AGRESIVITATEA ÎN MASS - MEDIA

Mass-media este o denumire generală a tuturor mijloacelor de informare în masă.

Acestemijloace sunt variate: presa sau mijloacele electronice de informare (televizor, radio,
reţele decalculatoare). Dezvoltarea acestora a dus la o răspândire pe scară largă a informaţiei.
Aceastădezvoltare este rezultatul dorinţei oamenilor de a fi informaţi. Cele mai răspândite
mijloace de informare sunt presa scrisă, televiziunea şi radioul. Acestea ocupă primele locuri
ca popularitate, deoarece informaţia este transmisă uşor individului. Din păcate, acestea sunt
şi principalele mijloace de dezinformare, pentru că informaţia greşităpoate să ajungă rapid la
indivizi.
Mass-media exercită o influenţă deosebită asupra personalităţii în formare a minorului.
De aceea, se impune chiar interzicerea difuzării, unor materiale (scene, cazuri) care elogiază
furtul, violenţa, amoralul, nefirescul şi excentricul în raport cu firescul, ceea ce degradează
imaginea relaţiilor interpersonale, contaminează deosebit de periculos viata şi
comportamentul minorului. Şcolarii şi adolescenţii sunt atraşi de mirajul televiziunii. Excesul
vizionării media ajungând la cote alarmante: peste 42% dintre copiii între 7-10 ani, 57% între
elevii între 11-14 ani, respectiv peste 53% dintre adolescenţii între 15-18 ani urmăresc
emisiunile TV 4 ore pe zi.
Gândind în termenii medicinii de familie, efectul acestei hipnoze video-audio creează
dependenţă, stări de oboseală, abaterea atenţiei de la lecţii şi lectură, putem spune chiar
analfabetism şi diminuarea randamentului dezvoltării intelectuale. Noua generaţie îşi creează
o lume proprie a telenovelelor, fantasmelor din filmele cu violenţă şi erotism, şi culturii
suburbane generată de favorizarea stereotipului prin emisiuni de divertisment. Nu facem un
atac la adresa mass-media, dar în goana pentru publicitate, notorietate şi cote de audienţă
ridicate, televiziunile din România uită că prin grila lor de programe manipulează instinctiv
mintea în formare a copiilor. Posturile de televiziune apar ca având cea mai mare influenţă în
ceea ce priveşte: agresivitatea, vulgaritatea limbajului din emisiuni pentru 54,7% dintre elevii
între 7-10 ani, 66% pentru cei între 11-14 ani şi 64% pentru cei între 15-18 ani; vedetismul,
71-84%, tot la cele 3 categorii; lipsa de scrupule, între 30-53%, iar violenţa între 67-77%. În
schimb, atunci când vine vorba despre creativitate, respect, compasiune, generozitate, formare
culturală, comportament activ, cultură civică, informare privind oportunităţile de viitor şi
carieră, rolul televiziunilor româneşti este, din contră, foarte scăzut în transmiterea unor astfel
de mesaje, între 5-12%.
Influenţa televiziunii ca principal vector media apare astfel ca fiind cea mai complexă
şi cea mai orientată pe anti sau nonvalori. Promovarea lor nu este neapărat intenţionată,
vizibilitatea trăsăturilor negative fiind mai mare din motive de creştere a audienţei, respectiv
profil comercial. Astfel, televiziunea, prin promovarea spectacularului şi a kitsch-ului,
urmăreşte crearea succesului financiar mai mult decât cel intelectual. Din rezultatele
cercetărilor sociologice, familia şi şcoala apar, la prima vedere, ca având influenţă diminuată
în formarea sistemului de valori. Promovarea de către televiziune a unor valori în discordanţă
cu şcoala şi familia, pot fi văzute ca semnale a unei emancipări culturale, mai bine zis a unei
subculturi de cartier sau de periferie, care a ajuns la nivel de top media. Astfel, elevii, între
33-45%, apreciază conţinutul de violenţă din filme, desene animate şi ştiri difuzate de
televiziuni, respectiv între 9-12% dintre adolescenţi consideră că ar trebui mai multă violenţă
în filme şi în emisiunile difuzate. Emanciparea culturală negativă promovată în scopuri
comerciale de instrumentele video ale mass-media, este şi baza formării unui curent muzical
ce oglindeşte realitatea cruntă a societăţii în care trăim: manelele. Nu avem prejudecăţi, dar
promovarea excesivă a acestei extensii muzicale preluată din muzica tradiţională lăutărească
şi combinată într-un stil urban, comercializat, contribuie la influenţarea tinerilor în a-şi
construi o subcultură specifică, un stil de viaţă diferit de cel al populaţiei majoritare, care, pe

1
viitor, creează riscul formării unei mentalităţi atipice, mentalitate care va respinge tradiţia,
civilizaţia, sociabilitatea şi cultura naţională, valori ce vor fi considerate perimate. Aşa cum
rezultă din datele sondajelor efectuate de către sociologi, manelele reprezintă genul preferat la
39% dintre copiii în vârstă între 7-10 ani şi 33% dintre cei din grupa de vârstă 11-14 ani.
O altă caracteristică a mass-mediei este că aceasta poate forma caracterul unui individ,
adeseori eronat. În acest caz este vorba de televiziune. Datorită faptului că individul se uită
exagerat de mult la televizor, acestuia îi pot fi întipărite idei sau opinii transmise de programul
vizionat. De exemplu, s-a studiat impactul vizionării programelor violente. Rezultatele
studiului diferă în funcţie de cantitatea vizionată şi de vârsta individului. Cel mai interesant
rezultat este acela în care o cantitate mare de programe cu conţinut ridicat de violentă este
vizionată de un individ cu o vârstă fragedă: acesta încearcă să copieze ce vede şi ceea ce i se
pare interesant. De obicei, prin faptul că filmele de acţiune conţin scene violente, implicit
spectaculoase, aceste producţii atrag audienţa tânără. Rezultatul constă în formarea unui
individ cu un caracter violent, eventual o persoană cu o cultură joasă (timpul alocat vizionării
de filme, programe etc. este mult mai mare decât cel alocat citirii unei cărţi etc.).
De aceea este importantă, în primul rând, educaţia primită de la părinţi despre valorile
culturale ale vieţii. Pe lângă aceasta, individul, al cărui caracter este în formare, trebuie
controlat şi privat de anumite programe ce nu sunt potrivite formării lui. De aici rezultă că
mass-media este cea mai buna cale de manipulare a indivizilor, prin prezentarea repetată a
unor idei, principii, opinii etc. Dependenţa de televizor ia o amploare din ce în ce mai mare,
iar copiii sunt primele victime ale acestei dependenţe şi asta fiindcă părinţii, ocupaţi cu
serviciul, nu mai au timp să se ocupe îndeaproape de educaţia micuţilor. La aceasta vârstă
influenţa mass-mediei, în special a audio-vizualului îşi pune amprenta pe dezvoltarea
personalităţii lor. Copiii care se maturizează în faţa televizorului pot deveni adulţi nesiguri,
dependenţi şi agresivi. Se ştie că micuţii învaţă prin imitaţie. La o varstă fragedă, psihicul
caută modele pe care să le imite. Şi de cele mai multe ori, modelele de la televizor sunt
periculoase. În general, mesajele transmise sunt încărcate de agresivitate şi violenţă. De
nenumărate ori, copiii s-au luat la bătaie între ei, încercand să imite o anumită scenă dintr-un
film sau nişte personaje. Psihologii recomandă părinţilor să nu îşi lase copiii la televizor cu
orele şi în nici un caz dimineaţa, cand cei mici sunt odihniţi şi asimilează foarte uşor. Pentru
minori sunt recomandate emisiunile speciale, posturile de radio şi TV destinate lor, întrucât
mesajul este mai neutru. Psihoterapeutul Alexandra Levitchi îi sfătuieşte pe părinţi să
comunice cu copiii lor, să le răspundă chiar şi la întrebările delicate legate de sex, întrucât
copiii pot înţelege foarte multe dacă li se explică pe înţelesul lor. Mass-media, în general, dar
ultimele mijloace de comunicare în special, exercită o influenţă tot mai mare asupra
procesului de socializare a copiilor, furnizând o viziune a omului, a lumii şi a relaţiilor cu
ceilalţi, care adesea diferă mult de cea pe care familia încearcă să o transmită.
Ignorând influenţa pe care o pot avea asupra copiilor lor mesajele pe care radioul,
televiziunea, presa le aduc în intimitatea ocrotită şi sigură a casei lor, părinţii riscă chiar
viitorul acestora. Astfel, «mass-media intră în viaţa celor mai tineri fără acea necesară
mediere cu caracter de orientare din partea părinţilor şi a celorlalţi educatori, care ar putea
neutraliza eventualele elemente negative ale lor şi să valorizeze în schimb, în mod convenabil,
aporturile pozitive care nu sunt deloc mici, capabile să slujească la dezvoltarea armonioasă a
procesului educativ. Fascinaţi şi lipsiţi de apărare în faţa lumii şi a persoanelor adulte, copiii
sunt în mod natural gata să primească ceea ce le este oferit, atât spre bine cât şi spre rău. În
plus, sunt atraşi de micul şi de marele ecran, urmărind fiecare gest reprezentat acolo şi
percepând, chiar înainte şi mai bine decât orice altă persoană, emoţiile şi sentimentele
transmise prin ele. Asemenea plastilinei, asupra căreia orice apăsare, oricât de uşoară, lasă o
urmă, la fel sufletul copilului este expus la orice stimul care îi solicită inteligenţa, fantezia,

2
afectivitatea, instinctul. De altfel, impresiile de la această vârstă sunt destinate să pătrundă cel
mai adânc în psihologia fiinţei umane şi să condiţioneze relaţiile pe
care le stabilesc ulterior cu ei înşişi, cu ceilalţi, cu mediul.
După cum se ştie, mijloacele electronice de informare sunt într-o continuă dezvoltare.
Se caută rapiditatea transmiterii informaţiei către individ şi o mobilitate cât mai mare a
aparatelor, pentru ca individul să nu fie niciodată privat de accesul la informaţie. O metodă
răspândită de a fi informat este accesarea unei reţele (ex: Internet) prin intermediul unui
terminal (ex: computer, telefon mobil etc.). Principalul avantaj al acestei metode este că poţi
obţine doar informaţiile dorite la momentul dorit. Internetul a ajuns una din sursele principale
de informare, dar există unele schimbări tipice la cei care utilizează în mod greşit internetul.
Primul lucru care ar trebui să ne atragă atenţia este atunci când copilul nostru petrece prea
mult timp în faţa computerului sau navigând pe internet, ceea ce poate duce la o schimbare
radicală a raportării lui psihologice cu spaţiul şi timpul. Sau, constatând prezenţa crescândă în
computerul pe care îl utilizează a numărului de imagini (gif, jpg, bmp), prudenţa ar trebui să
ne facă să verificăm tipologia respectivelor imagini.
De asemenea, participarea lui la diferite forumuri - poate constructive în sine - sub
aspectul anonimatului, poate constitui un mod de a fugi de responsabilitate şi de implicarea
personală. Prin internet se înmulţesc şi legăturile dintre persoane, într-un mod de neimaginat
până acum.
Cu ajutorul părinţilor, copiii pot înţelege că aceste relaţii, oricât de "reale" ar putea
părea graţie progreselor tehnologiei, rămân mereu "virtuale" şi nu pot înlocui contactul
personal. Dar ca părinţi responsabili, dacă vrem cu adevărat să îi ajutăm pe copiii noştri să fie
utilizatori critici, în primul rând ar trebui să învăţăm noi înşine să folosim computerul şi
internetul, pentru ca apoi să le putem propune programe sau pagini web al căror conţinut
contribuie la buna lor dezvoltare umană şi intelectual-culturală, care îi poate ajuta să se
pregătească pentru responsabilităţile pe care le vor avea în viitor în societate. Copiii trebuie să
ştie că internetul este un instrument pentru desfăşurarea unei activităţi utile, este o uşă
deschisă spre o lume fascinantă şi incitantă, cu o puternică influenţă formativă, dar că nu tot
ce este dincolo de această uşă este sănătos, sigur şi adevărat.
Pe scurt, mass-media poate avea un impact pozitiv sau negativ asupra individului, acest
lucru depinzând de alegerea lui. Cu cât un individ deţine mai mult control asupra informaţiei
primită de el, cu atât impactul mass-mediei asupra acestuia este mai puţin nociv.

Bibliografie:
Coman Mihai, Introducere în sistemul mass-media, Ed.Polirom, Iaşi,1999.
Dinu Mihai, Comunicarea, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1999.
Gross Peter, Colosul cu picioare de lut. Aspecte ale presei româneşti postcomuniste, Ed.
Polirom,
Iaşi, 1999.
Cucoş Constantin, Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 2003.
Carmen Creţu, Psihopedagogia succesului, Ed. Polirom, Iaşi, 1997.
Neculau A. - Psihologie socială. Aspecte contemporane, Editura Polirom, Iaşi, 1996.
Sălăvăstru D. - Adolescenţa între normalitate şi devianţă, Editura Medicală, Bucureşti, 2003