noastre populare compun o avere nationala, demna de a fi scoasa la lumina
ca un titlu de glorie pentru natia romana". Influientat de folclor a publicat ciclurile
"Doine" si "Lacramioare"; a evocat in poeme ample trecutul eroic si mitologia
nationala in ciclul "Legende"; a cintat momente de seama din istoria contemporana a
tarii in "Ostasii nostri"; a celebrat viata rustica si miscarea ciclica a anotimpurilor in
Pasteluri. Alecsandri a creat si a dus la celebritate pastelul - o specie a genului liric
cunoscuta numai in literatura romana. Pastelul preia de la poezia discriptiva a
vechilor romantici corespondenta dintre sentiment, natura, anotimp, apropiindu-l de
arta plastica. Din pasteluri putem desprinde originalitatea poetului care se
evidentiaza pe fonul poeziilor folclorice.

Un rol important in activitatea lui Vasile Alecsandri l-a jucat teatrul. Teatrului
i-a consacrat cea mai mare parte din activitatea sa. "Nu stiu daca am creat teatrul
national, dar stiu ca i-am adus un mare concurs". Insa Vasile Alecsandri chiar a creat
Teatrul National, deoarece il vedem in 1840 director al Teatrului National impreuna
cu Mihail Kogalniceanu si Costache Negruzzi. Creatia dramatica insumeaza
monologuri (Cintecele comice), comedii satirizind atmosfera si moravurile epocii
(Iasii in carnaval, ciclul Chiritelor), drame cu subiecte din istoria nationala sau din
antichitate (Despot Voda, Fintina Blanduzei, Ovidiu) si o feerie (Sinzeana si Pepelea).

Proza sa cuprinde jurnale de calatorie (O plimbare la munti, Calatorie in

Africa) si scrieri romantice (Buchetiera de la Florenta, Istoria unui galban si a unei
parale).

Pasoptist prin convingeri si inima Alecsandri era incredintat ca arta trebuie sa

slujeasca luptei pentru independenta nationala si modernizarea structurilor
anacronice ale societatii romanesti; el a simpatizat deschis cu miscarea de
emancipare a claselor asuprite si a categoriilor dezmostenite. Poeziile compuse in
momentele de incordare nationala sint patrunse de caracter mobilizator si de
spontanietatea unei emotii reale. Lirismul a exaltat, versurile se organizeaza ca un
manifest, comunicind tensiunea participarii la marile framintari ale istoriei (cum o
dovedesc poeziile Desteptarea Romaniei, Dezrobirea tiganilor, Hora unirii, Moldova
in 1857 si altele).

Opera, dar in special arta poetica creata de Vasile Alecsandri a fost apreciata
pina la Eminescu si dupa el. Titu Maiorescu a apreciat si el talentul poetului spunind
ca "in Alecsandri vibreaza toata inima", iar meritul mare al poeziei lui consta in aceea
ca "cind a fost chemat poporul sa-si jertfeasca viata in razboiul din urma el singur a
incalzit ostasii nostri cu raza poeziei, a lui lira multicolora a rasunat la orice adiere ce
s-a putut destepta in miscarea poporului nostru in mijlocia lui".

Alecsandri nu este numai un deschizator de drumuri ci primul nostru scriitor

complet, cu o opera demna de a fi mentinuta real si nu doar ipotetic, in toate cele trei
compartimente ale ei: poezie, teatru si proza.