Prevenirea victimizarii in mediu urban

Buna ziua!
Copilul trebuie respectat ca o persoana distincta. Copiii trebuie recunoscuti ca cetateni, la
fel ca adultii. Ei au drepturi fundamentale, atat ca fiinte omenesti, cat si ca cetateni ai unui stat:
dreptul la o viata particulara, dreptul la intimitate, dreptul la o dezvoltare normala. Pe langa
acestea, copiii au nevoi speciale si au dreptul ca acestea sa fie indeplinite (dreptul copilului la
protectie, libertate).
Cresterea violentei indreptata asupra copilului constituie una din problemele sociale cele
mai dramatice cu care se confrunta societatile contemporane.
Adesea copiii abuzati au performante scolare slabe, ceea ce le scade statutul in grupul de
elevi, reducandu-le sansele de integrare sociala. Le lipsesc resursele motivationale de a se
mobiliza in vederea realizarii scolare. Uneori parintii au aspiratii prea inalte, raportate la capacitatile
copiilor si nu le ofera ajutoru1 de care au copiii nevoie pentru a depasi dificultatile scolare.
Comportamentele agresive sunt simptome des intalnite la copiii abuzati. Adesea acestea
se manifesta exploziv , alteori raman neexprimate, inabusite. Uneori un gest sau o privire a celor
din jur sunt suficiente pentru copilul abuzat ca sa-i readuca in minte violenta la care a fost supus si
sa reactioneze vehement impotriva unor persoane neutre, care nu inteleg reactiile sale. Acesti
copii abordeaza adesea un comportament prin care ataca, pentru a se apara de evenimentele
traumatice.
Minorii pot fi abuzati fizic,psihic,emotional si sexual.
Un copil care a suferit o forma de abuz este recunoscut, in principal, dupa modificarea
comportamentului, in comparatie cu cel cunoscut pana in acel moment si prezinta urmatoarele
manifestari:
- tulburari de somn
- insomnii;
- somn agitat;
- cosmaruri;
- tulburari de alimentatie:
- respinge anumite alimente;
- bulimie;
- anorexie; .
- malnutritia;
- prezinta anumite ticuri:
- rosul unghiilor;

Modalităţi şi mijloace de prevenire a victimizării minorilor

Atunci când abordăm problema limitării şi, mai ales, a prevenirii producerii acestui gen de
fapte, ne referim la două mari direcţii de acţiune:

Protejarea potenţialelor victime prin îndepărtarea de situaţiile cu grad ridicat de risc.

În primul caz, unele măsuri pot fi luate într-un termen scurt, dar şi efectele lor sunt valabile
tot pe termen scurt; ele vor fi de natură să limiteze fenomenul până când încep să funcţioneze
efectele celui de-al doilea tip de măsuri.
 Analiza de faţă permite conturarea câtorva acţiuni pe care le considerăm eficiente în acest
moment pentru diminuarea riscului victimal.
 Conştientizarea celor care au în supraveghere copiii (familie, şcoală) asupra
realităţii acestor pericole. Cel mai important rol în acest scop şi-l poate asuma
şcoala, prin contactul pe care îl are zi de zi cu minorii şi prin extinderea contactelor
cu părinţii acestora. În acest sens, considerăm util ca programa şcolară să
cuprindă materii în care să le fie prezentate copiilor fie de către cadre didactice, fie
de ofiţeri de poliţie, corespunzător nivelului de înţelegere, acele probleme de
comportament cu care se confruntă societatea şi care îi poate afecta în mod
direct. Accentul trebuie pus pe recunoaşterea acelui gen de situaţii care prezintă
risc în scopul evitării lor.
 Capacitarea reprezentanţilor mass media în sensul creării unei strategii de
informare a populaţiei referitor la riscurile descrise în această lucrare printr-un
parteneriat gestionat de reprezentanţii Ministerului de Interne.
 Accentuarea rolului familiei în prevenire, atât prin acordarea unei mai mari atenţii
asupra propriului copil, a cercului de prieteni pe care acesta îl frecventează, a
activităţilor şi preocupărilor cărora le acordă un mai mare interes, a perioadelor de
vârstă prin care trece şi a întrebărilor referitoare la sine pe care şi le pune.
Totodată, este necesară şi prevenirea prin informare asupra riscurilor posibile şi
formarea unui comportament care să reducă atât cât este posibil intrarea în acele
situaţii cu grad ridicat de risc.

Diminuarea condiţiilor care favorizează crearea anumitor trăsături de personalitate ce

conduc la comportamente deviante referitoare la sexualitate.

Mai mult decât utilitatea analizei detaliate a acestor date statistice, ceea ce trebuie înţeles
este că asistăm la un fenomen care afectează din ce în ce mai puternic fondul biologic şi psihic al
generaţiilor tinere, cu grave repercusiuni la nivel social în timp. Este necesar, de aceea, un
program naţional complex de protecţie a potenţialelor victime, de vindecare a traumelor minorilor
deja victimizaţi dar, ceea ce este mai important, o campanie susţinută de educaţie la nivelul întregii
populaţii referitoare la aspectele vieţii sexuale.
România suportă acum efectele nefaste ale politicii restrictive informaţionale în acest
domeniu deosebit de sensibil care i-a fost impusă pe o perioadă de câteva generaţii, iar abundenţa
de material pornografic care îşi arogă un caracter de informare privind viaţa sexuală a adus de fapt
un şoc puternic la nivelul conştiinţelor nepregătite. Aşa cum se ştie, frustrările şi reprimările
sexuale canalizate apoi în exacerbări sunt cauze frecvente ale multor nevroze şi psihopatii traduse
în comportamente infracţionale violente.
În acest context la nivelul Poliţiei Române au fost elaborate şi implementate mai multe
proiecte şi programe care au ca scop reducerea riscului de victimizare a minorilor.
Obiectivele prioritare ce stau in atentia Politiei pentru prevenirea şi combaterea infracţiunilor
la viaţă sexuală cu victime minori sunt:
- educarea si informarea minorilor pentru a nu deveni victime sau autori de infractiuni;
- îndrumarea pentru consiliere a minorilor victime ale abuzurilor sexuale;
- legătura cu familiile minorilor victime, antrenarea acestora in solutionarea problemelor
apărute;
 - culegerea de informatii si date cu privire la pregătirea sau savărsirea unor fapte de abuz
sexual asupra minorilor;
- cooperarea permanentă cu unitătile scolare pentru semnalarea cazurilor de copii abuzaţi;
- participarea la intâlniri cu părinti, elevi si profesori, pentru a cunoaste problemele existente
atât in scoală, cât si in familie, precum si informarea acestora privind preocupările politistilor
judiciaristi in solutionarea cauzelor in care sunt implicati minori;
- solutionarea cauzelor cu minori victime intr-un timp cât mai scurt, având insă prioritate
măsurile de reintegrare a acestora in familie sau in altă formă de protectie socială, in colaborare cu
Directiile Generale de Protectie a Copilului ;
- sprijinirea reintegrării victimelor minori in familie si in mediul scolar, solicitându-se (atunci
când este cazul) sprijin si colaborare Serviciilor de Reintegrare Socială si Supraveghere din
cadrul Ministerului Justitiei;
- identificarea minorilor care sunt in dificultate in familie (neglijati, abuzati sau supusi la rele
tratamente) si sesizarea imediată a Directiilor Generale pentru Protectia Copilului;
- Conştientizarea opiniei publice, a comunităţii asupra fenomenului de exploatare sexuală a
minorilor:
- seminarii cu lucrătorii Ministerului de Interne, cu jurnalişti în vederea sensibilizării faţă de
tematica exploatării sexuale a copilului;
- realizarea unor materiale pentru ilustrarea realităţii situaţiei victimelor acestui fenomen;
- prezentare cât mai largă a problematicii exploatării sexuale a minorilor
- în toată ţara şi prin toată mass media.

Copii sunt ai nostri si trebuie sa-i protejam !

ELEV GULYAS ROBERT

CLASA 204