Subiectul protectiei minorilor în Mass-media devine un fenomen tot mai actual în comunitatea noastră.

Întâmplările cu final nefericit în care sunt implicaţi minori sunt spicuite cu minuţiozitate din tot masivul
informaţional, fiind refectate amplu în mijloacele de comunicare în masă. Cazurile neordinare devin
subiecte mediatice discutate intens datorită dramatismului istoriilor. Materialele despre copii au o
putere de sensibilizare mai mare, fortifcată și de tehnicile discursive aplicate la realizarea lor. Anume
datorită tendinţei de personalizare a materialelor, fapt ce le conferă mai multă credibilitate, mass-media
nu întotdeauna respectă prevederile Codului deontologic al jurnalistului și recurge la publicarea numelor
minorilor implicaţi în evenimente cu conotaţie negativă sau oferă detalii care facilitează identificarea
acestora, încălcând astfel dreptul la viaţă privată, iar uneori, prin abordări subiective și părtinitoare, și
dreptul la demnitate. Jurnaliștii nu întotdeauna conștientizează că divulgarea identităţii și abordarea
senzaţionalistă a evenimentelor poate prejudicia minorii, iar recuperarea lor psihologică ulterioară
poate să dureze foarte mult.

Dacă materialele jurnalistice abordează cazuri de violență și neglijare a copiilor, atunci acestea trebuie
să respecte următoarele principii: • să fie elaborate luând în calcul interesul superior al copilului; • să nu
expună copilul riscului revictimizării și/sau altor abuzuri; • să mediatizeze problemele sistemului de
protecție a copilului și să nu se axeze pe cazuri individuale; • să reflecte pedepsele pentru abuzatori.
Menționăm că cel mai des, copilul suferă mai mult în urma reflectării cazului său în mass-media decât în
urma abuzului propriu-zis. Mediatizarea incorectă a cazului poate expune copilul la suferință
emoțională, la risc pentru alte abuzuri – bulling1 , etichetări, amenințări, inclusiv pe rețelele de
socializare. În consecință, copilul este constrâns să se izoleze, să-și schimbe locul de trai, instituția de
învățământ, iar în unele cazuri să recurgă la suicid.

Specialiștii care asistă copiii-victime atenționează că acei copii, a căror istorie de abuz a fost făcută
publică, se simt profund rușinați, au percepția că fiecare om îi acuză pentru ce li s-a întâmplat și au
sentimentul că viața lor nu mai are sens. Li se acutizează suferința psiho-emoțională, problemele de
sănătate și li se deteriorează relațiile sociale

În plus, în cazul în care minorul este martorul unei infracţiuni, anunţarea în public a datelor referitoare la
identitate îi poate pune în pericol și siguranţa.

Totodată, luând în calcul gravitatea consecințelor asupra copiilor, se recomandă utilizarea altor strategii
de sensibilizare: sesizarea instituțiilor ierarhic superioare, implicarea organizațiilor neguvernamentale în
domeniul protecției copilului/drepturilor omului. În procesul de elaborare a materialelor care vizează
abuzul asupra copilului, jurnalistului îi revine responsabilitatea morală de a nu-i produce suferință
copilului și familiei acestuia. Pot exista și cazuri în care adolescenții care au fost victime solicită
reflectarea istoriei lor. Și în astfel de cazuri jurnalistul trebuie să se asigure că nu oferă informații în baza
cărora copilul poate fi identificat, aplicând tehnici de blurare a imaginii, de distorsionare a vocii etc.

Este bine să știm că abordarea bazată pe senzaţional nu este una profesionistă, în timp ce o relatare
echilibrată demonstrează un comportament etic și responsabil.

În mediatizarea evenimentelor cu tentă negativă în care sunt implicaţi minori este necesar ca jurnalistul
să fe precaut la formulările pe care le utilizează, pentru a nu crea traume psihologice suplimentare și a
nu-i prejudicia pe cei care se află într-o situaţie vulnerabilă sau au suferit un șoc psihologic. Minorii
trebuie trataţi cu mult tact și acurateţe, iar jurnalistul trebuie să opteze pentru o abordare profesionistă
și echilibrată, tratând subiectele din perspectiva drepturilor și a intereselor minorilor implicaţi.
Jurnalistul este obligat să reflecte bine asupra imaginilor ce urmează a fi făcute publice, asupra detaliilor
semnificative și a celor ce nu sunt semnificative pentru fabula materialului, asupra posibilelor consecinţe
cu care se va confrunta minorul după ce istoria lui va deveni publică.

ÎNTREBARE: Cum trebuie abordată problema violenței în familie? E posibil de vorbit cu victimele
minore?

RĂSPUNS: Specialiștii recomandă evitarea intervievării copiilor victime. În presa de peste hotare, mă
refer la presa de calitate, nu cred că veți vedea astfel de interviuri. Atunci când un copil este pus să
povestească scenele de violență prin care a trecut sau la care a fost martor, trece din nou printr-o
experiență traumatizantă, deci jurnalistul devine și el un abuzator. Desigur, înțeleg că subiectele de
televiziune nu pot fi atractive și nici credibile dacă protejăm tot și nu dăm fragmente din ce spun sursele.
Dacă insistați să aveți imagini sau interviu cu astfel de copii, este necesar acordul părintelui sau al
tutorelui. Iar întrebările jurnalistului nu vor fi despre violența prin care a trecut copilul, ci despre ceva
pozitiv, de exemplu, ce cărți citește, ce îi place să facă în timpul liber sau ce disciplină școlară îi place mai
mult.

Copii mereu au fost interesați și atrași de desenele animate difuzate fie la televizor , fie la calculator.
În ciuda acestui fapt, nu întotdeauna s-a acordat o importanță atât de mare a ceea ce privesc ei de
fapt și ce impact are aceasta asupra dezvoltării lor.

Vârsta la care aceștia ajung să se famialiarizeze cu acest tip de programe coboară la 6 luni, ca până la
vârsta de 3 ani ei să devină „telespectatori fideli”. Astfel, vizionatul permanent de desene animate poate
avea efecte negative asupra copiilor, din cauza caracterului violent sau agresiv pe care acestea le
promovează.

Conform multiplelor studii, personajele din desene animate stimulează în rândul copiilor
comportamentele interpersonale, de învățare, de adaptare și integrare socială, ei asociind personajele
de desene animate cu diverse situații și persoane reale.

Cu toate acestea, ei tind să înțeleagă mai ușor și să păstreze pentru o perioadă îndelungată în memorie
morala propagată în filmele animate, decât cea primită de la părinți. Astfel că, un personaj de desene
animate ce transmite o lecție educativă poate contribui la accelerarea procesului de asimilare a noilor
tendințe și educare a copiilor.

Potrivit psihologilor, tot mai mulţi părinţi îşi aduc copiii la terapie din pricina desenelor
animate, pentru că cei mici împrumută comportamentul personajelor agresive, pe care le urmăresc. Mai
grav este că foarte mulţi părinţi îşi lasă micuţii nesupravegheaţi în faţa televizoarelor , spun specialiştii.

Ne putem referi in mod special la continutul violent al serialelor animate ce influenteaza in mod
negativ comportamentul copiilor. Un asemenea desen animat poate fi considerat mult mai periculos
decat orice alta experinta negativa la care copilul ar putea fi expus/martor pana la varsta de 12 ani.

Efectele psihologice si mesajele subliminale ar putea produce confuzie in mintea copilului,

influentandu-i comportamentul in confruntarea sa cu adevarata realitate. Afirmatia poate parea putin
ridicola pentru unii, desenele animate avand un caracter predominant distractiv. Ei bine, copiii sunt
lipiti de ecranul televizorului si imposibil de distras in momentul in care personajele lor sar sau se
arunca de la inaltime sau se lupta fara sa se raneasca vreodata. Acest gen de desen animat
prezinta copiilor un fals simt al realitatii.

Copiii ce urmaresc personaje animate violente devin mai putin sensibili la durerea celorlalti,
nu manifesta frica fata de oameni agresivi si nici nu-i deranjeaza violenta in general. In functie
si de alti factori (bio-psiho-socio-culturali), acesti copii sunt susceptibili sa dezvolte un comportament
agresiv, imitand gesturi, scene si un limbaj agresiv asemanator eroilor animati.

În susținerea acestei idei, se afirmă Mirela Isuv, psiholog: „Societatea modernă se caracterizează prin

apariţia unor dificultăţi mai mari în comportamentele copiilor de la vârste din ce în ce mai mici.
Părinţii se adresează serviciilor noastre şi ne solicită pentru copii, însă, este bine de ştiut că principalii
factori care trebuie consiliaţi în acest context sunt tot părinţii.”

Infochild.com informează referitor la impactul acestor programe asupra creierului că, există date
științifice clare ce dovedesc ca prea mult „TV” dăunează copiilor. În numărul din aprilie 2004 al
revistei Pediatrics, a fost publicat un studiu efectuat la Children’s Hospital and Regional Medical Center
din Seattle, Washington, din care reieșea că micuții lăsați să privească 3-4 ore zilnic la TV manifestau un
risc crescut cu 30-40% de a dezvolta o tulburare cu deficit de atenție față de ceilalți copii, cel mai
probabil din cauza vitezei cu care se deruleaza imaginile pe ecran.

Pe de cealaltă parte, părinții susțin că desenele animate vin ca o alternativă pentru diversificarea
timpului liber al copiilor, totodată, fiind conștienți de urmările care le poate cauza această activitate
dacă intră în obișnuința celor mici. Mulți dintre ei susțin, că deseori lasă micuții în „grija” filmelor
animate din insuficiența de timp. Cât copilul e concentrat pe subiectul derulat la micile ecrane, părinții
pot face alte treburi casnice, precum curățenia, mâncarea, eliberarea garderobei sau lucruri ce țin de
carieră, precum rapoartele lunare ș.a.

În soluționarea acestei probleme am cerut părerea și altui specialiast în domeniu, psihologului român

Mihai Lucian, iată sfatul lui: „Pe cât posibil evitați desenele animate și televizorul. Copilului cântați
cântece, citiți din cărți captivante pentru ei, învățații  rugăciuni pentru copii, încercați să petreceți cât
mai mult timp la aer, afară, ca să interacționeze și cu  alți copii, si cât mai puțin posibil televizorul.”

În acest fel, doctorul recomandă acordarea maximului de atenție celor mici, ocuparea timpului lor liber
cu activități interactive, fascinante care contribuie la dezvoltarea imaginației, a spiritului asociativ.

Ca alternativă, astăzi există o multitudine de jocuri de creație, care au drept scop amplificarea spiritului
creativ și care contribuie la evoluția intelectuală a micuților

Recomandări pentru jurnaliști și manageri mass-media:

 Protejaţi cu stricteţe identitatea minorilor implicaţi în situaţii cu conotaţie negativă, nu divulgaţi datele
ce îi pot expune, în cazurile când minorul sau părinţii acestuia sunt victime ale violenţei, traficului de
fiinţe umane, aflaţi în conflict cu legea sau trăiesc o suferinţă profundă;

Abordaţi mai responsabil și profesionist subiectele care vizează minorii aflaţi în situaţii-limită, ca să nu le
fie provocate alte suferinţe și să nu fie expuși unor noi riscuri;

Nu prezentaţi imagini foto sau video ale minorilor victime, procesaţi-le electronic sau înlocuiţi-le cu
imagini simbol;

Nu prezentaţi imagini foto sau video ale minorilor decedaţi;

Evitaţi o abordare subiectivă a cazurilor, nu interpretaţi faptele și nu faceţi presupuneri. Managerii

instituţiilor mass-media și editorii de știri nu trebuie să accepte pentru publicare subiecte care nu
respectă rigorile profesionale și etice;

Promovaţi subiectele pozitive care scot în evidenţă personalitatea copilului și succesele acestuia.

Prezentaţi vocea/opinia copilului faţă de deciziile ce îl vizează, îi afectează viaţa de zi cu zi;

Reveniţi la subiectele de rezonanţă pentru a arăta evoluţia cazului, astfel veţi îndeplini nu doar rolul de
sursă de informare despre anumite întâmplări șocante, ci și rolul de educare a cetăţenilor.